Familia, 1884 (Anul 20, nr. 1-53)
1884-04-08 / nr. 15
in lume — Fericirea. Jle gândiam ... și fără voie 'VLa o taină cugetam: Dincolo de astă lume Fericirea căutam. E o taină fericirea ! Încă nimeni n’a pătruns, Nici cu gândul, pân’ la locul Unde densa s’a ascuns ! Când se pare c'o ajunge Ostenitul muritor, Ea dispare ca năluca, Ca un vis amăgitor! Totă viaţa o alungă Bietul om pe-acest pământ, Chiar când moare, o zăresce Suridându-i din mormânt. Me gândiam la fericire! Inse gândul meu in sbor Audi şoptindu-i tainic Un glas trist şi ’ngrozitor: „Nu e om născut in lume Ca să fie fericit! Fericirea e o umbră, Un cuvânt închipuit !“ O lacrimă de milă. — Novelă. — (Incheiare.) am și diua ispitelor, când aveam să las și vetra părințască și tot ce aveam mai scump și să intru in ceata ostașilor. Ferit eram eu la față, amărât eră tata, plângea mama, se bocă Sânziana ; dar toate acestea ce-au plătit ?! toate au fost zădarnice. •— Dimineata pe nemâme pornirăm pe drumul ce duce la Benis și de acolorade. Eră o 41 frumosă de tomnă. Tenchiul (cucu , păpuşoiul) — împletit şi legat laolaltă prin şuşorce tot doi câte doi — eră acățat de nişte rupi şi asedat in pod spre uscare. Frundele ingălbinite cădeau de pe pomi. Rândunelele şi celelalte căletore şi-au părăsit cuiburile zidite cu multă măestrie. Trecuse şi Ziua Crucii . . . Toate prevestiau venirea iernii. — Cu desagii pe spate — plini de merinde —cu alunul ori cornul in mână şi moş Cula cu cimpoiul in urma nostră trecurăm Crişul. Să fi audit la tânguiri — ce ne insoţiau din partea mamelor, surorilor şi iubitelor — ţi s’ar fi rupt inima ’n doue. Noi — cu lacrimele ’n ochi — pe cât puteam, ne ascundeam durerea. Tătănii, fraţii şi prietinii se ’ncercau să ne mângâie — »ba că va da mejeu să veniţi acasă ’n pace*, »ba că deacătăria nu ve va strică nimica*, ,ba că acolo veți vedea lume multă și ve veţi mai cuminți* — cu d’al d’astea ne mai linisciau. Muierile era de altă parte — fricoase cum sânt ele — »ba că ve duce la bătae*, »ba că vom muri pe-acolo*, ,ba că și deca s’o ’ntoarce vr’unul din noi, va veni chilar — de rîsul lumii*. Cui să credi ? ! — țficend un »Ddmne-ajută !* ; or cei ce ne petreceau un »in ceas bun* și mai privind odată spre satul, in care ne-am născut și am crescut, ne despărțirăm — amară despărțire. — ,Fii cuminte, dragu tatii !* — »S’auzim de bine !* — »Să ne vedem sânetoși !* — »Dar eu să remân fără tine?!* — »Are’o focu cătănie!* — »Când fecioru-i ca bujoru, atunci trebue să lase toate și să se ducă ’n lume.. .* — ,Nu me uită, Mario!* — „Aștepta-me Ileana!* — »Iubesce-me Sânziană!* — »Remas bun Petre!* — »Remas bun Sandre!* — »Remas bun Ioane!* — ,Și tu Gheorghe!* — ,Și tu Mitre!* — Planşetele resunau cu duioşie, lacrămile se mestecau şi buzele se apropiau, or sărutările nu mai încetau. Sărutări de despărţire.. . — Tătănii, mamele, surorile şi iubitele se ’ntoarseră şi mai privind acuş-acuş in urma nostră, ne trimiteau cele din urmă semne de rămas bun — și din lungă depărtare se mai audiau încă bocete muieresci. Frații, prietinii și moș Cula ne ’nsoțiau până la Beniș. Suiam dealurile și urcam văile. — Snoavele și glumele, cari ne petreceau in acel drum — ne făcea să uităm toate și să tragem brazdă peste necazurile lumesci. Apoi ploştele cu beutură se perindau mereu. Mâhnirea sufletului nostru — iute se prefăcu in voie bună. Sat după sat işi petreceau feciorii — cameradii noştri de oste. In drum ne ’ntâlnirăm cu Luncanii, cu Cohanii, cu Rienii, cu Ghighişenii şi cu alţii din satele, cari ne erau in drum. Toți laolaltă alcătuiam o câtă şi numerul se măria după sate. Ese in fiecare dumineca. Prețul pe un an 10 fl. ORADEA-MARE (NAGYVÁRAD) 8 Aprile st. v. 20 Aprile st. n. Redacţiunea în Közép-utcza nr. 395. U p 40 ANDLXX- 1 In. Iu. 1884. II 1 Pe J, de an 5 fl., pe *14 de an 2 fl. 70 cr. Pentru România pe an 25 lei. Carol Scrob.