Familia, 1868 (Anul 4, nr. 1-45)
1868-12-08 / nr. 43
505 si cartea lui Nesselmann, Litthauische Volkslieder, din care noi vom d estrage aci numai urmatorii a scurta doina, tradusa in presa: „Amu trecutu cu norocu noue valuri si la valulu alu diecelea m’ am cufundatu; astu-felcu fratele meu a scapatu de noue glontiuri, dar la alu diecelea fu ucisu, si acolo unde a cadiutu capulu seu, a crescutu unu trandafiru, eru unde a stropitu sângele, a esîtu unu margénu. In acesta doina, afara de numerulu celu cabalisticu de neue, noi mai gasimu unu tablou finalu de metempsicose din canteculu nostru poporalu. „Naframa“, publicatu de D. Alesandri, si in care astu-feliu se descrie mormintele a diuci amanti: Si din elu, frate, a esîtu Unu bradu mândru catinatu, Pe biserica plecatu, Si din ea o viisiera Tinerica mladiera. . . . In adeveru, in Catulu noi vedemu o idea cam analoga: „Lenta qui velut ascitas Vitis implicat arbores, Implicabitur in tuum Complexum . . In Shakespeare cetimu de asemenea : „Thou art an elm, my husband, I, a vine. . Inse, nici Shakespeare, nici Catulu, nu vorbescu despre o transformatiune postuma, ci simplu numai presinta o imagine comparativa, pe candu in domn’a romana si in cea litvana fondulu consista in credinti’a indiana a metempsicosei. B P. Hajdeu. (Finea va urma.) Radiele de fata ce lucescu pe frunte Sultanului mândru, nu poţi numera. Astfeliu suntu multi turcii: ve vomu sfaramâ Noi cu caii nostri, armele daţi noue, Vieti’a dar’ din ceriuri vi se va da vone... Stoic’a i respunde: „Unu romanu ostasiu Nu da a sa arma la alu seu vrajmasiu Pana ce nu more. Du-te la ordie, Ale noastre arme se le ia, se vie !“ Dîce, suna ’n cornu-i, rosii se aduna Si sub doue steaguri la strimtori se punu. Lupta ’n toata noaptea la radie de luna Lupta intru diua si ’ntru nóaptea bruna. Candu pe ceriulu negru diorile resfiru Buclele de auru si de trandafiru, Cruda e vederea i bravii toti cadiura. Stoic’a lupta inca. Sub a lui secura Ianicerii ageri pleca fruntea loru. „Noi morimu, dar vieti’a luce ’n viitoru.“ Dîce. Pasi’a inca dîse de trei ori: „Dâ-te o viteze, e pecatu se mori!“ Elu s’ arunca 'n horde cu sabi'a ’n mana Mare si maresce glori’a romana. Nimeni nu fugise, toti sub arm’a loru Au moritu cu fala in alu tierei-amoru. Dimitriu Bolintinianu, e o vale verde cu păduri cu flori Se-odihnesce Stoic’a cu-ai sei luptători. Lun’a si-inaltia fruntea pe unu munte; Stoic’a e la mesa cu ostasi de frunte. Aerulu de fumulu floriloru din plaiu, Florile beau rou’a seriloru de maiu. Stoic’a cu ostasii beau din temaiasa Si vorbescu de tier’a dulce si frumoasa, Dar o veghiatoria striga: „Ascultați! Solulu turcu s’ areta; „Stoica ve predați. Suntemu multi la numeru: bradii de pe munte. '&) Facemu atenti pe cetitorii nostri, cu „Romanulu“ si „Gazet’a“ asîsdere au publicatu poesi’a acest’a, inse nu asie precumu apare aici, — noi o publicâmu eprésa si adausu de dlu autoru. Red. XIV. (Preoți si călugări, — clerulu de dincolo si celu de dincoace, — călugări multi, — cassarea manastireloru,— plecare la mănăstire, — la o crisma, — scoala de agricultura, — noaptea in pădure, — la poarta, — petrecerea in mănăstire.) Deca te preambli pe stradele Bucuresciloru, mai in fiacare minutu intalnesci câte unu preotu seu calugaru. Nicairi atâtia preoţi si călugări nu gasesci ca in Romania, decâtu dara numai in Spani’a seu Itali’a. Portulu preotiloru de alu calugariloru se deosebesce numai in câtu privesce mitr’a ce o porta pe capu. Fara mandria provinciala potu sintarescu, cu portulu clerului nostru de dincoce de Carpati e multu mai frumosu si mai acomodatu civilisatiunii moderne. In câtu privesce calitățile intelectuale, comparatiunea ese era si in favorulu clerului de aice. Nu voiu sa cercu caus’a acestei deosebiri, câci atunce asiu fi silitu se repetiescu impregiurârile de notorietate publica, cari au datu in manile clerului nostru de dincóce unu rolu gloriosu in istori’a natiunala, unu rolu de salvatoriu alu natiunalitatii nóstre, — pana ce clerulu de dincolo n’a fostu menitu pentru acestu rolu. E bine, domniloru, nu voiu abusa data de 43*