Evenimentul, octombrie 1923 (Anul 31, nr. 736-758)
1923-10-14 / nr. 747
«n Anul al XXXI No 747 (207) 4. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA IAȘI.—PIAȚA UNIREI Proprietar: PETRU P. BOGDAN ZIAR COTIDIAN Duminică 14 Octombrie 1923 • INSERȚII ȘI RECLAME Un număr vechi 2 Lei Abonamente : Pe un an 300 lei Director: RUDOLF SUȚU Oamenii de afaceri Am avut ocazie să stau de vorba cu diferiți oameni, în măsură sa cunoască’ amănunțit viața noastră economică. Toți, dar absolut toți,s'au deprins să privească desfășurarea lucrurilor din țara noastră cu *o surprinzătoare ’ obișnuință, că nicăiri nu este mai bine ca la noi, iar dacă n’am ajuns să ne refacem incă gospodăriile, vina trebue pusă nu atât in lipsa destoiniciei noastre, cât in urmările dezastruoase ale războiului, rupându-se echilibrul forțelor de producțiune, cari nu mai corespund cerințelor de consumațiune sporite. Eram înclinat a crede in optimismul multora, că nu va trece mult și forțele noastre de producție vor trebui in mod firesc să se înmulțească și că mergem într’adevăr spre normalizarea vieței economice. Este desigur o părere generală aceasta, ce corespunde insă mai mult dorinței și speranței noastre a tuturora decât crudei realități. Trebue să mărturisesc, că nu ne dăm de loc seama de situația falsă, in care ne aflăm. Trăim in neștire de pe o zi pe alta, absorbiți numai de o singură preocupare : politica. Toate celelalte chestiuni ocupă un loc cu totul secundar. Dacă un guvern abuziv calcă in picioare toate interesele obștești in favorul unor interese particulare, aceasta se chiamă putere, și un alt guvern va ști la rândul său să-și apere și el interesele sale particulare. Tradiția aceasta, intrată adânc in concepția politică a poporului nostru din vechiul Regat, tinde să prindă rădăcini in țara întregită. Iar la adăpostul acestor interese particulare toți speculanții își fac afacerile lor, pe spinarea țărei și a poporului, care este lipsit de apărare. Vin oameni streini la noi, să ne studieze situația economică la fața locului. Sunt oaspeți distinși, cari ne vizitează țara din când in când, din simpatie și din interes. Unii ne iubesc prea mult, ca să ne spună adevărul, care ne doare și, in nădejde că ne vom îndrepta singuri găsesc cuvinte de mângâiere și îmbărbătare, incurajându-ne in optimismul nostru. Alții ne dojenesc ca pe un copil răsfățat, arătându-ne fără înconjur defectele. Noi nu ne facem decât să ne încântăm sau să ne supărăm, după cum suntem alintați sau dojeniți de prietenii noștri. Țara noastră insă e cutrierată in lung și un sat de oameni de afaceri, ce reprezintă interese streine, elemente cari se strecoarâ pretutindeni și peste tot locul fără să le cunoaștem sau să ne anunțe, vizita lor. Streinii aceștia ne urmăresc de aproape, ne studiază un amănunt și in scopul de-a trage cât mai mare profit pe urma nedestoiniciei noastre. Am asistat in cursul unei călătorii la o convorbire in tren, ce au avut-o niște streini de-aceștia asupra țărei noastre. Și trebue să mărturisesc, că descoperirile lor au fost de-adreptul senzaționale. Fără să bănuiască, că le urmăresc conversația, pe care o purtau intr’un jargon nemțesc-vienez, ei s’au lăsat in aprecieri cu atât mai prețioase asupra situației noastre economice, cu cât îi aveau motive să ascundă adevărul. Din cele auzite găsesc necesar să reproduc următoarele: România perde un moment favorabil, când poate să devină ușor un Stat industrial de primul ordin. Are toate materiile prime, cari să-i alimenteze orice ram industrial. Reforma agrară a distrus economia la sate, încât nici ca țară exportatoare de cereale nu mai contează. Cu bani poate fi cumpărat oricine, doar aci e țara bacșișului. In lupta pentru moștenirea imperiului austro-ungar a profitat mai mult Cehoslovacia, care va găsi in România nu an concurent ci mai curând un debușeu pentru fabricatele sale. Și ce admirabilă situație are România pentru comerțul cu streinătatea, gurile Dunărei și litoralul Mărei Negre! Din cauză că nimeni nu se ojcupă serios in țara aceasta cu marile probleme economice de la ordinea zilei, ea este condamnată să devină o țară de tranzit pentru alții. Dacă n’ar fi lăsată pradă speculatorilor României ar avea astăzi valuta cea mai forte, căci nimic nu-i lipsește decât munca productivă. Și cine n’a auzit vorbindu-se in felul acesta de amici și de mani despre țara noastră ? dașTotuși ne facem’ că nu vedem și nu înțelegem cauzele răului, care ne paște. C. PREȚURILE LA MOSCOVA Un strein, venit de curând din Rusia, spune că viața în Rusia este încă foarte scumpă. Astfel la începutul lunei Septembrie dolarul a fost egal cu 735 miloane, iar pe la sfârșit a ajuns la 435 milioane. O sticlă de bere costă 100 milioane, un ceai 35 milioane, o cursă de tramvai 15,20 milioane, un funt de struguri 60 milioane, un ou fiert 5 milioane, o cutie de țigări, 100 milioane, etc. Ce e în Germania Greu se poate imagină ce haos economic este in stare să provoace prăbușirea unei valute, întreaga stare de lucruri nu poate fi descrisă in realitatea ei, ci numai văzută și simțită. Cine a văzut cum trăește astazi clasa mijlocie a poporului german, numai acela își poate face o ideie, de ceva să zică o nenorocire valutară. Cine poartă răspunderea acestui fapt, iată o întrebare a cărui răspuns nu-i greu de găsit. Germania trăește de un an și jumătate fără buget. Cheltuelile Statului, nu au fost acoperite in acest timp, decăt de tipografia băncei Reichului. Veniturile erau aproape nule. Ocuparea Ruhrului a agravat și mai mult situația. Guvernul Kuno, care credea să birue politica franceză față de Germania prin rezistența pasivă proclamată sus și tare, organizată și întreținută de la Berlin, nu a fost in stare să-i creeze un substrat financiar. De aceia, rezistența pasivă a însemnat pentru Germania dezastru valutar in care se zbate astăzi. Cifrele in această privință sunt elocvente. Nu este nici o exagerare, cănd se spune că întreaga populațe din Ruhr trăia pe socoteala Reichului. Ministrul de finanțe Hilferding spunea la 12 Septembrie 1923 in fața comisiunei economice, intre altele: „Astăzi trebue să spun că aproape întreaga populație din ținuturile ocupate trăește in mare parte din subvențiile Statului. Vă puteți închipui ce cheltueli înseamnă aceasta. Nu numai atât, ci nu trebue să plătim in mod progresiv și capitalul de întreținere al industriei din acele ținuturi. După expunerile cari mi-au fost aduse la cunoștință reese că și întregi categorii de profesiuni libere, ca avocați, doctori, artiști etc. etc. traesc pe socoteala Reichului“. Acestea sunt declarațiile unei personalități oficiale, care este in măsură să știe cui stau lucrurile. Cheltuelile Statului in adevăr nu erau acoperite nici măcar 1 la sută prin impozite. Calculate in aur cheltuelile se ridicau in Ruhr la 40 milioane mărci zilnic și nu este de mirare, in proclamația publicată acum căteva zile, semnată de președintele Reichului și intregul guvern, prin care se aduce la cunoștința populației suspendarea rezistenței pasive, și spune că in penultima săptămână cheltuelile pentru Rhin și Ruhr au fost de 3500 bilioane. O cifră fantastică! Cu ce putea să fie acoperită, cănd Statul nu încasează nici un impozit? Și cum să nu scadă marca, cănd zilnic se tipăresc sute și sute de bilioane! Aproape toate tipografiile din Berlin împreună cu tipografia Băncei Reichului sunt ocupate cu tipărirea bancnotelor. Mai poate fi vre-o mirare, că marca se prăbușește? In ce țară există valută stabilă fără un buget echilibrat? Întreaga răspundere cade deci in sarcina fostului guvern Kuno, care a proclamat rezistența pasivă, fără să-i asigure prin impozite acoperirea cheltuelilor. După insuși afirmația ziarelor democratice germane, sumele cheltuite cu rezistența pasivă, ar fi fost suficiente să acopere despăgubirile față de toți aliații pe un an cel puțin, necalculănd la aceasta pagubele pe cari le-a suferit industria, debușeurile pierdute și primejdiile politice interne și in deosebi lipsa de lucru, care a aruncat milioane de lucrători pe drumuri. In această stare de lucruri situația actualului guvern este deci foarte grea. Pe primul plan al preocupărilor lui stă înainte de toate înțelegerea cu Franța. Nu există om cu judecată, care să creadă că s’ar putea indrepta lucrurile in Germania, fără o ințelegere reală cu vecinul dela Vest. Pașii făcuți până acum în această direcție, par să ducă la rezultat și de câteva zile cerul politicei germane externe, care din Ianuarie crt. a fost încontinuu întunecat, începuse să se limpezească. Șeful guvernului actual a dovedit în scurtul timp de când are în mână conducerea Republicei germane, că are și priceperea și tactul necesar pe care îl cere situația de azi a Germaniei, ca să aducă liniștea externă, fără de care nu există scăpare pentru poporul german. Guvernul actual are însă de învins și mari greutăți interne. Cea mai mare este realizarea echilibrului bugetar. Legile votate sub presiunea împrejurărilor de fostul guvern Kuno, în ultimele lui clipe de existență, trebuesc duse la îndeplinire. Ele sunt, ce este dreptul, grele și impun sacrificii. Dar în cazuri grave, trebuesc măsuri radicale. Poporul german nu poate eși din dezastrul financiar în care se sbate, fără sacrificii grele. Guvernul trebue să procedeze în această privință cu energie. Executarea legilor fiscale este cu atât mai grea, cu cât lumea s’a învățat să nu mai plătească impozite. ■Tipografia băncii Reich-ului i-a deprin pe contribuabili cu ideia de a nu mai plăti dări. Situația guvernului este cu atât mai grea, cu cât grupările radicale și din dreapta și din stânga agită populația, mai ales pe chestiunea impozitelor. Centrul agitației comuniste este în Saxonia și Turingia (Ttüringen), iar a celei reacționare și monarhiste în Bavaria. Siguranța ordinei de Stat, părea în ultimele zile, atât de amenințată, încât guvernul a fost silit să se adune în consiliu la oră târzie din noapte și să proclame starea de asediu pe cuprinsul întregului Reich. Primejdia venea din Bavaria. Conductorul activ al „Cercurilor patriotice“ Hitler, credea că i-a sosit momentul să se decreteze pe sine șeful Statului bavarez. Acesta ar fi fost începutul. Pe urmă restul ar fi urmat în ordinea lui firească : întronarea dictaturei albe în Bavaria, răsturnarea guvernului „socialist“ din Berlin și restaurarea monarhiei, nimbul de fericire al poporului german. Lovitura deocamdată nu a reușit. Primejdia totuși dăinuește. Întrebarea este:, dacă guvernul va avea destulă energie să distrugă cele două primejdii din dreapta și din stânga, una mai primejdioasă decât cealaltă. I DIN CHIȘINĂU Ziarul „Dreptatea“ din Chișinău, publică în numărul său de astăzi, următoarele două știri: Deși câteva zile ne mai desparte până la „marele“ congres Averescan din localitate, cu toate știrile lansate de anumiți factori, putem anunța fără să suferim cea mai mică desmințire că d. C. Argentoianu nu va participa la lucrările ce vor avea loc. Toate speranțele, caii s’au pus în reîntoarcerea d-sale din străinătate, s’au dovedit zadarnice. * Dl. Iuliu Dragomirescu, fost senator de Chișinău, la guvernul Averescu, a fost exclus din comitetul de conducere al partidului poporului din Basarabia»