Familia, 1867 (Anul 3, nr. 1-50)
1867-06-25 / nr. 26
Eu in dulce ametîre, Cu iubire, Cu ’nfocare-o 'nbratiosiaiu, Si pe budi’ami tremuranda, Siopotinda, Aste graiuri se nasceau : „De-asi fi, draga, fluturelulu, Zefirelulu, Se trecu codri 'n sborulu mieu, De-asiu fi, draga-o lina bere Plangatore, Ti-asiu siopti unu linu adieu. Si-asiu sbura cu repediune, Cu pasiune, Si cu aripi de amoru, Preste muri spumegande, Suspinande, Preste-a vailoru covora. Preste ramuri inverdîte Si sedite Cu pupi mandri rumeniori, Si-asiu culege floricele Gringasiele Rourate ’ndalbe diori. Si ti-asiu face-o dulce salba, Mandra, dalba, Din narcisele de maiu, Si-o girlanda de viere, Cu odare, Cu profumu adusu din raiu. Si le-asiu pune se-ti sarute Bela frunte, Si cu sioptu dumnedieescu, Se-ti sioptesca dî si nóapte, Cu dulci siopte, Câtu de tare te iubescu!“ Si pitoric’a colina Smaragdina, Ce pe braciu ne legănă, Si-ale riului suspine Tainici, line, Ce pi’in unde se crea, Inganau oftarea-mi lina De doru plina, Cu a loru glasu misteriosu, Repetîndu cu dulci suspine De zefire, Canteculu mieu amorosu: Din narcisele de maiu, Si-o girlanda de viere, Cu odare, Cu profumu adusu din raiu. Si le-asiu pune se-ti sărute lun’a frunte, Si cu sioptu dumnedieescu, Se-ti sioptesca dî si nóapte Cu dulci siopte, Câtu de tare te iubescu !“ Si 'nferbintea-mi esaltare, Cu ’nfocare Sarutandu-o cu doru, Catra bolţile divine, Azurine, Me 'ncercam cu ea se sboru. Ca pe plaiulu celu de stele Micutiele, Departati de pecatosi Se ti’aimu in fericire, In iubire, Ca doi angeri amorosi . . . Ah, dar sborulu mi se franse, Caci se stinse Facl’a noptii . . . si-alu meu visu A sboratu pe aripi line . . . Dar cu tine Mi-a dusu dorulu celu aprinsu ..! L. Grigoritia.*) I&fll pBIRISIORff. Novela originala poporala. (Urmare si fine.) Langa urechi spandiurau doi cocori din perulu ei cretiu, era după urechi avea asemenea flori si in urechi avea doi cercei mari de argintii auriti. Parta lata de auru era legata deasupra perului cretiu a fruntei pana din rosu de chic’a din ceafa. Si preste tóte i statea bine cunun’a miresei de flori albe cu frundie verdi langa facl’a-i alba-rumena. Spacelu i albu de percalu, avea afara de gulerasiu si pumnate anguste, forte frumosu cusute de insasi Lena, inca si maneci cu pene cusute pe rama — giergieu — si implute cu fire de auru. Peste spacelu avea pieptariu „ Si ti-asiu face-o dulce salba Mandra, dalba, *) Junele autoriu alu poesierei presinte acuma antâi’a ora pasiesce in publicitate cu aceste acorde armoniose, tramise noue de catra societatea de leptura din Beiusiu. La recomendamu atențiunii on. publicu cetitoriu. Red. 306