Familia, 1867 (Anul 3, nr. 1-50)
1867-06-11 / nr. 24
Paunu intra in casa fara a duce unu cuventu, ci se puse la mesa, cu fruntea pe palmi, si suspină, adancu! — Unde ai fostu maichii, de ce esti superatu ? lu intreba mama sa! Petrutiu suspină si mai adancu. — Paunica! — se adresă catru elu matusi’a sa Susana — uita-te la matusi’a incoace, simi spune mie ce te doare! — Avemu noi pe băii a Floarea, tiscie ea descântă de leacu. — Paunu vediti ca i s’a gâcitu desperatiunea, si descoperi toata convorbirea cu Gricutia, si apoi adause: Hei Petrutiu! tu esti mai bogatu de câtu mine! Tu poti fi barbatulu Lenei! Dar ticne minte! Si cu asta voi se parasesca chili’a! Nu-si afla locu in casa. — Nu maichii, tiuce-te maic’a, remani acasa, fi pe pace. Adu-ti aminte ca tatateu — Ddieu se-lu ierte — a fostu omu de omenia, soii ce ti-au dîsu elu pe patulu de morte? dîse mama-sa cu ochi lacrimandi. Paunu intr’ adeveru avea cugetu de resbunare. Dar lacrimile mamei sale lumoiara. — Nu te teme mama! io nu uita pe tatalu meu! Dar io am unu gandu! Numai siedeti aci pana ine reintorcu. — Si cu asta peri din casa. Femeile remase si nu sciau ce se duca de elu ? I cunosceau planurile lui de fieru, si statornic’a loru esecutare. Elu mai avea pe partea sa pe toti junii satului. Dar Paunu se reintoarse peste unu patrariu de ora cu mai doi juni insocitu, cu verulu seu Iosifu fiulu Susanei, si cu Mitru fiulu unui vecinu, si frate alu Mariutiei lui Fluerasiu, cu carii distinsu armonisu Paunu. — Matusia! — duse Paunu catra Susana, — asiediendu-se toti la mesa—io am unu gandu, si acuma vi l’oiu spune, numai dta matusia si cca esti doi preteni, sa me ajutati! voiti ori ba? — Ori ce pentru tine Păune — eschiamara Iosifu si Mitru. D’ar dta Matusia? — Bine se audîmu — respunse acesta. — Pecum v’am mai spusu Lena a sera n’a primitu merulu, si tata seu vre se o silesca ca mane sera se se incredintie cu Petrutiu, i-o nu potu lasă odata cu capulu, — io voescu sa furu pe Lena. Dra Matusia vei vorbi cu Lena, si mane sera nainte de tocina veti isprăvi lucrulu. — Tocma de aceea am venitu la voi — dîse Susana — ca se ve spunu, câ Lena a sera a fostu la mine, si mi-au spusu, câ ea mai voesce se sara in Temesiu, decâtu se se duca după gibosulu de Petrutiu. D’ar scii ce am audîtu de Petrutiu ? Elu audîndu din petîtori, câ Lena cu sila are sâ plece după elu, au dîsu catra părinți, câ lui nu-i trebuie Lena, câ Lenei nu-i e dragu de elu, si câ elu mai voesce pe Mariutia, sor’a lui Mitru! — Cu atât’a e mai bine de elu, déca a dîsu asie. Eu mai de multu l’am audîtu, câ elu pe Mariutia o-ar lua, eu tocmai cu planulu acela mi bateam gandulu, ca se-i inplinescu voi’a, — dîse Paunu mai liniscitu. — Si ce planu ai tu? lu intreba Susana! — Dta matusia se te duci inca astadi la Lena. Ea e singura acasa cu mama-sa carea tiene cu mine. Tata-seu e dusu la orasiu. Mam’a mi va da talerii,cari ea i-a portatu la grumadiu in teneretie, si cari si asie totu dîce, ca-i pastrédia pentru norm a sa fiitore, si eu voiu bagă intr’ unu meru, pre care Dta lu vei predă Lenei. Déca lu va primi, cere de la ele merulu lui Petrutiu care lu vei duce Mariutiei, cu carea noi acusi ne vomu intielege. Nainte de logodna veti duce pe Mariutia ca se se inschimbe in tialele Lenei, si Lena va veni la Dramatusia, luandu pe sine cele a Mariutiei si asia eu me voiu incredintiă cu Len’a, Petrutiu cu Mariuti’a, si tota lumea va crede ca s’a intimplatu din contra. Numai Mariuti’a se se scie bine preface. După Logodna amendaue se voru duce si in schimbă la cas’a loru, si voru fi voiose pana in capetu. Bine am ganditu Matusia ? — Bine! dar apoi cununi’a? Si oare cum veti face cu Petrutiu! — intrebă Susana. — Acésta voiu ispravi-o io cu Iosifu si cu Mitru. Tóate se puseră in lucrare cu succesulu celu mai brileantu. Bucuria nespusa a demustratu Lena la audiulu planului amantelui ei, in carele avea tata speranti’a. D’ar neci Marutia nu s’a spariatu. Ea bucurosa se ducea după Petrutiu, ca si asie din ce causa din ce nu, remasese fata batrana, si ea sengura glumea de multe ori catra amicele ei : „Io nu ie maritu după altulu numai după gibosulu de Petrutiu.“ Apoi sub conducerea mamei Lenei, cine ar fi si cugetatu, ca Mariutia nu e Lena de carea de si diferea in etate si frumsetia, si eră mai corpolenta, inse de statura eră asemenea ca Lena, apoi albelele ce nu făcu? pe langa aceea fetele pe aici asie se incingu de grosu, câtu nu le poate omulu distinge care e mai subtire seu mai grosa. Apoi la lumina, naintea unui preoţu betranu cu ochilarii, din sistem’a vechia, lesne a scapatu necunoscuta Mariutia. Si asie s’a intemplatu de totu in acela momentu, Petrutiu a incredintiatu pe Mariutia, si Paunu pe Lena înaintea unui altu parocu, carele de si mai teneru si de sistemulu mai nou, 24* 283