Familia, 1880 (Anul 16, nr. 1-100)
1880-10-26 / nr. 82
ORADEA-MARE (NAGYVÁRAD) Dumineca 26 ()ct0—b- st.-v-7 Novemb.st.n. Va esi joi’a si dummec’a. Redactiunea în Közép-utcza nr. 395. Nr. 82. ANUL XVI. 1880. Pretiul pe unu anu 10 fl. Pede anu 5 ti.; pe de anu 2 fl. 70 cr. Pentru Români’a 2 galbeni. Românii la Plevna. (Urmare.) împuscaturile erau atât de dese, cât nu se mai puteau destinge intervalurile. Turcii aperau redut’a cu tenacitate admirabila, inse trupele române înaintau fără a fi sguduite, începuse a inaptă, dar lupt’a se continuă. Anghelescu trimite la flancul dreptu o secţiune de artileria care bombardeza Grivitia şi Bucova, care încuragieza trupele române şi mai multu. Cu o temeritate şi cu unu curagiu admirabilu ataca posiţiele inimice din nou. Cu unu ura puternicu ce străbătu noaptea cea rece şi ploioasa se repedi pentru a 3-a ora remasudela din batalionul al 2 de venatori şi din reg. al 10-lea de dorobanţi. încă odata sîuera glonttele peste capetele trupei ostenite, dar colonele inainteaza neclintite peste cadavrele cameradilor cadrati, şi la orele 6 si 15 minute seria Turcii au fost respinşi deseverşitu din fortul Grivitia, care fu ocupata îndata de trupele regale de linia şi al 14 de dorobanți. Bravii venatori cuceriră unu drapelu și anume venatoriul George Ionu ajutatu de sergentul Stan George și Nica Vasilie, iar celelalte trupe cuceriră 4 tunuri. Aceste trofee au fost scumpu plătite, dar niciodata nu au fost mai meritatu câştigate. Aceste trofee au fost primite la 7/19 septembre cu mare entusiasmu la Bucuresci, ce era prefăcuta în adeveverata serbatoare naţionala, 2 tunuri se afla si acuma lângă statu’a lui Mihaiu Viteazul. Dar se venimu la divisi’a a IlI-a! Nu aşâ de fericesce a succesu atacul acestei divisie ce l’a începutu numai atunci când divisi’a a Il-a ajunsese l’a obiecta, deşi şi acésta divisia s’a luptatu nu cu mai puţin curagiu şi bravura. Batalioanele prime de atacu din reg. al 8-lea şi al 10-lea şi-au perdutu în decursul luptei pe toţi oficierii. (Din batal. I-a al reg. al 8-lea a remasu unu singura oficieru). Ne mai avendu aceste trupe oficieri, după ce au fost ajunsu prin o ploaia de grantie până la groap’a și intrarea redutei, au începutu a se retrage. Brigad’a dela reserva sosi pre târdiu în ajutoriu din caus’a timpului ploiosu și a terenului greu de înaintata. De aceea atacul n’a reeşitu şi trupele s’au vedutu silite a se retrage decimate. Succesul zilei a fost cucerirea redutei n. 1 ce eră de mare însemnătate, de aceea Românii nu au dormiţii noaptea întrega teméndu-se de încercarea Turcilor de a o reocupă ceea ce au şi făcutu pe la orele 5 din diminétia. După o lupta de 2 ore Românii erau siliţi a paraşi reduta, înse în acelu momentu supremu întră în acţiune reg. al 13 de dorobanţi, carele, după o lupta de 13 ora a respinsu definitivu pe Turci şi cap. Pruncu a plantata stegul reg. al 13 pe parapetul fortului. Reocupându Românii redut’a, au reconstruit’o pentru aperare. Au aşedatu o bateria de 14 tunuri ce avea rolul de a împedeca orice mişcare turcesca şi de a atacă redut’a prin transieuri cu posiţiele cucerite la 8 sept. Perderile au fost enorme : morţi 15 oficieri şi 1335 soldaţi, răniţi 41 oficieri şi 1176 soldaţi. Singura batalionul de venatori a perdutu din 640 de omeni şi 11 oficieri, 400 omeni şi 7 oficieri. Sfiu’a de 30 august (11 sept.) a fost o zi dureroasa pentru (era, pentru că a perdutu atâţi fii bravi şi iubiţi, dar a fost totu-odata una din cele mai frumoase cjile ce decoréza paginele istoriei românesci, a fost o di de gloria şi de mândria naționala, căci în dens’a s’a iedicatu némul românescu la fal’a de alta-data, i-a data locul ce i se cuvine între popoarele libere și