Familia, 1874 (Anul 10, nr. 1-51)
1874-10-27 / nr. 42
Mihaiu Pavelu. — Portretulu pe pagin’ a 503. — Diu’a de 25 octomvre a. c. e de mare insemnatate in istori’a bisericei gr. c. romane. Unu actu de nalta ponderantia s'a seversitu in aceasta dî. O vechia dorintia romaneasca s’a realisatu atunce. O parte a națiunii are biseric’a bine organisata. Nemuritoriulu Siaguna si-a creatu o columna de granitu prin infiintiarea Statutului Organicu. Romanii gr. or. se bucura de o constitutiune bisericéasca din cele mai frumóase. Inse Romanii gr. c., durere! nu sunt asia de fericiti in privinti’a acést’a. Ei n’au „statutu organicu ;a dinsii nu-si potu esercia drepturile avute din mosi-stramosi. Sinodalitatea li este numai o dorintia continua, care nu mai vine a se realisa. E bine, după atâtea asceptare, era unu pasiu facutu inainte si pe calea atâtu de multu părăsită si dorita. Drapelulu, sau mai bine — praporulu descept,rii s’a innaluiatu la Gherla. Elu fâlfaia plinu de bucuria, ca celu ce s’a sculatu din o bala grea, si saluta cu bucuria pe toti fiii adunati in giurulu seu, pe cari atâtu de multu nu i-a vediutu. La 25 octomvre a. c. s’a deschisu in Gherla primulu sinodu gr. c. romanu, compusu din doue parti de mireni si din o parte de bisericani. Acest’a a lucratu mai multe dîte si deja s’a si incheiatu. Nu cunoscemu inca resultatele acestui sinodu. Inse ori câtu de mici aru fi acele, noi — din punctu de vedere nationalu generalu — salutâmu cu bucuria ide’a sinodalitatii ivita era si in sinulu bisericei gr. c. romane. Dar aplaudandu ideea, trebue se aducemu tributulu recunoseintiei noastre mai antâiu acelui barbatu, carele ca unu adeveratu pastoriu alu bisericei sale, a grabitu a delatura toate pedecele, spre a împlini o justa dorintia bisericesca-nationala. Barbatulu acest’a este Pr. SS. părintele episcopu alu Gherlei, Mihaiu Pavelu, alu cărui portretu decoréza interiorulunului presinte. Aice mai adaugemu urmatoriele date biografice. ^ Proy Fu nascutu la 8 septemvre 1827, in comuna Lenardu, comitatulu Satu-mare, unde părintele seu, Constantinu, a fostu cantoru. Conditiunile materiale grele comune mai toturoru invetiatoriloru si cantoriloru nostri au apesatu si umerii cantorului Constantinu Pavelu. Cu toate aceste inse elu a facutu totu ce