Familia, 1884 (Anul 20, nr. 1-53)

1884-01-15 / nr. 3

Anul XX­­ V FAMILIA, cose, să cadă in estreme și se contribue și ea a face o despărțire intre românii austriaci și cei din principate. Odobescu a spus acesta prea bine la timpul seu in Re­vistă. Sper, că tot ne va feri sorta de aceasta, vedend anume că și Ardelenii și Ungurenii s’au lăpădat de multe, multe esageraţiuni şi s’au îndreptat in asta privire. ^ Eşti forte sever in privirea lor, poate ceva şi peste dreptate, că aminterea sânt şi eu in mare parte de so­cotinţă. De vei fi avut răbdarea a ceti articulii mei in fete, vei fi cunoscut póate acesta, că me măgulesc a nu fi scris acolo cu stil şi limbă ardelenesca; cred că chiar şi introducerea cea mică din Filangieri nu m’am­ alune­cat intr’acolo, de­şi am dorit a face asemănarea cu originalul cât mai mare şi bătetore la ochi, in ea dar am latinisat ici-cele şi mai mult, decât aş face-o altă­dată. M’ai fi indatorit mult, dăcă mi-ai fi spus in tot­ sinceritatea, de ai aflat că și eu m’am cam »ardelenii?* — lucru de care me feresc, de vreme că nici odată nu m’am putut pre împăca cu limba adese ori grosolană, stropșită și urîtă a multor filologi. Din alta parte vise, me spariu si me întristez și de limba Moldo-Români­­lor. Citesce chiar numai jurnalul lui Rosetachi! Acum încă numai să-ți respund la observarea des­pre »Florin*. Le-am împărțit in 2 acte, pentru că le-a părut prea lung, și că anume — și acesta e adevărul — le eră prea ostenitor, avănd fie-care actor a se schimbă de 3 ori. M’am interesat chiar atunci şi m’am încre­dinţat, mai intâiu, că se face cu destulă ghibăcie şi nici cum cu vr’o schimosire mai mare, pe care nu aş fi in­­voit-o nici intr’un chip. S’a tăiat la loc potrivit, când merg la judecătorie se se încredinţeze de cuprinsul tes­tamentului, la scena 8; am vecrut că omenii au des­tulă pricepere şi rutină ; poţi fi de tot finiseit, că s’a făcut de tot pe nesimţite şi potrivit. Nu crede, că aş fi putut da voie se facă o schimbare mai mare, ferit-a Dumnedeu; imi pare numai reu, că nu ţ-am spus în­dată, dar scrisesem prea mult. îmi pare reu, că la întrebarea despre Luchian nu-ţi pot nici astăzi respunde aminterea. La ultima represin­­tare (de marţi) teatrul eră acum destul de deşert; in parterre s’au plătit locuri pentru vr’o 60 studenţi, ca să-l mai umplem; lege erau multe deşerte. Iţi spun, că publicul e cam stors, fiind­că nu e mare şi nu se schimbă, ca in alte locuri. Ută pricina. E drept, că (pentru hatirul unor dame) vreo câţiva tineri au mai cerut doue represintări pentru săptămâna viitoare, ga­rantând plata a 20 lege, forte bine, dar tot sunt sigur, că va fi deşert. Este şi un embaras pentru actori, că fi s’a dus orchestrei şi au remas acum cu unul de aici, forte ticălos. înainte de vr’o doue luni, sau macar îna­inte de 6 sept. ar fi trebuit se vie dl Luchian. Insciin­­ţasem atunci pe mai mulţi, şi-mi respunseră, că ar fi bine şi s’au bucurat. Eu m’aş bucură prea mult de ve­nirea dsale, anume pentru repertoriul ce-l are, că de acel de pân’acuma ne-am pre săturat şi chiar astfel cum eră s’a şi istovit — şi acum tufă. Societatea insă s’a imprăşciat şi se ’mprăşcie, şi mai avem o bolă rea şi grea, lipsa de parale; aminterea ne-ar place a pe­trece cât mai mult. Eră păcatul! Publicul cel mare n’are putinţa de a-şi urmă plecării, şi societatea, pro­­prietării adeca, simţesc jertfele, pe care le-a adus tea­trul, cheltueli pe care nu le duc prea uşor. Acum anu­me prelungindu-se crna, fie­care se grăbesce a fi cât mai curând la ţară, să se gătască de primăvară, care va nevăli de­odată. Despre sală ar putea dispune, dar cred că fără folos. In sfârşit, vâdă singur, incredințe­­ze-se, de­şi­­ spun adevărul in totă sinceritatea. Cât despre tractarea pentru anul viitor, apoi tot asta sminteala este. Trebuia să fi venit dlui mai demult. Mdme Fani s-a câştigat simpatia sau sprijinul acelor proprietari anume, cari o şi aduse (Costinescu­), ei au dat plecare şi îndatorire de a o susţină, şi având totă lumea de rude, au şi partidă intr’acesta. Adevărat mai e, că Fani s’a şi purtat şi se portă cu forte multă ome­nie şi chiar delicateță la tractare, la socoteli etc. şi ătă de ce are predispunere favorabilă in partea ei. E greu dară, după ce au început a tracta cu ea, a incepe, fără pricină, cu altul. Intre noi dicând vise, pân’acum âncă nu s’a făcut alcătuirea, trăgănându-se tractările, de și fără pricină. Mai că aş întreba, care ar fi condiţiunile dlui Luchian, de­şi nu am însărcinare pentru acesta, şi pentru care timp al anului ? Dela Fani se cere, ca neapărată condiţiune, să aducă o cântăreţă, ca se scă­păm de cântecul grozav al Albescâi şi de glasul her­­buit al Dimitrescăi, care macar nu cântă fals. Se mai cere şi un prim-amores, de şi până ce este Vlădicescu, n’ar fi de mare trebuinţă. Cugetă vise, de nu ar fi pate un chip, o possibi­­litate, ca să se ’ntrunască, associeze macar pentru aici, Luchian cu Fani, ambele societăţi, curăţind dintre ele tot ce e pre mediocru şi netrebnic ? Poate că ar prinde bine la amândoi; aşa, de pildă, cred că Vlădicescu ar fi pentru Luchian, pentru Iaşi, o prea bună achiziţ­iune; acolo, cum sciu, n’aveţi cântăreţ. Fani însuşi ar fi bun câştig pentru Iaşi. Din potrivă, Luchian are, cum se dice, femei, dame, care cântă. De s’ar fusiona aste doue direcţiuni, ar fi pate un câştig pentru teatru; că aceste îşi impărţesc Moldova; celelalte, de pe la Botoşani, (din anul acesta, de pildă,) se nu mai vorbesc de Roman, cred că nu merită a fi pomenite. (Fani jocă la Bârlad, Galaţi şi Brăila f stă dar posibilitatea de a susţine bine o trupă tot anul, de­şi sciu că ar avea greutăţi, lucrul, ca tot acea trupă se mulţumască şi pe Iaşeni şi mar­­ţafoii din Galaţi şi ovreii din Bârlad.­ Iţi mulţămesc pentru toate scirile, anume şi in de­osebit pentru acea, că mai remâi in ţară , de vreme că nu vrei se te oscinesci pe aici, de­şi slab şi bolnav, am să vin eu numai decât, ca să te văd. Spune-mi vise, cât mai şedi la Iaşi ? Doresc se o­sciu. De au eşit mai mulţi decât 2 numeri din fata ’nfundată şi le poţi află, fii bun de a mi le trimite; vorbesce de pie­sele jucate macar ! Nu mi-ai spus, de s’a jucat »Florin* la Iași? Cum ? Cu ce musică? Te ’ntreb mult, respunde cât vrei, dar fă-mi bucuria de a scrie amicului teu și frate bun A. Hurmuzachi. La fereast­r­­ a fereasta stau copiii Și se uită in grădină, Ved o pasere, și-o chiamă : „Vină păseruică, vină ! «*• Vin’ degrabă prin fereasta Şi de feliu nu-ți fie frică; Ai să stai cu noi la mesa, Noi nu-ți facem ții nimica. Vedi afară viscolesce ! ... Vină și cu noi vei fi, Pân’ ce frigul ei va trece, Pân’ ce florile-or veni!“ Mama a deschis fereasta, Fărmături a aruncat: 27­ 3

Next