Familia, 1866 (Anul 2, nr. 1-44)
1866-07-31 / nr. 23
Vijelia ’nfricosiata, Fâ-te zefirelu indata, Când ajungi la cas’a-acea, Unde face mandr’a mea ! Nora cu ploaie nutritoare, Se acoperi santulu spre, Ca se nu mai arda-asie, Câ-e morboasa mandr’a mea ! Floricele din gradina, Nu ’mpieti cas’a plina, plina, De suflarea voastra grea, Câ-e morboasa mandr’a mea ! Ér’ tu murelu din vale, Du cu tine trist’a-mi giale, Du de-aci durerea grea, De ce face mandr’a mea! IV. M’am plânsu la floricele, La sere, fnu si nora, Li-am spusu grozav’a-mi gele, Si chinulu surpatoriu. Si florile ’n suspine Se innecau plangandu, Ér’ serele ’n naltîme Se ascundea oftandu. Si hulu prin vâlcele Curgea 'ntristatu in josu, Er’ norulu susu de gele Plangea amara, gelosu, O ! adi natur’a ’ntréga In doliu s’a imbracatu, ’ De când leliti’a draga Suspina trista ’n patu ! VrEca-te, cu sum in fine La portiti’a casei lor; Ce durere simtu in mine, Par’ ca’ndata voiu se moru. Stau aice ca si-o stanca, N’am curagiulu a intra; Câci aici afara inca Totu mai potu, mai potu speră. Inse ’n lontru ore, ore, Ce durere voiu găsi ? ! Rabda, rabda o ! terere, Inca nu me omori! In finitu cu téma mare Eu portiti’a o-am deschisu, Si intru cu-o desperare In ocolulu celu deschisu. E tăcere mormentala, Par’ ca toti au repausatu; La fantana-o féta apela Haine negre, de ’ntristatu. Intru dara in culina, Si acele mam’a ei Plânge, geme, si suspina, Lacremi versa ochii sei. Cum me vede langa sine, Mi s’arunca ’n bratiu cu doiu; Apoi plânge cu suspine, Apoi plangemu amendoi. Ea nimica nu-mi graiesce, Cu morit’a fét’a sa, — Si curagiulu mi lipsesce Ca sé o potu întrebă ! Fia, ori si cum sé fia, Trebuie sé sciu acea; Apoi intru in chilia, Ca sé cauta pe mandr’a mea. Inse de întunecime Eu nimicu nu potu diari, Nu se vede nime, nime : „Este cineva aci ?“ Si o voce me întreba : „Ah Iosife ai venitu !“ Si ’ngenunchiu la ea ingraba, Si-o sarutu necontenitu! VI. Boia cruda, boia grea, Ce-ai facutu cu lelea mea ? Sé te bata sant’a cruce, C'ai albitu guriu’a dulce; Sé te bata Domnedieu, C’ai furatu odorulu meu; Bata-te treimea santa, C’ai slabitu leliti’a blanda! Pentru sanetatea ei, Datu asiu fi multi ani ai mei, — Pentru fatîsior’a-i draga, Datu asiu fi eu viéti’a ’ntrega, — Pentru peru-i minunatu, Sufletulu meu intristatu, Pentru scump’a ei zimbire, — Fiitoarea-mi fericire, Pentru crinisiorii ei, — Lumina din ochii mei! Boia cruda, boia grea, Ce-ai facutu cu lelea mea ? ! Iosifu Vulcanu. 266