Federatiunea, februarie 1871 (Anul 4, nr. 8-18)

1871-02-05 / nr. 9

JPest’a* Domineca, 5 februária, 24 ian. 1871. Btr. 9-m Anulu alu patrulea MDCCCLXXI. Locuinti’a Redactorului Cancelari’a Redactiunii e in Strat’a tragatoriului [Lö­­vészutoza], Nr 6. Scrisorile nefrancate nu se voru primi decatu numai de la core^pun­. dintii regulari ai „Federatiu­nii.“ Artiolii tramisi si nepublicati se voru arde. Diurnalu politicu, literariu, comercialu si economicu. Va esi Mereu­rl­a, Vileri­a si Dominec’a. Pretinla de Prenumeratifuno: Pre trei lune . . . 3 fl. v. a- Pre siese lune . • . 6 „ „ „ Pre anulu intregu ■ 12 . „ „ Pentru (­»m­ani’a : prea- intregu 30 Fr. = 30 Lei o ,, 6 lune 16 ,, = 16 „ „ „ 3­­­8 „ = 8 „ Pentru Inscrtiuni : 10 or. de linia, si 30 or. tapa’a tim­brale pentru fiespe­care publica­­tiune separatu- In loculu deschisu 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 or. Pest’a, 4. febr. 1871. n. Ori care ar’ fi resultatulu capitulatiunei Pa­risului, ori care ar’ fi efectulu resbelului — ce­ci cu capitularea Parisului, resbelulu anca nu s’a finitu — Franci’a va remane nevingibile, si su­veranitatea poporului va trebui se invinga pene in finitu. Cu capitularea de la Sedanu, a cadiutu unu imperiu, imperialismulu in Franci’a ; si caderea acestui imperialismu demoralisatoriu si sugruma­­toriu de popom, a esilatu pre celu d’in urma Na­­poleon-imperatu, care trebuia mai de multu tri­­mesu acolo, de unde nici dumnedieii se nu-lu mai pota aduce in deretru. Cu capitularea Parisului va cadé, pentru­ ca trebe se cada, unu altu imperiu, imperialismu­­lu in Germani’a, care abia proclamatu pre sa­­crulu pamentu alu Franciei, elu n’are alte title la viétia, de câtu stropiturile de sânge ale mii­­loru de francesi si­­ germani , si caderea impe­rialismului in Germani’a, va esi Ia si ea pre bar­­batulu-imperatu, si­ lu va trimite acolo, unde ti­ranii se tri­metu. Se ascepta cu acésta dela timpu. Pâne atunci, Franci’a-republica purcéda pre calea sa. Ea va sei, precum in trecutu asié si in viitoriu, a salva onorea, viitutea si glori’a francesa. In trecutu si asta­ di, de câte­ ori au avutu germanii brutal’a în­vingere a­supr’a francesiloru, de atâte-ori onorea, virtutea si glori’a a remasu proprietatea acestor­a. Totu ce dorimu pre viitoriu dela francesi este, câ se invetie mai antâiu, si inainte de tote, si preste totu­l se invetie a fi mai antâiu francesi, si apoi omeni .... si precum romanii dîcu, si trebe se dîca, ca mai antâiu sunt romani, asié dorimu asésta virtute romana francesiloru, fratîloru nostri, se dîca si se tiena , ca mai antâiu sunt francesi. Numai asié Franci’a­ republica francesii, voru fi nu numai invincibili, ci ei voru si învinge, învinge, pururea învinge. . . . Constituante e convocata la Bordeaux. In câte­va septemani scu dîle, ea va fi întrunită. Sun­­temu convinsi ca ea va fi la inaltîmea chiamarii sale, si nu va vota pace umilitoria pentru Fran­ciz a. Ea, in ocupatiunile sale grave si seriose de a salva Franci’a, si de a consolida republic’a, va sei se rida seu se compatimésca nerusinatulu pro­­testu alu ex-imperatului dela Wilhelmshöhe con­­tr’a convocatiunei representantiloru natiunei in Bordeaux. Acestu betranu incarnatu in rele, ma­­iestru-fabricatoriu de plebiscite, anca nici acum nu vre a se impaca cu consciinti’a sa, ce trebe se-lu roda pâne in morte, ci si acum, candu sangera Franci’a, vre se­­ mai deschidă ranele si se le sfasîa d’in nou cu mâni sacrilege de carnefice im­peratu. Dar’ Franci’a cunosce acum pre bine pre omulu de la Sedanu, si constituanta ei va sei se tiena susu stindardulu republicei francese. Pre langa acestu mester­ intrigantu, vinu diur­­nalele prussofilace, si se vaita, ca nu sunt indes­­tulite cu resultatele resbelului de pene acumu. Pentru ce armat’a prussaca n’a intratu in Paris ? Aceasta gloria (?!), dîca ele, nu se potea denega la o armata, care de patru luni de dîle campeza in giurulu Parisului ! Ce-ti e ambitiunea impotente a brosceloru d’in Berolina ! Asceptati, ca ve vine regele-imperatu a­casa, pote­a si sositu, si apoi inflati-ve a­supr’a lui , cumu de nu s’a incoronatu in palatulu Tuilerieloru ? Cautati la manile lui — ce v’a adusu a­casa? Si apoi — linisciti ve in conseiinti’a vostra nu mai putînu curata, nu mai putînu buna, de câtu négr’a consciintia a lui Na­poleon ; si bucurati-ve, ca acumu aveti doi impe­­rati ! . . .. De câte­ ori scriemu despre Franci’a, totu de­­un’a ne aducemu aminte de Romani’a. Sortea Ro­mâniei e strinsu legata cu sortea Franciei. In multe sémena un’a cu alt’a — cu sora cu sora. Ne pare reu inse, ca de si noi cesti d’incace, sun­­temu mai aprope de Romani’a de câtu de Fran­ci’a, totu­si abia cunoscemu mai bine situatiunea politica a României de câtu a Franciei. Diurnalele d’in Bucuresci ne aducu putîna, sau nici-o lumina. Trebe se cantimu prin diurnale străine. Intr’unu diurnalu germanu „Augsb. Zeitung“ aflim­u o scrisore a principelui Carolu I. câtra o persona nenumita. Ea se semnelase si prin tele­grame. Principele pare descuragiatu de întreprin­derea ce a facutu acum cinci ani. Dice ca n’a pututu ajuta tierei, alu cărei suveranu este. A cui e vin’a ? Principele crede (noi nu credemu) ca vin’a este a partitului liberalu (?) Eca cuvintele principelui: „In caletoriele multe ce amu facutu prin cele duoe (?) principate, si in atingerile ce amu avutu cu tote classele societatii, credu a fi potutu veni la convicţiune, ca vin’a nu me atinge pre mine personalu, si nici pre poporu in generalu, ci mai vertosu pre acei­a cari s'au pusu in capulu tierei, unde sunt născuţi. Aceşti omeni si au­ifacutu cul­­tur­a sociale si politica in strainetate, si uitandu ast­feliu conditiunile patriei loru, nu făcu alta de câtu introducu ideele supte acolo, si îmbrăcate in utopie. Asia, acestu pamentu neferice, a statutu totu de un’a sub cea mai dura opressiune, si fara unu podu de transitiune, a trecutu de la unu re­gimu despoticu la o constitutiune d’in cele mai liberale, ce a vediutu Europ’a vre-o data. — După esperintiele ce amu facutu, io tienu ca acést’a este o disgratia cu atâtu mai mare, cu câtu Romanii nu se potu redicâ la acele virtuti civili cari se ceru intr’unu statu quasi-republicanu.“ Se pote ore ca principele Romaniloru se in­sulte ast-feliu pre romani ? ! Ceremu a fi luminati. Principele indigita apoi in nule „unu ultimu tentativu“, ce ar’ fi facutu, seu ar’ sta se faca — tentativu care, „pote­ru va­ face a paré neiubito­­riu de tiera in ochii partiteloru si capiloru ro­mani,“ si „va pune in periclu tota popularitatea sa.“ In casa candu acestu tentativu n’ar’ reusi, principele va merge „la o vietia scutita de griji, si îndulcită de fericirea domestica in patri’a iubita.“ Totulu este obscuru. Ceremu lumina. H. Camer’a representantiloru Ungariei. S i e d i n t i’a de la 30. ian., 1871. Siedinti’a se deschide la 10 ore a. m., sub presidiulu ordinariu alu presiedintelui Paulu Somssich. — După verifi­carea procesului verbalu alu siedintiei precedinte, presiedin­­tele comunica, ca ministrulu de culte si instructiune publica a presintatu proiectulu de lege despre cumperarea galeriei de icone a principelui Eszterhăzy. — Se va transpune co­­missiunei financiarie. — După aceea se presinta mai multe petitiuni, cari se transmitu comissiunei petitionarie. Gabriela Várady adreseza ministrului comunicatiu­­nei urmatori’a interpellatiune : 1) Are dlu ministru cunos­­sciintia, ca in tote contractele de edificare ale ministeriului de comunicatiune s’a stipulatu intrebuintiarea varului idrau­­licu d’in Kufstein, pre candu in multe locuri d’in Ungari’a se afla varu idraulicu, care nu stâ neci câtu e mai putienu inderetrulu celui d’in Kufstein ? si 2) Are de cugetu minis­trulu, ca in interessulu industriei unguresci se ren­und­e la favorirea productiunei d’in Kufstein ? — Se va comunică mi­ni­strului concerninte. După ace’a se continua desbaterea speciale a­supr’a recerintieloru estr’a-ordinarie ale ministrului de interne. La votarea nominale, camer’a voteza sum’a prelimi­nată pentru comissariatulu regescu d’in Transilvani’a. — După ace’a se voteza, fara observatiune, tote recerintiele estr’a-ordinarie, specificate la 805.574 fl. Urmeza la ordinea dîlei bugetulu ministrului de co­­merciu, agricultura si industria. — După una desbatere viua, la carea partecipara Colom. Tisza, ministrulu S­z­l­ă­­v­y, Ign. H­e­l­f­y, Ladisl. Korizmics, Mich. Tán­csics si Ernestu S­i­m­o­n­y­i, Siedinti’a se inchiaia la 2 ore d. m. S i e d i n t i’a de la 31. i a n. 1871. Presiedintele Paulu Somssieh deschide siedinti’a de asta­di a camerei representantiloru la 10 ore a. m. — După verificarea procesului verbalu alu siedintiei de ieri, presiedintele comunica, cu ministrulu de culte si instructiune, b. Ios. Eötvös, fiindu impedecatu d’in caus’a morbului d’a partecipa la siedintiele camerei, la desbaterea bugetului sau va fi substituitu prin secretariulu de statu G­edeanu T a n ă r k y. — După ace’a se presinta mai multe petitiuni, cari se tramitu comissiunei petitionarie. Urmeza la ordinea dîlei desbaterea generale a­supr’a bugetului ministrului de comerciu, agricultura si industria. După una discusiune viua camer’a primesce bugetulu susu indicatu jde basa pentru desbaterea speciale. La desbaterea speciale, titlulu primu alu bugetului se voteza in suma de 162.280 fl. Urmeza discusiunea a­supr’a rubricei 1. d’in titlulu 2, inse fiindu tempulu innaintatu Siedinti’a se inchiaia la 2 ore d. m. Romanii si Constitutiunile Transilvaniei. (Urmare.)*) Tier’a adopta diplom’a Leopoldina de la 4. decembre 1691., si santiunea pragmatica inarticulata la an. 1744., cari ambe reguleza dreptulu de succesiune ereditaria a cas­­sei absburgice in Transilvani’a , va se dîca, precum prin aceste duce tractate, asia si acum prin acestu articlu spe­­cialu de lege, tier’a adopta de principi legitimi ai Transil­vaniei pre domnitoriulu succesore la tronu si pre toti suc­cesorii lui, atâtu de sexulu masculinu câtu si de sexulu fe­­mininu. Era principele si succesorii lui, in poterea acestora tractate, se oblega a gubernă Transilvani’a după propri’a ei constitutiune, după propriele ei legi, or’ nu după norm’a altoru provincie ereditarie, câ­ci Transilvani’a ,nu e supusa nici unei altei tieri; ea subsiste de sine, si este principatu indepedente de la ori­ce altu statu.“ Se insemnamu aci, ca după cum se vede d’in articlu­, ce amu citatu seu amu reprodusu in scurtu, si după toate constitutiunile si legile Transilvaniei, nu eră destulu că principii Transilvaniei se fia numai legitimi regi ai Ungariei, ci o conditiune esențiale, si contractata chiar’, era, că prin­cipele indata ce i s’a deschisu dreptulu de succesiune si primesce frânele guvernului, pentru că se fia legitimu prin­cipe domnitoriu alu Transilvaniei, trebuia se emăne rescrip­­tulu confirmatoriu de toate pactele convente intre tiera si principii antecedente, si de toate constitutiunile si legile tie­rei, si trebuia anca se depună juramentulu pre aceste pacte, legi si constituting ; altminterea elu de facto potea se domneasca, dar’ de jure nu potea fi legitimu principe alu Transilvaniei. . Acesta, constata odata, se mergeau la ceialalti ar­ticlii de lege de la an. 1791., cari Confirma potestatea le­gislativa si esecutiva a marelui principatu Transilvani’a. Art. Vil. dîce — ca, potestatea legisla­tiva este comuna principelui si stătu­­riloru tierei, — camerei legislative »Leges fő­rendi, abrogandi et autentice interpretandi potestatem, in Magno principatu Transylvaniae, Principi, Statibus et ordi­­nibus, ad comitia legitime confluentibus, communem esse Sua maiestas Sacratissima dementer agnoscit, seque J u s boc Statuam illibate conservatura, atque prout illud a Divo Leopoldo I. in se devolutum est, ad augustos quoque suos successores, inviolatum transmissurum benigne declaravit. “ Art. VIII. tiene, ca poterea esecutiva se va esercită, conforma legiloru tierei, si justiti­a se va administră ase­mene după legile si diplomatic’a constitutiune a tierei, adeca după puntu IV., V., VIL si VIII. d’in diplom’a Leopoldina, prin guvernulu propriu si prin celelalte autoritati publice ale tierei. „Expeditione patentalium ad eum duntaxat casum reservata, ubi in rebus legi alioquin conformibus publicatio debito cum effectu, hac unica ratio ne obtinem­ valeret.“ Aci se vede a fi prevediutu usuru patenteloru numai in acele casuri, unde altmintere nu s’ar’ pote publică cu efectu, cele conforme legiloru. Prin art. IX., Transilvani’a si-a sustienutu dreptulu de a avé cuventu in negatiele esterne ce o atingu , precum si la numirea soliloru seu legatiloru in tierile romanesci. Dreptulu de a inebeiă tractate cu poterile esterne, si de a trimete soli, se reserva prin acestu articlu principelui ; dar’ elu spre a-si aretă si mai multu gratî’a si cle­­mentica cu care se porta catra gintea transilvana, declara : *­ Vedi nnii 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 si 8 ai „Federal.*

Next