Familia, 1878 (Anul 14, nr. 1-98)
1878-10-26 / nr. 81
511 FAMILIA Anula XIV. Aci, dlor, în aceasta colectîune de patru drame cu subiecte împrumutate seu aplicate traditiuniior noastre naționale, si de scepte creatîuni de unu caracterului usîpru, se cuprinde de ocamdata activitatea dlui Urechia în cerculu literature! dramatice. Aceasta activitate se destinde peste vr’o 12 sau mai bine dicendu peste 9 ani, dela 1813, ori mai bine dela 1867, când s’a jucatu „Vorniculu Bucîocu“, până la finele lui 1875, când s’a aretatu pe scena „Curtea lui Negoe Vodă.“ Natur’a celor mai multe din aceste opere dovedesce, câ ele au ocupatu timpu îndelungu pe autoru, atâtu prin studiu câtu si prin meditatiuni pentru pregătirea si combinarea treseturilor dramatice, câtu si prin îngrijirea cu totulu speciala ce dsa a acordatu stilului, într’unele note la operele sale cele mai bine compuse si scrise, d. Urechia ne marturisesce c’a fost nevoitu a le produce în pripa. Deca înse despicâmu cu atenţiune elementele improvisnte ale chiar aceloraşi opere, vom recunosce că, osebitu de combinatiunile dramatice ce autorulu a aflatu în propri’a imaginatîune, a trebuitu se poseda unu contingentu solidu si variatu de cunoseintîe asupra faptelor istorice, asupra vechilor usuri si datine naţionale, asupra limbei românesci din diferite epoce si diferite regiuni, pentru ca, cu acestu îmbelsiugatu materialu adunatu de mai nainte în mintea sa, sa fi pututu însghiebd atâtu de iute opere cărora nu li se potu contesta merite multe si felurite. Meritele ce caracterisa productîunile teatrale ale dlui Urechia, mai cu seama ale acelora ce-si afla subiectele în traditiunile nationale, se învedereaza în modulu celu mai stralucitu când punemu aceste opere în fisîa cu mai totu ce s’a produsu în acelasi geniu în totu timpulu câtu a lucratu si dlu Urechia. Abia deca vr’unulu din autorii români a cunoscutu si-a sciutu sa utiliseze asia de bine câ dsa fapte si datine ale trecutului, simtîminte si espressiuni, pe cari ni le-au pastratu scrisele vechi si traditiunile poporale ale Românului. Sub acestu punctu de vedere specialu, operele teatrale ce a datu estimpu la lumina d. Urechia, putemu dice cu încredintare câ sânt nu productulu literaru esîtu de sub tiparu celu mai nimeritu alu anului, ci complexulu celu mai meritoriu si celu mai variatu alu întregului decenu. Mai în tote dramele sale regasimu fapte de căpetenia pe cari ni le-au pastratu cronicele sau legendele trecutului, si acele fapte sânt totu-deuna alese printre cele cari mai cu séma potu destepta si înaltîd în animele contimporanilor amorulu patriei, credintî’a în virtuţile naţionale, devotamentulu câtra totu ce e bunu si câtra totu ce e adeveratu folositoru atâtu patriei câtu si cugetului individual. S’ar puté duce în adeveru, câ o asemenea tendintîa este generala printre autorii dramatici, atâtu la noi câtu si aiurea. La acésta vom respunde, câ nu e datu tuturor a distinge cu tactu si a folosi cu talentu acele fapte si acele cuvinte cari sunt mai cu seama menite a reproduce efectulu cerutu asupra unei generatîuni, diferita sub multe raporturi, si morale si literare, de acele care le-au produsu si le-au povestitu. La noi, dilor, autorulu de care ne ocupâmu este de siguru celu carele, într’unu numeru mai mare de opere dramatice, a solutu mai bine sa reînvie, în ochii si audîulu publicului modernu, virtuţile si graiulu timpilor noştri trecuti. Cu autoru dramaticu se cuvine se recunoascemis dlui Urechia, câ unu adeveratu meritu particularii alu seu, o însușire de stilista ce uite ori i s’a imputatu dsale co o imperfecțiune, co să nu dîcu unu defectu.. Amu audîtu facendu-se vina dlui Urechia câ fras’a dsale, în scriere, este pré multu trunchiata, pré scurta, pre adese menita a produce unu efectu sclipitoru. Nu e sarcin’a mea, dlor, d’a judecă operele narative seu oratorice ale dlui Urechia; dar, întru ceea ce privesce scrierile sale dramatice, apoi trebue se constata, împreuna cu toti criticii antici si moderni, cu nici unu chipu d’a scrie nu este mai apropriatu scenei de câtu stilulu cu frase scurte, rapedi, trunchiate, cari făcu ca dialogurile se succeda cu iutiéla, întretînendu astfel mereu interessulu în auditoriu si producându, câtu se poate mai adesea, efecte neașteptate, schinteitore, prin espressiuni de acele cari cd fulgerulu luminosu la vadere, isbescu fara veste si puternicu audîulu si imaginatîunea. Deca într’adeveru dlu Urechia are aiurea defectulu unui asemenea stilu, apoi trebue se marturisimu, câ, în operele sale dramatice, acestu defectu este unu mare meritu, pe care — mai multu de câtu toti câti au scrisu la noi pentru teatru — dsa îlu posede. Asia dar, dlor, credu câ, în ultima analisa, operele ce miau datu a cerceta sunt opere cari, atâtu sub raportulu fondului câtu si sub acela alu formei, si mai pre- pusu de tote sub acela alu tendintiei merita a obtîne ori ce distinctîune, ori ce recompensa, printre productiunile literare nu numai ale anului în care ele s’au tiparitu, dar si ale întregului restimpu în care ele s’au ivitu în fasî’a publicului. A. Odobescu. Maritata si totuşi fara barbatu. — Romáim americanii, de Mrs. May Agnes Fleming. — (Urmare.) Când audî acelu sgomotu, o cuprinse unu fioru. Altcum tote erau în tăcere mortala, încâtu audîse a 9 óra batendu din turnurile orasîului. — Noue ore! Potu fi si doue până ce vor veni după mine. De asîu puté celu pusinu dormi. Ea îngenunchiâ si-si fini rugatîunea de sér’a mai cu multa pietate, decâtu alta-data si apoi se asîediă pe fotelu. Cine a sîediatu pre aici ultim’a-óra ? Polly se înveli în shawl, închise ochii si cercă sa cugete la orele plăcute de ieri si la bucuri’a, când Ralf Fane va veni sa o duca în Prioru cd se sfeda lângă elu. între astfel de cugete o cuprinse somnulu. Ea dormise multu. Lumin’a lunei lumina fantomaticu în chilia, si deasupra ei se audiea unu sgomotu de ciotîani, asemenea unei armate de fantome. Fost’au unu visu, câ audîse o us'îa deschidiéndu-se si niste pasi apropiându-se ? Polly tresari. Lunca se ascunse în nori, în chilia era întunerecu completu. — Ore ce a fost ? Afara în coridoru se aud era niste pasi omenesci, cari se apropiau de us'îa.