Evenimentul, aprilie-iunie 1923 (Anul 31, nr. 595-665)
1923-06-08 / nr. 646
Anul al XXXI No. 646 (105) 1 Leu '" . REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA IAȘI.—PIAȚA UNIREI Proprietar: PETRU P. BOGDAN ZIAR COTIDIAN Vineri 8 Iunie 1923 «eiwSv* <$%*&»&. ■ ■ ■'■ .-ribuirvmmm INSERȚII ȘI RECLAME Un număr vechi 2 Lei Abonamente : Pe Un an 300 lei Director: RUDOLF SUȚU In preajma vacanței In timpul când Suveranul nostru era ocupat cu primirea perechei regale a Iugoslaviei, guvernul a obținut două decrete : acela prelungirei sesiunei parlamentare al până Sâmbătă 9 c. și acel de închidere a Corpurilor Legiuitoare. In decretul de închidere, redactat, după cum se știe, în Consiliul de miniștri, Regele își arată mulțumirea pentru activitatea „rodnică“ a sesiunei parlamentare extraordinare. Oricum ar fi concluziile decretului regal, simplă formalitate stereotipă și banală,—realitatea e alta. Legiferarea liberală nu va îmbunătăți situația Țorei ; în schimb situația economică și financiară a partidului liberal ese arhi-ameliorată. „Reșița“, „Creditul industrial“, „Creditul agricol“, lichidarea averilor supușilor foști inamici cu un caracter privat de afaceri vintiliste. Statutul funcționarilor, legea chiriilor sunt legi silnice și de opresiune. Guvernul n’a întreprins nimic care să denote intenția lui de a normaliza viața economică și financiară a Țărei. Roadele nenorocite ale legilor votate cu iuțeala fulgerului de Parlamentul urnelor furate se vor vedea în cursul vacanței și desigur un alt guvern va fi chemat să schimbe, ori să anuleze legiuirea nefastă a guvernului liberal. * * * In cursul vacanței, sunt de așteptat evenimente importante în partidul d-lui Brătianu. Se pretinde că imediat după includerea Corpurilor Legiuitoare, d. Ionel Brătianu se va retrage de la șefia partidului și din viața politică. Gloriei Sfinxului de la Florica nu-i mai lipsea decât Încoronarea și Constituția. Acestea le-a făcut. Astăzi dictatorul, obosit de exercitarea atotputerniciei sale, nu mai ambiționează decât... odihna. Dar d. Ionel Brătianu,care a ajuns șef al partidului liberal prin dreptul de moștenire, retregânduse de la conducere, voește să facă un ultim act de autoritate: acela de-a impune la șefia partidului și guvernului pe fratele său, d. Vintilă Brătianu. Această intenție a transpirat atât un guvern, cât și printre unii membri ai majorităților. Cei d’intăi cari au luat poziție contra acestei eventuale succesiuni la șefie sunt d-nii I. G. Duca și Georgel Mârzescu. Primul trece chiar ca moștenitorul prezumptiv al d-lui Ionel Brătianu. La un banchet ce i se oferise după întoarcerea sa de la Lausanne, d. Duca chiar își luase aere de viitor șef, iar la o conferință la Institutul social român ministrul de Externe se încercase să expună doctrina[?] liberalismului.La rândul său, d. Mârzescu era și d-sa candidat la șefie. Nu știm ce acord s-a stabilit intre cei doi candidați și care din ei a cedat locul celuilalt; amândoi însă și-au manifestat, la banchetul de la Craiova, sentimentele lor ostile față de d. Vintilă Brătianu ca șef al liberalilor. D-nii Mârzescu și Duca au apărut acolo în postura de campioni ai neoliberalizmului. Fapt e că liberalii, cari au suportat greu absolutizmul actualului lor șef, nu mai sunt dispuși să-l sufere și pe al d-lui Vintilă Brătianu. Elementele tinere sunt dornice de o schimbare și în structura și în tendințele partidului. Dar mișcarea de asanare și de regenerare a ruginitului organizm politic nu poate avea sorți de izbîndă decât după retragerea de la ADVENTISMULf ~~ (Urmare). 4) Adventiștii nu recunosc decât taina Botezului și botează pe oameni numai când sunt mari, iar pe acei cari s’au botezat când erau copii, îi botează din nou. Copii chiar dacă mor nebotezați, sunt socotiți creștini, findcă sunt născuți din părinți creștini—zic ei. Dar atunci n’ar trebui să boteze nici pe oameni în vrâstă, fiind și aceștia născuți din părinți creștini !5) Nu primesc icoane, nici crucea în casele lor de rugăciune și nu se închină, nici nu se roagă la sfinți, socotind acest cult de idolatrie. Dar If. Hristos lua parte de nenumărate ori la serviciile religioase din templul evreesc din Ierusalim, unde erau chipuri zugrăvite, fără a le combate, și apoi icoanele, după tradiția bisericească, sunt Biblia poporului, reamintindu-i pe sfinți și diferite evenimente religioase, după cum o fotografie ne reamintește o persoană iubită. 6) Nu voesc să jure, socotind jurământul drept, ca protivnic învățăturei lui Is-Hristos. Dar Is-Hristos oprește de a jura pe numele lui Dumnezeu pentru toate nimicurile, și a-1 întrebuința numai la ocazii grele, pentru aflarea adevărului , dovadă că chiar El se jură, când este judecat de Evrei. 7) Serbează Sâmbăta (ca Evreii), în locul Duminicei, pe motivul—zic ei—că Hristos declară: „că n’a venit să strice legea (mosaică) ci s’o privească“; deci n’a desființat nici serbarea sâmbetei. Dar Is-Hristos se referă aici la legea morală mosaică, cuprinsă în cele 10 porunci și pe cari și noi creștinii le respectăm. 8) Indatoresc pe credincioșii lor să dea șefilor adventiști a zecea parte din aceea ce câștigă, tot după cum era în legea lui Moisi , și apoi tot ei acasă pe preoții creștini, că iau plată pentru serviciile ce fac credincioșilor lor. Dar ei nu fac nici un serviciu religios sectanților lor, ba îi mai impun și la alte taxe, în profitul lor personal, o speculă nouă și de astă dată de natură religioasă. Mai sunt și alte învățături religioase greșite de ale lor; noi am arătat pe acele mai de seamă. Cei mai mulți partizani ai adventismului în țara noastră sunt streinii veniți de aiurea. Din America s’au răspândit în Europa, ajungând și până la noi prin Nemți, răspândind ideile lor, mai ales în clasa de jos ; astfel sunt servitorii, muncitorii, micii meseriași, Românii din Transilvania, stabiliți în Dobrogea și prin unele locuri și pe la sate. De când există neamul nostru, s’au încercat catolicii, protestanții, calvinii, precum și Turcii să atragă pe strămoșii noștri la credințele lor, dar n’au reușit; căci dînșii își iubeau și respectau prea mult credința lor. Pentru aceea în trecut nu s’a pomenit Român, mai ales din clasa de jos să fie catolic, protestant, calvin sau mahometan. Dar vom găsi și astăzi Bulgari, Șerbi, Albanezi mahometani, Români însă nu au murit, ca Brăncoveanu Constantin cu fii săi în credința ortodoxă, decât s’o părăsească. Acum din contra nu se pomenește unul din clasa de sus să fie adventist. Toți cum am spus—sunt din clasa de jos. Constituția garantează libertatea religioasă, întrucât exercițiul practicelor ei nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri și legilor de organizare ale Statului. Adventismul însă prin practicele sale religioase calcă acest principiu constituțional. De exemplu interzicerea jurământului la adepții lui este o nesocotire a legilor țerei, care-l cer de la toți funcționarii Statului, începând cu Regele și pănă la soldat, asemene și la judecată pentru aflarea adevărului. Apoi serbarea Sâmbetei și lucrarea In ziua Duminicei tot de niște creștini, precum și ducerea mortului la groapă fără preot, scandalizată pe bunii ortodocși, atingând prin aceasta și alte practice ale lor religioase bunele moravuri și tulburând ordinea publică și liniștea socială, sfidând sentimentul nostru religios. Se impune deci din partea autorităților superioare civile și bisericești a lua măsurile cuvenite contra lor, mai ales prin o contrapropagandă religioasă a opri întinderea sectei. Ne place a crede că conferințiarii misionari, creați pe lângă Eparhii, ca și cei de la c. f. r. nu vor fi niște simpli sinecuriști și vor lucra cu succes în acest scop. EZECHIL. Pisiül lanaitüfflÉí la isi Este o mare diferență de prețuri in zarzaviuri la Iași și in Capitală. Se cităm la București : mazerea 3 lei chilogramul, cartofii noi 6 lei, bostanei 7 lei bucata, castraveți 10 lei bucata, salata verde 1 leu etc. . La Iași: mazerea 8 lei chilogi, cartofii noi 16 lei, bostăneii 12-14 lei bucata, castraveții 14,16 lei linul etc. De ce atâta deosebire de prețuri ? Manglelile Palpe la Lassante S§,la „Journal des Debats“, Pierre de Lacretelle, corespondentul ziarului la Laussane, publică un articol in legătură cu omorârea lui Vorovski pe care pentru interesantele date pe cari le dă asupra delegaților sovietici și a acțiunei lor, îl reproducem mai jos cu scopul de a lămuri întrucâtva situațiunea creiată la Conferința Orientală prin asasinarea delegatului bolșevic. In vreme ce negocierile de la Lausane se îndreaptă spre un deznodământ care va fi fatal tuturor Aliaților, asasinarea lui Vorovski va da nașterea reacțiuni pe cari este util să le examinăm. Căci ele sunt tacite pentru aceia, din Franța sau de aiurea, cari stăruesc în a crede că regimul bolșevic este pe o cale de evoluție și că este posibil să se stabilească raporturi normale cu sovietele. Dl. Ahrens, unul din delegații ruși răniți de atentator, înată ce i-a tracut leșinul, n’a făcut decât să răspândească cele mai absurde calomnii. întins pe pat el a primit vizite și a dictat ordine. Chipul slăbit, rănile, incendiul arhivelor un atare decât totul îi aduce admiratori neprevăzuți cari iau drept stoicism voința de a face râu care nu-l părăsește. El nu încetează de a copleși cu insulte publice țara care-l adăpostește. In fiecare zi redactează două trei comunicate oficiale, emfatice, pline de insolențe brutale, de minciuni și de calomnii la adresa guvernului și poporului elvețian. Cine au fost delegații sovietici In această muncă el este ajutat de un acolit demn de el, rând pe rând gazetar sau expert după nevoile momentului, dar care în realitate este un dezertor german osândit la moarte în 1916, refugiat în Rusia, unde a ajuns membru al Cekei (poliția secretă sovietică) și a executat un mare minat de victime în închisori. Sosit la Lausanne cu un pașaport german, care i-a făcut posibilă trecerei frontierei fără dificultăți, l-am văzut bine îmbrăcat, exilându-și revolverele și cum cheltuia cu mult fast, a găsit oameni cari să-l secundeze. Aceștia erau oamenii pe care îi conducea Vorovski. Vorovski iar Vorovski, acest personaj despre care s-a spus că era un om moderat, n’a făcut decât să ducă, în timpul șederii sale la Lausanne, decât cea mai activă propagandă comunistă: convingerile sale marxiste nu par totuși a fi fost prea adânci, căci s’a descoperit acum că posedă o avere personală de 16 milioane de franci, amănunt pe care comuniștii elvețieni cari i-au urmat sicriul nu-l știu desigur. Atitudinea elvețienilor trebue sâ admirăm cu toți realmente sângele rece și demnitatea de cari elvețienii au făcut dovadă pănă acum în fața insultelor și calomniilor agenților sovietici. Dar aceste fapte nu-i înșeală. Dl. Ahrens și consorții caută o retragere care să-i acopere în ochii Moscovei, și nevoind să aibă aerul că fug, fac tot ce pot pentru a fi expulzați. Pentru ce nu li s’ar acorda oare mai repede această satisfacție ? Căci s’ar evita în modul acesta incidente totdeauna de temut, iar cu listele conferinței ar fi debarasate de ei.