Familia, 1867 (Anul 3, nr. 1-50)
1867-01-15 / nr. 3
26 Scimu bine ca pe tempulu acela institutele scolarie erau in o stare forte primitiva, deci Anastasiu Panu n’a potutu se primeasca vre-o instructiune sistematica, Gelu si-a facutu invetiaturile in institutulu privatu a lui Cuculi din Iasi, unulu dintre cele mai bune institute private ce s’a potutu afla pe tempulu acela. Dar cu toate aceste forte pucini barbati celebri au potutu se aiba cunoscintie mai frumoase si o invetiatura mai temeinica decâtu acestu barbatu mare alu natiunei nóastre, elu pe langa talentulu seu celu rarii si stralucitu mai posiedea*0si o ardoare nemărginită pentru totu ce e santu, nobilu si frumosu, si acesta ardóare lu indemnu sa studieze neconteniții, orele de repausu ale sale erau orele studiului celui mai seriosu. Cariera sa de activitate si-a inceput’o ca amploiatu intr’o funcțiune inferioara, adeca la anulu 1840 esându din scoala sub domnirea lui Mihaiu Sturza fu denumitu judecatoriu la tribunalulu de Husi in judetiulu Falculoru, si ca atare numai decâtu se distinse prin iubirea sa de dreptate si naintarea natiunei. Cu toate ca ministrulu de atunci opri orice reforma, ori ce inoire in cele oficiose. Panu neincetatu lucră pentru straformari corespundietorie spiritului tempului innaintatoriu si ’nainte de tóte se insuca se introducă cuvinte romanesci in loculu celoru străine cari se încuibaseră peste mesura mai alesu in limb’a oficiolateloru, apoi pentru iubirea sa de dreptate, ceea ce era o raritate mare pe tempulu acela, curendu si casciga stim’a si iubirea poporului mai alesu, si din acesta causa guvernulu vrendu nevrendu adeseori l’a intrebuintiatu tramitiendu-lu ca jude impaciuitoriu in mai multe cause, cari prin tactica lui cea fina si vorbirile sale cele intielepte si convingatorie incetara de a mai fi obiecte de certe si procesu intinse in decursulu mai multora ani, elu le resolvâ asie, ca ambele parti litigante se semtiau multiamite. Dar ar trebui se scriemu tomuri întregi pentru ca se potemu areta activitatea lui Panu si chiaru in fasele cele mai principale. Vomu cauta dara ca in acestu cadru marginitu sa amintimu numai câteva fenomene mai distinse din viéti’a laborioasa a acestui barbatu mare. Ca amploiatu vedemu ca de la functiunile cele mai inferioare graduatu s’a innaluatu la cele mai superióre, dar acésta innaintare nici candu n’a fostu ajutata de protectiune, caci fiindu nascutu din sinulu poporului nici candu n’a potutu se se radieme pe favórele destinate casteloru privilegiate, ci numai pe propri’a sa potere spirituala, carea vise a fostu prea destulu ca se ocupe carierile sale cu demnitate. La anulu 1857 lua parte ca deputatu in adunarea ad-hoc, activitatea lui in aceasta adunare e data acuma istoriei, numai de câtu apoi in 1858 ajunse in locutieninti’a domneasca. In aceasta pusetiune a culminații glori’a lui Anastasiu Panu, si aceasta steaua glorioasa neci candu după aceea nu a mai scadiutu, caci radiele ei totu din acea ’naltîme a incinsu persoan’a-i préstimata. Elu a fostu celu mai devotatu ideei mari de a uni principatele romane, elu a fostu unulu din acei barbati atatu de mari precatu si de tari, cari se sein inaltiu mai presusu de interesele private ale sale, ale tienutului seu chiaru si ale tierei sale, elu a imbratiosiatu caus’a natiunei întregi, a lucratu pentru consolidarea României, acésta dorintia a fostu insulu de auru alu acestui patriotu escelinte. Se spunemu ca a mai luatu parte la jjuvernu si sub domnirea lui Cuza ca primu-presiedinte in ministeriulu celu mai liberalii. Dupa unirea totala a României sub unu singuri guvernu pe A. Panu lu vedemu ca deputatu in corpulu legislativii din Bucuresci, unde împreuna cu M. Cogalniceanu s’a luptatu pentru libertatea, pentru consolidarea si glori’a României. Mai in urma struncinatu in corpii si spiritu dupa atâte lucruri se retrase in vieti’a privata, atunce si aduse aminte si de sine, de restaurarea sanetatii sale, era inse tardâu acuma, trecandu prin atâte diregatorie mari neci atâta nu a sciutu sa se ingrigeasca de sine, ca la betranetie se poata vietiui fara de grigia, aceasta a potutu fi singura eroare a lui Panu, dar elu sciea se se ingrigeasca numai de națiune si asie trebuia se ajunga si elu sortea apostoliloru, avu sa se lupte cu miseri’a cea mai mare pana candu in vér’a trecuta trecu si elu la cei fericiti repausandu in Viena, abé in etate de 46 ani. Zelosulu nostru connationalistu, dlu negutiatoriu din Viena B. Gr. Popoviciu, împreuna cu stimabil’a-i dóamna, alinara pana in minutulu celu mai de pe urma durerile acestui ilustru romanu, carele in fine si respira sufletulu in bratiele lorii iubitore. Gruvernulu României se ingriji ca se duca corpulu lui in patria si i-a datu cea mai cuvenita onoare la inmormentare, carea atunci era serbarea durerosa a natiunei intregi. —H*t