Făclia, octombrie-decembrie 1970 (Anul 24, nr. 7431-7509)
1970-10-20 / 7447. szám
PROLETARI DIN TOATE TARILE, AfȚIVA ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN aUJ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN încheierea vizitei președintelui Nicolae Ceaușescu, în California După ce a vizitat orașul Californian San Francisco, președintele Nicolae Ceaușescu a revenit sîmbătă noaptea la New York. A treia zi a prezenței președintelui Nicolae Ceaușescu în California a fost rezervată vizitării orașului San Francisco — cel mai mare port al S.U.A. la Pacific, important centru economic, politic și cultural al țării, înaltului oaspete român, soției sale, persoanelor care îl însoțesc, le-au fost prezentate cartiere avînd fiecare un evident specific arhitectonic, economic și etnografic, integrate armonios într un complex urbanistic linie în felul său, conferind marelui oraș de la Pacific personalitate și distincție. Reprezentanții municipalității au ținut să prezinte președintelui României cîteva monumente semnificative pentru istoria acestor locuri, pentru străduința generațiilor care prin munca lor au construit — într-o perioadă istorică scurtă — acest mare oraș cu tot ceea ce înseamnă el prin uzinele și fabricile sale, prin edificiile economice și culturale care-1 caracterizează, prin portul său — al treilea din lume — prin densa rețea de drumuri și poduri moderne, prin structura și organizarea sa urbanistică. Prima oprire a avut loc la monumentul închinat lui Columb. Un turn înalt și suplu, o statuie infățișînd un bărbat cu o figură senină și energică, sunt plasate pe o culme care domină orașul, golful și un mare parc natural. A urmat vizitarea acestui parc întins pe cîțiva kilometri pătrați, el însuși un monument natural unic în felul său: într-o mică poiană, încadrată de asemenea arbori giganți a fost fixată în urmă cu 25 de ani o placă memorială consacrată lui F. D. Roosevelt, menită să omagieze contribuția sa la fundația Organizației Națiunilor Unite. Președintele Ceaușescu s-a oprit cîteva clipe in fața acestei plăci memoriale. De-a lungul aleilor, cetățenii aflați în parc l-au salutat cu gesturi prietenoase. După popasul la „Muir Woods National Monument"”, coloana de mașini și-a continuat drumul îndreptîndu-se spre colina Belvedere Tiburon. La poalele acesteia se afla un teren întins care în anul 1945 cînd aci la San Francisco s-a semnat Carta Națiunilor Unite, fusese destinat să găzduiască edificiul sediului O.N.U. transferat ulterior la New York. Itinerariul a inclus, de asemenea, marele pod „Poarta de aur“ (Golden Gate), uriașa arcadă construită în deceniul al patrulea peste o strîmtoare a Golfului San Francisco, precum și vizitarea pe mare la bordul unei șalupe a unei părți a portului. La amiază președintele Nicolae Ceaușescu, soția sa, și persoanele oficiale care îl însoțesc și-au luat rămas bun de la gazdele californiene pe aeroportul internațional San Francisco. Primarul orașului, J. Alioto, și colaboratorii săi și-au exprimat satisfacția de a fi avut în mijlocul lor, timp de două zile, pe președintele României. Avionul special pus la dispoziție de Casa Albă s-a îndreptat spre New York, unde șeful statului român a sosit în cursul nopții de sîmbătă. ★ Duminică, in cursul dimineții, tovarășul Nicolae Ceaușescu, soția sa și persoanele care-l însoțesc au răspuns invitației de a face o scurtă plimbare cu yachtul în jurul Insulei Manhattan — nucleul întregii vieți economice și sociale a marii metropole americane. Oaspeții au urcat la bordul navei de croazieră „The Highlander”, care a arborat pe catargul principal tricolorul românesc. Oficiul de gazdă a fost îndeplinit de Mercolm Forbes — proprietarul Rachiului — cunoscut industriaș și editor al unor publicații de informație și comentariu economic. Yachtul a parcurs un itinerariu care a început pe fluviul Hudson, în apropierea marelui pod „George Washington“, a continuat spre sud-est, de-a lungul Manhattan-ului pînă în dreptul monumentalei Statui a Libertății, pătrunzînd apoi în apele East River-ului, spre est, dincolo de podul „QuenSboro“. Aceasta a oferit oaspeților posibilitatea să privească de pe apă panorama originală a New Yorkului, principalele sale centre și edificii: zgîrie norii din Wallstreet, giganticul Empire State Building, paralelipipedul binecunoscut al sediului O.N.U., numeroasele docuri, antrepozite, dane portuare, podurile suspendate peste cele două fluvii, întinsul chei al cartierului Harlem profilat pe aglomerarea urbanistică a acestei zone a orașului. La bordul vasului, tovarășul Nicolae Ceaușescu a primit explicații asupra locurilor vizitate, s-a interesat de unele probleme de ordin edilitar, economic și social ale municipiului, s-a întreținut cu persoanele oficiale americane care îl însoțesc. Corespondență de la trimișii speciali 20 octombrie 1970 • 4 pagini 30 bani Anul XXVI Nr. 7447 • Marți Cuvîntarea președintelui Consiliului de Stat, NICOLAE CEAUȘESCU, la sesiunea jubiliară a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite Domnule președinte, Onorați reprezentanți ai Statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite, Aniversarea creării, cu un sfert de veac în urmă, a Organizației Națiunilor Unite prilejuiește atît o retrospectivă a evoluției internaționale și a schimbărilor petrecute în lume în cei 25 de ani, cit și trecerea în revistă a activității desfășurate de O.N.U. in acest timp. Totodată, pentru a îndreptăți așteptările popoarelor această sesiune este chemată să definească cu mai multă claritate direcțiile activității viitoare a Organizației Națiunilor Unite, căile pentru realizarea unei cooperări multilaterale între națiuni, pentru asigurarea păcii în lume.. După cum se știe, Organizația Națiunilor Unite a fost constituită la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, cînd nu se uscase încă sîngele vărsat de popoare și nu se vindecase rana adîncă lăsată de zecile de milioane de victime căzute în pîrjolul nimicitor ,provocat de Germania hitleristă, însăși denumirea de Organizație a Națiunilor Unite ne reamintește faptul că la crearea ei s-a avut în vedere ca toate națiunile planetei să-și unească eforturile pentru făurirea unei păci durabile, care să asigure dezvoltarea liberă a fiecărui popor. Trebuie să spunem sincer în fața popoarelor că principiile nobile înscrise în Carta Organizației nu s-au statornicit încă pe deplin in relațiile dintre toate statele lumii. Desigur, organizația noastră a jucat un rol de seamă în viața internațională. Cele mai importante evenimente din perioada scursă au stat în atenția O.N.U., au fost adoptate o serie de hotărîri și rezoluții de mare însemnătate. Din păcate însă, multe din aceste hotărîri nu au fost realizate sau au fost înfăptuite numai parțial. în același timp, trebuie arătat că în unele probleme importante, într-o serie de conflicte survenite pe arena mondială. Organizația Națiunilor Unite a adoptat hotărîri nejuste, care i-au știrbit prestigiul și au avut repercusiuni negative asupra dezvoltării vieții internaționale. Evocarea, cu acest prilej, atît a aspectelor pozitive cit și a celor negative din istoria de un sfert de secol a O.N.U. este cred, necesară pentru a putea trage toate învățămintele in vederea creșterii rolului ei în soluționarea problemelor litigioase, în asigurarea colaborării între popoare și a păcii în lume. Sunt cunoscute marile transformări cu caracter social și național care au avut loc în lume în acești 25 de ani. La fondarea O.N.U. exista un singur stat socialist Uniunea Sovietică. Astăzi în lume sînt 14 state socialiste, reprezentînd mai mult de o treme din populația globului pămîntesc. Alte popoare își orientează dezvoltarea economicăsocială pe calea socialistă. Apariția și dezvoltarea unui mare număr de țări socialiste a pus cu acuitate la ordinea zilei problema coexistenței pașnice a statelor cu orînduiri sociale diferite. In ultimele decenii am fost martorii unei puternice redeșteptări naționale a zeci de popoare care zăceau în robie colonială, sub dominația imperialistă. Ca rezultat al luptei popoarelor pentru recîștigarea independenței naționale, sistemul colonial s-a prăbușit, iar pe ruinele imperiilor coloniale au apărut zeci de state noi. Ele joacă astăzi un rol important în Organizația Națiunilor Unite, în întreaga viață internațională Revoluția tehnico-științifică contemporană, pătrunderea omului în Cosmos și uriașa dezvoltare a culturii au produs mari schimbări in gîndirea și conștiința oamenilor. Popoarele, oamenii își dau tot mai mult seama de forța pe care o reprezintă, înțeleg tot mai mult că stă în puterea lor să înfăptuiască pe planeta noastră o lume a colaborării intre națiuni libere și egale în drepturi, să pună capăt războaielor dintre state, să asigure o pace trainică în stare să permită realizarea bunăstării întregii omeniri. Reuniunea noastră are loc în condiții internaționale complexe, care oferă încă multe motive de neliniște tuturor popoarelor. La peste 25 de ani de la încetarea celei de-a doua conflagrații mondiale, în diferite părți ale lumii războiul continuă să provoace moartea a zeci de mii de bărbați și femei, bătrîni și tineri, să distrugă uriașe bunuri materiale și culturale. Mai sunt încă popoare ținute sub jugul dominației coloniale, nevoite să lupte cu arma în mină pentru dreptul sacru de a trăi libere, în state independente, de a folosi bogățiile naturale și rodul muncii pentru propria lor bunăstare, de a-și hotărî soarta așa cum o doresc. In viața internațională se manifestă încă forțe imperialiste și colonialiste care vor să continue vechile practici de dominație asupra popoarelor, care promovează o politică de forță și dictat, amestecîndu-se în treburile interne ale altor state, încercînd să le impună voința lor, să le aservească intereselor lor. Este adevărat că împotriva politicii imperialiste se ridică tot mai puternic, pe toate continentele, popoarele, forțe sociale ample, puternicul curent al opiniei publice democrate internaționale. Cursul evenimentelor internaționale demonstrează în mod elocvent că atunci cînd popoarele sînt cu adevărat hotărîte să-și apere libertatea și independența, ele se bucură de sprijin și solidaritate internațională ț nu există forță în lume în stare să se răpească aceste cuceriri de preț. Doamnelor și domnilor. Dați-mi voie să vă prezint cîteva aspecte ale politicii interne și externe a țării mele. România a cunoscut secole de dominație străină. Ea a pășit pe calea dezvoltării libere și independente cu un sfert de veac în urmă, în aceeași perioadă în care a fost creată Organizația Națiunilor Unite. Luîndu-și soarta în propriile mîini, trecînd la edificarea unei orînduiri sociale noi — orînduirea socialistă — poporul român a obținut, într-un timp istoric scurt, realizări de seamă în propășirea sa economică și culturală. Conducători și alți reprezentanți ai multor state, vizitînd România, și-au putut face o imagine edificatoare despre progresele poporului nostru. Cu toate marile succese pe care le-am dobîndit în acești 25 de ani, datorită stării de înapoiere de la care am pornit, mai avem încă mult de făcut pentru a ajunge la nivelul țărilor dezvoltate. România își propune să depună în continuare eforturi susținute pentru amplificarea potențialului ei economic și înflorirea multilaterală a vieții sociale, pentru dezvoltarea științei, învățămîntului, culturii — factori de seamă în făurirea unei vieți noi, civilizate —, pentru ridicarea bunăstării materiale și spirituale a întregului popor. Nu uităm niciodată că un popor poate fi cu adevărat liber și independent numai în măsura în care își asigură o puternică bază economică, științifică și culturală. în același timp, România se preocupă de dezvoltarea colaborării cu toate națiunile lumii, fără deosebire de orînduire socială. Pentru a ilustra cum se înfăptuiește această politică, voi menționa doar faptul că România are în prezent relații diplomatice cu 97 de state și întreține schimburi comerciale cu peste 100 de țări. Desigur, ca țară socialistă, România acordă o atenție specială colaborării și cooperării cu celelalte state socialiste; în același timp, ea se preocupă de extinderea relațiilor, pe planuri multiple, cu toate țările lumii. Considerăm că numai participînd activ la diviziunea internațională a muncii, la circuitul mondial de valori materiale și spirituale putem asigura progresul propriei noastre țări și, totodată, ne putem aduce contribuția la cauza păcii în întreaga lume. Suferind el însuși mult timp asuprirea străină, poporul român își îndreaptă simpatia spre popoarele ce luptă pentru eliberarea de sub dominația imperialistă, pentru dezvoltarea de sine stătătoare, pentru apărarea și consolidarea independenței și suveranității lor naționale. Țara noastră promovează o politică de contacte largi cu tinerele state independente, dezvoltă și este hotărîtă să extindă tot mai mult colaborarea și Cooperarea reciproc avantajoasă cu aceste state. Pornind de la faptul că pacea este indivizibilă și că orice conflict își exercită influența, într-un fel sau altul, asupra tuturor statelor lumii, România este profund îngrijorată de continuarea războiului din Vietnam și de perpetuarea conflictului din Orientul Apropiat, împreună cu cercurile largi ale opiniei publice mondiale, România consideră necesar să se pună capăt războiului din Vietnam și intervenției străine în Indochina, să se treacă la retragerea totală din Vietnam a trupelor Statelor Unite ale Americii și ale aliaților lor. Poporul vietnamez și celelalte popoare din Indochina sa fie lăsate să-și rezolve singure problemele existenței lor, fără nici un amestec din afară. In acest sens, apreciem că propunerile Frontului Național de Eliberare oferă o bază rațională pentru soluționarea conflictului pe cale politică. (Continuare in pag. a lll-o) FILE DIN ISTORIA MIȘCĂRII MUNCITOREȘTI Greva generală din octombrie 1920 eveniment important în istoria luptelor de clasă din România Pe fondul situației economice și social-politice a României din anii 1918—1921, s-a desfășurat o importantă etapă în lupta maselor populare pentru eliberarea socială, pentru asigurarea independenței naționale. A crescut în mod considerabil forța proletariatului, capacitatea lui de a se situa in avangarda mișcărilor progresiste și revoluționare. Lupta oamenilor muncii pentru rezolvarea democratică a marilor probleme ale țării, pentru făurirea unei vieți mai bune a luat o amploare nemaicunoscută până atunci în istoria poporului român. Cu toate măsurile represive ale guvernanților, in România au izbucnit ample acțiuni muncitorești. Formă însemnată de luptă a clasei muncitoare, greva a căpătat în anul 1920 o mare frecvență în diferite întreprinderi de pe întreg cuprinsul țării. In focul acestor lupte, în rîndurile muncitorilor începe să se cristalizeze ideea necesității organizării unei forme superioare de luptă — greva generală pe țară. Cerința de a se trece la greva generală reflecta spiritul de adincă revoltă împotriva capitaliștilor și a regimului burghezo-moșieresc. Pe măsură ce masele, de la orașe și sate, își cereau cu tot mai multă hotărîre drepturile, guvernul burghezomoșieresc întețea măsurile de stăvilire a luptei lor. Greva generală era considerată a fi mijlocul cel mai potrivit pentru impunerea cerințelor muncitorești, pentru respingerea ofensivei fățișe a guvernului. Pentru organizarea cu succes a unei mari mișcări de masă, a unei greve generale la nivel național, în aripa de stângă din Partidul socialist, s-a conturat ideea că o asemenea acțiune trebuie să fie bine pregătită, condusă de un partid unit, un partid comunist. Revista „Lupta de clasă” apărută la 1 iulie 1920, sublinia: „Lupta va fi grea. Partidul de avangardă al proletariatului, Partidul Comunist, trebuie deci să se formeze și să lucreze“. În condițiile cînd masele, însuflețite de elementele înaintate din partidul socialist și din sindicatele muncitorești cereau tot mai hotărît să se declare greva generală, s-a întrunit la 10—11 octombrie 1920, în București, Consiliul general al partidului socialist, care, luînd în discuție problema declanșării unei greve generale, a elaborat un memoriu de revendicări, pentru a fi înaintat guvernului. Se cerea respectarea dreptului de asociație, recunoașterea delegaților și consiliilor muncitorești în toate întreprinderile, retragerea armatei din fabrici, uzine și ateliere, suspendarea legii antigreviste, desființarea efectivă și completă a stării de asediu și a cenzurii, satisfacerea cerințelor economice ale muncitorilor din întreprinderile statului. Revendicările politice incluse în memoriu întruchipau, în esență, totalitatea intereselor clasei muncitoare, inclusiv pe cele de ordin material. Guvernul era avertizat că dacă aceste revendicări nu vor fi satisfăcute pînă la 20 octombrie, „muncitorimea organizată din toată țara va fi chemată ca printr-o grevă generală să obțină toate aceste drepturi și libertăți, de care sunt legate interesele ei cele mai vitale“. In întreaga țară, muncitorimea aștepta cu încordare răspunsul guvernului. Declararea în seara zilei de 17 octombrie a grevei mecanicilor și fochiștilor ceferiști din București a precipitat evenimentele și, prin aceasta, a grăbit intrarea întregii muncitorimi în greva generală, care devenea iminentă. Muncitorii se pregăteau pentru a răspunde prin grevă generală. Guvernul se pregătea însă de represiune. Refuzînd să satisfacă revendicările muncitorești și adoptînd o atitudine sfidătoare, burghezia urmărea să folosească ocazia spre a lua măsuri decisive în vederea lichidării avîntului mișcării revoluționare. La 20 octombrie 1920, la apelul partidlui socialist și al comisiei generale a sindicatelor, muncitorii au intrat în greva generală. Cuvintele lui N. D. Cocea, tipărite în ziarul „Chemarea“, zugrăveau momente: „Pentru întîia oară în vremurile astea mari revoluționari țara va trăi sub domnia gravă și mută a grevei generale“. In fruntea greviștilor se aflau muncitorii ceferiști, metalurgisti, mineri, forestieri, portuari, lucrătorii unor întreprinderi militare. Guvernul, cu toate măsurile de zădărnicire a grevei, n-a putut opri dezlănțuirea Adrian STOICA (Continuare in pag. alia) ADUNARE FESTIVĂ In cadrul acțiunilor întreprinse pentru cinstirea semicentenarului Partidului, ieri după-amiază a avut loc la Casa de cultură a studenților o adunare festivă prilejuită de împlinirea a 50 de ani de la greva generală din 1920. Au participat tovarășii: Constantin Crișan, secretar al Comitetului județean de partid, Aurelia Dănilă, șef de sector la Comitetul județean de partid, Leontin Stoica, secretar al Comitetului municipal de partid, vechi militanți ai mișcării muncitorești, oameni ai muncii din Cluj, studenți, elevi. Despre semnificația grevei a vorbit tovarășul Vasile Vîlceleanu, președintele Consiliului local al sindicatelor Cluj. A rulat apoi filmul artistic românesc „Canarul și viscolul“. VIZITIK DELEGAIm III ACIlVI.ȘII Al P.C.U.S. Ieri dimineață, delegația de activiști ai P.C.U.S. —condusă de tovarășul Vasili Filimonovici Șaura, membru supleant al C.C. al P.C.U.S., șeful secției cultură a C.C. al P.C.U.S. —, care, la invitația C.C. al P.C.R., face o vizită în schimb de experiență în țara noastră, a fost primită la Comitetul județean de partid Cluj. La primire au fost prezenți tovarășul Aurel Duca, prim-secretar al Comitetului județean de partid, membri ai Biroului Comitetului județean de partid, alți activiști de partid și de stat, în cursul aceleiași dimineți, membrii delegației sovietice, însoțiți de reprezentanți ai organelor județene și municipale de partid, au avut o întîlnire, la sediul Asociației Scriitorilor din Cluj, cu membri ai biroului Asociației Scriitorilor, conducători ai revistelor și editurii clujene, scriitori. După-amiază, delegația a făcut vizite la comitetul de partid al Centrului universitar, la Universitatea „Babeș-Bolyai“, iar seara a asistat la un spectacol al Operei Maghiare de Stat din Cluj. In cursul zilei de azi, delegația de activiști ai P.C.U.S. va vizita instituțiile de artă clujene. CENTENAR LA JUCUI LEGĂMÂNTUL ȘCOLII Printre cele mai semnificative evenimente culturale ale ultimilor ani se înscriu cu siguranță aniversările școlare. Semnificative datorită numărului de ani care le prilejuiesc dar și emulației de un caracter cu totul aparte pe care o provoacă. De fapt, întotdeauna cuvintul școală oprește măcar pentru o Clipă gîndurile în loc, se fixează asupra unor amintiri de care apoi se despart cu greutate. La Jucu a avut loc duminică un asemenea eveniment cultural. Satul sărbătorea 100 de ani de școală românească organizată. Istoria școlii din Jucu cumulează momente de adevărat eroism, de abnegație și îndirjire pentru păstrarea și cultivarea graiului românesc, îndirjire care în 1870 a însemnat construirea unui local propriu, evident în raport cu posibilitățile economice scăzute ale locuitorilor și nu cu nevoile învățămîntului, în 1904 se construiește un nou local de școală, de data aceasta ceva mai mare. Dar aceeași istorie a Școlii din Jucu mai amintește numele unor dascăli, oameni modești dar hotărîți să-și îndeplinească misiunea nobilă, de apostoli luminători ai maselor. Reforma învățămîntului din 1948, moment de răscruce în istoria școlii românești, a deschis și școlii din Jucu largi perspective de dezvoltare. S-au făcut amenajări, reparații capitale actualului local. De la o școală cu un singur cadru didactic s-a ajuns ca în prezent să funcționeze la Jucu 12 cadre didactice, toate cu pregătire corespunzătoare cerințelor actuale. Fizionomia actuală a școlii din Jucu se întregește cu sutele de absolvenți pe care i-a dat mai ales începînd cu anul 1948, fii de țărani care au urmat cursurile liceelor, facultăților, școlilor profesionale etc. Dar mai ales se cuvine a sublinia efortul depus de școală, de învățătorii și profesorii ei. Rezultatele obținute au fost și ele frumoase. Se înscriu printre ele procentul ridicat de promovabilitate și, mai ales, numărul mare de absolvenți admiși pe bază de concurs la școli postgenerale. Activitatea școlii, implicit a cadrelor didactice, s-a răsfrînt pozitiv asupra vieții întregului sat. Lichidarea analfabetismului înseamnă intervenția școlii, bogata activitate cultural-artistică înscrie eforturile cadrelor didactice făcute pentru ridicarea spiritualității satului pe alte trepte. Tocmai de aceea, sărbătoarea de duminică a însemnat un eveniment deosebit de important pentru întregul sat. Casele s-au împodobit cu drapelul țării, școala s-a transformat într-o adevărată expoziție de artă populară, sau de documente ale trecutului și prezentului. Amintindu-și cu pioșenie de acei harnici înaintași, care au știut V. CHIOREANU (Continuare în pag. a I-a) imagini de la tîrgul din Negreni I