Federatiunea, martie 1871 (Anul 4, nr. 19-31)

1871-03-01 / nr. 19

loru poteri, intre cari Itali’a alaturea cu Franci’a, a fostu ca una provedintia tut­elaria pentru mic’a loru sorora d’in Orientu. „De atunci anim­’a Romaniloru a batutu intru un’a ca acea, a fratiloru loru d’in Occidentu­ . Uni­tatea Italiei, Rom’a capitala — au fostu si pentru Romani dorulu loru celu mai ardinte. „Acesta tinta a dorintieloru italiane ajunsa, speranti’a nostra este ca principiuta­­solidarității de ginte va fi de aci inainte simbolului de credin­­tia alu toturoru natiuniloru romane.“ „Descedintii legiuniloru lui Traianu d’la Da­­ci’a, cu ochii tîntiti neincetatu pre Column’a ne- i perit­oria, care a bravatu atâte­a secule dintele­­ tertipului si furi’a barbara, ca se ateste autentic’a loru origine, spera că acestu monumentu seculariu vi va vorbi de noi mai elocinte de câtu totu ce debila nostra voce ar’ poté rosti. „Traiésca Itali’a si regele ei ! „Traiésca Rom’a Capital’a.! Rom’a leaganulu nationalitătii nostre !“ „Informat unde.“ Camer’a representantiloru Ungariei. S i e d i n t i’a de la 24. f e b r., 1871. Siedinti’a se deschide la 10 ore a. m., sub presidiulu ordinariu alu presiedintelui Paulu Somssich. — După ceti­rea si verificarea processului verbalu alu siedintiei prece- [ cedinte, se presinta mai multe petitiuni, cari se transmitu­­ comissiunei petitiunarie. Stefanu E d­e­r interpelleza pre ministrulu fmancieloru daca voiesce a reduce contributiunea locuitoriloru d’in Cion­­gradu, damnificati prin tempi statile d’in prima­ ver’a anu­lui 1869 ? Ministrulu fmancieloru, Carolu Kerkapoly, de­­chiara ca, la casu candu d’in investigatiunea inceputa se va areta esistinti’a daunei pretinse, d’insulu nu va pune neci una pedeca reducerei contributiunei pentru locuitorii damni­­ficati. — Interpellantele este multiumitu cu respunsulu mi­nistrului, despre­ care se ie actu. După ace’a camer’a trece la ordinea dîlei : desbaterea a­supr’a proiectului de lege despre prelungirea indemnităţii guvernului pana la 31. martiu. Alessandru Csanády respinge projectulu d’in ces­­tiune, fiindu ca elu autoriseza gu­vernulu a refui sume con­siderabile ministrului comunii de financie. — La votare, majoritatea camerei primesce projectulu iu generalii si specialu. Se pune in desbatere projectulu de lege despre im­­multîrea escadroneloru de cavaleria a honvediloru. Augustu P­u­l­s­z­k­y, salutandu acestu pasu alu gu­vernului, care tîntesce la perfectionarea honvediloru, accep­­teza projectulu de basa pentru desbatera speciale.­­ Tom­a V­e­c­s e­y, polemisandu contr’a oratorelui aritencedinte, pri­mesce projectulu d’in discutiune cu amendamentulu minori­tății sectiunei centrali, presintatu de G y 8 r ff y, cu adeca fiasce­ care districtu de honvedi se va provedé cu artilleria si truppe tecnice, amesuratu numerului de fetiori cari se afla in elu. » După­ ce mai vorbiră c. Ferd. Zichy, Colom. T­i- EmM&mm Scurta istoria a societate! iesuitiloru. Am dîsu cu alta ocasiune’ ca una parte buna d’in is­­torie a patriei nostre nu pote fi intielesa bine, fara cunosce­­rea istoriei adeverate a societatei iesuitiloru. Asta-data mai adaugemu, ca fara a cunosce deplina istori’a iesuitiloru, spiritulu iesuitismului si tote faptele loru, cea mai mare parte a istoriei poporeloru europene, incependu de pre la an. 1550 si pana pre la 1770, sau si pana in dîtele nostre, remane obscura, pentru­ ca i lipsesce legatur’a d’intre unu evenimentu si altulu, remanu necunoscute căusele secrete si motivele d’in cari au resultatu una multime considerabile de fapte de a­le domnitoriloru pamentului, adesea forte fatali pentru supusii loru. In fine, istori’a eclesiastica pre cei 300 de ani d’in urma n’are intielesu fara istori’a iesuitismului. De la desfiintiarea societăţii iesuitiloru in secululu tre­­cutu si până la restaurarea ei in cele mai multe fiere ale­­Europei si in staturile nordamericane, s’au scosu la lumina mii de documente, cari mai inainte se trenusera in mare secretu, si d’in acelea s’au scrisu istori’a iesuitiloru cu atât’a adeveritiune, in câtu asta­ di publiculu celu luminatu si totu­­una-data nepartenitoriu alu Europei si alu Americei, e in stare de a-si form’a idea si opiuiune ecsacta si justa de­spre iesuiti si iesuitisrau. Noi romanii inca averau cause multe si mari, pentru ca se ne ocupamu inadinsu de istori’a iesuitismului, fi se creda ori­care romanu, cu tempulu, pre care lu-va dedică acelei lecture, nici-decum nu va fi perdutu. Piorosa si spai­­mentatoria, desastrosa si fatale fusese inm­urinti’a iesuitismu­­lui a supr’a celoru mai multe popore europene , atât’a este comprobatu de ajunsu. Dara de ce natura a fostu infiurinti’a iesuitiloru unguri si nemți a supr’a poporului si clerului romanescu ? Acést’a are să ni-o spună istori’a romaniloru. Noi aici ne vomu ocupa asta-data numai cu istori’a iesuiti­loru si a iesuitismului preste totu, si atât’a inca vomu face forte pre scurta, adeca numai pre câtu ne ierta acesta spa­tiu marginitu. Până pre tempulu reformatiunei in eclesi’a catolica­­ apusena inca se immultîse calugarimea, ca si in resaritu,­­ preste tota intipuirea omenesca. Atât’a numai, ca in apusu­­­omenii avura plăcere de a introduce si in vieti’a monastica , unu feliu de moda, de varietate , candu d’in contra in resa­­ritu sutele de mii de călugări sei obliga a vietiui preste tota conformu mai multa numai reguleloru sântului Vasilie. *) In apusu s’au scolatu dupa tempuri mai multi fundatori de societati monastice. La inceputu scopulu toturoru acelora fundatori se vedea a fi forte bunut, folositoriu, frumosu, chiaru santu ; mai tardîu inse tote acelea societâti degene­rară forte si se abatura cu totulu de la desti­natiunea loru asie, in câta inca mai inainte de a desbraca Martinu Lu­ther reverend’a calugareasca, classea de omeni d’in care fa­­cea elu parte, adeca calugarimea, ajunsese de batu-jocur’a­­ si de urgi’a lumii ; era acést’a se intemplase nu numai d’in caus’a obscurantismului, ci si mai vertosu pentru in­­fricosiat’a corruptiune, care se incuibase in monasterie si prinsese radecine atâta de afunde, in câtu corregerea loru se parea a fi preste potentia. Până la reformatiune se cre­­diuse, cu scopulu celu mare si infricosiatu, de a funda uuu imperiu universale, se va potea ajunge mai siguru si mai curundu cu ajutoriulu unei armate negre de călugări recru­tați d’in tote poporele pamentului. Dupa­ ce calugarismulu lua mai multe loviture de morte intre anii 1520—1540 de la reformatorii câti se scolasera alaturea cu Luther si pre *) Vorbimu aici numai de Calugarimea crestinésca, era nu si de institutele fakiriloru si ale dervisiloru mohamedani, ca­ci acestea inca si-au istori’a loru speciale. 74 s . a, ministrulu-presiedinte c. Iuliu Andrássy, Ed. H­o­r n si b. Fridericu Podmaniczky, Siedintia se inchiaia la 3 ore d. m. S i e d i n t i’a de la 25. f e b r. 1871. Presiedintele Paulu Somssich deschide siedinti’a de asta­di a camerei representantiloru la 10 ore a. m. — După cetirea si verificarea procesului verbalu alu siedintiei trecute, presiedintele anuncia mai multe petitiuni, cari se transmitu comissiunei petitionarie d’impreuna cu petitiunile presintate de deputatii : T. Prileszky, Stef. Huszár, M. Horváth, Gabr. Clementis, Ign. Helfy, Ern. Simonyi, Mich. Táncsics, Sigis­­mundu Borlea, Nie. Fehér si Dan. Irányi. Geiza S­z a 11 o pune pre biroulu camerei unu pro­­jectu de conclusu, după care se se primesca in estra-ordina­­nulu de pre anulu 1871, alu ministrului de comunicatiune sum­a de 32.000 îl. pentru construirea liniei ferate Bazia- Pernek. — Se transpune comissiunei financiarie, pentru ca se relateze in privinti’a lui cu ocasiunea desbaterei bugetu­lui ministrului de comunicatiune. Adamu Lázár interpelleza pre ministrulu comuni­­catiunei, daca are cunosciintia despre faimele respandite, ca se va sista construirea liniei ferate ardelenesci de ostu, si daca voiesce a esopera, ca in sensulu documentului de con­­cessiune construirea numitei linie se se termine la tempulu defiptu ? — Se va comunică ministrului concerninte. Paulu Boros relateza, ca comissiunea verificatoria a verificatu alegerea deputatului Albertu Török, alesu in scaunulu Odorheiu, reservandu-se terminulu legalu de trei­­dieci de dîte pentru presintarea protesteloru ce s’aru face contr’a alegerii lui. — Membrulu comissiunei verificatorie, Ernestu Simonyi, presinta unu votu separatu, după care deputatulu Török nu pote fi verificatu, de­ora­ce iu anulu 1868 a fostu numitu asessoru la tribunalulu urbarialu d’in Transilvani­a, prin urmare in momentulu alegerei a fostu judecatoriu, si asié conformu legei d’in 1869 despre starea judecatoriloru nu potea fi alesu. De aci se escâ una discutiune forte sgomotosa, si după ce se ceti si primi definitivu projectulu de lege deli­berata in siedinti’a precedinte, presiedintele suspinde siedin­­ti’a pre 10 minute. La redeschidere se verifica pasagiulu processului verbalu, care trateza despre votarea definitiva a projectului de lege susu indicata, si se tramitu camerei magnatilor. La ordinea dîlei urmeza raportata comissiunei petitio­narie. După propunerea comissiunei d’in cestiune, petitiunile se transpunu parte ministriloru concertanti, parte se ie actu despre ele, parte se depunu in biuroulu camerei. Urmeza la ordinea dilei, continuarea desbaterei generale a­supr­a proiectului de lege despre immultîrea escadroneloru de honvedi. După una discutiune mai lunga, la carea partecipata deputatii Albertu Németh, Augusta Pulszky, c. Emerica Zichy, Clem. Ernuszt, Mauritiu Jokay si ministrulu Kerka­poly, — b. Iuliu Nyáry presinta nunciulu camerei magnati­­loru, după care magnatii au primita nemodificatu proiectulu de lege despre prelungirea indemnitatii guvernului până la 31. martiu. — Se va asterne Majestatii Sale spre sanctiona­­re, si cu acést’a Siedinti’a se inebiaia la 21/k ore d. m. S i e d i n t i’a de la 27. f e b r. 1871. Presiedintele Paulu Somssich deschide siedinti’a de asta­ di la 10 ore a. m. — Dupa verificarea processului ver­balu alu siedintiei de ieri se presinta mai multe petitiuni, cari se transmitu comissiunei petitionorie. Raportorele comissiunei petitionarie, Ladislau Szö­­g­y é n­y i, pune pre biuroulu camerei registrukr alu 36. despre petitiunile deliberate. — Se va tipări si pertratâ in siedinti’a de sambeta (4. martiu). Dupa ace’a camer’a trece la ordinea dîlei : continuarea desbaterei generale a­supr’a proiectului de lege despre im­multîrea escadroneloru cavalleriei de honvedi. Michaiu Táncsics, vorbindu despre organisarea de acum’a a armatei, accepteza amendamentulu deputatului G­y 5 r ff y. Carolu B o b o r y combate asertiunea mi­nistrului presiedinte, cu crearea unei armate nationale ungu­­resci nedependinte collide cu legea, si primesce amenda­­mentulu lai G­y ő r ff y. — Ernestu Simonyi, docu­­mentandu ca una armata fara artilleria nu e buna de ne­­micu, adopta ame­ndamentula susu indicatu. — Mai vor­­bescu pentru amendamentu deputatii : Ladislau Makray, Tom­a Péchy, Aloisiu Degré, Gabriela Klementis, Aristidu Máttyus, Ladislau Berzenc­zey si c. Béla Keglevich, era Fer­­dinandu Eber pledeza contr­a amendamentului, prin urmare in favorulu proiectului guvernalu. Siedinti'a se inebiaia la 2% ore d. m. Romanii si Constitutiunile Transilvaniei. (Fine.)*) Amu vediutu in partea a dou­’a constitutiunile Transil­vaniei. Amu vediutu pactele convente intre principe si tiera ; diplomele principiloru assecuratorie de independinti’a si auto­­nomi’a principatului, si a tote drepturile tai de stata suve­ranii ; conditiunile sub cari tier­a primia pre domnitori, si jurămintele acestor­a pre constitutiunile si legile tierei; trac­tatele ce reguleza potestarea si drepturile domnitoriului, si assecura potestarea legislativa si guvernamentale in marele principatu alu Transilvaniei. Amu vediutu toate aceste acte, si toate legile de dreptu publicu alu Transilvaniei ; amu vediutu relatiunea juridica intre principe si tiera, basata in aceste acte, si confirmata prin legi; amu vediutu drepturile si detorinitele loru reciproce. Se mai repetimu aceste legi si acte ? Toata lumea le scie. Ele, de la venirea Transilvaniei, sub cass’a habsburgica, sunt : Diplom’a Leopoldina de la a. 1691. Resolutiunea alvintiana de la a. 1693. Sanctiunea pragmatica primita la a. 1722. si trecuta in condic’a legiloru la a. 1744. Decretele mai multoru comitie (adunari legislative) si mai alesu ale celoru de la anii 1790—91. *) Vedi unii 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17 si 18 ai „Fed.* urm’a tai, m­urdîtorii si nutritorii acelui planu începură se despere ca voru mai fi in stare de a trage vre-unu ajutoriu reale de la calugarime. Descuragiula acestuia se latra cu atâta mai multa, cu câta diferitele clase de călugări petre­­ceau in necurmate ostilităţi unele cu altele. Benedictinii, Ca­­maldulenii, Călugării suri sau seini, Carthausianii, Coeles­­tinii, Cistertianii, Grandimontanii, Silvesterinii, Augustinianii, Premonstratenii, Servitii, Hyeronimitii, Iesuadii, Carmelitii, apoi călugării cersietori si anume Dominicanii, Capucinii, Franciscanii cu Minimii si cu Minoritii, etc., toti se între­ceau care de care, ca se aiba mai multa trecere si inflari­­tia la popore, d’in care causa adesea se si bateau ca orbii unii cu altii. Ce e mai mai multa, intre Dominicani, ca ur­mători ai lui Thomas de la Aquino, si intre Franciscani, ca veneratori ai lai Duns Scotus, s’au escatu si guere formali, portate cu armele a mâna, precum se portasera odeniora in Oriente pre tempulu Arianiloru, Nestorianiloru, Eutichiani­­loru, Donatistiloru, etc. Era lucru celu mai firescu, ca calu­­garimea cu acea portare a sa se-si perda in ochii lumei totu respectata si tota auctoritatea. Ignatius Loyola. In an. 1491, adeca optu ani in urm­a lui Martinu Luther, se născuse in Spani’a, in provinci’a ba­sca, numita Guipozcoa, in castelulu numitu Loyala, d’in un’a familia aristocratica fruntasia, Don Innigo, adeca domnisio­­rulu Ignatiu Lopez de Ricalde, si fu botezata in orasielulu vecinii, anume Azpestia. Numele tata-seu fusese cavalerulu Bertram, fîiu alu lai Perez, domnu de Loyola si de Ogne­scu Onate, care avuse de socia pre Donna Mariana Saez de Licona et de Balda. Acea parechia de boieri avuse unu­­spre­ diece prunci, adeca 7 fii si 4 fiice. Ignatiu fusese alu nouelea fiiu, destinata de sorte a fi fundatoriulu celei mai faimose si mai infricosiate societati de călugări, d’in câte s’au vediutu pre faci’a pamentului. Ca pruncu si ca copi-

Next