Familia, 1878 (Anul 14, nr. 1-98)
1878-06-11 / nr. 43
Anulu XIV FAMILIA. Canteen pentru canteen. — Dedicatu regelui poeților români si bardului gintei latine V. Alecsandri. — Ce-su eu în lume fusia de tine? Eu-su o schinteiâ dintr’o schinten, Care-abia poate sa se lumine Pe o clipita în preajm’a sa; Tu eşti unu sere plinu de lumina, Ce între frații—ti demni de- a trai Şi peste ’ntreg’a ginte latina In veci pururea vei străluci! Ce-su eu in lume f'aşîa de tine ? O picătură, numai unu stropu, In care margeu’a, ce dor’ conţine, Abia se vede prin microscopu ; Tu eşti o mare dulce si lina, A cărei sinu e plinu de comori, Ce tu le dai la gintea latina, Si-ale ei fiice, scumpe surori ! Ce-su eu în lume fasîa de tine ? Eu-su numai puiulu celu golusîelu, Ce nici nu sbara, nici cânta bine, Ci siede ’n cuibu-si ca vaiu de elu; Tu esti acvil’a cea uriasîa. Ce pân’ la certuri te-ai inaltîatu, Si filomel’a cea dragalasia, Gintea latina ce o-ai cântatu ! Tu laureatulu gintei latine, Marele rege între poeţi: Micu sânt eu forte pe lângă tine, Si slabu se-ti judecu geniulu maretiu; Dar simtu în mine-atât’a putere, Se ’nnaltîu o ruga la Dumnedîeu: Se te traiesca în mângâiere Multi ani de dile — sub scutulu seu! Ionu Tripa. ('ursa elementara de istoria ‘literaturai române. (Urmare.) 65. George Sîncai (1754 —1816), nascutu la 28 februariu 1754 în comuna Sîamsiudu. Tatalu lui Sîncai nu era omu învetiatu, dara ! iubitoru de învetiatura. Elu se adoperâ a da ! fiului seu o crescere deplina. 11 tramise dara de micu la scól’a din Sabedu, în scaunulunui restului, câ se învetîe unguresce, fiindu acestu satu locuitu numai de secui unitari seu ariani. Dar lui Sîncai nu-i plăcu aici. Deci tata-seu îl duse peste puţinu a casa la Sîamsiudu, unde învetîâ apoi multu timpu la scoala sateasca sub privighiarea si îngrijirea parinteasca. Pe la 1766, asta data în etate de 12 ani fu tramisu la Ostorheiu, aici la reformați, începu sa învetîe cu multu progresu primele elemente ale limbei latine si unguresci, sub direcțiunea pre învedatului professoru Al. Kovásznai. Doi ani învetîâ în colegiulu reformaţilor din Ostorheiu. Pe la 1768 în etate de 14 ani, prin staruintî’a fratelui seu mai mare, capitanulu Ioanu, trecu la Clusîu, unde fu primitu de Iesuiti cu interim în seminariumu Iosefinu. Aici învetîâ gramatic’a si poetic’a în cursu de patru ani deJile, cu atât’a silintîa si cu atâtu succesu, în câtu nici unulu din numerosii elevi ai seminariului nu-i putu disputa vre-odata loculu ântâiu în studie. Era la 1772 lasâ pe Iesuitii din Clusîu, ,,pentru ore ce nasdramba“ precum spune elu însusi, si pentru ca să învetîe si limb’a nemtîesca, trecu pentru retorica la Bistritî’a sasésca, în gimnasiulu Piaristilor. Terminându retoric’a, în anulu următorii 1773 fu primitu în manastirea de la Blasîu, si însarcinatu cu predarea retoricei si a poeticei în scolele române de acolo. Era atunci Sîncai în etate numai de 20 ani. Atâtu de timpuriu îl judecară superiorii demnu de a-lu înaltîâ de I pe banca în catedra. După unu anu de proba cu profesorii, la 1774, mitropolitulu Grigoriu Maioru, după opiniunea unanima a tuturora, era mai alesu prin staruintî’a si autoritatea lui Ignatu Darabantu, pe atunci prepositu în Blasîu, în urma episcopu la Oradea-mare, îl tramise la Rom’a împreuna cu Petru Maioru. Cinci ani stete Sîncai în Rom’a, doi pentru filosofia, trei pentru teologia în colegiulu de propaganda fide. La 28 ianuariu 1779 primi laurea de doctoru în filosofia si în teologia. Din Rom’a puse fundamentulu studielor sale istorice. Elu ajunse a fi numitu custode Multîamita cu deosebire cardinalului Stefanu Borgia, secretariulu colegiului, tote bibliotecile Romei erau deschise lui Sîncai, si anume bibliotec’a vaticana, bibliotec’a sopra la Minerva, bibliotec’a benedictina, afara de bibliotec’a colegiului alu cărui custode erâ, precum dîsei, elu însusi. Borgia câștigase de la Pap’a Piu VI, voi’a formala de a ceti toate cârtîle, si cele oprite si damnate si de a cerceta si consultă tóate bibliotecile. Culegea di si nópte cu o ardere fara de esemplu din cârti si manuscripte. Ce-i mai multu, acelu cardinalu merse cu bun’a vointî’a până acolo, de-i tocmi cu banii sei proprii unu preotu învedatu, care sâ-lu duca veri când ar cere prin bibliotecile publice, si 43 275