Familia, 1874 (Anul 10, nr. 1-51)
1874-12-08 / nr. 48
8 Dec. st. v. Va esî duminec’a. BUDAPESTAm ' Nr. 48.1 Anulu X. Pretiulu pe unu anu 10 fl. cp 20 Dec. st. n. Redact.: strad’a iernei nr. 1. 1874. Pentru Romani’a 2 galbeni. ® iflse«ge«&-ee'a£g£sss&£&BSKS^g&«ssssaaQss6ie«ss*rfP^^ Fiic’a Ca rimaver’a candu sosesce, Totulu era ’ntineresce. Campi si siesuri cu mandria Punu pe peptulu loru o mie Floricele plangatoare Si aprinse de amare. „Ah ! ce bine e mamitia, — Dice mandra copilitia — In campiele ’nflorite Si cu flori acoperite, Acol’ canta paserele Ca si mine mititele. Si fetitie-sub multime, Dragalasie, ca si mine, Ca si mine mititele, Si aduna floricele... Ah! mamitia, o se moru, De nu mergu, de dorulu loru.“ Si p’a mamei blanda fatia Se revérsa o rosiétia... — Mergi dar, draga, si te jóca, Dóue óre-su pan'" la tóca: Poti destula, ca sé te joci; Dar la tóca sé te ’ntorci. p a t i I o r u. O ! sé scíi, copila buna, Ck la tóca se aduna Tóta lumea crestinésca, Ca ’mpreuna sé unésca Rug’a loru la Dumnedieu, Sé ne a pere de reu ! Si-apoi, cum ti-am spusu adese, Martiele sunt dile-alese ... Santulu Marte, vai de noi! Poate intr'unu cruntu resboiu Se ni-aduca multe rele, Multe vremi si dâle grele.“ Candu d’abiâ fini cuventulu, Copilui’a ea si ventulu, Alergă cu nerăbdare La loculu dorintiei sale. Muma-sa o urmariâ C’o privire De iubire Si-apoi astu-felu si ducea: — Tu te duci, joculu te chiama, Si nu stii, că a ta mama Uita chinuri si durere, Si gasesce-o mângâiere, Candu privesce ’n ochii tei Si iubirea ta din ei...“ * T'