Familia, 1884 (Anul 20, nr. 1-53)

1884-10-28 / nr. 44

ORADEA-MARE (NAGYVÁRAD) 28 Octombre st. v. 9 Novembre st. n. Ese in fie­care dumineca. Redacțiunea în Közép-utcza nr. 395. Nr. 44. ANUL XX Prețul pe un an 10 fl. 1884. Pe '|j de an 5 fl.; pe J|, de an 2 fl. 70 cr. Pentru România pe an 25 lei. Ana-Doamna. (Soția lui Alesandru cel Bun.) — Dramă in cinci acte. —­­Urmare.­ Actul II. Grădină. In fund faţa curții Domnesei, cu cerdacul din care se scoboră trei scări la mijloc. Miedul nopţii. SCENA I. Arcaşul I, de strajă in cerdac. Arcaşul al 11-lea, in faţa scenei. Arcaşul I. le seama mea! Nu dormi tu cumva ?! Arcaşul II. N’ai grijă că me țin eu bine. Numai un afurisit de frig mi-o străbătut la ose, că nopţile ieste de toamna nu pre siguesc. Câte odată i frig ca in Feneral. Arcaşul I. Nu sciu cum ţ-a fi ţie, da mie sciu că nici nu-mi pasă de frig. Arcaşul II. Veiji că tu secji in cerdac şi nu mi te suflă crivăţul ista, dar eu aicea in puterea vântului... Ii! când m’aş face şi eu lângă uşa Leancăi, nu mi-ar mai trece prin minte de crivăţ şi de brumă ! O ştii tu me pe Leanca mea? ha! Un bujor de fetişcană, s’o sorbi intr’o lingură . . . brr ? da amarnic mai tremur ! (Umblă.) O voce (In depărtare la stânga strigă.) Bine ! Arcaşul II. (strigând.) Bine ! bine ! Altă voce. (La dreapta, mai departe.) Bine ! bine ! Arcaşul I. In sfârşit o trecut şi miedul nopţii! Şi toate strajile se vede că-is deştepte. Arcaşul II. D’apoi cum să nu, maiculiţă, când scii tu ce poronci aprige s’au dat, că nici să nu aţipim ma­­car şi nici să ne rat­ămăm de vr’un copac . . . mai ales de când cu istoria olacului ... ai audit tu­mea, ce poznă ... SCENA II. Ana-Doamna, învelită in negru, urmată de Cămărăşiţa sa, de asemenea es din dreapta cerdacului. Arcaşul I. (strigă): Cine-i ? Cămărăşiţa. Taci! sânt eu şi cu Doamna ! (Arcaşul se dă inapoi, Dóamna şi Cămărăşiţa se scobor in scenă). Dóamna. Ce noapte intunecosă, Zamfire ! Simt tote vinele mele increţindu-se de groză. Cămărăşiţa. Nu ai nici o grijă, Măria ta! drumul e fără primejdie, şi fapta care vrei s’o indeplinesci are să-ţi dee tóta voinicia ce-ţi trebue. Haide mai de gra­bă, Măria ta ! Doamna.­­ Doamne îndurător! Ajută-mi să pot scăpă doi nevinovaţi dela o pedeapsa cruntă, ce nu trebue ca ei s’o indure ! Cămărăşiţa. Să credem numai in ajutorul celui de sus, şi el precum ne-a dat nădejdea, ne-a da şi is­­bânda ! (Doamna şi cămărăşiţa es prin dreapta.) SCENA III. Arcaş. I şi Arcaşul II. Arcaşul II (apropiându-se de cerdac.) Vedut-ai mea ! pe Doamna ! (Cu taină.) A pornit singură, numai cu cămă­răşiţa, afară din curte! Arcaşul I. Veitut mea! că doar pe la nasu-meu o trecut ! Arcaşul II. Da scii tu că nu dăduse poroncă Lo­gofătul să nu lăsăm pe nimene nici să intre nici să esu noaptea din Curte ? Arcaşul I. Poate să dee el poroncă sănătos şi cât i-a place pentru toţi, şi l’om ascultă; dăr cât pentru Vodă şi Doamna să nu mai ajungă să . . . Arcaşul II. Uite mări, da la ce oare pornesce Mă­ria Sa aşa de cu noapte ? şi unde să méargă oare ? Arcaşul I. N’ai audit că­­jicea că merge să scape pe nişte nevinovaţi de osîndă . . . Arcaşul II. Că bine cjicb bădică ! Eu cred că se duc să dee drumul Voevodului şi Hatmanului din in­­chisoare ... ha ? Arcaşul I Şi bine ar face, că vecji tu, eu m’aş prinde pe or­ şi ce, că nici unul dintr’enşii nu-i vino­vat. Dar du-te la locul teu să nu te găsască de lipsă. Arcaşul II. E că ! tocmai pare că vine nu-s cine . . . SCENA IV. Intră Logofetul, Postelnicul şi Un Sutaş, dela stânga. Arcaşul II. Cine-i ? Sutaşul Logofătul şi Postelnicul! Arcaşul II. Dă-ţi cuvântul! Sutaşul. »Cchitul ‘. Arcașul II. Treceți! Logofătul. Ascultă-me bine Postelnice ; treaba tre­­buesce făcută meșteresce. După ce-i pătrunde inlăuntru, să-ți aduci aminte bine ce ț-am spus. Postelnicul. N’ai grijă ; am să-i spun că Voevodul o aștâptă ca să-i vorbeascâ, și decâ n’a vrea . . . Logofetul. Dar are să vrea . . .

Next