Familia, 1891 (Anul 27, nr. 1-52)
1891-10-27 / nr. 43 szám
ORADEA-MAREANAGYVÁRADJ 27 octombre st. v. Ese in fiecare duminecă. Redacţiunea : Nr. 42. ANUL XXVII. 1891. Preţul pe un an 10 fl. Pe 1L de an 5 fl.; pe l/t de an 2 fl. 70 cr. 8 novembre st. n. Strada principala 175 a. Pentru România pe an 25 lei De eri şi de adi. |i-mi perd privirea ’n larga zare, jSă-i caut gândirii un repaos: Poveste mitică îmi pare Al gândurilor mele chaos ! Fără răgaz răsar in minte Icone dulci din vremi sdrobite Şi ve privesc aşă cuminte, Simţirilor nemaisimţite. Ce spuneţi voi? Am suflet rece, In piept mi-e inima ’mpetrită Şi ele trec, povestea trece, E linişte desevărşită. Şi-atunci privirea-mi se intoarce La dulcea dragoste de a^i. O lacrimă uitarea-mi st&rce. . . . Tu lacrimă să nu mai caşli! Lucreţia Suciu. I 1 e n a. — Novelă. — ai?i e încă tot frumos şi in deplină putere betrâ- Sgsj|j;nul Mitruţ. Pletele-i albe şi lăsate pe umeri şiAlheispate, te atrag cu dragoste, iar faţa-i blândă, având pe buze un suris pururea vial, te face să o simpatisezi cu el, indată la prima întâlnire. Voraba-i naturală şi dulce te copleşeşte, aşă cât fără să ştii, te afli îndemnat să stai cu el de-a poveştile; iar ascultându-l, cu greu îţi vine să-l intrerumpi. Dacă are cine se opreşte la casa lui, mai cu samă in decursul verei şi al toamnei, îşi ţine de datorie ca să-şi omenască oaspele cu ceva mâncare sau cu ceva băutură, şi să-i arete grădina casei cu care-i place a se lăudă mult înaintea vindicilor — după cumzice dânsul. Ce e drept, şi are grădină frumosă şi mare bătrânul Mitruţ, unde găseşce omul tot felul de oltcui cu celea mai frumoase şi mai gustuase fructe. Sunt aei trecuţi ziece ani, de când la invitarea unui nepot al acestui bătrân şi, in societate cu alţi prieteni, mi-am petrecut in casa lui. Cu acăsta ocasiune i-am admirat grădina, dar mai mult m’am înveselit de povestirile lui. Până atunci nu avui ocasiune a-l cunosce; atunci vise, veniându-l singur, l’am întrebat de soţie şi de copii, deşi bine şcieam eu din gura prietenului meu istoria vieţii lui, pe care de curiositate voiam a o aucji chiar din gura lui. — Ei, dragul moşului, se vede că nu me cunosci! ? Ca să ştii, eu n’am soţie. Sânt numai logodit — dar milăsa-mi e măritată —zise bătrânul cu multă voie bună. — Şi, pentru ce nu te-ai căsătorit, moşule ? îl întrebarăm cu toţii — cu curiositate prefăcută — chiar pe când intram in grădina-i frumosă şi umbrăsă. — Veniţi colo sub umbra nucului celui mare, şi am să ve povestesc din fir in păr causa necăsătorie mele. Povestind unele şi altele, ne aşezarăm sub umbra nucului unde incepu betrânul a ne enară următorul episod din viața lui. Eram tiner și frumos. Chiar venisem din cătănie, unde am fost servit şese ani. înainte de a veni din cătănie — dar in anul acela, s’a întâmplat că muri tatăl meu. Mama-mi eră văduvă. Ce să fac? Mama mea, nămurile mele, nu-mi dau nici albă nici năgră numai să mă căsătoresc. Mai cu sămă-mi eră milă de mama, care ca omul bătrân şi slab — îmi tot batea la ureche, că de-abia aşteptă să me vădă aşezat, să me vădă fericit cu fata vreunui om de omenie. Bine-i, criceam maicei mele, me voi căsători, dar lăsaţi-me, să cunosc şi eu ceva lumea; să cunosc şi eu odată fetele din sat. Nu vei fi, că fetele de pe vremea mea tote-s măritate, tote-s cu copii şi bărbaţi, iar pe acelea cari fetesc astăzi, încă nici nu le cunosc de bune ori rele. Apoi, mai lăsaţi să tracă şi vremea jălaniei după tatăl meu, că nu suntem păgâni şi nici nu-i de sărit in apă. M’oi hrăni şi de însurat ! . . . Aşă mergea vorba intre mine, mama şi intre celelalte neamuri. Vremea trece şi tace. Trece vremea jălaniei, încep a me mestecă şi eu intre ceialalţi flăcăi; incep a jucă şi eu hora, când cu neveste, când cu fete. Ba dela o vreme îmi pun ochii pe Ilena dascălului Graur de la noi din sat, o fetiţă de vre-o şesespreziece ani, mândră ca o floare şi drăgălaşă ca un porumb. Cât de ici, cât de colo, eu me îndrăgesc de ea, iar ea se indrăgeşte de mine. Când mergeam in dumineci şi serbători la joc, eram un altcum fără fermecat de ochii ei cei mari şi negri şi de faţa-i rumenă, drăgălaşă şi blândă. Jucam eu şi cu alte fete, dar nu eră joc ca