Făclia, ianuarie-martie 1973 (Anul 27, nr. 8139-8205)

1973-03-23 / 8198. szám

PAGINA 2 FĂCLIA DECRET privind stabilirea de structură pentru normelor unitare unitățile economice (Urmare din pag. l­ a) producție diferite, cu aproba­rea Consiliului de conducere al ministerului, pe baza acor­dului Consiliului pentru pro­blemele organizării economi­­co-sociale, ce urmează a lua ființă. Uzinele, fabricile, exploată­rile și celelalte unități simi­lare fără personalitate juridi­că sunt conduse de câte un di­rector sau inginer șef. Unitățile economice prevă­zute în alin. 1 au în compo­nența lor mai multe ateliere sau secții de producție, mon­taj și pentru alte activități productive corespunzător atri­buțiilor care le-au fost stabi­lite potrivit legii, de către or­ganul ierarhic superior și cu respectarea normelor unitare și a structurilor tip, în cazul in care aceste unități sunt si­tuate în alte localități decât cele în care își are sediul u­­­nitatea din care fac parte, ele pot avea în structura lor or­ganizatorică un număr minim de compartimente funcționale strict necesare, care să le asi­gure o activitate normală.. Art. 9. —- Biroul este un compartiment funcțional care se poate constitui pentru în­deplinirea unor lucrări sau activități omogene care nece­sită o organizare distinctă. Biroul poate fi constituit in­dependent dacă volumul de muncă necesită un număr mi­nim de 5 persoane; de aseme­nea, se pot constitui, în mod excepțional, birouri în cadrul unor servicii cu număr mare de persoane. Art. 10. — Serviciul este un compartiment funcțional care se poate organiza pentru în­deplinirea unor activități im­portante, cu volum mare de muncă, sau pentru mai multe activități complementare care trebuie conduse unitar, dacă volumul de muncă necesită cel puțin 15 persoane. In ca­drul unui serviciu cu cel pu­țin 20 persoane, dacă există o activitate care necesită o organizare distinctă se poate înființa și un birou, la ser­viciile mai mari pot fi orga­nizate mai multe birouri. Art. II. — întreprinderile sau combinatele de grad spe­cial și­­ sunt conduse de un director care este ajutat de un director adjunct tehnic și de producție, un­ director ad­junct comercial și un contabil șef. întreprinderile de gradul II și III sunt conduse de un di­rector ajutat de un inginer șef, un director adjunct co­mercial și un contabil șef. Celelalte întreprinderi au în conducerea lor cîte un direc­tor, un­ inginer șef, sau, după caz, un conducător tehnic, precum și un contabil șef. CAPITOLUL III NORME DE STRUCTURĂ PENTRU CENTRALELE INDUSTRIALE Art. 12. — Centrala este o unitate economică, autonomă, de producție, constituită prin gruparea unor întreprinderi, pe baza criteriilor omogenită­ții produselor și al tehnolo­giilor de fabricație, al coope­rării, al integrării pentru rea­lizarea unor produse finite sau în funcție de amplasarea teritorială a unităților com­ponente. Centrala asigură în mod nemijlocit conducerea în­treprinderilor și a celorlalte unități din componența sa. Centrala se constituie, de regulă, pe structura unei mari întreprinderi, în funcție de volumul, complexitatea, im­portanța și specificul activită­ții, structura organizatorică a centralelor industriale cu­prinde: A) Structura de producție și concepție. a) întreprinderi (combinate) de producție, transport, co­merț exterior; b) institute sau centre de cercetare-proiectare sau, după caz, de cercetare ori de pro­iectare, c) uzine, fabrici, exploatări și alte unități similare fără personalitate juridică; d) subunități de producție și concepție prevăzute pentru întreprinderi la art. 3 pet. A, lit. a, b și c. e) laboratoare de cercetare; f) secții de cercetare-proiec­­tare sau, după caz, secții de cercetare Și secții de proiec­tare. B) Structura funcțională: a) birouri; b) servicii; c) direcții. Compartimentele funcționa­le din structura organizatorică a centralelor industriale și a celorlalte unități similare asi­gură îndeplinirea atribuțiilor necesare pentru buna desfășu­rare a activității întreprinderii pe structura căreia s-a a con­stituit. Art. 13 — Întreprinderile de producție, transport­ă și al­te unități economice simila­re cu personalitate juridică, din subordinea centralelor, se organizează și funcționează potrivit dispozițiilor legale privind organizarea­ și condu­cerea­­ unităților socialiste de stat, în cazuri deosebite, la centralele cu volum mare de export și un număr foarte mare de sortimente se pot în­ființa, în subordinea centra­lelor, întreprinderi de comerț exterior. Art. 14.— Institutele și cen­trele cu personalitate juridi­că, de cercetare, proiectare sau cercetare-proiectare se organizează ca unități de spe­cialitate în subordinea cen­tralelor industriale și a altor unități similare, a ministere­lor și celorlalte organe cen­trale de stat, cu respectarea normelor unitare de structura specifice acestora, prin hotă­­rîri ale Consiliului de M­­iniș­­tri. Art. 15. —Uzinele, fabrici­le, exploatările și alte unități economice similare fără per­sonalitate juridică se organi­zează în condițiile prevăzute de art. 8, alin. 2 și 3. Atelierele și secțiile de pro­ducție, montaj, service și pen­tru alte activități productive, atelierele de proiectare și la­boratoarele de control și cer­cetare se constituie potrivit normelor prevăzute la art. 4, 5, 6 și respectiv 7. Art. 16. — Laboratorul d­e cercetare se poate constitui dacă volumul activității nece­sită un număr de cel puțin 20 persoane, din care mini­mum 6 cercetători, la care se adaugă personalul ajutător de cercetare. Art. 17 — Secția de cerce­tare, de proiectare sau de cer­cetare-proiectare se poate constitui după cum urmează: a) secția de cercetare se constituie dacă volumul de activitate necesită cel puțin 50 persoane din care mini­mum 15 cercetători la­­ care se adaugă personalul ajutător de cercetare; în secțiile mai mari se pot constitui labora­toare de cercettare dacă speci­ficul unor probleme de cerce­­tare necesită o delimitare or­ganizatorică distinctă; b) secția de proiectare se poate constitui dacă volumul activității necesită cel puțin 60 de persoane; de regulă, în cadrul secțiilor se organizează colective de proiectare; în ca­drul secțiilor de proiectare cu peste 100 de persoane se pot constitui ateliere de proiecta­re, dacă specificul unor pro­bleme necesită o delimitare organizatorică distinctă; c) secția de cercetare-pro­iectare se organizează în toate cazurile unde se impune o îmbinare strînsă a activității de cercetare cu cea de proiec­tare, dacă volumul de activi­tate necesită cel puțin­ 60 per­soane; în secții mai mari se pot organiza, după caz, labo­ratoare de cercetare sau ate­liere de proiectare cu res­pectarea condițiilor de mai sus și a celor prevăzute la art. 5 și 16. Art. 18. — Birourile și ser­viciile centralei industriale se pot constitui cu respectarea e­­lementelor normative prevă­zute la art. 9 respectiv art. 10. Art 19. — Direcțiile cuprind mai multe birouri, servicii, secții sau ateliere de proiecta­re și de producție, unități de cercetare și alte compartimen­te potrivit structurilor organi­zatorice aprobate; direcțiile ce se pot organiza la centrale­le industriale și unitățile asi­milate acestora sunt Direcția tehnică și de producție și Di­recția comercială; la centra­lele mari și cu activitate com­plexă se pot organiza și direc­ții economice. La centralele constituite pe Structura unei mari întreprin­deri, directorul acesteia este și director general adjunct al centralei, directorul general adjunct al centralei poate fi ajutat de un inginer șef. La centralele cu volum ma­re de activitate de export-im­port și care, potrivit legii, e­­fectuează direct operații de comerț exterior, directorul co­mercial poate fi ajutat de un director adjunct pentru ex­port care poate avea în­ sub­ordine 2—3 servicii specifice. La centralele care au în su­bordine întreprinderi de co­merț exterior, nu se mai or­ganizează compartimente de export sau import. La centralele care au în planul lor un volum mare de lucrări de investiții se poate organiza un birou sau servi­ciu de investiții în cadrul Di­recției Economice care să asi­gure rezolvarea tuturor pro­blemelor ce revin unității res­pective în calitatea sa de be­neficiar sau de executant de lucrări în regie proprie. CAPITOLUL IV PERSONALUL MIILOR ECONOMICE Art. 20. — Personalul din u­­nitățile economice se compune din următoarele categorii: a) muncitori; b) personal de conducere directă a producției și alt per­sonal de specialitate din sec­țiile de producție; c) personal de conducere a unității, precum și șefii de serviciu și șefii de birou; d) personal de execuție de specialitate exclusiv cel pre­văzut la lit. b; e) personal de execuție ad­ministrativ; f) personal de deservire. Nomenclatoarele funcțiilor din activitatea industrială și celelalte ramuri ale economiei naționale prevăzute pentru categoriile de personal de la alin. 1. lit. b — e sunt cele prevăzute în anexele care fac parte integrantă din prezentul decret. Consiliul de Miniștri va pre­zenta spre aprobare Consiliu­lui de Stat nomenclatorul funcțiilor specifice unor ra­muri și subramuri ale econo­miei. Art. 21. Personalul, tran­sferat în interesul serviciului sau trecut în aceeași unitate, în funcții cu nivele de salari­zare mai mici, ca urmare a aplicării prevederilor prezen­tului decret, are dreptul — timp de 3 luni de la data transferării sau trecerii în asemenea funcții — la sala­riul tarifar avut și, acel­a un­de este cazul, și la indemni­zația de conducere. Diferența de salariu se suportă de uni­tățile la care personalul va fi încadrat. Personalul prevăzut la ali­neatul 1 care, neavind o pre­gătire de specialitate, se re­califică pentru a presta o muncă direct productivă va primi, timp de 6 luni, de la data aplicării prezentului de­cret, salariul tarifar avut la acea dată, recunoscîndu-i-se vechimea neîntreruptă în a­­ceeași unitate. Conducerile centralelor, în­treprinderilor și altor unități economice sunt obligate să asi­gure repartizarea în muncă a personalului care devine disponibil ca urmare a apli­cării prevederilor prezentului decret, pînă la transferarea lor în­ interesul serviciului în altă unitate, dar nu mai mult de trei luni, salariații respec­tivi vor beneficia de salariul tarifar avut și, acolo unde este cazul, și de indemnizația de conducere. Pentru persoanele care re­fuză, fără o justificare temei­nică repartizarea în muncă o­­ferită, plata drepturilor prevă­zută în prezentul articol în­cetează pe data emiterii re­partiției. Persoanele transferate în interesul serviciului în altă localitate beneficiază de drep­turile prevăzute în H.C.M. nr. 253/1973. Personalul de conducere și execuție încadrat în funcții inferioare va beneficia cu precădere de majorarea sala­riilor planificate pentru ac­tualul cincinal. Majorarea va fi aplicată la noua funcție în care s-a făcut încadrarea. CAPITOLUL V DISPOZIȚII COMUNE ȘI FINALE Art 22. — Întreprinderile și centralele industriale pot avea în subordinea lor și unele u­­nități cu alt specific decit cel industrial cum sunt șantiere de construcții, secții sau stații de transport, depozite, oficii sau centre de calcul, unități școlare, magazine de prezen­tare și desfacere și altele si­milare, care se organizează potrivit normelor specifice. • Art. 23. — Se aprobă lista anexă cuprinzînd centralele înființate ca urmare a reorga­nizării­ și unificării unor cen­trale existente. Art. 24. — Se recomandă or­ganelor centrale ale organi­zațiilor de masă și obștești să aplice în mod corespunzător dispozițiile prezentului decret. Art. 25. — Prevederile pre­zentului decret vor fi aduse la îndeplinire pînă la data de 10 aprilie 1973. Președintele Consiliului de Stat NICOLAE CEAUȘESCU Hotărirea Consiliului de privind normele de ocupare agricole Consiliul de Miniștri a a­­probat normele sintetice pri­vind gradul de ocupare a te­renurilor agricole cu obiecti­ve de investiții productive și neproductive, precum și de producție, în vederea restrîngerii și folosirii cît mai eficiente a terenurilor în alte scopuri de­cit producția agricolă, hotărî­­rea Consiliului de Miniștri prevede sarcini, potrivit com­petențelor și profilului de ac­tivitate, pentru ministere și celelalte organe centrale, con­siliile populare județene, mu­nicipale, orășenești și comu­nale, beneficiarii lucrărilor de investiții, organizațiile de pro­iectări, institutele de studii și cercetări, precum și pentru comisiile de sistematizare. Intre acestea se menționează obligativitatea amplasării o­­biectivelor de investiții în perimetrul construibil al ora­șelor sau în vatra satelor, cu respectarea prevederilor de sistematizare și a altor con­diții stabilite de lege. In ca­zuri cu totul excepționale și bine justificate, se vor folosi terenuri improprii producției agricole, iar în lipsa acestora — slab fertile. Se recomandă comasarea și concentrarea lu­crărilor de construcții de toa­te tipurile, căutarea mijloace­lor și metodelor de edificare a Miniștri a terenurilor construcțiilor pe mai multe ni­vele, hale monobloc, utiliza­rea mai intensivă a spațiilor tehnologice și a incintelor e­­xistente sau propuse în­ viitor, aplicarea tehnicii ... moderne, restrîn­cerea drumurilor, plat­formelor și a tuturor construc­țiilor auxiliare, reducerea­­ te­renurilor ocupate de organi­zarea șantierelor. De aseme­nea, se prevede să fie între­prinse măsuri în vederea asi­gurării studiilor și a cerce­tărilor care să conducă la conservarea mediului ambiant, vegetal și animal pe terenu­rile folosite la amplasarea o­­biectivelor. (Agerpres) În premieră la Cluj, invățămîntul veterinar postuniversitar La numai un deceniu de la înființarea la Cluj a Facultății de medicină veterinară, la numai cîțiva ani de la darea în folosință a clinicilor veterinare, a luat naștere recent o nouă formă de perfecționare a cadrelor din sectorul sanitar-veterinar. Este vorba de în­­vățămîntul veterinar postuniversitar. Un popas în aceste zile la Facultatea de medicină veterinară ne-a pus la curent cu această importantă formă de reciclare a ca­drelor noastre veterinare. Interlocutorul nos­tru a fost conf. univ. dr. Vasile Stănescu, șeful catedrei Expertiză și tehnologie sanitar­­veterinară. — Cine participă la aceste cursuri? — Cursanții sînt șefi de unități sanitar­­veterinare, medici veterinari de circumscrip­ție, șefii stațiunilor de controlul animalelor, medici de la abatoare, medici epizotologi, șefi de inspectorate județene sanitar-veteri­nare etc. — La ce discipline se organizează aceste cursuri? — în primul rind, cîteva detalii. Timp de o lună de zile, atît cît ține cursul postuni­versitar, cursanții sînt scoși din producție, frecventînd toate formele specifice de învă­­țămînt. In această lună se fac și ultimele pregătiri pentru examen, știut fiind faptul că la sfîrșitul cursului va avea loc un exa­men. Toți specialiștii înscr­iși la curs au pre­gătit de mai mult timp bibliografia, așa încît acum le este mai ușor. Cu toate acestea noi (cadrele didactice, n.n.) nu dorim să repe­tăm ceea ce se găsește în bibliografie ci să aducem noutăți de ultimă oră, care încă nu au apărut în cărți. La facultatea noastră momentan cursul se organizează la „Patologia rumegătoarelor", „Patologia ovină“, „Expertiza și igiena ali­mentelor de origine animală“. Am spus „mo­mentan“, pentru că există perspectiva de a se extinde acest curs și la alte discipline, specialități. La numai zece ani de existență, medicina veterinară clujeană își cheamă la matca ei vechii sau noii absolvenți, pentru a le îm­părtăși prin dascălii ei ceea ce a acumulat știința veterinară în ultimii ani iar absol­venții vin cu încredere aici pentru a aduce și ei o părticică din vasta experiență a tere­nului. Mircea MINCU IN DEZBATERE: PROIECȚIEI LEGII PRIVIN DEZVOLTAREA CONSTRU­CȚIEI DE LOCUINȚE $1 PROUCTUL LEGII PRIVIND ADMINISTRAREA FORIDOIU­ LOCATIV obligațiile părților contractante "•p*"1 ~ ° r<m _ Am citit cu interes Proiec­tele de Legi cu privire la construirea de locuințe pro­prietate personală și închi­rierea și administrarea lo­cuințelor proprietate de stat. După opinia mea, proiec­tele aduc o serie de noutăți care o să­­ contribuie la re­zolvarea într-un ritm mai intens a problemei locuin­țelor și, în același timp, se va satisface o doleanță mai veche de echitate a famili­ilor cu venituri mai mici. La Proiectul de Lege pri­vind administrarea fondului locativ și reglementarea ra­porturilor dintre proprietari și chiriași, fac următoarea propunere pentru a fi cu­prinsă în lege: — La capi­tolul III — articolul 47 — să fie cuprinsă următoarea prevedere: — „Organizația de stat sau întreprinderea care închiriază și, prin e­­fectul contractului de închi­riere, are obligația să facă reparații la clădirea sau in­stalațiile aferente in termen de... zile de la data anun­țării acesteia de către aso­ciația locatarilor, în cazul neexecutării reparației în termenul prevăzut, asociația locatarilor poate angaja e­­xecutarea reparației cu altă unitate prestatoare de servi­cii, care va putea încasa va­loarea lucrării din contul (proprietarului]) organizației sau întreprinderii care în­chiriază și îi revenea sarci­na să execute reparația“. în susținerea propunerii aduc următoarele argumen­te: Practica de pînă acum a dovedit că întreprinderea care închiriază nu răspunde întotdeauna la sesizările a­­sociațiilor și a locatarilor, sau mai mult recunoaște ne­cesitatea reparației dar mo­tivează că nu are fonduri prevăzute, ori din cauza ne­executării reparațiilor, loca­tarii au de suportat cheltu­ieli în plus, fie prin deterio­rarea bunurilor lor, prin pă­trunderea apei în aparta­ment, din diferite motive, fie prin consumuri exage­rate la centrala termică. Exemplu concret: de peste 2 ani este cerut la Întreprin­derea de locuințe și localuri Turda, atît de chiriași cit și de asociație, repararea aco­perișului blocului nr. 1 din Aleea Libertății nr. 2, dar nu se repară în timp ce se deteriorează atît tavanul cit și bunurile locatarului apar­tamentului 30. Mai mult, în ultimele luni se înregistrează un consum triplu de apă față de pe­rioadele anterioare, la cen­trala termică nr. 1 din Aleea Libertății din cauza defec­țiunilor la conductele de apă caldă și la vane, aces­tora li se adaugă consumul de combustibil în plus, toate suportate de locatari. Numeroasele sesizări și in­tervenții au primit ultimul răspuns de la directorul I.L.L. — „că nu au fonduri prevăzute pentru executarea reparațiilor“. Ori în asemenea situații, pierde economia națională, pe de o parte, materii și materiale, deteriorare de mijloace fixe și locatarii bani, fără ca legea să dea posibilitate unei părți sem­natare a unui contract — chiriașul — să determine pe cealaltă parte să-și respecte obligațiile prin care ar fi evitate pierderi de bunuri materiale ale întregii socie­tăți. Arieșan ALEXANDRU, salariat la întreprinderea de prefabricate Turda ® Art. 9, alin. II, să se reformuleze astfel: „Directorii, inginerii șefi, sau alte cadre de conducere să beneficieze de locuințe de serviciu aflate în incinta întreprinderii sau în apropiere, putîndu-și păstra pe mai departe locuința avută inițial“. # Art. 10, alin. 1, să fie reformulat astfel: „Cetățenii care au un venit mediu pe fiecare membru de familie mai mare de 1000 lei lunar, brut, nu vor primi locuințe din fondul locativ de stat“. — Să se anuleze ultimul aliniat din acest articol, întru­­cît față de propunerile de mai sus nu are sens, iar la ali­niatul trei să se însereze: „Salariații transferați în interes de serviciu în altă localitate, cei angajați în noile între­prinderi precum și tinerii muncitori și specialiști ce se în­cadrează pentru prima dată în muncă, vor beneficia, în continuare, de locuințe din fondul locativ de stat, timp de 5 ani, indiferent, de venit. Cu aceștia se vor încheia con­tracte de închiriere pe timp limitat (5 ani), avînd mențiu­nea „anexă la contractul de muncă“. £ Art. 12. să se formuleze astfel: „închirierea grădinilor să se facă pe locatarii principali, în raport de suprafața locativă deținută. 4P La art. 20, să se stabilească un termen de an an în care persoana transferată în interes de serviciu să-și re­zolve problema locuinței în localitatea unde a fost trans­ferată. In­ caz contrar, să-și piardă dreptul la locuința ce a deținut-o in localitatea de unde a fost transferat. 4$) La art. 37, să se introducă aliniatul trei, cu următorul cuprins: „La instituțiile unde prin natura activității de serviciu există o fluctuație mare de public, suprafața me­die pe fiecare salariat să fie stabilită de conducer­ea colec­tivă a unității, în funcție de necesități, sau să se excepteze, de la normare sălile destinate oficierii căsătoriilor, ghișee sau alte spații cu acces continuu al publicului“.­­ La art. 64, să se introducă următoarele: „Proprietarul care deține locuință din fondul de stat și are apartament proprietate personală în aceeași localitate, va fi obligat să-și ocupe apartamentul propriu în cel mult un an. In ca­zul în care locuința proprietate personală nu satisface nor­ma sanitară de 10 mp pe membru de familie, va fi obligat s-o vîndă, iar cu banii rezultați să-și cumpere o altă lo­cuință, sau să-și construiască pe același teren o locuință în cel mult 2 ani“. • Să se însereze în lege, un articol prin care să se dea posibilitate comitetelor executive ale consiliilor populare mu­nicipale și orășenești, în cazul reducerii membrilor de fa­milie (decese, transferări, plecări în apartament proprietate personală) să fie restrînse în spațiu persoanele rămase în locuința din fondul locativ de stat sau să le ofere o altă locuință de același grad de confort, dar cu o suprafață lo­cuibilă corespunzătoare numărului de persoane rămase. Se mai propune să se însereze în prevederile ambelor legi, următorul articol: „Persoanele în vîrstă de 55 de ani precum și cele pensionate în gradul I și II de invaliditate (nerevizuibili) sînt exceptate de la prevederile prezentelor legi“. La capitolul VI, să se mai formuleze următorul articol: „Chiriașii care aduc îmbunătățiri pe cheltuială proprie spa­țiului locativ pe care-l dețin, să beneficieze de reducerea chiriei în raport cu suma cheltuită". UIMUIIIIIE]HlllllllIIIC]||||||||llllC3llllllll1IIIC3IIIIIIIIIIIinilllllllllllC3lll!1IIIHIIIC3IIIIIIIIIIIIE3llllll!MUII]llinitllUinilIIUIIt<III311l!lllinillllltBIT!IIIIIHKlllllllltlll<CSHtllMttM!nifmHlliliniltitlllllHnMIIHmiHntltliltitllinilltlllltllinilIlllllltllE3tlllfl!llllinilllUIU!a Ritmicitatea-o cerința imperioasă pentru taniul mers al producției Statornicirea ei este posibilă în fiecare unitate productivă (Urmare din pag. 1-a) evoluție a activității de pro­ducție în cei doi ani. Se im­pune, în consecință, o inves­tigație la nivelul lunilor. Este necesară considerăm, fără a teoretiza noțiunea de ritmici­tate, precizarea că interpre­tăm drept ritmică activitatea atunci cînd ea­­ este desfășu­rată de linia considerată de noi ca dezvoltare norma­lă, prevederile de plan și realizările lunare prezintă o pronunțată variație, amplitu­dinea ponderilor lunare în planul anual fiind cuprinsă între 7,40/d—9,5"7» în 1971 și 70/0—9,1»/» în 1972. Ori, era firesc ca în primul an pla­nurile și, realizările lunare să reprezinte proporții ascenden­te, între 8—8,6Vo din planul anual, iar în 1972 între 8— 8,7Vo. Este de subliniat că oscilațiile de la linia dezvol­tării normale nu au suport în contribuția unor capaci­tăți noi de producție, în efec­tele unor noi tehnologii, mă­suri tehnico-organizatorice deosebite și nici în dezafec­tări de capacități productive. Iată în strictă conformitate cu prevederile planului ju­dicios stabilite. In raport cu cerințele eco­nomiei și cu condițiile con­crete, existente în județ, ac­tivitatea de producție în anii 1971 și 1972 trebuia să aibă aspectul unei dezvoltări as­cendente, liniare. Iată însă ce rezultă din graficele pre­zentate în continuare. Graficele demonstrează că evoluția realizărilor urmea­ză, cu foarte mici devieri, li­nia evoluției planului. De aici se desprinde concluzia că planul nu a fost în toate pe­rioadele o pîrghie de atra­gere și de fructificare a re­surselor existente în unități, dimpotrivă, el a determinat atît etape de relaxare cît și perioade cu sarcini supradi­mensionate. O caraterizare sintetică a activității de producție in­dustrială, sprijinită pe calcu­le riguroase, arată că în­ anul 1972 ritmicitatea — interpre­tată în accepțiunea de mai sus și bazată pe date lunare — a înregistrat o scădere comparativ cu anul 1971. A­­cest fenomen este în mare măsură o consecință a defi­ciențelor de planificare, res­pectiv a repartizării nerațio­nale a prevederilor pe dife­rite etape ale anului. Investigațiile la nivelul de­cadelor scot și mai pregnant în evidență aspecte ale des­fășurării neritmice a pro­ducției în multe întreprinderi industriale. In mod frecvent, în cursul anului trecut, o ma­re parte a producției fizice s-a realizat în ultimele zece zile ale lunilor. Din evidențe rezultă că 38—42% din pro­ducția lunară de fier (Ex­ploatarea minieră Căpuș), de bujii și piese sinterizate (Triumf), de ciment (Fabrica de ciment), de confecții Fla­căra) etc. s-a realizat în ul­tima decadă. Consecințele producției ne­ritmice se cunosc. Asalturile de sfîrșit de perioade își la­să amprentele asupra stării oamenilor, mașinilor, mate­rialelor și, de ce să nu re­cunoaștem, asupra calită­ții produselor, care tre­buie „vindecate“ în zi­lele următoare. Acestea sunt consecințele „palpabile“ ale salturilor, respectiv ale muncii neritmice. Dar sunt și altele — invizibile, întreprin­derile, tocmai pentru că „pre­văd“ neritmicitate, stabilesc termene de livrare, pentru o bună parte a produselor, la sfîrșit de trimestre, fapt ce determină perturbarea apro­vizionării unităților beneficia­re. Fără să diminuăm răspun­derea unităților industriale din județul Cluj, se impune să amintim că ministerele, centralele, combinatele și, în special, organele de planifi­care contribuie la neritmici­­tatea producției întreprinderi­lor. Prea frecvent se fac schimbări de plan. Se fac a­­justări și decalări de volume care produc nemulțumiri în rîndurile colectivelor de mun­că. Din lipsă de nivele, sau a transmiterii­ întîrziate a a­­cestora, multe întreprinderi nu au posibilitatea să contrac­teze din timp cu furnizorii materii prime, materiale s­au subansamblele necesare pro­ducției, încă se practică — probabil tot datorită produc­ției neritmice — livrări de materiale, subansamble etc. necorelate cu graficele de pro­ducție ale întreprinderilor producătoare. Din acest mo­tiv se întrerup asamblarea, și livrarea unor loturi de mașini pentru industria ușoară, gar­nituri de mobilă sau produse de larg consum, care, de fapt, ar putea fi expediate. Pentru a asigura producția ritmică a unităților, pe lîngă aprovizionarea tehnico-mate­rială, trebuiesc soluționate ne­­întîrziat o serie de probleme care în prezent determină nu­meroase neajunsuri. Printre cele mai pregnante se numă­ră necesitatea nominalizării integrale a planului fizic. Cum poate să-și desfășoare normal activitatea I.M.I.F. Turda, de exemplu, dacă și în prezent mai mult de 11 la sută din planul valoric nu are corespondent în producția fizică? Aceeași întrebare se poate pune și în cazul Uzinei mecanice pentru agricultură și industria alimentară, care nu are nominalizări pentru a­­proape 20 la sută din planul valoric pe acest an. Cu sprijinul forurilor tute­lare și al ministerelor, între­prinderile în cauză sunt datoa­re să înlăture această deficien­ță, care ar putea să-și lase am­prenta nu numai asupra pre­gătirii în bune condițiuni a producției, ci și asupra ono­rării în termen a obligațiilor față de beneficiari. Implicații tot atît de dău­nătoare are și necontractarea la termen a producției pla­nificate. Cînd mai pot fi crea­te condițiile necesare pentru o desfășurare normală a ac­tivității dacă cu o lună îna­inte de începerea trimes­trului II, planul de produc­ție era acoperit cu contracte în proporție de numai 87,5 la sută? Probleme acute în a­­ceastă privință se pun la Fa­brica de confecții, Clujeana, Arieșul, România Muncitoare și în unele unități construc­toare de mașini. Este lesne de înțeles că o condiție primordială pentru desfășurarea ritmică a activi­tății este utilizarea la capa­citate a potențialului produc­tiv de care dispun, unitățile. Rezerve importante de îm­bunătățire a activității există la unele subunități ale Cen­tralei miniere, uzina Triumf, Uzina chimică Turda etc. Anul 1973, privit pe ansam­blul industriei județului, a început sub auspicii bune în privința ritmicității producției. Spre deosebire de practica u­­tilizată în trecut, sarcinile primului trimestru din acest an sunt superioare realizărilor trimestrului IV al anului tre­cut. De asemenea, față de rea­lizările medii din luna decem­brie, producția zilnică din lu­na ianuarie marchează o creștere de aproape 2 la sută, iar cele din luna februarie de aproape 6 la sută. Menține­rea acestui ritm pe o linie continuă, impune luarea unor măsuri de înlăturare a caren­țelor în planificare, aprovizio­narea tehnico-materială, func­ționarea utilajelor, folosirea forței de muncă, concomitent cu contractarea integrală a planului de producție pe acest an. ----- PLAN------REALIZARE EFECTIVE ■ RATA NORMALĂ DE CREȘTERE —LINIĂ CONSIDE­

Next