Evenimentul, octombrie 1923 (Anul 31, nr. 736-758)

1923-10-14 / nr. 747

«n Anul al XXXI No 747 (207) 4. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA IAȘI.—PIAȚA UNIREI Proprietar: PETRU P. BOGDAN ZIAR COTIDIAN Duminică 14 Octombrie 1923­­ • INSERȚII ȘI RECLAME Un număr vechi 2 Lei Abonamente : Pe­­ un an 300 lei Director: RUDOLF SUȚU Oamenii de afaceri Am avut ocazie să stau de vor­ba cu diferiți oameni, în măsură sa cunoască’ amănunțit viața noas­tră economică. Toți, dar absolut toți,s'au deprins să privească des­fășurarea lucrurilor din țara noas­tră cu *o surprinzătoare ’ obișnuin­ță, că nicăiri nu este mai bine ca la noi, iar dacă n’am ajuns să ne refacem­­ incă gospodăriile, vina trebue pusă nu atât in lipsa des­toiniciei noastre, cât in urmările dezastruoase ale războiului, ru­­pându-se echilibrul forțelor de pro­­ducțiune, cari nu mai corespund cerințelor de consumațiune sporite. Eram înclinat a crede in opti­mismul multora, că nu va trece mult și forțele noastre de produc­ție vor trebui in mod firesc să se înmulțească și că mergem într’a­­devăr spre normalizarea vieței e­­conomice. Este de­sigur o părere generală aceasta, ce corespunde insă mai mult dorinței și speran­ței noastre a tuturora decât cru­dei realități. Trebue să mărturisesc, că nu ne dăm de loc seama de situația falsă, in care ne aflăm. Trăim in neștire de pe o zi pe alta, ab­sorbiți numai de o singură preo­cupare : politica. Toate celelalte chestiuni ocupă un loc cu totul secundar. Dacă un guvern abu­ziv calcă in picioare toate inte­resele obștești in favorul unor in­terese particulare, aceasta se chia­­mă putere, și un alt guvern va ști la rândul său să-și apere și el in­teresele sale particulare. Tradiția aceasta, intrată adânc in concep­ția politică a poporului nostru din vechiul Regat, tinde să prindă rădăcini in țara întregită. Iar la a­­dăpostul acestor interese particu­lare toți speculanții își fac aface­rile lor, pe spinarea țărei și a po­porului, care este lipsit de apărare. Vin oameni streini la noi, să ne studieze situația economică la fața locului. Sunt­ oaspeți distinși, cari ne vizitează țara din când in când, din simpatie și din interes. Unii ne iubesc prea mult, ca să ne spună adevărul, care ne doa­re și, in nădejde că ne vom în­drepta singuri găsesc cuvinte de mângâiere și îmbărbătare, incura­­jându-ne in optimismul nostru. Alții ne dojenesc ca pe un copil răsfățat, arătându-ne fără încon­jur defectele. Noi nu ne facem de­cât să ne încântăm sau să ne su­părăm, după cum suntem alintați sau dojeniți de prietenii noștri. Țara noastră insă e cutrierată in lung și un sat de oameni de afa­ceri, ce reprezintă interese strei­ne, elemente cari se strecoarâ pre­­tutindeni și peste tot locul fără să le cunoaștem sau să ne anunțe, vizita lor. Streinii aceștia ne ur­măresc de aproape, ne studiază un amănunt și in scopul de-a tra­ge cât mai mare profit pe urma nedestoiniciei noastre. Am­ asistat in cursul unei că­lătorii la o convorbire in tren, ce au avut-o niște streini de-aceștia asupra țărei noastre. Și trebue să mărturisesc, că descoperirile lor au fost de-adreptul senzaționale. Fără să bănuiască, că le urmă­resc conversația, pe care o purtau intr’un jargon nemțesc-vienez, ei s’au lăsat in aprecieri cu atât mai prețioase asupra situației noastre economice, cu cât îi aveau motive să ascundă adevărul. Din cele auzite găsesc necesar să reproduc următoarele: Româ­nia perde un moment favorabil, când poate să devină ușor un Stat industrial de primul ordin. Are toate materiile prime, cari să-i alimenteze ori­ce ram industrial. Reforma agrară a distrus econo­mia la sate, încât nici ca țară ex­portatoare de cereale nu mai con­tează. Cu bani poate fi cumpărat ori­cine, doar aci e țara bacșișu­lui. In lupta pentru moștenirea imperiului austro-ungar a profitat mai mult Cehoslovacia, care va găsi in România nu an concurent ci mai curând un debușeu pentru fabricatele sale. Și ce admirabilă situație are România pentru co­merțul cu streinătatea, gurile Du­nărei și litoralul Mărei Negre! Din cauză că nimeni nu se ojcu­­pă serios in țara aceasta cu ma­rile probleme economice de la or­dinea zilei, ea este condamnată să devină o țară de tranzit pen­tru alții. Dacă n’ar fi lăsată pra­dă speculatorilor României ar a­­vea astăzi valuta cea mai forte, căci nimic nu-i lipsește decât mun­ca productivă. Și cine n’a auzit vorbindu-se in felu­l acesta de amici și de mani despre țara noastră ? daș­To­tuși ne facem’ că nu vedem și nu înțelegem cauzele răului, care ne paște. C. PREȚURILE LA MOSCOVA Un strein, venit de curând din Ru­sia, spune că viața în Rusia este încă foarte scumpă. Astfel la începutul lunei Septembrie dolarul a fost egal cu 735 miloane, iar pe la sfârșit a ajuns la 435 milioane. O sticlă de bere costă 100 milioane, un ceai 35 milioane, o cursă de tramvai 15,20 milioane, un funt de struguri 60 milioane, un ou fiert 5 milioane, o cu­tie de țigări, 100 milioane, etc. Ce e în Germania Greu se poate imagină ce haos eco­nomic este in stare să provoace prăbu­șirea unei valute, întreaga stare de lu­cruri nu poate fi descrisă in realitatea ei, ci numai văzută și simțită. Cine a văzut cum trăește astazi clasa mijlocie a poporului german, numai acela își poate face o ideie, de ce­va să zică o nenorocire valutară. Cine poartă răspunderea acestui fapt, iată o întrebare a cărui răspuns nu-i greu de găsit. Germania trăește de un an și jumătate fără buget. Cheltuelile Statului, nu au fost acoperite in acest timp, decăt de tipografia băncei Reichu­­lui. Veniturile erau aproape nule. Ocu­parea Ruhrului a agravat și mai mult situația. Guvernul Kuno, care credea să birue politica franceză față de Germa­nia prin rezistența pasivă proclamată sus și tare, organizată și întreținută de la Berlin, nu a fost in stare să-i creeze un substrat financiar. De aceia, rezistența pasivă a însemnat pentru Germania de­zastru valutar in care se zbate astăzi. Cifrele in această privință sunt elocvente. Nu este nici o exagerare, cănd se spu­ne că întreaga­ populaț­e din Ruhr trăia pe socoteala Reichului. Ministrul de finanțe Hilferding spunea la 12 Septembrie 1923 in fața comisi­­unei economice, intre altele: „Astăzi trebue să spun că aproape întreaga populație din ținuturile ocupate trăește in mare parte din subvențiile Sta­tului. Vă puteți închipui ce cheltueli în­seamnă aceasta. Nu numai atât, ci nu trebue să plătim in mod progresiv și capitalul de întreținere al industriei din acele ținuturi. După expunerile cari mi-au fost aduse la cunoștință reese că și în­tregi categorii de profesiuni libere, ca avocați, doctori, artiști etc. etc. traesc pe socoteala Reichului“. Acestea sunt declarațiile unei perso­nalități oficiale, care este in măsură să știe cui­ stau lucrurile. Cheltuelile Statului in adevăr nu erau acoperite nici măcar 1 la sută prin im­­pozite. Calculate in aur cheltuelile se ri­dicau in Ruhr la 40 milioane mărci zil­nic și nu este de mirare, in proclamația publicată acum căte­va zile, semnată de președintele Reichului și intregul guvern, prin care se aduce la cunoștința popu­lației suspendarea rezistenței pasive, și spune că in penultima săptămână chel­tuelile pentru Rhin și Ruhr au fost de 3500 bilioane. O cifră fantastică! Cu ce putea să fie acoperită, cănd Sta­tul nu încasează nici un impozit? Și cum să nu scadă marca, cănd­­ zilnic se ti­păresc sute și sute de bilioane! Aproape toate tipografiile din Berlin împreună cu tipografia Băncei Reichului sunt ocupate cu tipărirea bancnotelor. Mai poate fi vre-o mirare, că marca se prăbușește? In ce țară există valută stabilă fără un buget echilibrat? Întreaga răspundere cade deci in sar­cina fostului guvern Kuno, care a pro­clamat rezistența pasivă, fără să-i asi­gure prin impozite acoperirea cheltueli­­lor. După insuși afirmația ziarelor demo­cratice germane, sumele cheltuite cu re­zistența pasivă, ar fi fost suficiente să acopere despăgubirile față de toți aliații pe un an cel puțin, necalculănd la a­­ceasta pagubele pe cari le-a suferit in­dustria, debușeurile pierdute și primej­­­­diile politice interne și in deosebi lipsa de lucru, care a aruncat milioane de lu­crători pe drumuri. In această stare de lucruri situația ac­tualului guvern este deci foarte grea.­­ Pe primul plan al preocupărilor lui stă înainte de toate înțelegerea cu Franța. Nu există om cu judecată, care să creadă că s’ar putea indrepta lucrurile in Ger­mania, fără o ințelegere reală cu vecinul dela Vest. Pașii făcuți până acum în această direcție, par să ducă la rezultat și de câteva zile cerul politicei germane ex­terne, care din Ianuarie crt. a fost în­continuu întunecat, începuse să se lim­pezească. Șeful guvernului actual a do­vedit în scurtul timp de când are în mână conducerea Republicei germane, că are și priceperea și tactul necesar pe care îl cere situația de azi a Ger­maniei, ca să aducă liniștea externă, fără de care nu există scăpare pentru poporul german. Guvernul actual are însă de învins și mari greutăți interne. Cea mai mare este realizarea echilibrului bugetar. Le­gile votate sub presiunea împrejură­rilor de fostul guvern Kuno, în ulti­mele lui clipe de existență, trebuesc duse la îndeplinire. Ele sunt, ce este dreptul, grele și impun sacrificii. Dar în cazuri grave, trebuesc măsuri radi­cale. Poporul german nu poate eși din dezastrul financiar în care se sbate, fără sacrificii grele. Guvernul trebue să procedeze în această privință cu energie. Executarea legilor fiscale este cu atât mai grea, cu cât lumea s’a învățat să nu mai plătească impozite. ■Tipografia băncii Reich-ului i-a de­­prin pe contribuabili cu ideia de a nu mai plăti dări. Situația guvernului este cu atât mai grea, cu cât grupările radicale și din dreapta și din stânga agită populația, mai ales pe chestiunea impozitelor. Centrul agitației­ comuniste este în Saxonia și Turingia (Tt­üringen), iar a­ celei reacționare și monarhiste în Bavaria. Siguranța ordinei de Stat, părea în ultimele zile, atât de amenințată, în­cât guvernul a fost silit să se adune în consiliu la oră târzie din noapte și să proclame starea de asediu pe cu­prinsul întregului Reich. Primejdia venea din Bavaria. Con­­ductorul activ al „Cercurilor patriotice“ Hitler, credea că i-a sosit momentul să se decreteze pe sine șeful Statului bavarez. Acesta ar fi fost începutul. Pe urmă restul ar fi urmat în or­dinea lui firească : întronarea dicta­­turei albe în Bavaria, răsturnarea gu­vernului „socialist“ din Berlin și re­staurarea monarhiei, nimbul de fericire al poporului german. Lovitura deocamdată nu a reușit. Primejdia totuși dăinuește. Întrebarea este:, dacă guvernul va avea destulă energie să distrugă cele două primejdii din dreapta și din stânga, una mai pri­mejdioasă de­cât cealaltă. I DIN CHIȘINĂU Ziarul „Dreptatea“ din Chișinău, pu­blică în numărul său de astăzi, urmă­toarele două știri: Deși câteva zile ne mai desparte până la „marele“ congres Averescan din localitate, cu toate știrile lansate de anumiți factori, putem anunța fără să suferim cea mai mică desmințire că d. C. Argentoianu nu va participa la lucrările ce vor avea loc. Toate speranțele, caii s’au pus în re­întoarcerea d-sale din străinătate, s’au dovedit zadarnice. * Dl. Iuliu Dragomirescu, fost senator de Chișinău, la guvernul Averescu, a fost exclus din comitetul de conducere al partidului poporului din Basarabia»

Next