Făclia, aprilie-decembrie 1974 (Anul 28, nr. 8516-8733)
1974-04-16 / 8528. szám
PAGINA 2 FĂCLIA VWTM CULTUrmA : Primăvara, a oferit, elevilor, o primă floare: „VACANȚA“. Nu comunicăm desigur, o noutate, dar ne face plăcere să repetăm o realitate care bucură sute de mii de copii și adolescenți. Ne hotărîm să-i străbatem traseele, cu intenția mărturisită de a scrie despre activitățile organizate în acest scop. Ne prezentăm de aceea la Comitetul județean Cluj al U.T.C. La întrebarea „care sunt traseele acestei vacanțe”, interlocutoarea noastră, tovarășa Liliana Mihuț secretara secției școli și președinta Consiliului județean al elevilor, ne răspunde printr-o invitație: „Mergem împreună să vedeți la fața locului“. Firește, acceptăm bucuroși. Spre cinstea elevilor, prima concluzie a raidului nostru, la loc de frunte între proiectele de vacanță stă munca. In climatul de puternică vibrație romantică prilejuit de acest an jubiliar, mii de tineri din oraș participă la ample și entuziaste acțiuni de muncă patriotică. Elevii clujeni au înscris în aceste zile primăvăratice aidoma vîrstei lor, noi și emoționante file din cronica minunatei tradiții a tineretului țării, a organizațiilor noastre revoluționare. Bloc-notesurile noastre prezente pe șantierele primăverii, s-au îmbogățit cu mărturii dintre cele mai grăitoare. Așa de pildă încă din primele ore ale vacanței am surprins în diverse zone de agrement ale Clujului (Parcul orașului, cartierul Gheorgheni, Dealul Sterp, Parcul Rozelor, Parcul din Piața „Ștefan cel Mare“, pentru a nu aminti decît cîteva), sute de elevi de la liceele: „Gheorghe Barițiu“, „Emil Racoviță“, „George Coșbuc“, „Nicolae Bălcescu“, Liceul nr. 11 și 15 din Cluj, ale căror fapte confirmă dacă mai era nevoie, că pentru timpul liber, munca poate deveni prieten drag tuturor. In Parcul orașului sau „Victor Babeș“ al Universității, toate aleile duc spre terenuri sportive, luate literalmente cu asalt de numeroșii amatori concurenți la diverse jocuri sau concursuri sportive, adăugînduli-se ca spectatori, suporteri sau însoțitori — părinți, profesori și prieteni. Cîștigătorii au primit diplome și felicitări, învinșii, consolări și încurajări. .. pentru concursurile viitoare. O altă constatare îmbucurătoare a raidului nostru este aceea că organizatorii activităților din cadrul celor mai multe cluburi înființate ad-hoc, în majoritatea școlilor și liceelor clujene, nu și-au propus să urmărească deconectarea gratuită ci descoperirea și valorificarea acelor mijloace din cuprinsul cărora să nu lipsească elementele instructive, educative. Este evidentă strădania întîmpinării preferințelor și pasiunilor celor care beneficiază de ele. Astfel, iubitorilor muzicii, clubul liceelor „Emil Racoviță“ și „George Coșbuc“ le-au pus la dispoziție discoteci — excelent prilej pentru audiții muzicale din genurile preferate. Pentru prietenii literaturii, Liceul „Ady Șincai“ a organizat o interesantă șezătoare literară intitulată: „Rea de plată“, cuprinzînd poezie, muzică, recitări, discuții. Alte școli au contractat spectacole din actuala stagiune a Teatrului Național și Operei de Stat din Cluj. Nu au fost uitați nici „micii meșteri mari“ cărora Casa pionierilor le-a înlesnit o atractivă confruntare în cadrul expoziției „Minitehnicus“, deschisă aici. Excursiile, atît în județ, la Hoia, Făget, Cheile Turzii, Cheile Baciului, Tarnița cu vizitarea șantierului și a hidrocentralei, Vlădeasa, Izvorul Crișului, cît și în țară, in Nordul Moldovei, Munții Făgăraș și Bucegi, pe Valea Prahovei și a Oltului, la București cu vizitarea Muzeului de Istorie al R.S.R. și Muzeul satului, ca și concursurile de orientare turistică intitulate: „Sus la munte la izvor“, „Cu și fără busolă“, sau „Cu rucsacul pe spate“, au un loc bine definit în ansamblul acțiunilor de vacanță, ale liceelor „G. Barițiu“, „E. Racoviță“, „G. Coșbuc“, nr.111, 3 și 15. Ceea ce ne-a surprins însă neplăcut în raidul efectuat de noi, a fost participarea infimă a elevilor la multe din activitățile organizate de școli și licee pentru ei. Și asta pentru că foarte mulți din cei cu care am stat de vorbă, nici nu știau de existența unui club sau a vreunei activități la școală, pe timpul vacanței, afară de orele de muncă patriotică. Motivul? Popularizarea telegrafică sau lipsa ei cu desăvîrșire. Multe din comitetele U.T.C. ale liceelor au anunțat numai în ultima zi de cursuri că vor funcționa cluburi ale elevilor, fără a ști însă care urma să fie conținutul activităților lor. Și dacă la liceele „G. Barițiu“, ,„E. Racoviță“, „G. Coșbuc“ și nr. 11 am găsit cu ușurință afișe sugestive, săgeți care să indice traseele activităților pe timpul vacanței, la foarte multe altele, n-am găsit nimic din toate acestea. Convinși că mulți dintre organizatorii actualei vacanțe a elevilor vor găsi justă afirmația că pe plan local vacanța are încă nevoie de vitamina fanteziei, iar că beneficiarii vor folosi bine și mai ales tinerește zilele de repaus meritate care îi așteaptă încă, le urăm tuturor elevilor „o vacanță de neuitat“, în continuare. Benőne NEAGOE, Tiberiu VIDA Un actor care dorește să creeze un rol trebuie în primul rînd, să-și definească obligatoriu poziția față de figura respectivă. Studiul rolului implică cu necesitate studiul perspectivei rolului și al perspectivei actorului. ..Actorul trăiește, plînge și rîde pe scenă, dar plîngînd și rîzînd își urmărește rîsul și propriile sale lacrimi — spunea celebrul actor italian Tomaso Salvini. Și tocmai în această viață dublă, în acest echilibru între viață și joc constă arta“. Piesa lui Vasile Rebreanu „UN OM MUȘCAT DE OAIE“, are marele merit de a satiriza — într-un mod cu totul nou și inedit — realități și practici care mai dăinuie încă în mediul nostru rural. Personajul DUMITRU pe care îl interpretez, este personajul principal, dar autorul, conducînd cu abilitate acțiunea, el devine pînă la urmă (Dumitru) personajul cel mai secundar pe scenă și implicit gîndurile Dorel Vișan despre rolul din satira „UN OM MUȘCAT OI OAIE” ne duc la inutilitatea lui în viața societății noastre. DUMITRU — după părerea mea, ,este un personaj real și complex, dar care nu există în realitate: el este plăsmuit de autor și creat de mine ca o chintesență de atitudini, de practici rele, existente insular și care trebuie stîrpite. Tocmai pentru aceasta spun că, pentru interpretarea unui astfel de rol, a trebuit să-mi definesc foarte bine poziția mea față de el. Afirmînd realismul scenic, ca orientare fundamentală a artei dramatice, consider drept vitală gîndirea critică a actorului in conceperea rolului pe măsura idealului artistic al publicului. Perspectiva rolului, de care vorbeam mai sus, a cuprins tocmai ideile piesei, acțiunea personajului, caracterul, ideile și sentimentele lui. "toate acestea am încercat să le pun de acord cu perspectiva întregii piese, așa cum a văzut-o regizorul Victor Tudor Popa. Nu pot să trec peste numele unui coleg, cunoscutul actor George Gherasim — regizor secund al spectacolului — care împreună cu V. T. Popa m-au ajutat să rămîn în acest rol „propriul meu stăpîn“ să văd ceea ce fac, să judec și să mă stăpînesc. Spiritul critic, inerent oricărei creații, a nutrit combustia interpretării mele — în aspirația spre o idee excelentă și o formă optimă. în opinia mea centrul atenției îl ocupă spectatorii, în acest rol ca și în cele viitoare, de altfel, voi încerca tot ce pot pentru ca vorbele și impresia pe care personajul interpretat de mine o lasă spectatorilor, să nu aibă alt scop decît, formarea omului mai bun, mai drept, mai cinstit, mai devotat, de care societatea noastră are nevoie. Eu, ce am avut de spus, am spus: DUMITRU, în încheiere Vă spune: „Discutăm mai tîrziu, acuma n-avem timp, avem probleme. La revedere și VISAVIS“ . . . la TEATRU. Primăvară clujeană CURIER „Lozul cel mare” de Șalom Alehem . Astăzi, la ora 20, la Casa de cultură a studenților, Teatrul Evreiesc de Stat București prezintă comedia muzicală Lozul cel mare, prelucrare de Iacob Rotbaum după Șalom Alehem, în regia lui Iacob Rotbaum de două ori Laureat al Premiului de Stat al R.P. Polone, texte lirice de M. Broderzon, muzica de Heneck Kohn, coregrafia de Tilde Urseanu, decorurile și costumele de Aleksander Jedrezejwski și Jadwiga Frzeradzka, artiști emeriți ai R.P. Polone, aranjamentele și conducerea muzicală de Haim Schwartzman, artist emerit. „Cenaclul tineretului“ la București . EXPOZIȚIE DE GRAFICĂ Miercuri după-amiază, la Galeria „Orizont“ din București, sala de expoziții a cenaclului bucureștean „Atelier 35“, va avea loc vernisajul unei expoziții a șase tineri graficieni clujeni, membri ai Cenaclului tineretului al Filialei Cluj a U.A.P. Expun: Maria Kopacz, Györgi Simon, Ion Cuciurcă, Ion Horvat-Bugnariu, Gheorghe Negulescu, Epaminonda Tiotiu. în sala „Shakespeare“ a Facultății de Filologie din Cluj, vineri, 12 aprilie, cenaclul „Echinox“ a primit prieteni din București, membri ai cenaclului studențesc „Charmides“ al Facultății de filosofie din Capitală. Evitînd atmosfera festivă, întîlnirea, menită să faciliteze studenților, creatori cunoașterea forțelor și activităților reciproce, poate fi calificată ca deosebit de interesantă și laborioasă, datorită maximei participări a universitarilor. Patru tineri poeți, cunoscuți nouă din versurile publicate în presa studențească și literară. NICOLAE PETRU, DAN NICOLAU, GABRIEL STANESCU și MIRCEA OLIV au fost ascultați cu un real interes de impresionantul auditoriu din sală. In această ambianță lirică, critica echinoxiștilor a lăsat o impresie deosebit de definitorie, lucru esențial se pare pentru oaspeți. Temele tratate de ei sínt variate; de la expresia sen- Studioul de Radio și Televiziune Cluj și Filiala Cluj a Uniunii Compozitorilor din R.S.R., organizează un concurs de creație de cîntece de mase pe tema „Frumoasă ești Românie“, închinat aniversării a 30 de ani de la Eliberarea patriei de sub jugul fascist și a Congresului al XI-lea al P.C.R. La concurs sînt invitați să participe compozitori și poeți, oameni ai muncii de toate vîrstele, români, maghiari și de alte naționalități care, prin ginduri înalte, exprimă draesmmms gostea pentru România socialistă și Partidului Comunist Român. Prin conținutul lor, cîntecele patriotice vor exprima dragostea și atașamentul pentru patrie, partid și popor, stima pentru cei care s-au jertfit ca să trăim anii luminoși ai socialismului, prețuirea vie a tradițiilor de luptă și muncă eroică ale clasei muncitoare, ale întregului nostru popor, recunoștința fierbinte pentru traiul liber și fericit. Lucrările vor fi prezentate sub formă de coruri pe voci tinentului patriotic pînă fiorul marilor iubiri, mărturisind deopotrivă intrarea în viață, neliniștitorul drum al depășirii și căutărilor proprii, a unui alt timp, întors spre sit BDHHnBMSHHM „Charmides” la Cluj ne pentru meditație, contactul fecund cu valorile culturii. în a doua parte a întîlnirii, ANDREI ALECU și STELIAN TANASE au citit prozele: „Dansul faraonului“ și „O duminică obișnuită“ (fragmente). Urmărite cu satisfacție, cele două proze și mai cu seamă cea a lui Stelian Tănase au fost situate într-o evidentă tendință a artelor moderne, egale sau mixte, a capella sau cu acompaniament de pian. Lucrările vor purta un motto, avînd anexat un plic închis cu același motto, conținînd numele și adresa autorului și vor fi trimise pe adresă: Studioul de Radio și Televiziune Cluj, Str. Donath nr. 100, cu mențiunea „Pentru concursul de creație muzicală“. Un juriu alcătuit din reprezentanți ai Studioului de Radio și Televiziune și Uniunii Compozitorilor, Filiala Cluj — compozitori, muzicologi, poeți și critici de artă vor selecta cele mai valoroase creații. Lucrările neadmise în concurs nu se restituie. Atît lucrările premiate cit și altele nepremiate dar valoroase din punct de vedere muzical și literar vor fi întregistrate și popularizate de către Studioul de Radio și Televiziune în emisiunile muzicale. D>e asemenea vor fi publicate într-un volum. Autorii sînt rugați să trimită lucrările pînă la 15 mai 1974. creații ale unui regat fantezist. In termeni elogioși și critici, au vorbit despre prezența de poezie și proză bucureșteană: Constantin Hârlav, Alexandru Cistelecan, Al. Th. Ionescu, Nicolae Oprea, Ion Buduca, Traian Vedinaș, Augustin Pop, Lucian Tamaris și alții Generalizînd pe marginea fenomenului poetic actual, prof. univ. dr. Nicolae Tertulian, oaspete de onoare al întîlnirii, a sfîrșit șirul aprecierilor. A doua zi, oaspeții de la „Charmides“ au fost invitații redactorilor de la revista „Echinox“ pentru un dialog în jurul fenomenului revuistic actual, al tematicii pe care să o promoveze, în jurul tendințelor actuale din lirica de la noi și de pretutindeni. O reușită pe care o consemnăm cu plăcere pentru că moblizează și promite de a face permanente asemenea fertile întîlniri. (b. n.) FRUMOASĂ STI ROMÂNIE Concurs de creație la < Fără să fie „model“ al concertelor bucureștene, Clujul muzical a inaugurat, joi, forma concertului — dezbatere. Forma preconizată a fost accesibilă: o succintă prezentare a lucrării și compozitorului ei, urmată de interpretare. Prezentarea a fost încredințată certei autorități profesionale a compozitorului Vasile Herman, cadru didactic al Conservatorului „G. Dima“. „Debutantul“ concertdezbatere a propus auditoriului un program de muzică contemporană, cu prime audiții, din literatura autohtonă și universală. Prima lucrare — Secvențe pentru flaut solo, de Berio, în interpretarea valorosului instrumentist Gavril Costea. Literatura contemporană pentru flaut are un „inventar bogat în lucrări solistice, căci posibilitățile tehnice și sonoritatea instrumentului au solicitat inventivitatea melodică a compozitorilor contemporani. Lucrarea de față își propune aceste obiective, în maniera discursului muzical pointilist. In continuare — lucrarea tînărului compozitor clujean Gabriel Irány, absolvent al Conservatorului din Cluj — Atmosphere II — în care construcția muzicală se vrea riguros organizată, pe calcule matematice ale tuturor coordonatelor sonore (înălțime, durată, timbru). Piesa, reușind să exploateze și cîteva sonorități neașteptate, este scrisă pentru un grup de patru instrumente: pian (N. Oșanu-Pop), vioară (G. Botár), violoncel (Török A.) și percuție (GJ Pop). Numele lui Adrian Rațiu a fost prezent cu o apreciată lucrare în primă audiție, cu voce solo, intitulată — Fragment dintr-un arc de triumf închinat lui Beethoven. Așa cum aprecia prezentarea, cu tot limbajul contemporan pe care-l utilizează compozitorul, piesa nu este lipsită de o anumită căldură, sugerată mai cu seamă de glasul uman (A. Kriza). Au urmat apoi, în prezentarea N. Oșanu-Pop, lucrarea Jocul clapelor de Niculescu, piesă despre care am avut ocazia să mai amintim cu prilejul unui recent recital al pianistei. Din nou, un compozitor clujean Eduard Terényi, al cărui nume semnează cîteva remarcabile opuri. Acum cu Cvartetul nr. 1 în interpretarea cvartetului „Pro Camera“ (I Reinfeld, Gr. Botár, J. Santa și A. Török), o primă audiție, ale cărei calități au fost deplin receptate de auditoriu și a fost bine primită. Ceea ce urechea a descifrat spontan ,din audiție, a fost apoi confirmat și bineînțeles din explicațiile ulterioare ale compozitorului, prezent în sală — piesa ar putea avea subtitlul „Rămas bun cvartetelor bartokiene“. Formația „Ars Nova“ condusă de C. Țăranu a prezentat apoi cele 2 Fantezii de Lassus în transcripția unei instrumentații moderne, de A. Vieru. Așa ne-am întîlnit cu mottetul renascentist pe coordonatele unor sonorități noi, dintre care cele mai izbutite ni s-au părut vibrafonul (Gr. Pop), fagotul (G. Simon) și contrabass (C. Oană). Concertul s-a încheiat cu prezentarea celor 2 Recitative pe versuri de Sorescu (voce A. Kriza) — tot ale unui compozitor clujean, Peter Vermessy. Citind prezentarea lui V. Herman, venim să subliniem faptul că piesa descoperă realul talent în a prelucra posibilitățile expresiei vocii umane, un real talent de compozitor de operă. Și interpretării i-am rezervat cîteva rînduri. Lucrările s-au bucurat de colaborarea unor soliști valoroși: soprana Agneta Kriza de la Opera Română pianista Ninuca Oșanu-Pop și flautistul Gavril Costea de la Conservator, a căror probitate profesională și artistică este deja larg cunoscută, la fel și prezența lor permanentă în cadrul unor concerte de muzică contemporană. La fel, orchestra „Ars Nova“ condusă cu însuflețire de compozitorul, dirijorul și pianistul Cornel Țăranu, alături de soliști, poartă distincția unei formații de buni instrumentiști și interpreți, capabili să dea sens celor mai dificile texte muzicale, ca scriitură și sevă artistică. De altfel nu întîmplător această formă nouă de activitate muzicală a fost inaugurată de inimoasa formație a „Ars Nova“. După acest lung program, a urmat dezbaterea. De la bun început o constatare surpriză, un numeros public a ținut să ia parte la concert. Discuțiile s-au animat și ele, participînd acum, la început, mai mult oameni de muzică. Discuțiile s-au structurat în jurul aprecierii lucrărilor, apoi, întrebări legate de procesele de creație, probleme de interpretare și cîteva foarte utile sugestii, care desigur vor fi aplicate în viitoarele concerte. Discuțiile au fost conduse de V. Herman și C. Țăranu. Deși sala #Casei universitarilor părea că nu este cea mai indicată pentru a angaja discuții atmosfera de interes a fost creată și scopul concertului atins pe deplin. Această seară petrecută în compania formației „Ars Nova“ și a muzicii sale, poate înscrie cu mîndrie încă un valoros succes în viața culturală a orașului și fără falsă modestie a țării. Rodica POPESCU CONCERTUL - DEZBATEM AL FORMAȚIEI „ARS NOTA ÎN „PREMIERĂ” LA CLUJ Un concert cu oboistul Radu Chișu ’■ Cred că în exprimarea judecății de valoare asupra unei interpretări muzicale, atitudinea criticului față de tensiunea artistică provocată de actul de recreație a interpretului este un element determinant. Și aceasta mai ales în aprecierea stilului clasic, unde tentația pentru redarea unor linii melodice în contururi la discreția pulsului temperamental poate aduce cele mai grave deformări de sensuri, în redarea Concertului pentru oboi și orchestră în Do major de Haydn, de către talentatul oboist Radu Chișu (București), tensiunea, artistică, factorul estetic care reclamă cel mai bine convergența sensibilității artistului cu latențele expresive ale textului partiturii muzicale, a fost elementul care a pus în valoare, într-un mod cu totul surprinzător, logica frumosului. Aceasta a însemnat pentru Radu Chișu observarea corectă a elementelor de formă muzicală într-un proces unitar, în care transpunerea lor în dinamică dezvăluia intensa trăire a interpretului. Coerența sensibilă dintre luciditatea cunoașterii, filigranată am putea spune, și emoția artistică a fost factorul care a conturat valoric tensiunea artistică la care Radu Chișu a redat clasicul concert pentru oboi de Haydn. Avem așadar, pe lângă clarinetistul Aurelian Popa, și un oboist de o mare valoare interpretativă, recunoscută pe plan național și internațional. Dirijorul spaniol Enrique Garcia Asensio a fost atent la „mișcarea“ muzicii lui Haydn. Sensibil și cu o intuiție deosebită a momentelor de valorificare a orchestrei într-un concert cu rol de acompaniament al ansamblului, a lăsat totuși o urmă nedorită în impunerea dinamicii părții a doua a concertului, unde instrumentele de corzi au fost sensibil mai tari în momentele de piano și mai ales acolo unde oboiul aducea, filaje de o frumusețe rar întîlnită. In piesa „Colaje IV“ de C. Georgescu, o „metaforă“ am putea spune pentru ingeniozitatea tratării moderne a unor motive cu iz ascuns și polivalent folclorice, dirijorul Enrique Garcia Asensio a vădit o intuiție profundă a ritmurilor moderne, imprimînd piesei o turnură antrenantă, plină de interes. Desigur că simfonia lui Schumann i-a etalat întregul arsenal de mijloace cu care este înzestrat tînărul dirijor spaniol, Emilio DRAGEA șipi^HMWBP^«wțEB!TOaaflai DESPRE CALITATEA ACTULUI MEDICAL în economie auzim de calitatea produselor și de perfecționarea acestora. Calitatea spre care tindem face parte din complexitatea proceselor tehnologice bazate pe știință și eficiență. Această calitate, mai bine zis acest salt, trebuie să devină o caracteristică de bază a tuturor activităților umane. Gestul medical în sine, ca toată profesiunea medicală, trebuie să exprime o calitate ireproșabilă indiferent că este vorba de diagnostic, tratament, intervenții, examinări de laborator, profilaxie etc., ca și educația sanitară inerentă și obligatorie. Actul medical se bazează pe știință și conștiință profesională, dublată la noi de o înaltă conștiință socialistă. Deci, fiecare gest și fiecare cuvint, ca și orice sarcină a unui medic sau salariat sanitar, trebuie să poarte pecetea măreț și a unei calități ireproșabile. N este permis s se strecoar nici o fisur: în această ce |_____________ nunță și zi de zi trebuie să învingem toate greutățile pentru ca societatea să profite din plin de pe urma străduințelor noastre pentru promovarea sănătății. Lupta pentru calitatea actului medical necesită o permanentă completare a cunoștiințelor profesionale, precum și o temeinică pregătire politică și ideologică, deoarece medicul societății noastre practică o medicină socială și apoi o medicină profilactică cu implicații curative. Indiferent de specialitatea pe care o practicăm și de locul unde muncim, calitatea rămîne un deziderat pe care trebuie să îl realizăm. Consultația bolnavului trebuie să decurgă în modul cel mai corect posibil. Indicațiile de tratament, și de analize trebuie să fie clare și cît se poate de eficiente. Educația sanitară centrată pe suferința respectivă, ca și pe profilaxia complicațiilor, la fel. Indicațiile profilactice antiepidemice — clare și la subiect, ca să nu mai vorbim de indicațiile dietetice. Documentele medicale pe care le eliberăm trebuiesc redactate cu mult simț de răspundere și cu multă claritate, și să nu uităm căi ele, pot ridica aspecte medico-judiciare, ca și aspecte sociale de mare importanță. Același lucru prescripțiile terapeutice, ca și orice intervenție. Deci și în documentele medicale să se strecoare aceiași acurateță ca și aceiași înaltă responsabilitate, ca în gestul medical. Relațiile, medic-bolnavi, medic și medic, apoi medic și colaboratori, alături de medic și familie sau aparținători, trebuiesc înțelese și exercitate tot în contextul calitativ al actului medical cu acel cadru juridic și etic-deontologic ce caracterizează medicina românească a societății noastre socialiste. Se pot da exemple numeroase din trecut de medici și salariați sanitari pentru care calitatea actului medical se ridica la valoarea unei conștiințe profesionale înalte. Același lucru se continuă astăzi. Este adevărat că încă mai avem deficiențe la critate și că acest capitol nu poate fi considerat ca gest încheiat, încă această calitate poate fi perfecționată și consolidată mai mult în mediul rural, la anumite verigi și pe anumite probleme ca: ocrotirea mamei și a copilului, combaterea bolilor infecțioase, apoi probleme de igienă alimentară și comunală, ca și probleme de asistență medicală în general și in special în mediul rural. Aici se simte nevoia de a privi noțiunea de calitate a gestului medical cu mai multă insistență și perseverență deoarece eliminarea diferențelor dintre sat și oraș ține în bună măsură și de sectorul sanitar. Deci nu este indiferent că lucrăm în mediu rural, ci este extrem de important ca aici să lucrăm exact ca în oraș. Această deosebire trebuie să se șteargă din activitatea sectorului sanitar. Profesorul Octavian Fodor spunea: „Adevăratul medic, medicul zilelor noastre, este nu numai un om de știință, pasionat cercetător, ci înainte de toate om, slujitor al medicinei bazate pe ambele sale laturi, științifică, și etică“. Este, de altfel, idealul ce trebuie să-l conțină calitatea actului medical indiferent unde se găsește medicul, în sat, oraș, dispensar, policlinică, un mare spital sau institut. Medicina trebuie să cunoască doar calitate, responsabilitate, omenie și căldură. Dr. Nicolae OPREAN gest amfiteatru sanitar Motelul de la Gilău Baritonul Melis György pe scena Operei Române De curînd, am avut ocazia să urmărim în două spectacole de operă, Nunta lui Figaro de Mozart și Bărbierul din Sevilla de Rossini, pe unul dintre cei mai de frunte reprezentanți ai teatrului liric maghiar. Prim-solist al Operei de Stat din Budapesta, bine cunoscut în viața muzicală europeană ca un desăvîrșit cîntăreț și actor, baritonul Melis György a acceptat cu amabilitate invitația Operei Române din Cluj de a interpreta rolurile Almaviva și Figaro din lucrările mai sus amintite. Ceea ce am apreciat în mod deosebit la cântărețul maghiar este perfecta stăpînire a textului muzical, atît din punct de vedere tehnico-vocal cît și din punct de vedere actoricesc. Am descoperit în Almaviva creat de Melis György valențe nebănuite; într-un singur trup au existat pe rînd Contele Almaviva stăpînul, soțul, curtezanul, vinovatul, gelosul, fiecare stare sufletească fiind însoțită de un timbru vocal corespunzător. Iată esența succesului — o voce caldă și densă, egală și expresivă atît în recitative cît și în cantilenă, o unitate sonoră indestructibilă, condusă cu deosebită atenție de la silabă la silabă. De un bun gust rar întîlnit, jocul de scenă — amintim în acest sens efectele comice deosebit de reușite — a cucerit din primul moment publicul. Este de apreciat și perfecta integrare a cîntărețului maghiar în scenele de ansamblu, unde, faptul că s-a cîntat în două limbi diferite, ar fi putut crea dificultăți. Nu am întîlnit la Melis György nici cel mai mic semn de ezitare, replicile au venit prompt, dovedind încă o dată perfecta stăpînire a rolului. Pe lîngă plăcerea deosebită pe care prezența sa pe scena Operei Române a creat-o în rîndul publicului, considerăm că și pentru cîntăreții noștri antrenați, în cele două spectacole — . Nicolae Popescu, de la Opera din Timișoara, Agneta Kriza, Niculina Mirea, Angela Nemeș, Ana Manciulea, Traian Popescu, Titus Pauliuc, Ștefan Popescu, sub baghetele dirijorilor Anatol Chisadji și Alexandru Taban — posibilitatea de a cînta și juca alături de o atare personalitate a fost un prilej de satisfacție actoricească. Cristina BOHACIU