Evenimentul, aprilie-iunie 1917 (Anul 25, nr. 49-116)
1917-06-10 / nr. 104
PARLAMENTUL Continuarea ședinței de la 8 iunie 1917 CAMERA Dezbaterile încap la orele 2 și Juni. Prezidează d. V. G. Morțun. Se cetește și se aprobă sumarul ședinței precedente. Cosmsnîoâri .©. Tranen Iași. Cere unele date cu privire la mersul agriculturei și asupra măsurilor luate pentru aprovizionarea cu lama © și combustibil. Discuția reformelor Declarația 1. Th. Ghica Pentru a scurta dezbaterile citește o declarația în care arată importanța și utilitatea reformelor. Se declară pentru naționalizarea subsolului în favoarea statului iar în bestia reformei electorale se arată ingdjat de misterul ce se păstrează asupra constituirei Senatului. Termină spunând că va vota reformele cu aceste rezerve asupra modalităților lor. Discursul d-lui Rădulescu D. Rădulescu din partidul muncei vorbește de evenimentele petrecute cu ocazia războiului, care au adus cu ala schimbări radicale la organizația diferitelor state. Vorbește de raporturile dintre țărani și marea proprietate și arată rolul clasei arandășești în exploatarea țărănimei noastre. Vorbește de faimoasele speculații ale trusturilor arendășești arătând felul cum speculau țărănimea. Face istoricul chestiei țărănești și spune că marea propietate nu și-a făcut datoria față de casa țărănească. Ședința se ridică la ora 4 jum. Deputații se duc să asiste la sosirea ardelenilor. Ședința de noapte Dezbaterile încep la orele 9 jum. Prezidează d. V. G. Morțun. D. Rădulescu continuă discursul său criticând modalitățile celor două reforme și termină spunând că nu le va vota pentru că le crede infructuoase. Ședința se ridică la orele 11 jum. SMMarta Anirei Hatusiasmul ce a domnit în tot timpul solemnităței depunerei jurământului ardelenilor, a străbătut cu iuțeala fulgerului în toate straturile populației orașului, la acei cari n’au avut fericitul prilej de a asista la solemnitate. Totuși, bătrâni, femei și copii ea îndreptară spre Piața Unirei încă de la ora 2 după amiază, unde urma să sosească trupele ardelene. La ora 4 p. m. Piața Unirei era o mare de capete, toți nerăbdători să vază cât mai curând pe acei tineri voioși și cu credința în cari au venit în mijlocul nostru plini de avânt și dragoste sa lupte pe viață și moarte la înfăptuirea idealului dorit de secole, a neamului românesc. * c> « Plecarea Ardelenilor în Piața Unirei Trompetele dau semnalul de adunare și toți acei ce luaseră masa împreună, ardelenii și vânătorii noștri, ai pregătesc să plece în marș spre Piața Unirei. Ofițerii și trupele ardelene, urmați de batalionul de vânători, având muzica in frunte, se îndreaptă în formațiune de companii spre Piața Unirei. Ei parcurg stradele Cucu, Ștefan cel Mare și Cuza Vodă și ajung la ora fixată în programul sărbătoriii Unirii românești, în Piața Unirei. Pe tot parcursul drumului, întreaga suflare a populației orașului Iași eșise de prin case salutând pe frații noștri. Din toate părțile, de prin balcoane se asvârleau flori și ramuri verzi, pe care ardelenii le primeau plini de bucurie. Uralele și cuvintele de „Trăiască România Mare” nu se mai sfârșeau. Mulți din cei care eșise întru întâmpinarea voinicilor ardeleni se simțiau atrași de entusianiaul ce creștea pe măsură ce ei înaintau și intrau în urma companiilor, mergând cu el spre Piața Unirei. Când au sosit în Piața Unirei, lumea era atât de multă încât frumoasa piață a statuei lui Cuza-Vodă devenise neîncăpătoare. Discursurile Primele sunete ale muzicilor anunță miilor de oameni apropierea momentului când toți împreună vor încinge de astă dată hora infrațirei tuturor românilor, pe locul unde altă dată, cu mic și maro, boer și sarac încinsese hora unirei principatelor. Apariția ofițerilor și gradelor cari sosesc cel întâi produse un entusiasm neînchipuit. Populația se descoperă și din mii de pepturi, din balcoane, de la ferestre și de pe acoperișurile caselor toți le striga „Bine ați venit frați români“. Trupele se aflau înșirate în careu de jur împrejurul etaniei, având în față batalioanele ardelene. La ora 5 de I. I. C. Brătianu începe seria cuvântărilor adresându-le următorul discurs: Cuvântam M1.C. Brătianu către Ostașii Ardeleni A vrut Dumnezeu ca în această Piață unde după veacuri de slăbiciune și de despărțire el a serbătorit pentru întâia oară prin Unirea Munteniei și Moldovei nașterea noei Românii a vrut Dumnezeu ca tot aci în zile de lupte și de dureri să se serbeze prima manifestare a întregirei neamulu nostru în care serbăm temelia României Mari. Lungi și grele veacuri trecutau de când coborâți din munții noștri strămoșii noștri întemeiară cele două state românești, mici și mult încercate de cumplite primejdii și nevoi —dar cari au dăinuit și au crescut pe când multe și mari împărății slăbeau și se prăbugiau. A dăinuit, a crescut și va crește clădirea bătrânilor noștri Voevozi— fiindcă se întemeia pe ființa unui neam cu drept la viață și la propășire de carece își păstră neștirbită credința cu care trăia și pentru care fii săi știau să moară. Credința strămoșască că „Românul în veac nu piere“ stăpânea neclintită suflatul neamului nostru, întemeiată pe conștiința, niciodată stinsă, a unității lui naționale. Mai tare decât orice putere, apărând adesea în cursul vremurilor crude, ca tri vis înaintea realităților, această conștiință se păstra vie în mijlocul furtunilor gata oricând să izbucnească. Hrănite de aceste aspirațiuni generețiile le-au transmis urmașilor fericind soarta apelor cari vor putea să se bucure de întruparea lor. Din mormintele lor părinții și strămoșii noștri ne fericesc azi pe noi, ori cari ar fi nevoita silei, pentru că prin ele se dă ființă celui mai scump, celui mai mare dor al sufletului românimei de azi și de oricând. Ați fost, până ieri, supuși ai unui Sfat care v’a voit ai lui fără ca el să fie al vostru — l-ați ajutat In toate vremurile cu munca voastră fără pregat, cu sângele vostru fără tocmeală și ca răsplată în timp de pace el v’a asuprit, în timp de răsboi el v’a jertfit. Ați venit, fraților, în mijlocul nostru, și prin venirea voastră ați schimbat în zile de bucurie vremurile în care ne trudim. Ne găsiți intr’un colț al țarei, îngrămădiți de nevoi, dar încordați pentru lupta hotărâtos dre la care mergem plini de credință. Eram un Stat îmbelșugat de Dumnezeu, cu bogății cari zilnic creșteau —dar Regele și Regina și-au lăsat Palatul și au rupt cu cei mai de aproape ai lor. De la mic la mare toți și-au lăsat munca rodnică, și-au jertfit avarii, ’și-au părăsit copiii, soții, mame și surori—și ’și-au jertfit mulți sângele și viața fără șovăire și fărâ tocmeală—pentru că nimic mi ne-a fost mai scump decât datoria să desrobim pe frații noștri de sub jugul străin—și prin jertfele unei generații să asigurăm pentru veci unirea neamului nostru. Fiindcă nimic nu ne-a fost mai scump decât această unire, de aceea, în ziua de azi, orice durere amuțește și plini de credință în voi și în noi, zicem: „Bine ați venit“. „Bine ați venit la căminul nostru, care de azi Înainte e al vostru“. „Bine ați venit în acest cor al României, care de azi înainte, într’o întindere mică are un cuprins mare, căci prin înfrățirea noastră România Mare este azi la Iași“. Pe voi și pe noi Dumnezeu să ne ajute ca jertfele noastre să fi binecuvântate de fii fiilor noștri—și ca rodnică și veșnică să fie clădirea Statului nou născut în durere și în sânge dar clădit pe dragoste și pe credință. Bine ați venit! Dumnezeu să ne ajute! EVENIMENTUL Cuvântarea d-ln N. Iorga Frați ostași intrați în luptă pentru ‘România. Ați venit aici ca să faceți, împreună cu tovarășii voștri din oastea noastră, România cea nouă, pentru care sunteți gata să aduceți prinosul scump al sângelui vostru. România cea nouă, pe.care aveți s’o coborîți numai pe pământul care vi se cuvine vouă și nouă. Căci da fapt această Românie mai sfiguia este îndeplinită încă de acum, odată ce se găsește in sufletele voastre, In voința voastră nebiruită. Acesta este întotdeauna lucrul cel mare în faptele pa care le îndeplinește un popor: să creadă și să vrea. La faptă ați venit și de aceia vă primim cu bucurie. Cu multe cuvinte nu. Fiindcă niciodată prin cuvinte nu s’au întemeiat țările, ci tocmai prin ele au pierit. Istă dușmanii împotriva cărora ne-am rădicat cu toții, Austriacii mișei și Ungurii obraznici, nu vor pieri numai pentru că brațul lor n’a fost în stare să poarte o luptă pe viață și pe moarte, ci pentru că s’au lăsat copleșiți sufletește de minciuna pompoasă a cuvintelor. Se vor fi ucis singuri, strivinduse de zădărnicia lor. La fapte ne am mai întâlnit. De câte ori un lucru bun a eșit din legăturile noastre, este că am fost tovarăși la fapte. Ce dovadă mai bună poate fi despre aceasta decât viața acelui strămoș înaintea chipului de aramă al căruia veți fi trecut venind aici, tata Ștefan bătrânul. El v’a fost Domn vouă, Bucovinenilor, ca și nouă, celor da aici. Doar a avut stăpânirea lui și Ardealul în părțile Bistriței,cetatea Ciocului și, în mijlocul țării voastre ardelene, Cetatea-de-BaM. A poruncit acolo și, când trufatul crai, feciorul de cățea ungurească și de voinic romăn Matiaș Corvinul a rătăcit pe aici încărcând să-l zdrobească, s’a ales cu ce se va alega toată această spurcăciune nemțească, turcească, bulgărească și ungurească de care suntem pângăriți, cu săgeata Valahului la spinara. Vați porni mâine, știți unde. In locul unde mamele și soțiile voastre blantama pe asupritori lângă vatra pustie de unde a plecat ostașul, precum în România noastră aceiași sărăcie, aceiași apăsare, aceiași jale și pângărire ne aștapta pe noi pribegii spre a le răzbuna. Să nu strângem toate puterile pentru această faptă, noi toți cari ne coborîm din același vechi neam părinte și cari ne închinăm aceluiași împărat ce ni-a dat limba și numele, noi cari ne-am văzut așa de adisea ori și nu ne am uitat niciodată. Săriți vei, Ardeleni din văii, ee să răsfiră către Tisa, voi, Maramurășeni cari ați adus în Moldova noastră steagul de biruință al bourului, voi, Bucovineni, pe cari acum 150 de ani v’a zmuls din poenile și pădurile Moldovei de sus hoția meșteșugită a Austriei ! Săriți cu toții asupra aceluiași dușman, și alături cu noi să sa stringi făcând zid nebiruit, orice putere din această țară, căci nimeni n’are dreptul să se dea în lături, — și cuvântul acesta are gi rostul da a scormoni sufletele ce au întârziat. Intr’o singură mișcare uriașă să pornim, cu tot ce avem, cu tot ce putem, orice s’ar întâmpla, până ce dușmanul viitorului și al vieței noastre se va găsi in sfârșit sub călcâiul Valahului acestuia batjonorit și învins numai ca să se ridice din nou in răzbunarea lui grozavă. La terminarea cuvantăre 1 U lui Iorga se urcă pe statue un ofițer din trupele ardelene rostind el o cuvântare plină de avânt și credință. Venim plini de dragoste și călcăm pe acest pământ romanesc al regatului liber. Am sosit cu hotărârea să luptăm pe viață și moarte pentru desrobirea pământului nostru strămoșesc și împlinirea dorințelor de veacuri de a înfăptui idealul național Am jurat credință regelui nostru și vom ști să cunoaștem importanța ce trebue să-i dăm în momentul când prin depunerea acestui jurământ am devenit cetățeni liberi. Am plecat, cu gândul să mergem acasă fiindcă așa am vrut și vom merge prin biruință până la ai noștrii, că doar Carpății nu sunt atât de înalți cum li cred unii. I Ultimele cuvinte ale ostașului ardelean sunt acoperite de ovații. Ofițerul ardelean este scoborât pa brațe de populație și purtat prin rândurile trupei. Ovațim și Se jungla delir, toți strigă „Trăiască frații ardeleni“ Trăiască România Mare“. Hora unirei românești Muzicile militare încep să cânte „Hora unirei“. Toți, miniștrii, generali, bătrâni, femei, copii de aici și de dincolo, se string în horă împreună. Ei joacă în mijlocul unui entusiasm ce domnește cu o furie de neînchipuit și fără asemănare până acum în această țară. In tot timpul MM.II, Regele și Regina înconjurați de toți copii săi cu Prințul Carol în frunte privea din balconul palatului regal frumoasa serbare. Regele a salutat pe vitejii carii jura la credință cu citeva minute mai înainte, în timpul când treceau prin fața palatului. M. Sf. Regina îmbrăcată în alb îi a acoperit cu flori, pe care voinicii le ridicau plini da mulțumire sufletească. Corul ardelenilor a cântat în fața Regelui care a stat tot timpul în balcon, „Trăinscă Regele“ și Fe al nostru steag. Toți cei da față erau pătrunși până în adâncul sufletului, ți se întorceau păstrând cu ei amintirea zilei de 8 Iunie 1917, când pentru a doua oară în istoria noastră pariîția unirei principatelor se petrece un alt aveniment: Unirea Românilor și plămădirea României Mari. Poetul Octavian Goga a ținut o călduroasă și inimoasă cuvîntare. Comodme Toate femeile române sunt rugate să se întrunească Sâmbătă 10 Iunie, ora 10 a. m., Insula Universității, pentru a se sfătui în privința dreptului de vot. Ele sunt rugate cu insistență a veni în cât mai mare număr, dacă nu în interesul lor personal, cel puțin în al fiicelor și nepoatelor lor, bine fiind știut că deja atitudinea lor de azi atârnă situația generațiilor viitoare. ---------------«*®§q ® 39«------------- Wi'iJl"'. Luptele ss pe frontul masedonsis O telegramă sosită din Media prin telegrafie fără fir anunță că excedrilele franco-englees de la Salonic au bombardat ori cu succes cantonamentele trupelor germano-bulgare da pe Struma. Artileria a fost de asemenea activă in regiunea Haydag și la nord de Monastir. Câteva recunoașteri bulgare au fost respinse la Lyonnica și între lacul Trespe și Ohrida.« Podhu 9 Iunie comunicetul oficial britanic anunță că din cauza apropiatei epoci a Malariei, trupele britanica din satele de la răsărit, de Struma au fost puțin retrase. Teritoriul evacuat este pe deantregul dominat de pozițiunile engleze de pe înălțimi. Paris 9 Iunie. Guvernul francez a acordat cuvenitul agrement numirei d-lui Mitklakos ambasador al Rusiei la Paris. Guri a plecat regele Greciei Londra 19 Iunie Corespondentul din Roma al ziarului „Times“, care a asistat la plecarea regelui Constantin și a suitei sale de la Oropos, un mic port din golful Embaca, telegrafiază că regele Constantin era foarte abătut și nu a vorbit un singur cuvânt, din momentul sosirei sale și până a se îmbarca. Regele Constantin cu familia sa au plecat în Elveția la St. Moritz, trecând prin Italia. (A. T. B.) Neol amMGirus li Paris Aliații ți Gresia Roma 9 Iunie. „Corrisia d'Italia scria: Detronarea regelui Constantin e ultima urmare fericită a hotărârilor luate de aliați în conferința da la Ropia. (Februar 1917). Aci a’a hotărât in mod definitiv linia de conduită a aliaților față de Grecia. E evident că îndepărtarea regelui Constantin a fost un mijloc, un scop. Dacă scopul urmărit de aliați nu va fi atins pe deplin, alte măsuri vor fi luate în consecință. Aliații au de gând să meargă pănă ln capăt. Ereluarea activități submarinelor dușmane în Mediterană nu ne inspiră nici o grijă. Aprovizionarea trupelor din Salonic și Macedonia sa va putea face foarte bine prin Italia. Canalul da Otranto e așe de bine păzit încât , primejdia submarinelor e aproape înlăturată. _ * (A- T. I.) Bg ce germai rîvnesc pacea? Roma 9 Iunie. „Neues Züricher Zeitung“ scrie că, după știri vrednice de încredere germanii nu râvnase pacea pentru că ar fi bătuți, sau de a muri de foame, dar fiindcă sunt cu adevărat sătui de război. Când pe la jumătatea lui Februarie, s-a anunțat înăsprirea războiului submarin, poporul german a răsuflat crezând de bună seamă că această măsură va sili pa aliați și mai ales Anglia, să primească pacea. Dezamăgirea însă a fost prea crudă. Războiul submarin, care a adus ce a drept pagube mari aliaților, nu numai să nu i-a silit, încă să primească pacea dar i-a tras Germaniei dușmănia Statelor Unite și declarația de război. Intr’un articol, tăiat fără milă cenzură, se citesc aceste cuvinte : dacă războiul submarin , menit să nu aibă alte efecte decât acele de până acum, mai bine ar fi, să renunțăm la el de nu, te pomenești că și acele puține state care au mai rămas neutrale în Europa, vor tobora asupra noastră. „Neue Züricher ZeitUL ” adaugă: aceste cuvinte oglindesc opinia publică generală din imperiul vecin. (A. T. I.) !’ .1 * * I o trăsură un 2 cai și hamuri plătesc bine. A se adresa d-lui I. M. Dimitrescu, str. I. C. Brătianu 147. Bandei © swaie&egre&a în acțina Roma 9 Iunie. După știri din Zürich activitatea bandalor de răzvrătiți din Muntenegru devine din ce în ce mai amenințătoare pentru siguranța armatei austriace de ocupațiune. Detașamentele austriace au fost întărite cu contigente de rezervă ale honvezilor. In bandele muntenegrene mai multe femei se luptă bărbătește. (A.. T. I.) țtjkitrut Csa Assid CAMERA Ședinței de la 9 Iunie Dezbaterile încep la orele 2 jum. . Prezidează d. V. G. Morțun. Se citește și sa aprobă sumarii ședinței precedente. Csmusiicări D. Leonte Moldoveanu. Spune că ele au depus jurământul primii prizonieri ardeleni înscriși ca voluntari în armata noastră. Propune să se ridice un monument care să comemoreze acest act, D. Ferechide. Spună că guvernul sa asociază din Inimă la această propunere dar mai târziu când visul nostru se va realiza vom ridica și alt monument, cu altă însemnătate. D. ministru al lucrărilor publice. Depune procesul pentru declararea de utilitate publică a unor terenuri necesare unor construcțiuni de căi ferate. Discursul cUi Barbu Delavrancea D. Barbu Delavrancea relevă discursurile d-lar Matei Cantacuzino și Cuza. Cel d’intâi a vrut să vorbească cu toată durerea și fără cruțare. Durerea i-am văzut-o, dar fără cruțare n’a vorbit. Deși a atacat oameni din toate partidele, au fost și oameni cruțați. D. Cuza a fost lung și a vrut să fie rău. Dar cum poate fi rău un om care vorbește cu rzoe la butonieră ? (rîsete). Pe rău nu se dlădește nimic. Ședința continuă. Discuția reformelor Comunicat Ofic.Nr.299 din 8 Iunie 1917 pm 21 seara Frontul Român Situația Neschimbată. Bombardament reciproc de artilerie in regiunea Salcia-Vulturul. ^Artileria rusă a bombardat satul Nănagti pe Siret și așezămintele militare inamice din orașul Tulcea. Pe restul frontului nimic important de semnalat. Marele Cartier General