Făclia, aprilie-decembrie 1974 (Anul 28, nr. 8516-8733)

1974-04-16 / 8528. szám

PAGINA 2 FĂCLIA VWTM CULTUrmA : Primăvara, a oferit, elevi­lor, o primă floare: „VA­CANȚA“. Nu­­ comunicăm desigur, o noutate, dar ne face plăcere să repetăm o realitate care bucură sute de mii de copii și adolescenți. Ne hotărîm să-i străbatem traseele, cu intenția mărtu­risită de a scrie despre ac­tivitățile organizate în acest scop. Ne prezentăm de aceea la Comitetul județean Cluj al U.T.C. La întrebarea „ca­re sunt traseele acestei va­canțe”, interlocutoarea noastră, tovarășa Liliana Mi­­huț secretara secției școli și președinta Consiliului jude­țean al elevilor, ne răspunde printr-o invitație: „Mergem împreună să vedeți la fața locului“. Firește, acceptăm bucuroși. Spre cinstea elevilor, pri­ma concluzie a raidului nos­tru, la loc de frunte între proiectele de vacanță stă munca. In climatul de pu­ternică vibrație romantică prilejuit de acest an jubi­liar, mii de tineri din oraș participă la ample și en­tuziaste acțiuni de muncă patriotică. Elevii clujeni au înscris în aceste zile primă­­văratice aidoma vîrstei lor, noi și emoționante file din cronica minunatei tradiții a tineretului țării, a organiza­țiilor noastre revoluționare. Bloc-notesurile noastre pre­zente pe șantierele primăve­rii, s-au îmbogățit cu măr­turii dintre cele mai grăi­toare. Așa de pildă încă din pri­mele ore ale vacanței am surprins în diverse zone de agrement ale Clujului (Par­cul orașului, cartierul Gheor­­gheni, Dealul Sterp, Parcul Rozelor, Parcul din Piața „Ștefan cel Mare“, pentru a nu aminti decît cîteva), sute de elevi de la liceele: „Gheorghe Barițiu“, „Emil Racoviță“, „George Coșbuc“, „Nicolae Bălcescu“, Liceul nr. 11 și 15 din Cluj, ale că­ror fapte confirmă dacă mai era nevoie, că pentru tim­pul liber, munca poate de­veni prieten drag tuturor. In Parcul orașului sau „Victor Babeș“ al Universi­tății, toate aleile duc spre terenuri sportive, luate li­teralmente cu asalt de nu­meroșii amatori concurenți la diverse jocuri sau con­cursuri sportive, adăugîndu­­li-se ca spectatori, suporteri sau însoțitori — părinți, pro­fesori și prieteni. Cîștigăto­­rii au primit diplome și fe­licitări, învinșii, consolări și încurajări. .. pentru con­cursurile viitoare. O altă constatare îmbu­curătoare a raidului nostru este aceea că organizatorii activităților din cadrul celor mai multe cluburi înființa­te ad-hoc, în majoritatea școlilor și liceelor clujene, nu și-au­­ propus să urmă­rească deconectarea gratuită ci descoperirea și valorifica­rea acelor mijloace din cu­prinsul cărora să nu lipseas­că elementele instructive, e­­ducative. Este evidentă stră­dania întîmpinării preferin­țelor și pasiunilor celor care beneficiază de ele. Astfel, iubitorilor muzicii, clubul liceelor „Emil Racoviță“ și „George Coșbuc“ le-au pus la dispoziție discoteci — ex­celent prilej pentru audiții muzicale din genurile pre­ferate. Pentru prietenii literaturii, Liceul „Ady Șincai“ a orga­nizat o interesantă șezătoa­re literară intitulată: „Rea de plată“, cuprinzînd poezie, muzică, recitări, discuții. Al­te școli au contractat spec­tacole din actuala stagiune a Teatrului Național și Ope­rei de Stat din Cluj. Nu au fo­st uitați nici „mi­cii meșteri mari“ cărora Ca­sa pionierilor le-a înlesnit o­­ atractivă confruntare în ca­drul expoziției „Minitehni­­cus“, deschisă aici. Excursiile, atît în județ, la Hoia, Făget, Cheile Turzii, Cheile Baciului, Tarnița cu vizitarea șantierului și a hi­drocentralei, Vlădeasa, Izvo­rul Crișului, cît și în țară, in Nordul Moldovei, Munții Făgăraș și Bucegi, pe Va­lea Prahovei și a Oltului, la București cu vizitarea Mu­zeului de Istorie al R.S.R. și Muzeul satului, ca și con­cursurile de orientare turis­tică intitulate: „Sus la mun­te la izvor“, „Cu și fără bu­solă“, sau „Cu rucsacul pe spate“, au un loc bine defi­nit în ansamblul acțiunilor de vacanță, ale liceelor „G. Barițiu“, „E. Racoviță“, „G. Coșbuc“, nr.1­11, 3 și 15. Ceea ce ne-a surprins în­să neplăcut în raidul efec­tuat de noi, a fost participa­rea infimă a elevilor la mul­te din activitățile organizate de școli și licee pentru ei. Și asta pentru că foarte mulți din cei cu care am stat de­­ vorbă, nici nu știau de exis­tența unui club sau a vreu­nei activități la școală, pe timpul vacanței, afară de o­­rele de muncă patriotică. Motivul? Popularizarea tele­grafică sau lipsa ei cu desă­­vîrșire. Multe din comitetele U.T.C. ale liceelor au anun­țat numai în ultima zi de cursuri că vor funcționa clu­buri ale elevilor, fără a ști însă care urma să fie conți­nutul activităților lor. Și dacă la liceele „G. Barițiu“, ,„E. Racoviță“, „G. Coșbuc“ și nr. 11 am găsit cu ușurin­ță afișe sugestive, săgeți care să indice traseele acti­vităților pe timpul vacanței, la foarte multe altele, n-am găsit nimic din toate aces­tea. Convinși că mulți dintre organizatorii actualei va­canțe a elevilor vor găsi justă afirmația că pe plan local vacanța are încă ne­voie de vitamina fanteziei, iar că beneficiarii vor folosi bine și mai ales tinerește zi­lele de repaus meritate care îi așteaptă încă, le urăm tu­turor elevilor „o vacanță de neuitat“, în continuare. Benőne NEAGOE, Tiberiu VIDA Un actor care dorește să creeze un rol trebuie în pri­mul rînd, să-și definească o­­bligatoriu poziția față de fi­gura respectivă. Studiul ro­lului implică cu necesitate studiul perspectivei rolului și al perspectivei actorului. ..Actorul trăiește, plînge și rîde pe scenă, dar plîngînd și rîzînd își urmărește rîsul și propriile sale lacrimi — spunea celebrul actor italian Tomaso Salvini. Și tocmai în această viață dublă, în acest echilibru între viață și joc constă arta“. Piesa lui Vasile Rebrea­­nu „UN OM MUȘCAT DE OAIE“, are marele merit de a satiriza — într-un mod cu totul nou și inedit — reali­tăți și practici care mai dăi­nuie încă în mediul nostru rural. Personajul DUMITRU pe care îl interpretez, este personajul principal, dar au­torul, conducînd cu abilita­te acțiunea, el devine pînă la urmă (Dumitru) persona­jul cel mai secundar pe scenă și implicit gîndurile Dorel Vișan despre rolul din satira „UN OM MUȘCAT OI OAIE” ne duc la inutilitatea lui în viața societății noastre. DUMITRU — după păre­rea mea, ,este un personaj real și complex, dar care nu există în realitate: el este plăsmuit de autor și creat de mine ca o chintesență de atitudini, de practici rele, existente insular și care tre­buie stîrpite. Tocmai pentru aceasta spun că, pentru interpreta­rea unui astfel de rol, a tre­buit să-mi definesc foarte bi­ne poziția mea față de el. Afirm­înd realismul scenic, ca orientare fundamentală a artei dramatice, consider drept vitală gîndirea critică a actorului in conceperea ro­lului pe măsura idealului artistic al publicului. Pers­pectiva rolului, de care vor­beam mai sus, a cuprins toc­mai ideile piesei, acțiunea personaj­ului, caracterul, i­­deile și sentimentele lui. "toate acestea am încercat să le pun de acord cu perspec­tiva întregii piese, așa cum a văzut-o regizorul Victor Tudor Popa. Nu pot să trec peste nu­mele unui coleg, cunoscutul actor George Gherasim — regizor secund al spectaco­lului — care împreună cu V. T. Popa m-au ajutat să rămîn în acest rol „propriul meu stăpîn“ să văd ceea ce fac, să judec și să mă stă­­pînesc. Spiritul critic, inerent ori­cărei creații, a nutrit com­bustia interpretării mele — în aspirația spre o idee ex­celentă și o formă optimă. în opinia mea centrul a­­tenției îl ocupă spectatorii, în acest rol ca și în cele viitoare, de altfel, voi încer­ca tot ce pot pentru ca vor­bele și impresia pe care per­sonajul interpretat­ de mine o lasă spectatorilor, să nu aibă alt scop decît, forma­rea omului mai bun, mai drept, mai cinstit, mai devo­tat, de care societatea noas­tră ar­e n­evoie. Eu, ce am avut de spus, am spus: DUMITRU, în în­cheiere Vă spune: „Discu­tăm mai tîrziu, acuma n-a­vem timp, avem probleme. La revedere și VISAVIS“ . . . la TEATRU. Primăvară clujeană CURIER „Lozul cel mare” de Șalom Alehem . Astăzi, la ora 20, la Casa de cultură a studenților, Teatrul Evreiesc de Stat București prezintă come­dia muzicală Lozul cel mare, prelucrare de Iacob Rotbaum după Șalom Ale­hem, în regia lui Iacob Rotbaum de două ori Lau­reat al Premiului de Stat al R.P. Polone, texte lirice de M. Broderzon, muzica de Heneck Kohn, coregra­fia de Tilde Urseanu, de­corurile și costumele de Aleksander Jedrezejwski și Jadwiga Frzeradzka, artiști emeriți ai R.P. Polone, a­­ranjamentele și conducerea muzicală de Haim Schwart­­zman, artist emerit. „Cenaclul tineretului“ la București . EXPOZIȚIE DE GRAFICĂ Miercuri după-amiază, la Galeria „Orizont“ din Bu­curești, sala de expoziții a cenaclului bucureștean „A­­telier 35“, va avea loc ver­nisajul unei expoziții a șa­se tineri graficieni clu­­­jeni, membri ai Cenaclului tineretului al Filialei Cluj a U.A.P. Expun: Maria Ko­­pacz, Györgi S­imon, Ion Cuciurcă, Ion Horvat-Bug­­nariu, Gheorghe Negules­­cu, Epaminonda Tiotiu. în sala „Shakespeare“ a Fa­cultății de Filologie din Cluj, vineri, 12 aprilie, cenaclul „E­­chinox“ a primit prieteni din București, membri ai cenaclu­lui studențesc „Charmides“ al Facultății de filosofie din Capitală. Evitînd atmosfera festivă, întîlnirea, menită să faciliteze studenților, creatori cunoașterea forțelor și activi­tăților reciproce, poate fi ca­lificată ca deosebit de inte­resantă și laborioasă, datori­tă maximei participări a u­­niversitarilor. Patru tineri poeți, cunos­cuți nouă din versurile publi­cate în presa studențească și literară. NICOLAE PETRU, DAN NICOLAU, GABRIEL STANESCU și MIRCEA O­­LIV au fost ascultați cu un real interes de impresionan­tul auditoriu din sală. In a­­ceastă ambianță lirică, cri­tica echinoxiștilor a lăsat o impresie deosebit de defi­nitorie, lucru esențial se pa­re­ pentru oaspeți. Temele tratate de ei sínt variate; de la expresia sen- Studioul de Radio și Televi­ziune Cluj și Filiala Cluj a Uniunii Compozitorilor din R.S.R., organizează un con­curs de creație de cîntece de mase pe tema „Frumoasă ești Românie“, închinat aniversării a 30 de ani de la Eliberarea patriei de sub jugul fascist și a Congresului al XI-lea al P.C.R. La concurs sînt invitați să participe­­ compozitori și poeți, oameni ai muncii de toate vîrstele, români, ma­ghiari și de alte naționali­tăți care, prin ginduri înalte, exprimă dra­­esmmms gostea pentru România socialistă și Partidu­lui Comunist Român. Prin conținutul lor, cîntece­­le patriotice vor exprima dra­gostea și atașamentul pentru patrie, partid și popor, stima pentru cei care s-au jertfit ca să trăim anii luminoși ai socialismului, prețuirea vie a tradițiilor de luptă și muncă eroică ale clasei muncitoare, ale întregului nostru popor, recunoștința fierbinte pentru traiul liber și fericit. Lucrările vor fi prezentate sub formă de coruri pe voci tinentului patriotic pînă fiorul marilor iubiri, mărtu­­­­risind deopotrivă intrarea în viață, neliniștitorul drum al­­ depășirii și căutărilor proprii, a unui alt timp, întors spre si­­t BDHHnBMSHHM „Charmides” la Cluj ne pentru meditație, contac­tul fecund cu valorile cultu­rii. în a doua parte a întîlnirii, ANDREI ALECU și STELIAN TANASE au citit prozele: „Dansul faraonului“ și „O du­minică obișnuită“ (fragmente). Urmărite cu satisfacție, ce­le două proze­ și mai cu seamă cea a lui Stelian Tănase au fost situate într-o evidentă tendință a artelor moderne, egale sau mixte, a capella sau cu acompaniament de pian. Lucrările vor purta un motto, avînd anexat un plic închis cu același motto, conținînd numele și adresa autorului și vor fi trimise pe adresă: Studioul de Radio și Televi­ziune Cluj, Str. Donath nr. 100, cu mențiunea „Pentru concursul de creație muzica­lă“. Un juriu al­cătuit din re­prezentanți ai Studioului de Radio și Tele­viziune și U­­niunii Compo­zitorilor, Filia­la Cluj — com­pozitori, muzi­cologi, poeți și critici de artă vor selecta cele mai valoroase creații. Lucrările neadmise în concurs nu se restituie. Atît lucrările premiate cit și altele nepremiate dar valo­roase din punct de vedere mu­zical și literar vor fi întregis­­trate și popularizate de către Studioul de Radio și Televi­ziune­ în emisiunile muzicale. D>e asemenea vor fi publicate într-un volum. Autorii sînt rugați să trimi­tă lucrările pînă la 15 mai 1974. creații ale unui regat fante­zist. In termeni elogioși și cri­tici, au vorbit despre prezen­ța de poezie și proză bucu­­reșteană: Constantin Hârlav, Alexandru Cistelecan, Al. Th. Ionescu, Nicolae Oprea, Ion Buduca, Traian Vedinaș, Augustin Pop, Lucian Ta­­maris și alții Generalizînd pe marginea fenomenului poetic actual, prof. univ. dr. Nicolae Tertu­­lian, oaspete de onoare al întîlnirii, a sfîrșit șirul apre­cierilor. A doua zi, oaspeții de la „Charmides“ au fost invitații redactorilor de la revista „E­­­­chinox“ pentru un dialog în jurul fenomenului revuistic actual, al tematicii pe care să o promoveze, în jurul ten­dințelor actuale din lirica de la noi și de pretutindeni. O reușită pe care o consemnăm cu plăcere pentru că mobli­­zează și promite de a face permanente asemenea fertile întîlniri. (b. n.) FRUMOASĂ STI ROMÂNIE Concurs de creație la < Fără să fie „model“ al con­certelor bucureștene, Clujul muzical a inaugurat, joi, for­ma concertului — dezbatere. Forma preconizată a fost ac­cesibilă: o succintă prezen­tare a lucrării și compozito­rului ei, urmată de interpre­tare. Prezentarea a fost în­credințată certei autorități profesionale a compozitorului Vasile Herman, cadru didac­tic al Conservatorului „G. Di­ma“. „Debutantul“ concert­­dezbatere a propus auditoriu­lui un program de muzică contemporană, cu prime au­diții, din literatura autohto­nă și universală. Prima lucrare — Secvențe pentru flaut solo, de Berio, în interpretarea valorosului instrumentist Gavril Costea. Literatura contemporană pen­tru flaut are un „inventar bogat în lucrări solistice, căci posibilitățile tehnice și sono­ritatea instrumentului au so­licitat inventivitatea melo­dică a compozitorilor con­temporani. Lucrarea de fa­ță își propune aceste o­­biective, în maniera dis­cursului muzical pointilist. In continuare — lucrarea tînă­­rului compozitor clujean Ga­briel Irány, absolvent al Con­servatorului din Cluj — At­mosphere II — în care con­strucția muzicală se vrea ri­guros organizată, pe calcule matematice ale tuturor coor­donatelor sonore (înălțime, durată, timbru). Piesa, reu­șind să exploateze și cîteva sonorități neașteptate, este scrisă pentru un grup de pa­tru instrumente: pian (N. O­­șanu-Pop), vioară (G. Botár), violoncel (Török A.) și per­cuție (GJ Pop). Numele lui Adrian Rațiu a fost prezent cu o apreciată lucrare în pri­mă audiție, cu voce solo, in­titulată — Fragment dintr-un arc de triumf închinat lui Bee­thoven. Așa cum aprecia pre­zentarea, cu tot limbajul con­temporan pe care-l utilizează compozitorul, piesa nu este lipsită de o anumită căldură, sugerată mai cu seamă de gla­sul uman (A. Kriza). Au urmat apoi, în prezentarea N. Oșa­­nu-Pop, lucrarea Jocul clape­lor de Niculescu, piesă despre care am avut ocazia să mai amintim cu prilejul unui re­cent recital al pianistei. Din nou, un compozitor clujean Eduard Terényi, al cărui nu­me semnează cîteva remarca­bile opuri. Acum cu Cvarte­tul nr. 1 în interpretarea cvartetului „Pro Camera“ (I Reinfeld, Gr. Botár, J. Santa și A. Török), o primă audi­ție, ale cărei calități­­ au fost deplin receptate de auditoriu și a fost bine primită. Ceea ce urechea a descifrat spon­tan ,din audiție, a fost apoi confirmat și bineînțeles din explicațiile ulterioare ale compozitorului, prezent în sa­lă — piesa ar putea avea subtitlul „Rămas bun cvarte­telor bartokiene“. Formația „Ars Nova“ con­dusă de C. Țăranu a prezen­tat apoi cele 2 Fantezii de Lassus în transcripția unei instrumentații moderne, de A. Vie­ru. Așa ne-am întîlnit cu mottetul renascentist pe coordonatele unor sonorități noi, dintre care cele mai iz­butite ni s-au părut vibrafo­­nul (Gr. Pop), fagotul (G. Si­mon) și contrabass (C. Oană). Concertul s-a încheiat cu pre­zentarea celor 2 Recitative pe versuri de Sorescu (voce A. Kriza) — tot ale unui com­pozitor clujean, Peter Ver­me­ssy. Citind prezentarea lui V. Herman, venim să subliniem faptul că piesa descoperă re­alul talent în a prelucra po­sibilitățile expresiei vocii u­­mane, un real talent de com­pozitor de operă. Și interpretării i-am rezer­vat cîteva rînduri. Lucrările s-au bucurat de colaborarea unor soliști valoroși: soprana Agneta Kriza de la Opera Ro­mână pianista Ninuca Oșa­nu-Pop și­ flautistul Gavril Costea de la Conservator, a căror probitate­­ profesională și artistică este deja larg cu­noscută, la fel și prezența lor permanentă în cadrul unor concerte de muzică contempo­rană. La fel, orchestra „Ars Nova“ condusă cu însuflețire de compozitorul, dirijorul și pianistul Cornel Țăranu, ală­turi de soliști, poartă distincția unei formații de buni instru­mentiști și interpreți, capa­bili să dea sens celor m­ai di­ficile texte muzicale, ca scrii­tură și sevă artistică. De alt­fel nu întîmplător această formă nouă de activitate mu­zicală a fost inaugurată de inimoasa formație a „Ars Nova“. După acest lung program, a urmat dezbaterea. De la bun început o constatare­­­ sur­priză, un numeros public a ținut să ia parte la concert. Discuțiile s-au animat și ele, participînd acum, la început, mai mult oameni de muzică. Discuțiile s-au structurat în jurul aprecierii lucrărilor, a­­poi, întrebări legate de pro­cesele de creație, probleme de interpretare și cîteva foar­te utile sugestii, care desigur vor fi aplicate în viitoare­le concerte. Discuțiile au fost conduse de V. Herman și C. Țăranu. Deși sala #Casei u­­niversitarilor părea că nu este cea mai indicată pentru a an­gaja discuții atmosfera de interes a fost creată și scopul concertului atins pe deplin. Această seară petrecută în compania formației „Ars No­va“ și a muzicii sale, poate înscrie cu mîndrie încă un­ valoros succes în viața cultu­rală a orașului și fără falsă modestie a țării. Rodica POPESCU CONCERTUL - DEZBATEM AL FORMAȚIEI „ARS NOTA ÎN „PREMIERĂ” LA CLUJ Un concert cu oboistul Radu Chișu ’■ Cred că în exprimarea ju­decății de valoare asupra u­­nei interpretări muzicale, a­­titu­dinea criticului față de tensiunea artistică provocată de actul de recreație a in­terpretului este un element determinant. Și aceasta mai ales în aprecierea stilului clasic, unde tentația pentru redarea unor linii melodice în contururi la discreția pul­sului temperamental poate aduce cele mai grave defor­mări de sensuri, în redarea Concertului pentru oboi și orchestră în Do major de Haydn, de către talentatul oboist Radu Chișu (Bucu­rești), tensiunea­, artistică, factorul estetic care reclamă cel mai bine convergența sensibilității artistului cu latențele expresive ale tex­tului partiturii muzicale, a fost elementul care a pus în valoare, într-un mod cu to­tul surprinzător, logica fru­mosului. Aceasta a însem­nat pentru Radu Chișu ob­servarea corectă a elemente­lor de formă muzicală în­tr-un proces unitar, în care transpunerea lor în dinami­că dezvăluia intensa trăire a interpretului. Coerența­ sensi­bilă dintre luciditatea cu­noașterii, filigranată am putea spune, și emoția artis­tică a fost factorul care a conturat valoric tensiunea artistică la care Radu Chișu a redat clasicul concert pen­tru oboi de­ Haydn. Avem a­­șadar, pe­ lângă clarinetistul­­ Aurelian Popa, și un oboist de o mare valoare interpre­tativă, recunoscută pe plan național și internațional. Dirijorul spaniol Enrique­ Garcia Asensio a fost atent la „mișcarea“ muzicii lui Haydn. Sensibil și cu o in­tuiție deosebită a momente­lor de valorificare a orches­trei într-un concert cu rol de acompaniament al ansam­blului, a lăsat totuși o ur­mă nedorită în impunerea dinamicii părții a doua a concertului, unde instrumen­tele de corzi au fost sensi­bil mai tari în­ momentele de piano și mai ales acolo unde oboiul aducea, filaje de o frumusețe rar întîlnită. In piesa „Colaje IV“ de C. Georgescu, o „metaforă“ am putea spune pentru ingenio­zitatea tratării moderne a u­­nor motive cu iz ascuns și polivalent folclorice, dirijo­rul Enrique Garcia Asensio a vădit o intuiție profundă a ritmurilor moderne, impri­­mînd piesei o turnură antre­nantă, plină de interes. De­sigur că simfonia lui Schu­mann i-a etalat întregul ar­senal de mijloace cu care este înzestrat tînărul dirijor spaniol, Emilio DRAGEA șipi^HMWBP^«wțEB!TOaaflai DESPRE CALITATEA ACTULUI MEDICAL în economie auzim de ca­litatea produselor și de per­fecționarea acestora. Calita­tea spre care tindem face parte din complexitatea pro­ceselor tehnologice bazate pe știință și eficiență. Această calitate, mai bine zis acest salt, trebuie să devină o ca­racteristică de bază a tutu­ror activităților umane. Ges­tul medical în­ sine, ca toată profesiunea medicală, tre­buie să exprime o calitate ireproșabilă indiferent că este vorba de diagnostic, tratament, intervenții, exa­minări de laborator, profi­laxie etc., ca și educația sa­nitară inerentă și obligato­­­rie. Actul medical se bazea­ză pe știință și conștiință profesională, dublată la noi de o înaltă conștiință socia­listă. Deci, fiecare gest și fiecare cuvint, ca și orice sarcină a unui medic sau sa­lariat sanitar, trebuie să poarte pecetea măreț și a unei calități ire­­­­proșabile. N este permis s se strecoar nici o fisur: în această ce |_____________ nunță și zi de zi trebuie să învingem toate greutățile pentru ca societa­tea să profite din plin de pe urma străduințelor noas­tre pentru promovarea sănă­tății. Lupta pentru calitatea actului medical necesită o permanentă completare a cu­­noștiințelor profesionale, pre­cum și o temeinică pregăti­re politică și ideologică, deoarece medicul societății noastre practică o medicină socială și apoi o medicină profilactică cu implicații cu­rative. Indiferent de specia­litatea pe care o practicăm și de locul unde muncim, calitatea rămîne un dezide­rat pe care trebuie să îl realizăm. Consultația bolna­vului trebuie să decurgă în modul cel mai corect posi­bil. Indicațiile de tratament, și de analize trebuie să fie clare și cît se poate de efi­ciente. Educația sanitară centrată­ pe suferința respec­tivă, ca și pe profilaxia complicațiilor, la fel. Indi­cațiile profilactice antiepide­mice — clare și la subiect, ca să nu mai vorbim de in­dicațiile dietetice. Documen­tele medicale pe care le eli­berăm trebuiesc redactate cu mult­ simț de răspundere și cu multă claritate, și să nu uităm căi ele, pot ridica as­pecte medico-judiciare, ca și aspecte sociale de mare im­portanță. Același lucru prescripțiile terapeutice, ca și orice intervenție. Deci și în documentele medicale să se strecoare aceiași acurate­­ță ca și aceiași înaltă res­ponsabilitate, ca în gestul medical. Relațiile, medic-bol­­navi, medic și medic, apoi medic și colaboratori, alături de medic și familie sau a­­parținători, trebuiesc înțele­se și exercitate tot în con­textul calitativ al actului medical cu acel cadru juri­dic și etic-deontologic ce ca­racterizează medicina ro­mânească a societății noas­­­tre socialiste. Se pot da e­­xemple numeroase din trecut de medici și salariați sani­tari pentru care calitatea ac­tului medical se ridica la valoarea unei conștiințe pro­fesionale înalte. Același lu­cru se continuă astăzi. Este adevărat că încă mai avem deficiențe la cr­itate și că acest capitol nu poate fi considerat ca gest încheiat, în­că această ca­litate poate fi perfecționată și consolidată mai mult în mediul­­ rural, la anumite ve­rigi și pe anu­mite probleme ca: ocrotirea mamei și a copilului, comba­terea bolilor infecțioase, a­­poi probleme de igienă ali­mentară și comunală, ca și probleme de asistență medi­cală în general și in special în mediul rural. Aici se simte nevoia de a privi no­țiunea de calitate a gestului medical cu mai multă insis­tență și perseverență deoa­rece eliminarea diferențelor dintre sat și oraș ține în bună măsură și de sectorul sanitar. Deci nu este indife­rent că lucrăm în mediu ru­ral, ci este extrem de im­portant ca aici să lucrăm e­­xact ca în oraș. Această deo­sebire trebuie să se șteargă din activitatea sectorului sa­nitar. Profesorul Octavian Fodor spunea: „Adevăratul medic, medicul zilelor noas­tre, este nu numai un om de știință, pasionat cercetă­tor, ci înainte de toate om, slujitor al medicinei bazate pe ambele sale laturi, știin­țifică,­ și etică“. Este, de alt­fel, idealul ce trebuie să-l conțină calitatea actului me­dical indiferent unde se gă­sește medicul, în sat, oraș, dispensar, policlinică, un mare spital sau institut. Me­dicina trebuie să cunoască doar calitate, responsabilita­te, omenie și căldură. Dr. Nicolae OPREAN gest amfiteatru sanitar Motelul de la Gilău Baritonul Melis György pe scena Operei Române De curînd, am avut ocazia să urmărim în două specta­cole de operă, Nunta lui Fi­garo de Mozart și Bărbierul din Sevilla de Rossini, pe u­­nul dintre cei mai de frunte reprezentanți ai teatrului li­ric maghiar. Prim-solist al O­­perei de Stat din Budapesta, bine cunoscut în viața muzi­cală europeană ca un desă­­vîrșit cîntăreț și actor, bari­tonul Melis György a accep­tat cu amabilitate invitația Operei Române din­­ Cluj de a interpreta rolurile Almaviva și Figaro din lucrările mai sus amintite. Ceea ce am a­­preciat în mod deosebit la cântărețul maghiar este per­fecta stăpînire a textului mu­zical, atît din punct de vedere tehnico-vocal cît și din punct de vedere actoricesc. Am des­coperit în Almaviva creat de Melis György valențe nebă­nuite; într-un singur trup au existat pe rînd Contele Alma­viva stăpînul, soțul, curteza­nul, vinovatul, gelosul, fieca­re stare sufletească fiind în­soțită de un timbru vocal co­respunzător. Iată esența suc­cesului — o voce caldă și densă, egală și expresivă atît în recitative cît și în canti­lenă, o unitate sonoră indes­tructibilă, condusă cu deose­bită atenție de la silabă la silabă. De un bun gust rar întîlnit, jocul de scenă — a­­mintim în acest sens efectele comice deosebit de reușite — a cucerit din primul moment publicul. Este de apreciat și perfecta integrare a cîntăre­­țului maghiar în scenele de ansamblu, unde, faptul că s-a cîntat în două limbi diferite, ar fi putut crea dificultăți. Nu am întîlnit la Melis Györ­gy nici cel mai mic semn de ezitare, replicile au venit prompt, dovedind încă o dată perfecta stăpînire a rolului. Pe lîngă plăcerea deosebită pe care prezența sa pe scena Operei Române a creat-o în rîndul publicului, considerăm că și pentru cîntăreții noștri antrenați, în cele două spec­tacole — . Nicolae Popescu, de la Opera din Timișoara, Ag­neta Kriza, Niculina Mirea, Angela Nemeș, Ana Manciu­­lea, Traian Popescu, Titus Pauliuc, Ștefan Popescu, sub baghetele dirijorilor Anatol Chisadji și Alexandru Taban — posibilitatea de a cînta și juca alături de o atare per­sonalitate a fost un prilej de satisfacție actoricească. Cristina BOHACIU

Next