Familia, 1878 (Anul 14, nr. 1-98)

1878-06-11 / nr. 43

Anulu XIV FAMILIA. Canteen pentru canteen. — Dedicatu regelui poeților români si bardului gintei latine V. Alecsandri. — Ce-su eu în lume fu­sia de tine? Eu-su o schinteiâ dintr’o schinten, Care-abia poate sa se lumine Pe o clipita în preajm’a sa; Tu eşti unu sere plinu de lumina, Ce între frații—ti demni de- a trai Şi peste ’ntreg’a ginte latina In veci pururea vei străluci! Ce-su eu in lume f'aşîa de tine ? O picătură, numai unu stropu, In care margeu’a, ce dor’ conţine, Abia se vede prin microscopu ; Tu eşti o mare dulce si lina, A cărei sinu e plinu de comori, Ce tu le dai la gintea latina, Si-ale ei fiice, scumpe surori ! Ce-su eu în lume fasîa de tine ? Eu-su numai puiulu celu golusîelu, Ce nici nu sbara, nici cânta bine, Ci siede ’n cuibu-si ca vaiu de elu; Tu esti acvil’a cea uriasîa. Ce pân’ la certuri te-ai inaltîatu, Si filomel’a cea dragalasia, Gintea latina ce o-ai cântatu ! Tu laureatulu gintei latine, Marele rege între poeţi: Micu sânt eu forte pe lângă tine, Si slabu se-ti judecu geniulu maretiu; Dar simtu în mine-atât’a putere, Se ’nnaltîu o ruga la Dumnedîeu: Se te traiesca în mângâiere Multi ani de dile — sub scutulu seu! Ionu Tripa. ('ursa elementara de istori­a ‘literatu­rai române. (U­rm­a­re.) 65. George Sîncai (1754 —1816), nascutu la 28 februariu 1754 în comun­a Sîamsiudu. Tatalu lui Sîncai nu era omu învetiatu, dara ! iubitoru de învetiatura. Elu se adoperâ a da ! fiului seu o crescere deplina. 11 tramise dara­­ de micu la scól’a din Sabedu, în scaunulu­nu­­i restului, câ se învetîe unguresce, fiindu acestu satu locuitu numai de secui unitari seu ariani. Dar lui Sîncai nu-i plăcu­ aici. Deci tata-seu îl duse peste puţinu a casa la Sîamsiudu, unde învetîâ apoi multu tim­pu la scoal­a sateasca sub­­ privighiarea si îngrijirea parinteasca. Pe la 1766, asta data în etate de 12 ani fu tramisu la Ostorheiu, aici la reformați, începu sa înve­­tîe cu multu progresu primele elemente ale limbei latine si unguresci, sub direcțiunea pre înved­atu­lui professoru Al. Kovásznai. Doi ani învetîâ în colegiulu reformaţilor din Ostor­heiu. Pe la 1768 în etate de 14 ani, prin staru­­intî’a fratelui seu mai mare, capitanulu Ioanu, trecu la Clusîu, unde fu primitu de Iesuiti cu interim în seminariumu Iosefinu. Aici învetîâ gramatic’a si poetic’a în cursu de patru ani de­­Jile, cu atât’a silintîa si cu atâtu succesu, în câtu nici unulu din numerosii elevi ai semina­­riului nu-i putu disputa vre-odata loculu ân­­tâiu în studie. Era la 1772 lasâ pe Iesuitii din Clusîu, ,,pentru ore ce nasdramba“ precum spune elu însusi, si pentru ca să învetîe si limb’a nem­­­tîesca, trecu pentru retorica la Bistritî’a sasés­­ca, în gimnasiulu Piaristilor. Terminându retoric’a, în anulu următorii 1773 fu primitu în manastirea de la Blasîu, si însarcinatu cu predarea retoricei si a poeticei în scolele române de acolo. Era atunci Sîncai în etate numai de 20 ani. Atâtu de timpuriu îl judecară superiorii demnu de a-lu înaltîâ de I pe banca în catedra. După unu anu de proba cu profesorii, la 1774, mitropolitulu Grigoriu Maioru, după opiniunea unanima a tuturora, era mai alesu prin staruintî’a si autoritatea lui Ignatu Da­rabantu, pe atunci prepositu în Blasîu, în urma episcopu la Oradea-mare, îl tramise la Rom­’a împreuna cu Petru Maioru. Cinci ani stete Sîncai în Rom’a, doi pentru filosofia, trei pen­tru teologia în colegiulu de propaganda fide. La 28 ianuariu 1779 primi laurea de doctoru în filosofia si în teologia. D­in Rom’a puse fundamentulu studielor sale istorice. Elu ajunse a fi numitu custode Multîamita cu deosebire cardinalului Stefanu Borgia, secretariulu colegiului, tote bibliote­cile Romei erau deschise lui Sîncai, si anume bibliotec’a vaticana, bibliotec’a sopra la Mi­nerva, bibliotec’a benedictina, afara de biblio­tec’a colegiului alu cărui custode erâ, precum dîsei, elu însusi. Borgia­­ câștigase de la Pap’a Piu VI, voi’a formala de a ceti toate cârtîle, si cele­­ oprite si damnate si de a cerceta si consultă tóate bibliotecile. Culegea di si nópte cu o ar­­dere fara de esemplu din cârti si manuscripte. Ce-i mai multu, acelu cardinalu merse cu bu­­n’a vointî’a până acolo, de-i tocmi cu banii sei proprii unu preotu înved­atu, care sâ-lu duca veri când ar cere prin bibliotecile publice, si 43 275

Next