Familia, 1896 (Anul 32, nr. 1-52)
1896-10-27 / nr. 43
Numerul 43. Gradea-mare (27 octombpe) 8 noiembpe 1896. Anul XXXII. Ese dumineca. Abonament pe an I0 fl., pe '/2 de an 5 f 1., pe trei luni 2 fi. 70 cf. Pentru România pe an 25 lei. La bal. Așâ că-mi șade bine, mamă?—întreba Leni cu voce ) "A V* nice copilărâscă incercându-și rochia de bal, sueindu*se neastâmpărată in dreapta și stânga înaintea oglinjii, pe mamă-sa care stătea la parte , și o priviae cu dragoste. — Bine, tare bine — respunse bătrâna dând din cap satisfăcută. Leni era copilă tineră de 16 ani Era frumosă, drăgălașe ca un boboc de flore ce-i in prejma de-a se desvolta. Se vedea pe ea acea naivitate copilărască încă, care e proprietatea copilelor in stadiul lor de trecere la fete mari. Ochii ei mari şi negri umbriţi de gene lungi, erau plini de foc, şi-i arătau temperamentul sangvinic — şi se potriviau aşa de bine acei ochi negri — cu faţa ei albă ca Horea de lilie! Gând zimbia, făcea gropiţe in obraz — şi era aşa de drăguţă in nevinovăţia ei! Se gătâ la primul ei bal! Primul bal . . . Câte simţeminte nu deşteptă el in inima unei fete tinere! Cum are să-şi petrecă de bine, cum are să danseze! Ş-apoi o ducea gândul şi dorul la el, la . . . Arthur! Va fi şi el sigur la bal — căci dar şi el e pus intre arangieri! Cum are să se simtă ea de fericită, lipită aproape de sinul lui, simţindu-i respirarea repede şi ferbinte, şi soiindu-şi talia cuprinsă cu putere in braţele lui iubite. Şi când o podidiau gânduri de-acestea îşi închise ochii, îmbătată înainte de farmecul acestei fericiri dulci şi sfinte! Arthur, Arthur ... ce nume scump era el — şi ce mult îl iubia pe el Leni! L-a iubit înainte de-a-l cunoste! Când era încă un pension, ea cetia versurile lui Arthur cu nesaţ — şi indrăgindu-i versurile, pe nesciute l-a îndrăgit şi pe autorul lor! In fantasia ei de copil, şi-l inchipuiâ in fel şi forme. El tulbura mereu şi dorul lui tulbura inima. Şi iubiâ cu foc, cu patimă nebună idealul ei frumos, care era aşâ de nedesluşit şi nelămurit! Şi când apoi l-a întâlnit şi a legat cu el cunoştinţă — acum de curând — cum a roşit şi s’a făcut perplecsă când i-a intins mâna, abia îngânând câteva cuvinte la întrebările lui! Ce frumos era Arthur, poate mai frumos decât cum ea şi l-a închipuit! înalt şi svelt, puţin brun, avea trăsăturile feţei regulate şi atrăgătore. Ochii visei dedeau o înfățişare simpa- Principele Nichita de Muntenegru. uică din cale-afară. — Erau 43