Familia, 1873 (Anul 9, nr. 1-44)
1873-04-08 / nr. 14
SCEN’A IV. Marinelli si indata după aceea servitoriulu seu Battista cu Emilia. Marinelli. Numai sa nu-lu fi vediutu ea insasi cadiendu. Si trebue că nu l’a vediutu, fiindu că a fugitu atatu de repede Eta-o că vine. Nu voiescu sa fiu eu primulu, pe care lu va intimpina privirile sale. (Se retrage intr’unu coltiu alu salei.) Battista. Intra numai aicea, gratiosa damicola! Emilia. (d’abié respirandu.) Ah! Ah! Ti-multiumescu, amiculu meu, ti-multiamescu. Dara Dumnedieulu meu, Dumnedieulu meu! unde me aflu? Si astu-felu de părăsită? Unde a remasu mam’a mea? Unde a remasu cornițele? Fara indoieala, că ei mi-urlueaza, mi-urmeaza pe picioru ? Battista. Astea mi se pare. Emilia. Numai i se pare? Elu nu o scie? Elu nu i-a vediutu?— Nu s’au si puscatu inapoia noastra ? Battista. Puscatu ? Acesta ar fi! Emilia. De siguru! Si acesta a lovitu pe cornițele seu pe mama mea. Battista. Indata me ducu sh-i cautu. Emilia. Nu vise fara de mine. Eu voiescu, eu trebue sa me ducu cu tine; vino amiculu meu! Marinelli (apropiandu-se de odata ca si candu tocmai ar fi intratu.) Ah, gratioasa mea damicela! Ce nenorocire seu m’ai bine dusu ce fericire, ce nenorocire fericita ni oferesce onoarea — Emilia (consternata.) Cum? Dta aicea, domnulu meu? Me aflu dara fara indoiela la dta ? Scusa, domnule siambelanu. Nu departe de aicea amu fostu atacati de banditi. Intr'aceea câtiva oameni buni nu veniră intr’ajutoru, si acestu barbatu onestu m’a redicatu din trăsură si m’a condusu aicea. Dara me infioru vediendu-me scapata numai eu. Mama mea se afla inca in pericolu. înapoia noastra s’a audîtu puscaturi. Ea poate este morta, si eu traiescu ? Scusa! Trebue sh me ducu; trebue sh me ducu era si acolo, unde trebuia sa fi remasu. Marinelli. Liniscesce-te, gratioas’a mea damicela. Totulu se afla bine; preste putînu si toate acele persoane iubite, pentru cari incerci atât’a temere delicata, voru fi aicea. Intr’aceea, Battista, pleca, alerga, se poate că dinsii nu voru sei unde se afla damicel’a. Se poate ca o voru cauta in una din locuintiele laterale. Condu-i fara intardnare aicea! (Battista se duce.) Emilia. De siguru? Se afla ei toti bine? nu li s’a intemplatu nimica? Ah, ce zi fatala este ziu’a de asta-di pentru mine! Dara eu nu s’ar cade sa remanu aicea, ar trebui sa alergu inaintea loru — Marinelli. Pentru ce acest’a, gratioas’a mea damicela? Afara de aceea esti lipsita de resuflare si fortie. Recreza-te mai bine si poftesce a intră intr’o camera, in care vei află mai multa comoditate. M’asiu prinde, că principele se afla deja in persoana la scump’a si venerabil’a dtale mama si că o conduce aicea la dta. Emilia. Ce ai dîsu? Marinelli. Pre gratiosulu nostru principe in persóna. Emilia (cu totulu desconcentrata.) Principele? Marinelli. Dinsulu a alergatu la prim’a scrie in ajutoriulu dtale. Este foarte revoltatu, ca s’a pututu comite o astu-felu de crima atâtu de aproape, ba chiar sub ochii sei. A ordonatu ca făcătorii de rele sa fia persecutați, si pedéps’a loru, deca se voru puté prinde, va fi ne mai audîta. Emilia. Principele! Unde me aflu eu dara? Marinelli. La Dosale, in resiedinti’a de véra a principelui. Emilia. Ce acidentu straniu ! Si dta credi, că ar pute sa apara elu insusi ? Fara indoiela, că insotîtu de mama mea? Marinelli. Eta-lu deja este aicea! 159 SCEN’A V. Principele. Emilia. Marinelli. Principele. Unde este ea? Unde? Te-am cautatu in 14*