Evenimentul, aprilie-iunie 1923 (Anul 31, nr. 595-665)

1923-06-08 / nr. 646

Anul al XXXI No. 646 (105) 1 Leu '"­­ . REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA IAȘI.—PIAȚA UNIREI Proprietar: PETRU P. BOGDAN ZIAR COTIDIAN Vineri 8 Iunie 1923 «eiwSv* <$%*&»&. ■ ■ ■'■ .-ribuirvmmm INSERȚII ȘI RECLAME Un număr vechi 2 Lei Abonamente : Pe Un an 300 lei Director: RUDOLF SUȚU In preajma vacanței In timpul când Suveranul nostru era ocupat cu primirea perechei regale a Iugoslaviei, guvernul a obținut două decrete : acela prelungirei sesiunei parlamentare al până Sâmbătă 9 c. și acel de în­chidere a Corpurilor Legiuitoare. In decretul de închidere, redac­tat, după cum se știe, în Consi­liul de miniștri, Regele își arată mulțumirea pentru activitatea „rod­nică“ a sesiunei parlamentare ex­­tra­ordinare. Ori­cum­ ar fi concluziile decre­tului regal, simplă formalitate ste­reotipă și banală,—realitatea e al­ta. Legiferarea liberală nu va îm­bunătăți situația Țorei ; în schimb situația economică și financiară a partidului liberal ese arhi-am­elio­­rată. „Reșița“, „Creditul industri­al“, „Creditul agricol“, lichidarea averilor supușilor foști inamici cu un caracter privat de afaceri vin­­tiliste. Statutul funcționarilor, legea chi­riilor sunt legi silnice și de opre­siune. Guvernul n’a întreprins nimic care să denote intenția lui de a normaliza viața economică și fi­nanciară a Țărei. Roadele neno­rocite ale legilor votate cu iuțeala fulgerului de Parlamentul urnelor furate se vor vedea în cursul va­canței și de­sigur un alt guvern va fi chemat să schimbe, ori să anuleze legiuirea nefastă a guver­nului liberal. * * * In cursul vacanței, sunt de aș­teptat evenimente importante în partidul d-lui Brătianu. Se pretin­de că imediat după includerea­ Corpurilor Legiuitoare, d. Ionel Brătianu se va retrage de la șefia partidului și din viața politică. Gloriei Sfinxului de la Florica nu-i mai lipsea de­cât Încoronarea și Constituția. Acestea le-a făcut. Astăzi dictatorul, obosit de exer­citarea atotputerniciei sale, nu mai ambiționează de­cât... odihna. Dar d. Ionel Brătianu,­­care a ajuns șef al partidului liberal prin dreptul de moștenire, retregându­­se de la conducere, voește să fa­că un ultim act de autoritate: a­­cela de-a impune la șefia partidu­lui și guvernului pe fratele său, d. Vintilă Brătianu. Această in­tenție a transpirat atât un guvern, cât și printre unii membri ai ma­jorităților. Cei d’intăi cari au luat poziție contra acestei eventuale succesiuni la șefie sunt d-nii I. G. Duca și Georgel Mârzescu. Pri­mul trece chiar ca moștenitorul prezumptiv al d-lui Ionel Brătianu. La un banchet ce i se oferise du­pă întoarcerea sa de la Lausanne, d. Duca chiar își luase aere de viitor șef, iar la o conferință la Institutul social român ministrul de Externe se încercase să expu­nă doctrina[?] liberalismului.­­La rândul său, d. Mârzescu era și d-sa candidat la șefie. Nu știm ce acord s-a stabilit intre cei doi candidați și care din ei a cedat locul celuilalt; amândoi însă și-au manifestat, la banchetul de la Cra­iova, sentimentele lor ostile față de d. Vintilă Brătianu ca șef al liberalilor. D-nii Mârzescu și Duca au apărut acolo în postura de campioni ai neoliberalizmului. Fapt e că liberalii, cari au suportat greu absolutizmul actualului lor șef, nu mai sunt dispuși să-l su­fere și pe al d-lui Vintilă Brătia­nu. Elementele tinere sunt dorni­ce de o schimbare și în structu­ra și în tendințele partidului. Dar mișcarea de asanare și de rege­nerare a ruginitului organizm po­litic nu poate avea sorți de izbîn­­dă de­cât după retragerea de la ADVENTISMULf ~~ (Urmare). 4) Adventiștii nu recunosc de­cât taina Botezului și botează pe oameni numai când sunt mari, iar pe acei cari s’au botezat când erau copii, îi botează din nou. Copii chiar dacă mor nebote­zați, sunt socotiți creștini, findcă sunt născuți din părinți creștini—zic ei. Dar atunci n’ar trebui să boteze nici pe oameni în vrâstă, fiind și aceștia năs­cuți din părinți creștini !­­5) Nu primesc icoane, nici crucea în casele lor de rugăciune și nu se în­chină, nici nu se roagă la sfinți, soco­tind acest cult de idolatrie. Dar If. Hristos lua parte de nenumă­rate ori la serviciile religioase din tem­plul evreesc din Ierusalim, unde erau chipuri zugrăvite, fără a le combate, și apoi icoanele, după tradiția biseri­cească, sunt Biblia poporului, reamin­­tindu-i pe sfinți și diferite evenimente religioase, după cum o fotografie ne reamintește o persoană iubită. 6) Nu voesc să jure, socotind jură­mântul drept, ca protivnic învățăturei lui Is-Hristos. Dar Is-Hristos oprește de a jura pe numele lui Dumnezeu pentru toate ni­micurile, și a-1 întrebuința numai la o­­cazii grele, pentru aflarea adevărului , dovadă că chiar El se jură, când este judecat de Evrei. 7) Serbează Sâmbăta (ca Evreii), în locul Duminicei, pe motivul—zic ei—că Hristos declară: „că n’a venit să strice legea (mosaică) ci s’o privească“; deci n’a desființat nici serbarea sâmbetei. Dar Is-Hristos se referă aici la legea­ morală mosaică, cuprinsă în cele 10 porunci și pe cari și noi creștinii le respectăm. 8) Indatoresc pe credincioșii lor să dea șefilor adventiști a zecea parte din aceea ce câștigă, tot după cum era în legea lui Moisi , și apoi tot ei acasă pe preoții creștini, că iau plată pentru serviciile ce fac credincioșilor lor. Dar ei nu fac nici un serviciu religios sectanților lor, ba îi mai impun și la alte taxe, în profitul lor personal, o spe­culă nouă și de astă dată de natură re­ligioasă.­­ Mai sunt și alte învățături religioase greșite de ale lor; noi am arătat pe a­­cele mai de seamă. Cei mai mulți partizani ai adventis­­mului în țara noastră sunt streinii ve­niți de aiurea. Din America s’au răs­­pândit în Europa, ajungând și până la noi prin Nemți, răspândind ideile lor, mai ales în clasa de jos ; astfel sunt servitorii, muncitorii, micii meseriași, Românii din Transilvania, stabiliți în Dobrogea și prin unele locuri și pe la sate. De când există neamul nostru, s’au încercat catolicii, protestanții, calvinii, precum și Turcii să atragă pe strămoșii noștri la credințele lor, dar n’au reușit; căci dînșii își iubeau și respectau prea mult credința lor. Pentru aceea în tre­cut nu s’a pomenit Român, mai ales din clasa de jos să fie catolic, protes­tant, calvin sau mahometan. Dar vom găsi și astăzi Bulgari, Șerbi, Albanezi mahometani, Români însă nu­­ au murit, ca Brăncoveanu Constantin cu fii săi în credința ortodoxă, de­cât s’o părăseas­că. Acum din contra nu se pomenește unul din clasa de sus să fie adventist. Toți cum am spus—sunt din clasa de jos. Constituția garantează libertatea reli­gioasă, întru­cât exercițiul practicelor ei nu aduce atingere ordinei publice, bune­lor moravuri și legilor de organizare ale Statului. Adventismul însă prin practicele sale religioase calcă acest principiu consti­tuțional. De­ exemplu interzicerea jură­mântului la­­ adepții lui este o nesoco­tire a legilor țerei, care-l cer de la toți funcționarii Statului, începând cu Regele și pănă la soldat, asemene și la jude­cată pentru aflarea adevărului. Apoi ser­barea Sâmbetei și lucrarea In ziua Du­minicei tot de niște creștini, precum și ducerea mortului la groapă fără preot, scandalizată pe bunii ortodocși, atin­gând prin aceasta și alte practice ale lor religioase bunele moravuri și tulbu­rând ordinea publică și liniștea socială, sfidând sentimentul nostru religios. Se impune deci din partea autorită­ților superioare civile și bisericești a lua măsurile cuvenite contra lor, mai ales prin o contrapropagandă religioasă a opri întinderea sectei. Ne place a crede că conferințiarii misionari, creați pe lângă Eparhii, ca și cei de la c. f. r. nu vor fi niște simpli sinecuriști și vor lucra cu succes în a­­cest scop. EZECHIL. Pisiül lanaitüfflÉí la isi Este o mare diferență de pre­țuri in zarzaviuri la Iași și in Ca­pitală. Se cităm la București : mazerea 3 lei chilogramul, cartofii noi 6 lei, bostanei 7 lei bucata, castraveți 10 lei bucata, salata verde 1 leu etc. . La Iași: mazerea 8 lei chilogi, cartofii noi 16 lei, bostăneii 12-14 lei bucata, castraveții 14,16 lei li­nul etc. De ce atâta deosebire de pre­țuri ? Manglelile Palpe la Lassante S§,la „Journal des Debats“, Pierre de Lacretelle, corespondentul ziarului la Laussane, publică un articol in legătură cu omorârea lui Vorovski pe care pen­tru interesantele date pe cari le dă asu­­­­pra delegaților sovietici și a acțiunei lor, îl reproducem mai jos cu scopul de a lămuri întrucâtva situațiunea creiată la Conferința Orientală prin­ asasinarea delegatului bolșevic. In vreme ce negocierile de la Lausane se îndreaptă spre un deznodământ care va fi fatal tuturor Aliaților, asasinarea lui Vorovski va da nașter­ea reacțiuni pe cari este util să le examinăm. Căci ele sunt tacite pentru aceia, din Franța sau de aiurea, cari stăruesc în a crede că regimul bolșevic este pe o cale de e­­voluție și că este posibil să se stabi­lească raporturi normale cu sovietele. Dl. Ahrens, unul din delegații ruși răniți de atentator, înată ce i-a tracut leșinul, n’a făcut de­cât să răspândeas­că cele mai absu­rde calomnii. întins pe pat el a primit vizite și a dictat ordine. Chipu­l slăbit, rănile, incendiul arhive­­lor un atare decât totul îi aduce admi­ratori neprevăzuți cari iau drept stoi­cism voința de a face râu care nu-l părăsește. El nu încetează de a copleși cu insulte publice țara care-l adăpos­tește. In fiecare zi redactează două trei comunicate oficiale, emfatice, pline de insolențe brutale, de minciuni și de ca­lomnii la adresa guvernului și poporu­lui elvețian. Cine au fost delegații sovietici In această muncă el este ajutat de un acolit demn de el, rând pe rând gazetar sau expert după nevoile mo­mentului, dar care în realitate este un dezertor german osândit la moarte în 1916, refugiat în Rusia, unde a ajuns membru al Cekei (poliția secretă so­vietică) și a executat un mare minat de victime în închisori. Sosit la Lausan­ne cu un pașaport german, care i-a fă­cut posibilă trecerei frontierei fără di­ficultăți, l-am văzut bine îmbrăcat, exi­­lându-și revolverele și cum cheltuia cu mult fast, a găsit oameni cari să-l secundeze. Aceștia erau oamenii pe care îi conducea Vorovski. Vorovski iar Vorovski, acest personaj despre care s-a spus că era un om moderat, n’a făcut de­cât să ducă, în timpul șe­derii sale la Lausanne, de­cât cea mai activă propagandă comunistă: con­vingerile sale marxiste nu par totuși a fi fost prea adânci, căci s’a descoperit acum că posedă o avere personală de 16 milioane de franci, amănunt pe care comuniștii elvețieni cari i-au urmat si­criul nu-l știu desigur. Atitudinea elvețienilor trebue sâ admirăm cu toți realmen­te sângele rece și demnitatea de cari elvețienii au făcut dovadă pănă acum în fața insultelor și calomniilor agenți­lor sovietici. Dar aceste fapte nu-i în­șeală. Dl. Ahrens și consorții caută o retragere care să-i acopere­­ în ochii Moscovei, și nevoind să aibă aerul că fug, fac tot ce pot pentru a fi expul­­zați. Pentru ce nu li s’ar acorda oare mai repede această satisfacție ? Căci s’ar evita în modul acesta incidente tot­deauna de temut, iar cu listele con­ferinței ar fi debarasate de ei.

Next