Familia, 1896 (Anul 32, nr. 1-52)

1896-10-27 / nr. 43

Numerul 43. Gradea-mare (27 octombpe) 8 noiembpe 1896. Anul XXXII. Ese dumineca. Abonament pe an I0 fl., pe '/2 de an 5 f 1., pe trei luni 2 fi. 70 cf. Pentru România pe an 25 lei. La bal. Așâ că-mi șade bine, mamă?—întreba Leni cu voce ) "A V* nice copilărâscă incercându-și rochia de bal, suein­­du*se neastâmpărată in dreapta și stânga înaintea og­­linjii, pe mamă-sa care stătea la parte , și o privia­e cu dragoste.­­ — Bine, tare bine — respunse bătrâna dând din cap satisfăcută. Leni era copilă tineră de 16 ani Era frumosă, drăgă­lașe ca un boboc de flore ce-i in prejma de-a se des­­volta. Se vedea pe ea acea naivitate copilărască încă, care e proprietatea copile­lor in stadiul lor de trecere la fete mari. Ochii ei mari şi negri umbriţi de gene lungi, erau plini de foc, şi-i arătau temperamentul sang­­vinic — şi se potriviau aşa de bine acei ochi negri — cu faţa ei albă ca Horea de lilie! Gând zimbia, făcea gro­piţe in obraz — şi era aşa de drăguţă in nevinovăţia ei! Se gătâ la primul ei bal! Primul bal . . . Câte simţe­­minte nu deşteptă el in inima unei fete tinere! Cum are să-şi petrecă de bine, cum are să danseze! Ş-apoi o ducea gândul şi do­rul la el, la . . . Arthur! Va fi şi el sigur la bal — căci dar şi el e pus intre arangieri! Cum are să se simtă ea de fericită, lipită aproape de sinul lui, simţindu-i respirarea repede şi ferbinte, şi soiindu-şi talia cuprinsă cu putere in braţele lui iubite. Şi când o podidiau gânduri de-aceste­a îşi în­chise ochii, îmbătată înainte de farmecul acestei feri­ciri dulci şi sfinte! Arthur, Arthur ... ce nume scump­­ era el — şi ce mult îl iubia pe el Leni! L-a iubit înainte de-a-l cu­­noste! Când era încă un pension, ea cetia versurile lui Arthur cu nesaţ — şi indrăgindu-i versurile, pe nesciute l-a îndrăgit şi pe autorul lor! In fantasia ei de copil, şi-l inchipuiâ in fel şi forme. El­­ tulbura mereu şi dorul lui­­ tulbura inima. Şi iubiâ cu foc, cu patimă nebună ide­alul ei frumos, care era aşâ de nedesluşit şi nelămurit! Şi când apoi l-a întâlnit şi a legat cu el cunoştinţă — acum de curând — cum a roşit şi s’a făcut perplecsă când i-a intins mâna, abia îngânând câteva cuvinte la întrebările lui! Ce frumos era Arthur, poate mai frumos decât cum ea şi l-a închipuit! înalt şi svelt, puţin brun, avea trăsăturile feţei regulate şi atrăgătore. Ochii vise­i dedeau o înfățişare simpa- Principele Nichita de Muntenegru. uică din cale-afară. — Erau 43

Next