Făclia, aprilie-iunie 1969 (Anul 23, nr. 6968-7044)

1969-04-08 / 6974. szám

Proletari din toate țările, uniți-vă­­ ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CLUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXIV—Nr. 6974 Marți 8 aprilie 1969 4 pagini 30 bani ANCHETA ECONOMICĂ JUSTIFICĂ FIECARE SALARIAT RĂSPUNDEREA Încredințată? — întreprinderea noastră — ne spunea odată chimistul Ște­fan Mureșan, directorul Fa­bricii de medicamente Tera­pia, una din unitățile cu bun renume din județul nostru — a reușit să se impună nu nu­mai datorită nivelului ri­dicat de dotare, hărniciei ce caracterizează pe majo­ritatea salariaților noștri, ci și faptului că fiecărui om i s-a creat posibilitatea să lucreze în sectorul în care poate da cel mai mare randa­ment. De fapt, acest punct de vedere este împărtășit în una­nimitate de cei care se ocupă cu organizarea și conducerea producției. Principiul Omul potrivit la locul potrivit, impunîndu-se ca o necesitate obiectivă a u­­nei activități economice efi­ciente, recent am întreprins o anchetă pe această temă. In toate întreprinderile investi­gate am constatat că reparti­zarea, promovarea cadrelor se face în raport de pregătirea, experiența, aptitudinile aces­tora. Analizîndu-se dacă o persoană întrunește sau nu condițiile cerute de o anumită responsabilitate, nu se au în vedere numai diversele crite­rii cerute de instrucțiuni, acte normative, state de funcțiuni, ci și de rezultatele concrete obținute de cel în cauză, per­spectivele sale de dezvoltare, măsura în care îndrăgește me­seria pe care o practică. Dîndu-se curs unei asemenea practici, în majoritatea în­treprinderilor, funcțiile cheie sînt deținute de cei mai buni ingineri, economiști, tehnicieni și muncitori. Principiul Omul potrivit la locul potrivit în­­scriindu-se în practica de ca­dre a facilitat o judicioasă se­lecție, o deplină concordan­ță între aptitudinile reale ale fiecărui salariat și sarcinile ce revin acestuia pe linie profe­sională.­­ Constatarea îmbucurătoare făcută nu exclude, din păcate, complet excepțiile. Paralel cu deplina concordanță exis­tentă între condițiile impuse de funcția deținută în proce­sul de producție și criteriile impuse de acesta, se mai con­stată și unele disonanțe. Să ne oprim asupra cîtorva e­­xemple. Deși se cunoaște că în cea mai­­ mare măsură calitatea­­ unui produs depinde de cali­tatea materiei prime, la So­meșul, în funcția de recepțio­­ner principal a fost încadrată o persoană fără nici un fel de pregătire profesională. Cum poate oare să aprecieze acest recepționer calitatea materii­lor prime livrate întreprinde­rii, fără a avea cel puțin cele mai elementare noțiuni de spe­cialitate? Nu numai la aprovizionare, dar chiar și la controlul teh­nic de calitate, în unele uni­tăți, există persoane care nu întrunesc condițiile cerute de munca prestată. Când funcția încredințată cuiva în mod nejustificat nu e prea importantă, in­dulgența manifestată în pro­movare are circumstanțe. Din păcate, însă, nu se produc abateri numai cind e vorba de responsabilități mă­runte. Cu ocazia anchetei noastre am constatat că pînă și în posturi de răspundere sînt promovați sau menținuți salariați fără ca pregătirea pe care o au să se ridice la ni­velul cerințelor. Despre ce funcții e vorba? Șefi de ser­vicii (financiar, contabilitate, aprovizionare), economiști, dis­peceri etc. De cele mai mul­te ori, această anomalie este justificată ca un rezultat al lipsei de cadre cu pregătire necesară. Nu spunem că pro­blema necesarului de cadre a fost rezolvată. Mai avem încă nevoie de ingineri, de tehni­cieni și economiști. Știm, de asemenea, că școlile de spe­cialitate nu pot acoperi nici pe departe necesitățile de ca­dre cu pregătire medie — contabili, merceologi. Curios, însă, în unitățile în care am semnalat asemenea anomalii, sînt posibile corecturile ne­cesare. Concret, în cele cîteva întreprinderi, unde funcțiile de șef al serviciului financiar sau contabilitate sînt deținute de unii tovarăși care nu au pregătirea de specialitate ce­rută, și nici nu fac față nu prea bune condiții îndatoriri­lor ce le revin, există econo­miști cu pregătire superioară și rezultate bune, dintre care, oricînd, unii ar putea fi pro­movați în funcția de șefi de serviciu. Și la „Someșul“ e o situație identică. In timp ce funcția de recepționer este de­ținută de o persoană fără pre­gătirea necesară, o tehniciană specializată în filatură, spe­cialitatea pe care ar trebui să o aibă un recepționer, lucrea­ză ca dactilografă. Prin urmare, uneori nu lip­sa unor oameni specializați in­tr-o anumită meserie ci altele sunt cauzele neconcordanțelor dintre sarcinile încredințate unor salariați și pregătirea, aptitudinile acestora. Care sunt aceste cauze? Din discuțiile purtate cu o­­cazia anchetei noastre am de­dus că de cele mai multe ori conducerile întreprinderilor preferă să mențină în anumi­te funcții pe unii salariați — care nu îndeplinesc toate con­dițiile cerute — pentru sim­plul motiv că acești oameni sunt cunoscuți. „Nu e chiar așa de grozav, dar de unde știu eu că altul pe care îl pun în locul lui, cu toată școala pe care o are, n-o să-mi facă greutăți?“ Acest fel de a pri­vi lucrurile este completamen­te greșit. I. CONSTANTINESCU (Continuare în pag. a ll-a) 7 I­I I Instantanee din campania agricola de primăvară LA SEMĂNAT DAR... FĂRĂ SEMINȚE! Săptămîna care a trecut s-a încheiat cu o zi de muncă încordată la cooperativa agricolă din Jucu. Am întîlnit zeci de cooperatori care, înțelegînd că nu e vreme de pierdut nici o clipă, au ieșit la lucru, în cîmp. Pe unii i-am găsit zorind terminarea construcției solarului ce se întinde pe 6­­ hectare, din care mai mult de trei sferturi este acoperit cu o polietilenă. Alții lucrau la pregătirea terenului, unde în curînd se vor planta răsadurile de roșii. Dar nu numai în grădina de legume, ci și pe tarlalele repartizate brigăzilor­­ de cîmp muncile agricole sînt în plină desfășurare. Intr-o parte de hotar se însămînțau ultimele hectare cu ovăz, iar în lunca Someșului cooperatorii au ieșit la plantarea carto­filor timpurii. In sprijinul lor au venit mecanizatorii secției I.M.A. Bonțida. Tractoristul Vasile Nemeș discuta arătura de toamnă, iar mecanizatorul Teodor Moldovan, cu ajuto­rul unu­i șasiu autopropulsat, trasa rigolele în care un grup de cooperatoare plantau cartofii. In imediată vecinătate, pe o altă parcelă, se însămînțau cartofii cu ajutorul unei ma­șini. Aici l-am găsit și pe tovarășul Ioan Peteanu, pre­­ș­ședintele cooperativei, controlînd calitatea lucrărilor execu­­­­tate. El ne-a informat că unitatea și-a prevăzut în planul­­ de producție să planteze 35 hectare cu cartofi timpurii,­­ destinați valorificării la export. — Necazul nostru este — adăugă președintele — că nu avem asigurată sămînța de cartofi decit pentru vreo zece hectare. In două-trei zile, vom planta cartofii pe care-i avem, apoi suntem­ puși în fața unei alternative, ori primim sămînță de cartofi pentru suprafața planificată, ori va tre­bui să cultivăm terenul respectiv cu alte legume care să ne aducă veniturile prevăzute. Cum a ajuns cooperativa agricolă din Jucu în această­­ situație? De ce lipsesc cartofii de sămînță pentru circa 20 de hectare? Răspunzîndu-ne la aceste întrebări, inginerul agronom Mircea Crăciun spunea: „ La întocmirea planului de producție am fost asigurați că vom primi sămînță de cartofi timpurii de la unitatea contractantă (G.L.F. Cluj) sau prin repartiție. Ulterior am fost anunțați să ne procurăm sămînță de unde vom putea. Personal m-am deplasat în județul Covasna pentru a pro­cura cartofii necesari, dar nu am reușit să-i achiziționăm. De­ atunci discuția­­ continuă între conducerea cooperativei și unitatea contractantă privind procurarea cartofilor de­­ sămînță, dar problema a rămas tot nerezolvată. Iată că vremea semănatului cartofilor a sosit, dar coope­ratorilor din Jucu le lipsește sămînța. Același lucru se poate spune și în legătură cu însămînțarea mazărei. Pentru 20 hectare ce trebuiau deja să fie însămînțate cu această­­­­ cultură, la sfîrșitul săptămînii trecute lipseau încă semin­­­­­­țele necesare. Fără a absolvi conducerea cooperativei de­­ răspunderea ce o poartă pentru că nu s-a îngrijit din vre­­­­me de asigurarea necesarului de semințe, considerăm că­­ este de datoria organelor contractante și a celor agricole să acorde ajutorul cuvenit acestei unități pentru a ieși din­­ impasul în care s-a găsit campania de însămînțări. ” Alexandru VLAD I A reînceput școala ... La arat pe tarlalele C.A.P. Tureni Concurs pentru transferul cadrelor didactice Au început înscrierile pen­tru concursul instituit de Mi­nisterul Invățămîntului, prin care, începînd din acest an școlar, se fac transferurile și numirile personalului didac­tic. Sînt scoase la concurs pos­turile și catedrele vacante din învățămîntul de cultură gene­rală, de specialitate, profesio­nal și tehnic, din școlile gene­rale de 8 ani și grădinițele e­­xistente în orașele București, Arad, Brăila, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Pitești, Plo­iești, Sibiu, Timișoara și Tg. Mureș. La prima ediție a concursu­lui, care se va desfășura în a doua jumătate a lunii aprilie, iau parte educatoarele, învă­țătorii, precum și profesorii care doresc să ocupe catedrele vacante de limba română, lim­ba latină, istorie, pedagogie, psihologie, socialism științific, economie politică, matematică, biologie, geografie. Transfe­rurile și numirile — pentru cei care au alte discipline de studiu în specialitate — ur­mează să fie efectuate în cursul lunii mai. Profesorii înscriși în concurs vor susține o probă scrisă pe teme de spe­cialitate, iar învățătorii, două probe scrise la română și a­­ritmetică. (Agerpres) i=nS5i=ngw Pe parcursul lecturilor me­le am întîlnit nu o dată pa­saje și opinii care bagateli­zează și ridiculizează optimis­mul (atît în concepție cit și ca atitudine practică), punîn­­du-l pe seama naivității, a lipsei de experiență și de a­­dîncime a reflecției și con­­siderîndu-l o expresie a na­turalului, a biologicului, echi­­valîndu-l intr-un cuvînt, cu instinctul de conservare, ba chiar cu lipsa de sensibilita­te și receptivitate față de su­ferința umană. Intr-un anu­mit ungher sufletesc simțeam, instinctiv că un sîmbure de adevăr există în astfel de o­­pinii. Dar nu mi-a trecut prin minte că voi fi pus în situa­ția de a lua atitudine și de a formula o întrebare ca din titlu decit atunci cind am in­stituit violenta repudiere a optimismului în expresii ca­­re-l identificau cu frica (Os­car Wilde) și cu lașitatea. Prima­ reacție a optimismului din mine a fost aceea de a respinge fără rezerve aseme­nea cuvinte denigratoare des­pre optimism, care, oricum­i, re­prezintă una din formele ata­șamentului nostru profund pentru viață, un punct de sprijin în lupta pentru a o afirma, o manifestare since­ră de încredere în om, în virtuțiile minții și sufletului său, în capacitatea sa de creație, de rațiune și autode­­pășire, mai apoi, gîndindu-mă mai mult, și cu autocenzură, la optimism și la optimiști, la felul cum e înțeles și trăit, la felul cum e cultivat și în­curajat, la condițiile moderne ale existenței și viabilității lui, am ajuns să înțeleg că nu optimismul în general, op­timismul autentic e pus in cauză și încriminat de obi­cei, ci anumite forme simplis­te și degradate — din păca­te, destul de răspîndite —­■ ale acestuia. Nădăjduiesc că a­­ceste rinduri, cu cele cîte­va precizări, distincții și nuanțe pe care le aduce, să nu i se pară inutile cititoru­lui, sau, cel puțin, să nu i se pară inutilă întrebarea care îl și ne interesează. E dificil să fii astăzi un optimist „in­corigibil“, dar și mai dificil e să nu fii, să nu poți fi­­e les­ne să afirmi că ești optimist (asta te scutește de multe ex­plicații ...), dar dacă desco­peri că optimismul tău a în­cetat de mult, c­ă a fost o simplă fațadă, ce poți face pentru a redeveni?; tinerețe —■ optimism, această alătura­re firească tr­ebuie analizată, adîncită, pentru a putea răs­punde întrebării din titlu cu fruntea sus: da, cultivăm un autentic optimism, izvorît din luciditate și conștiință a res­ponsabilității. Altminteri... Se întîmplă ca doi inși să a­­firme, fiecare, că sînt opti­miști, dar la o analiză, cu­ de sumară, am putea eventual descoperi că optimismul unu­ia este cu totul altceva de­cit al celuilalt. In înțelegerea cea mai sim­plistă, optimismul e redus la ceea ce e mai exterior și pe­risabil, la aparențele lui, fiind totuna cu veselia, buna dispo­ziție, cu voioșia, cu „cheful“ de viață. Pentru unii e sufi­cient ca într-o zi oare care să dai dovadă de asemenea „ie­șiri“ pentru a te putea numi optimist; după cum, dacă te înfățișezi lumii cu o mină abătută, dacă este cumva me­lancolic, mai puțin comuni­cativ, avînd motive de tris­tețe, poți fi luat ușor drept pesimist. O sancta magna semplicitas! Dacă a fi opti­mist sau pesimist s-ar redu­ce la asemenea aparențe, a­­tunci toți suntem­ negreșit și una și alta. Căci cine nu știe, din proprie observație, că în dinamica extrem de complexă și de contradictorie a ființei noastre lăuntrice veselia cu tristețea, fericirea cu neferi­cirea, speranța cu deznădej­dea, încrederea cu suspiciu­nea, neliniștea cu liniștea, reușita cu eșecul, acceptarea cu revolta etc. se îngemănea­ză și se întrepătrund în in­finite nuanțe și grade, ur­­mîndu-și una alteia, ca noap­tea zilei și lumina întunericu­lui, împreună alcătuind a­­ceastă curgere ambiguă nu­mită viață! E adevărat că în însăși structura psihică a omului și în înclinațiile naturale ale fi­rii găsim germenii mentali­tății și convingerilor optimis­te, e adevărat că n-am pu­tea vorbi de optimism fără încrederea în om, în viață, în puterile proprii, fără cre­dința în viitor, fără speran­ța „ce mîngîie dulce pe toți muritorii“. Credința în bine, în viitor, capacitatea de en­tuziasm și exaltare, speranța, încrederea, înclinația de a vedea mai întîi binele — toa­te aceste sînt premise instinc­tive, destul de confuze care stau la baza formării unei concepții optimiste despre lu­me și despre om și istoria sa. Dar tot acest complex de tendințe pozitive și înclinații Gheorghe BUȘ (Continuare în pag. a ll-a) CE FEL DE OPTIMISM CULTIVĂM ? • „TUR DE ORIZONT“ IN ACTIVITATEA DE CERCE­TARE ȘTIINȚIFICA A INSTITUTULUI DE IGIENA • ACTUALITATEA ȘI IMPLICAȚIILE IGIENEI MUNCII • ERGONOMIA, ȘTIINȚA IN PLINĂ AFIRMARE Epoca modernă, epoca teh­nicii avansate și­ a marilor descoperiri, a redimensionat și a adus în plină actualitate una din ramurile medicinii mai puțin spectaculoase prin rezultatele imediate, și anume igiena. Cunoscînd larga sferă de cuprindere a acestei spe­cialități, marile și importante­le ei implicații în procesul general de ocrotire a sănătă­ții publice, am considerat că o discuție pe această temă cu prof. univ. dr. ION PRODAN, directorul Institutului de igie­nă și dr. Silvia GABOR, șefa secției de igiena muncii, este mai mult decât binevenită. — Cu ajutorul d-voastră to­varășe profesor Prodan, am dori să facem un „tur de ori­zont“ în activitatea acestui institut de cercetare științi­fică.­­ Activitatea institutului nostru a fost și este orientată spre rezolvarea unor probleme majore de igienă comunală, igienă școlară, igiena alimen­tației, igiena muncii și boli profesionale și epidemiologie. Marile probleme au fost ata­cate sub multiplele lor aspec­te, cu participarea specialiști­lor din toate secțiile institu­tului și cu antrenarea specia­liștilor din diferitele clinici, fapt care a contribuit la re­zolvarea multilaterală a ches­tiunilor ridicate de sănătatea publică. Această desfășurare largă a activității de ocroti­re a sănătății, s-a bazat pe tradiția binecunoscută a șco­lii de igienă din Cluj, care a dat numeroase cadre califica­te rețelei sanitare și centrelor de cercetare. Ca o caracteris­tică a întregii noastre activi­tăți este faptul că ne bazăm pe studiul dinamic al fenome­nelor morbide, situînd în cen­trul preocupărilor omul în co­relație cu mediul său de muncă și de viață. Fără a avea pretenția de a epuiza în întregime gama pre­ocupărilor noastre, voi aminti cîteva teme de cercetare în­scrise în agenda noastră de lucru la zi. De menționat în primul rînd cercetările pri­vind impurificarea cu sub­stanțe oxidante a centrelor industriale; studiul radioacti­vității apelor bazinelor na­turale Griș și Someș; influen­ța unor substanțe toxice din apele de suprafață asupra in­dicatorilor bacteriologici și biologici. S-au efectuat cerce­tări igienico-sanitare asupra lacurilor de acumulare ca sur­se de alimentare cu apă a populației și s-au făcut studii asupra salubrității centrelor rurale în curs de sistematiza­re prin examinarea geohel­­minților în factorii mediului ambiant. In cadrul igienei școlare au fost efectuate studii privind epidemiologia tusei convulsi­ve în colectivități preșcolare, s-au stabilit unele legături privind dezvoltarea fizică și psihică, a elevilor iar rezul­tatele obținute pot fi utile în selecționarea pentru­­ școlari­zare a copiilor de 6 ani. — Prezența d-voastră tova­rășe dr. Gabor la această dis­cuție l-a determinat pe con­ducătorul instituției să omită intenționat problemele speci­fice igienei muncii. V-am ruga să faceți cuvenita completare pornind, bineînțeles de la im­portanța deosebită a acestor cercetări cu profunde și reale aplicații practice. — Intr-adevăr ritmul intens de industrializare a țării, a­­pariția unor noi ramuri de industrie, a unor noi proce­dee tehnologice, construirea unor obiective industriale de mari capacități, bazate pe introducerea tehnicii moder­ne, determină creșterea con­tingențelor de muncitori, ce pot fi expuși la un număr din ce în ce mai variat de noxe profesionale, dintre care, une­le mai puțin sau altele chiar de­loc cunoscute, sub raportul riscului de îmbolnăvire. In plus, cunoscut fiind rolul pe care îl joacă factorii nocivi industriali — substanțe chimi­ce, zgomot, vibrații, variații mari de microclimat — de a Emilia CRIȘAN (Continuare în pag. a­ll-a) IGIENA SI SĂNĂTATEA PUBLICA j ADUNARE FESTIVĂ CONSACRATĂ SĂRBĂTORIRII ZILEI SĂNĂTĂȚII pînă cu acest an, a Zilei sănă­­tății. Au participat cadre medicale din învățămîntul su­perior clujean, conducători de unități spitalicești și policli­nici, medici, cadre sanitare medii și alți lucrători din re­țeaua sanitară. Au participat, de asemenea, reprezentanți ai organelor locale de partid și de stat. Adunarea a fost deschisă de tov. Garofița Pavel, vicepre­ședintă a Consiliului popular municipal Cluj. In numele Biroului Comite­tului județean de­ partid și al­­ Biroului Comitetului municipal de partid, tova­rășul Remus Bucșa, membru supleant al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului municipal de partid, a trans­mis un cald salut și­­ urări de succese în muncă cadrelor me­dicale, tuturor lucrătorilor din rețeaua sanitară a municipiu­lui și județului. Sărbătorirea Zilei sănătății și celelalte mă­suri inițiate de partid se în­scriu pe linia traducerii în viață a obiectivelor stabilite de cel de-al IX-lea Congres al partidului și a programului e­­laborat de Plenara din octom­brie anul trecut cu privire la dezvoltarea și îmbunătățirea, ocrotirii sănătății publice. In acest context, cadrelor medi­cale și tuturor lucrătorilor sa­nitari le revine măreața mi­siune de a veghea la întărirea sănătății populației țării noastre. Apoi, tovarășul Aurelian Mazilu, directorul Direcției sanitare județene, a trecut în revistă, cu ocazia acestei zile, realizările importante din do­meniul sănătății, ca și sarci­nile de viitor ale lucrătorilor din acest sector. Intr-o atmosferă entuziastă, participanții la adunare au a­­doptat textul unei telegrame adresate Comitetului Central al partidului, tovarășului Ni­­colae Ceaușescu. La­­ Casa de cultură a stu­denților din Cluj a avut loc ieri la prînz adunarea festivă consacrată sărbătoririi, înce­ Bucurie în tribune, 1-0 pentru „U“ Cluj (In pagina a IlI-a rubrica Sport: comentarii, știri, clasamente) Jurnal indiscret Sub chipul turistului! Grădina asta minunată, care se cheamă pămînt ,și un­de trăim cu toții într-o anume alcătuire și înțelegere, are ciudățeniile și smintelile ei de la regulile cele drep­te și fără de prihană. Și cum grădina e mare și vietățile ei sînt nenumărate și felurite ca și întîmplările ei. Intîmplarea cu totul întîmplătoare despre care scriu este următoarea: un turist a plecat în străinătate. De fapt, a vrut să plece. Ei bine, în asemenea împrejurări nu te duci cu mina goală. Faci și tu cîte un mic cadou cunoscuților, prietenilor, rudelor. E foarte firesc și cit se poate de uman. Turistul nostru a procedat ca atare. Și, la vamă, ce credeți­ că s-a găsit în Fiatul 1800, proprietatea sa per­sonală? Să enumerăm cu sînge rece, 30 metri perdele, 3 litri rom Jamaica, 7 litri rom superior, 175 pachete pi­­per-boabe, 30 bluze pentru femei, 6 pulovere pentru fe­mei, 5 furouri, 15 chiloți de damă. Acest „turist“ apreciază și-l interesează o țară doar în măsura în care el poate să-și desfacă acolo taraba cu pi­per, furouri, pulovere de damă și rom. Ce e prea mult nu e sănătos. Firesc este ca asemenea oameni să mai rămî­­nă pe la casele lor. Lăcomia acestora aduce nedorite pagu­be spirituale. C. Viorel

Next