Evenimentul, aprilie-iunie 1917 (Anul 25, nr. 49-116)

1917-06-10 / nr. 104

PARLAMENTUL Continuarea ședinței de la 8 iunie 1917 CAMERA Dezbaterile încap la orele 2 și Juni. Prezidează d. V. G. Morțun. Se ce­tește și se aprobă sumarul ședinței precedente. Cosmsnîoâri .©. Tranen Iași. Cere unele date cu privire la mersul agriculturei și asupra măsurilor luate pentru apro­vizionarea cu lama © și combustibil. Discuția reformelor Declarația 1. Th. Ghica Pentru a scurta dezbaterile citește o declarația în care arată importan­ța și utilitatea reformelor. Se declară pentru naționalizarea subsolului în favoarea statului iar în­­ bestia reformei electorale se arată ingdjat de misterul ce se păstrează asupra constituirei Senatului. Termină spunând că va vota re­formele cu aceste rezerve asupra mo­dalităților lor. Discursul d-lui Rădulescu D. Rădulescu din partidul muncei vorbește de evenimentele petrecute cu ocazia războiului, care au adus cu ala schimbări radicale la organizația diferitelor state. Vorbește de raporturile dintre ță­rani și marea proprietate și arată rolul clasei arandășești în exploata­rea țărănimei noastre. Vorbește de faimoasele speculații ale trusturilor arendășești arătând felul cum spe­culau țărănimea. Face istoricul chestiei țărănești și spune că marea propietate nu și-a făcut datoria față de casa țărănească. Ședința se ridică la ora 4 jum. Deputații se duc să asiste la sosi­rea ardelenilor.­­ Ședința de noapte Dezbaterile încep la orele 9 jum. Prezidează d. V. G. Morțun. D. Rădulescu continuă discursul său criticând modalitățile celor două re­forme și termină spunând că nu le va vota pentru că le crede infruc­tuoase. Ședința se ridică la orele 11 jum. SMMarta Anirei Hatusiasmul ce a domnit în tot tim­pul solemnităței depunerei jurămân­tului ardelenilor, a străbătut cu iu­țeala fulgerului în toate straturile po­pulației orașului, la acei cari n’au a­­vut fericitul prilej de a asista la so­lemnitate. Totuși, bătrâni, femei și co­pii ea îndreptară spre Piața Unirei încă de la ora 2 după amiază, unde urma să sosească trupele ardelene. La ora 4 p. m. Piața Unirei era o mare de capete, toți nerăbdători să vază cât mai curând pe acei tineri voioși și cu credința în cari au venit în mijlocul nostru plini de a­­vânt și dragoste sa lupte pe viață și moarte la înfăptuirea idealului dorit de secole, a neamului românesc. * c> « Plecarea Ardelenilor în Piața Unirei Trompetele dau semnalul de adu­nare și toți acei ce luaseră masa îm­preună, ardelenii și vânătorii noștri, ai pregătesc să plece în marș spre Piața Unirei. Ofițerii și trupele ardelene, urmați de batalionul de vânători, având mu­zica in frunte, se îndreaptă în forma­țiune de companii spre Piața Unirei. Ei parcurg stradele Cucu, Ștefan cel Mare și Cuza Vodă și ajung la ora fixată în programul sărbătoriii Uni­rii românești, în Piața Unirei. Pe tot parcursul drumului, întrea­ga suflare a populației orașului Iași eșise de prin case salutând pe frații noștri. Din toate părțile, de prin balcoane se asvârleau flori și ramuri verzi, pe care ardelenii le primeau plini de bu­curie. Uralele și cuvintele de „Trăiască România Mare” nu se mai sfârșeau. Mulți din cei care eșise întru în­tâmpinarea voinicilor ardeleni se sim­­țiau atrași de entusianiaul ce creștea pe măsură ce ei înaintau și intrau în urma companiilor, mergând cu el spre Piața Unirei. Când au sosit în Piața Unirei, lu­mea era atât de multă în­cât frumoa­sa piață a statuei lui Cuza-Vodă de­venise neîncăpătoare. Discursurile Primele sunete ale muzicilor anun­ță miilor de oameni apropierea mo­mentului când toți împreună vor încinge de astă dată hora infrațirei tuturor românilor, pe locul unde altă dată, cu mic și maro, boer și sarac încinsese hora unirei principa­telor. Apariția ofițerilor și gradelor cari sosesc cel întâi produse un entusiasm neînchipuit. Populația se descoperă și din mii de pepturi, din balcoane, de la ferestre și de pe acoperișurile caselor toți le striga „Bine a­ți ve­nit frați români“. Trupele se aflau înșirate în careu de jur împrejurul etaniei, având în față batalioanele ardelene. La ora 5 d­e I. I. C. Brătianu în­cepe seria cuvântărilor adresându-le următorul discurs: Cuvântam M1.C. Brătianu către Ostașii Ardeleni A vrut Dumnezeu ca în această Piață unde după veacuri de slăbiciu­ne și de despărțire el a serbătorit pen­tru întâia oară prin Unirea Munte­niei și Moldovei nașterea noei Româ­nii­ a vrut Dumnezeu ca tot aci în zile de lupte și de dureri să se ser­beze prima manifestare a întregirei neamulu nostru în care serbăm te­melia României Mari. Lungi și grele veacuri trecut­au de când coborâți din munții noștri stră­moșii noștri întemeiară cele două state românești, mici și mult încer­cate de cumplite primejdii și nevoi —dar cari au dăinuit și au crescut pe când multe și mari împărății slă­beau și se prăbugiau. A dăinuit, a crescut și va crește clădirea bătrânilor noștri Voevozi— fiindcă se întemeia pe ființa unui neam cu drept la viață și la propă­șire de carece își păstră neștirbită credința cu care trăia și pentru care fii săi știau să moară. Credința stră­­­moșască că „Românul în veac nu pie­re“ stăpânea neclintită suflatul nea­mului nostru, întemeiată pe conștiin­ța, nici­odată stinsă, a unității lui naționale. Mai tare de­cât orice putere, apă­rând adesea în cursul vremurilor cru­de, ca tri vis înaintea realităților, a­­ceastă conștiință se păstra vie în mij­­locul furtunilor gata ori­când să iz­bucnească. Hrănite de aceste aspirațiuni gene­­rețiile le-au transmis urmașilor feri­­cind soarta apelor cari vor putea să se bucure de întruparea lor. Din mormintele lor părinții și stră­moșii noștri ne fericesc azi pe noi, ori cari ar fi nevoita silei, pentru că prin ele se dă ființă celui mai scump, celui mai mare dor al sufletului ro­­mânimei de azi și de oricând. Ați fost, până ieri, supuși ai unui Sfat care v’a voit ai lui fără ca el să fie al vostru — l-ați ajutat In toate vremurile cu munca voastră fără pre­­gat, cu sângele vostru fără tocmeală și ca răsplată în timp de pace el v’a asuprit, în timp de răsboi el v’a jertfit. Ați venit, fraților, în mijlocul nos­tru, și prin venirea voastră ați schim­bat în zile de bucurie vremurile în care ne trudim. Ne găsiți intr’un colț al țarei, îngrămădiți de nevoi, dar încordați pentru lupta hotărâtos dre la care mergem plini de credință. Eram un Stat îmbelșugat de Dum­nezeu, cu bogății cari zilnic creșteau —dar Regele și Regina și-au lăsat Palatul și au rupt cu cei mai de a­­proape ai lor. De la mic la mare toți și-au lăsat munca rodnică, și-au jertfit avarii, ’și-au părăsit copiii, soții, mame și surori—și ’și-au jertfit mulți sângele și viața fără șovăire și fărâ tocmea­lă—pentru că nimic mi ne-a fost mai scump de­cât datoria să desrobim pe frații noștri de sub jugul străin—și prin jertfele unei generații să asigu­răm pentru veci unirea neamului nostru. Fiindcă nimic nu ne-a fost mai scump de­cât această unire, de aceea, în ziua de azi, orice durere amuțește și plini de credință în voi și în noi, zicem: „Bine ați venit“. „Bine ați venit la căminul nostru, care de azi Înainte e al vostru“. „Bine ați venit în acest cor al Ro­mâniei, care de azi înainte, într’o în­tindere mică are un cuprins mare, căci prin înfrățirea noastră România Mare este azi la Iași“. Pe voi și pe noi Dumnezeu să ne ajute ca jertfele noastre să fi bine­cuvântate de fii fiilor noștri—și ca rodnică și veșnică să fie clădirea Sta­tului nou născut în durere și în sân­ge dar clădit pe dragoste și pe cre­dință. Bine ați venit! Dumnezeu să ne ajute! EVENIMENTUL Cuvântarea d-ln N. Iorga Frați ostași intrați în luptă pentru ‘România. Ați venit aici ca să faceți, împre­ună cu tovarășii voștri din oastea noastră, România cea nouă, pentru care sunteți gata să aduceți prinosul scump al sângelui vostru. România cea nouă, pe.care aveți s’o coborîți numai pe pământul care vi se cuvine vouă și nouă. Căci da fapt această Românie mai sfiguia este îndeplinită încă de acum, odată ce se găsește in sufletele voastre, In voința voastră nebiruită. Acesta este în­totdeauna lucrul cel mare în faptele pa care le îndeplinește un popor: să creadă și să vrea. La faptă ați venit și de aceia vă primim cu bucurie. Cu multe cuvinte nu. Fiindcă niciodată prin cuvinte nu s’au întemeiat țările, ci tocmai prin ele au pierit. Istă dușmanii împotriva cărora ne-am rădicat cu toții, Austri­­acii mișei și Ungurii obraznici, nu vor pieri numai pentru că brațul lor n’a fost în stare să poarte o luptă pe viață și pe moarte, ci pentru că s’au lăsat copleșiți sufletește de minciuna pompoasă a cuvintelor. Se vor fi u­­cis singuri, strivindu­se de zădărni­cia lor. La fapte ne am mai întâlnit. De câ­te ori un lucru bun a eșit din legă­turile noastre, este că am­ fost tova­răși la fapte. Ce dovadă mai bună poate fi despre aceasta decât viața a­­celui strămoș înaintea chipului de a­­ramă al căruia veți fi trecut venind aici, tata Ștefan bătrânul. El v’a fost Domn vouă, Bucovinenilor, ca și nouă, celor da aici. Doar a avut stăpânirea lui și Ardealul în părțile Bistriței,­­cetatea Ciocului și, în mijlocul țării voastre ardelene, Cetatea-de-BaM. A poruncit acolo și, când trufatul crai, feciorul de cățea ungurească și de voinic romăn Matiaș Corvinul a ră­tăcit pe aici încărcând să-l zdrobea­scă, s’a ales cu ce se va alega toată această spurcăciune nemțească, tur­cească, bulgărească și ungurească de care suntem pângăriți, cu săgeata Va­lahului la spinara. Vați porni mâine, știți unde. In locul unde mamele și soțiile voastre blantama pe asupritori lângă vatra pustie de unde a plecat ostașul, precum în România noastră aceiași sărăcie, aceiași apăsare, ace­iași jale și pângărire ne aștapta pe noi pribegii spre a le răzbuna. Să nu strângem toate puterile pen­tru această faptă, noi toți cari ne co­­borîm din același vechi neam părin­te și cari ne închinăm aceluiași îm­părat ce ni-a dat limba și numele, noi cari ne-am­ văzut așa de adisea ori și nu ne am uitat niciodată. Să­­riți vei, Ardeleni din văii, ee să răs­firă către Tisa, voi, Maramurășeni ca­­ri ați adus în Moldova noastră stea­gul de biruință al bourului, voi, Bu­covineni, pe cari acum 150 de ani v’a zmuls din poenile și pădurile Moldo­vei de sus hoția meșteșugită a Aus­triei ! Săriți cu toții asupra aceluiași dușman, și alături cu noi să sa strin­gi făcând zid nebiruit, orice putere din această țară, căci nimeni n’are dreptul să se dea în lături, — și cu­vântul acesta are gi rostul da a scor­moni sufletele ce au întârziat. Intr’o singură mișcare uriașă să pornim, cu tot ce avem, cu tot ce pu­tem, orice s’ar întâmpla, până ce duș­manul viitorului și al vieței noastre se va găsi in sfârșit sub călcâiul Va­lahului acestuia batjonorit și învins num­ai ca să se ridice din nou in răz­bunarea lui grozavă. La terminarea cuvantăre­ 1 U­ lui Iorga se urcă pe statue un ofițer din trupele ardelene rostind el o cu­vântare plină de avânt și credință. Venim plini de drag­oste și căl­căm pe acest pământ romanesc al regatului liber. Am sosit cu hotărârea să lup­tăm pe viață și moarte pentru des­­robirea pământului nostru stră­moșesc și împlinirea dorințelor de veacuri de a înfăptui idealul na­țional Am jurat credință regelui nos­tru și vom ști să cunoaștem im­portanța ce trebue să-i dăm în momentul când prin depunerea a­­cestui jurământ am devenit cetă­țeni liberi. Am plecat, cu gândul să mer­gem acasă fiind­că așa am vrut și vom merge prin biruință până la ai noștrii, că doar Car­pății nu sunt atât de înalți cum li cred unii. I Ultimele cuvinte ale ostașului ar­delean sunt acoperite de ovații. Ofițerul ardelean este scoborât pa brațe de populație și purtat prin rân­durile trupei. Ovațim și Se­­ jungla delir, toți stri­gă „Trăiască frații ardeleni“ Tră­iască România Mare“. Hora unirei românești Muzicile militare încep să cânte „Hora unirei“. Toți, miniștrii, generali, bătrâni, femei, copii de aici și de dincolo, se string în horă împreună. Ei joacă în mijlocul unui entusiasm ce domnește cu o furie de neînchi­puit și fără asemănare până acum în această țară. In tot timpul MM.­II, Regele și Regina înconjurați de toți copii săi cu Prințul Carol în frunte privea din balconul palatului regal frumoasa serbare. Regele a salutat pe vitejii cari­­i jura la credință cu cite­va minute mai înainte, în timpul când treceau prin fața palatului. M. Sf. Regina îmbră­cată în alb îi a acoperit cu flori, pe care voinicii le ridicau plini da mul­țumire sufletească. Corul ardelenilor a cântat în fața Regelui care a stat tot timpul în bal­con, „Trăinscă Regele“ și­­ Fe al nostru steag­. Toți cei da față erau pătrunși pâ­nă în adâncul sufletului, ți se întor­ceau păstrând cu ei amintirea zilei de 8 Iunie 1917, când pentru a doua oară în istoria noastră pa­riîția uni­rei principatelor se petrece un alt aveniment: Unirea Rom­ânilor și plă­mădirea României Mari. Poetul Octavian Goga a ținut o călduroasă și inimoasă cuvîntare. Comodme Toate femeile române sunt rugate să se întrunească Sâmbătă 10 Iunie, ora 10 a. m., In­sula Universității, pentru a se sfătui în privința drep­tului de vot. Ele sunt rugate cu in­sistență a veni în cât mai mare nu­măr, dacă nu în interesul lor perso­nal, cel puțin în al fiicelor și nepoa­telor lor, bine fiind știut că deja ati­tudinea lor de azi atârnă situația ge­nerațiilor viitoare. ---------------«*®§q ® 3­9«-----­--------­ W­i'iJl"'. Luptele ss pe frontul masedonsis O telegramă sosită din Media prin telegrafie fără fir a­­nunță că excedrilele franco-englees de la Salonic au bombar­dat ori cu succes cantonamentele trupelor germano-bulgare da pe Struma. Artileria a fost de asemenea activă in regiu­nea Haydag și la nord de Monastir. Câteva recunoașteri bul­gare au fost respinse la Lyonnica și între lacul Trespe și Ohrida.« Po­dhu 9 Iunie comunicetul oficial britanic anunță că din cauza apro­piatei epoci a Malariei, trupele britanica din satele de la ră­sărit, de Struma au fost puțin retrase. Teritoriul evacuat este pe deantregul dominat de pozițiunile engleze de pe înălțimi. Paris 9 Iunie. Guvernul francez a acordat cuvenitul agrement numirei d-lui Mitklakos ambasador al Rusiei la Paris. Guri a plecat regele Greciei Londra 19 Iunie Corespondentul din Roma al ziarului „Times“, care a asistat la pleca­rea regelui Constantin și a suitei sale de la Oropos, un mic port din golful Embaca, telegrafiază că regele Constantin era foarte abătut și nu a vorbit un singur cuvânt, din momentul sosirei sale și până a se îmbarca. Regele Constantin cu familia sa au plecat în Elveția la St. Moritz, tre­când prin Italia. (A. T. B.) Neol amMGi­rus li Paris Aliații ți Gresia Roma 9 Iunie. „Corrisia d'Italia scria: Detrona­rea regelui Constantin e ultima ur­mare fericită a hotărârilor luate de aliați în conferința da la Ropia. (Fe­bruar 1917). Aci a’a hotărât in mod definitiv linia de conduită a aliaților față de Grecia. E evident că înde­părtarea regelui Constantin a fost un mijloc, un scop. Dacă scopul ur­mărit de aliați nu va fi atins pe de­plin, alte măsuri vor fi luate în con­secință. Aliații au de gând să mear­gă pănă ln capăt. Ereluarea activi­tăți sub­marinelor dușmane în Me­­diterană nu ne inspiră nici o grijă. Aprovizionarea trupelor din Salonic și Macedonia sa va putea face foarte bine prin Italia. Canalul da Otranto e așe de bine păzit încât , primejdia submarinelor e apro­ape înlăturată. _ * (A- T. I.) Bg ce germai rîvnesc pacea? Roma 9 Iunie. „Neues Züricher Zeitung“ scrie că, după știri vrednice de încredere germanii nu râvnase pacea pentru că ar fi bătuți, sau de a muri de foame, dar fiindcă sunt cu adevărat sătui de război. Când pe la jumăta­tea lui Februarie, s-a anunțat înăs­prire­a războiului submarin, poporul german a răsuflat crezând de bună seamă că această măsură va sili pa aliați și mai ales Anglia, să primeas­că pacea. Dezamăgirea însă a fost prea crudă. Războiul submarin, care a adus ce a drept pagube mari aliaților, nu numai să nu i-a silit, încă să primeas­că pacea dar i-a tras Germaniei duș­mănia Statelor­ Unite și declarația de război. Intr’un articol, tăiat fără milă cenzură, se citesc aceste cuvin­te : dacă războiul submarin , menit să nu aibă alte efecte decât acele de până acum, mai bine ar fi, să re­nunțăm la el de nu, te pomenești că și acele puține state care au mai rămas neutrale în Europa, vor tobo­­ra asupra noastră. „Neue Züricher Z­eitUL ” adaugă: aceste cuvinte o­­glindesc opinia publică generală din imperiul vecin. (A. T. I.) !’ .­1 * * I o trăsură un 2 cai și ha­­muri plătesc bine. A se adresa d-lui I. M. Dimitrescu, str. I. C. Brătianu 147. Bandei © swaie&egre&a în acțina Roma 9 Iunie. După știri din Zürich activitatea bandalor de răzvrătiți din Muntene­­gru devine din ce în ce mai amenin­țătoare pentru siguranța armatei a­­ustriace de ocupațiune. Detașamente­le austriace au fost întărite cu con­­tigente de rezervă ale honvezilor. In bandele muntenegrene mai multe fem­ei se luptă bărbătește. (A.. T. I.) țtjki­tru­t Csa Assid CAMERA Ședinței de la 9 Iunie Dezbaterile încep la orele 2 jum. . Prezidează d. V. G. Morțun. Se citește și sa aprobă sumarii șe­dinței precedente. Csmusiicări D. Leonte Moldoveanu­. Spune că ele au depus jurământul primii pri­zonieri ardeleni înscriși ca voluntari în armata noastră. Propune să se ri­dice un monument care să comemo­reze acest act, D. Ferechide. Spună că guvernul sa asociază din Inimă la această pro­punere dar mai târziu când visul nostru se va realiza vom ridica și alt monument, cu altă însemnătate. D. ministru al lucrărilor publice. Depune procesul pentru declararea de utilitate publică a unor terenuri ne­cesare unor construcțiuni de căi ferate. Discursul cUi­ Barbu Delavrancea D. Barbu Delavrancea relevă dis­cursurile d-lar Matei Cantacuzino și Cuza. Cel d’intâi a vrut să vorbească cu toată durerea și fără cruțare. Durerea i-am văzut-o, dar fără cru­țare n’a vorbit. Deși a atacat oameni din toate partidele, au fost și oameni cruțați. D. Cuza a fost lung și a vrut să fie rău. Dar cum poate fi rău un om care vorbește cu rzoe la butoni­eră ? (rîsete). Pe rău nu se dlădește nimic. Ședința continuă. Discuția reformelor Comunicat Ofic.Nr.29­9 din 8 Iunie 1917 pm 21 seara Frontul Român Situația Neschimbată. Bombardament reciproc de arti­lerie in regiunea Salcia-Vulturul. ^Ar­tileria rusă a bombardat satul Nă­­nagti pe Siret și așezămintele mili­tare inamice din orașul Tulcea. Pe restul frontului nimic impor­tant de semnalat. Marele Cartier General

Next