Federatiunea, mai 1871 (Anul 4, nr. 44-54)
1871-05-05 / nr. 45
depune armele nu li se va intemplă nimicu. Si atunci armat’a francesa va avé dreptu de a se mândri in tota Franci’a, precum si in Parisu. (Aplause. — Se cere pacea, ea este aci ; daca lipsesce inse mintea sanetosa spre a pricepe acést’a, spera, ca constanti’a nostra si eroismulu armatei nostre voru învinge insurrectiunea. (Aplause prelungite.) Sinodulu epardialu d’in Aradu. In dîu’a de Dominec’a Tomei, după finirea misei ordinarie, s’a celebratu mis’a schiamarei Spiritului Santu sub pontificarea Santîei Sale Părintelui Episcopu diecesaru, pre langa asistinti’a mai multoru presbiteri. După chiamarea spiritului Santu, Santî’a Sa Domnulu Epis., ca presiedinte ordinariu alu sinodului eparcialu, invita pre deputaţii sinodali, de a participă la deschiderea sinodului alu doilea eparcialu, salutandu-i cu urmatori’a cuventare de deschidere : Venerabile Sinodu ! Amesuratu dispusetiuniloru statutului nostru organicu, cap. 18, art. I. §. 89., am conchiamatu, Dniloru, pre dîu’a de asta di sinodulu eparcialu alu diecesei nostre aradane. După rogatiunile câtra Imperatulu cerescu, spiritulu adeverului, ca se ne lumineze, si se ne conducă pre calea adeverului, cu inima plina de bucuria: Ve salutu Dniloru ! Ve salutu iubitiloru ! cu cuvintele besericei la serbatorea serbatoriloru, la inviarea Domnului : Cristosu a inviatu ! Epardi’a nostra aradana, in fruntea careia sta Episcopulu, carele in intielesulu canoneloru este detoriu a lucră midilocitu si nemidilocitu, pentru religiositatea si luminarea preotîriei si a poporului, este impartîta, precum e cunoscuta, in doue districte, si adeca in districtulu Aradului si alu Oradei si este provediuta cu doue consistorie, a carorua membri i-a pusu si asiediatu Încrederea Vostra, Venerabile Sinodu ! Raporturile detaiate ale respectiveloru senate, si adeca a celui besericescu, scolariu si epitropescu sunt pregătite si se voru substerne venerabilului Sinodu spre pertractare si revisiune. Pre langa tota nestiinti’a intru efeptuirea dispusetiuniloru Sinodului d’in anulu trecutu, nu a fostu cu potintia a satisface pre deplinu detorintieloru impuse. Se areta de necesariu o durata de timpu mai îndelungata pentru deplin’a si corect’a incuviintiare a intentiuniloru nostre salutarie si pentru efeptuirea olaririloru statutului nostru organicu. Domniloru nu potu a nu atinge la acesta ocasiune starea nostra financiaria. In urmareaînsărcinării venerabilului Sinodu, am indreptatu câtra preotîmea si poporulu credintiosu litere pastorale in 3. septembre 1870, sub Nr. 182., pentru o contribute directa dela credintiosi, si am provocatu comunele de mărturisirea nostra la oferte benevole ; era pre creștinii cei binecuventati de Ddieu la dăruiri singuratice. In privinti’a acést’a mai departe s’a facutu provisiune, ca pre anulu scolariu 1871, contribuirea ereptata sa se incasseze ; or’ cu privire la ofertele benevole si dăruirile singuratice pana acum nu suntemu in stare a referă cutare resultatu ; deci in meritulu de sub întrebare Vi poftescu, si Ve rogu Domniloru! ca in Sinodulu presinte sa ne consultamu, si sa dispunemu cele necesarie si potrivite. , Cestiunea comuneloru mestecate inca nu este decisa precum si pretensiunile nostre d’in fondurile comune besericesci si scolarie ; nu e decisa inca treb’a in privinti’a monastireloru. Totusi s’a inceputu si se urma cu succesu bunu desbaterea intre subcomisiunile ambeloru delegatiuni congresuale. Prin urmare, avemu sperantia ca trebele espuse in delegatiunea carea ni sta înainte, dora se voru complană pre cale pacinica si amicabila. Cele espuse, ca trebele nostre mai momentose in cuventarea acéstea de deschidere, aducandu-le inainte pre scurtu, cu scopu de a trage la ele binevoitoria atentiune si ingrijirea Dlorii Vostre, sesiunea presinta a anului 1871 o declaru de deschisa , si me rogu lui Ddieu si Tatalui cerescu, ca in desbaterile nostre se fia intre noi voi’a buna a dragostei ; se fia indurare, ca un’a se gandimu, un’a se intielegemu ; nimic’a cu prigonire sau cu mărire desierta se intreprindemu, ci cu smerenia unulu pre altulu si socotimu, nu numai ale sale ci si ale altoru-a dar’ mai vertosu ale lui Ddieu fiesce care se cautamu. Caci asié va fi Cristosu intru noi si noi intru Cristosu. Aminu. Filip. C. NI. v. 115. După deschidere urma predarea credentionaleloru. Pres. cetesce numele deputatiloru noi alesi, si totu odata face cunoscutu sinodului, cumcu deputatulu d’in B. Comlosiu, Iulianu Grozescu, prin telegramu si-a datu demisiunea. — Se ib la cunoscintia si presidiulu se insarcineza de a face alegere noua in cerculu vacantu. L. Ionescu propune ca credentionalele noiloru deputati sa se prodee comissiunei verificatorie d’in anulu trecutu spre verificare. — Se decide, si cu acest’a siedinti’a se inchiaia. Siedinti’a a II. Se cetesce si verifica procesulu verbalu alu siedintiei precedinte. — După presintarea mai multori petitiuni, cari se trecu la comissiunea petitionaria, presiedintele presinta raportulu presidialu. Mironu Romanulu se scola si spune cum ca raportulu S. Sale Dlui Episcopu contiene si asie feliu de obiecte ce s'ar’ tiene de consistoriulu pradanu, precum despre organisarea protopresviterateloru etc. prin ce vede a se vatemă drepturile acelui consistoriu. D. Pres. demustra prin statutulu organicu, cum câ tote cele amintite in raportu cadu in sfer’a sa, prin urmare nu afla vatemate drepturile consistoriului oradanu. Borlea dîce, câ organisarea protopopiateloru trebue se fia asemene in intrég’a diecesa, era nu in districtulu Oradei intr'unu chipu si in alu Aradului intraltulu ; de aceea consistoriulu d’in Orade are numai de a face projectu in caus’a acést’a, si alu substerne consistoriului eparcialu d’in Aradu spre orientare. — Ionescu face atentu sinodulu, ca sa nu se lase in desbateri speciale acum’a, candu se cetescu raporturile, ci se fia cu rabdare până le va substerne comisiunile spre desbatere speciale. M. Romanulu presinta reporturile d’in partea consistoriului Oradanu. Presiedintele propune ca tote raporturile se se predice comisiuniloru in sfer’a carorua cadu. — Mihaiu Besanu dîce, ca de ora ce e vorba despre raporturile consistoriale, ar’ fi de părere ca acei membri ai comisiuniloru, cari sunt si asesori consistoriali, sa nu partecipe la desbaterea raporturiloru, ci in loculu loru sa se alega alții. Aceasta părere partinindu-o mai multi, se decide, ca pentru reviderea raporteloru consistoriale sa se alega comisiuni noue. Si asie se alege pentru resortulu besericescu: Ioanu Tieranu, Petru Chirilescu, Petru Cermena, M. B. Stanescu, Georgiu Dringo. Pentru resortulu scolariu : Ioanu Ratiu, Lazaru Ionescu, Mihaiu Buneiu, Nicolau Zigrea, Teodora Halicu, Ioana Bicea. Pentru resortulu epitropescu : Vincentiu Sterbanu, Andreiu Machi, Georgiu Hornoiu, Paulu Rotariu, Dionisiu Cadaru si Isidoru Popescu. Referintele comis, verificatorie P. Desseanu raporteaza despre resultatulu d’in partea comisiunei respective. După acéstea notarii sinodali cetescu raporturile presidiale, caritate se predau comisiuniloru concerninte. Mirone Romanulu refereza numai pre scurtu despre starea scoleloru d’in districtulu Oradei-Mari, aretandu totuodata pedecele pentru cari nu s’a potutu face prea multu pentru înaintarea invetiamentului. Spune ca pâna acuma totu districtulu e impartîtu in 9. inspectorate si cumcu s’a facutu dispusetiune pentru infiintiarea reuniuniloru invetiatoresci , afara de acést’a s’a facutu pasiu la guvernu pentru catedrele de chatecheti la gimnasiulu d’in Beiusiu, Oradea-Mare si Salont’a. Statistic’a scoleloru e urmatoriă : 217 scole cu 212 invetiatori si cu 17,270 scolari, d’intre cari numai o minoritate nu prea însemnata cerceteza scol’a regulata. După cetirea raporturiloru, S. S. D. Pres, face unu projectu do condusu in privinti’a ajutoriului votatu de dieta pentru beseric’a orientala, propunendu ca se se faca o representatiune catra ministeriulu de cultu, prin care sa se indegetedie, ca la impartîrea sumei de 50,000, intre romani si serbi, sb ibe in consideratiune ca serbii numera numai 400.000 suflete si dispunu cu unu fondu de 3 millione, pana candu romanii, fiindu unu milionu de suflete, nu dispunu de neci unu fondu ; sb fia cu privire la aceea, câ diecesia aradana are cu 200.000 suflete mai multe de câtu cea caransebesiana si pre langa acést’a are doue consistorie. Propunerea acést’a, aflandu-se de forte urginta se primi eu bloc. Se alese Dlu Paulu Rotariu de notariu in loculu lui I. Grosescu, care prin o telegrama a renunciatu la mandatu. — I. P. Deseanu face o propunere in privinti’a funduriloru si respective a massei lasamentale a Elenei Birtan. Ghiba in nessu cu raportulu senatului consistorialu epitropescu. — Dlu M. Besanu propune ca se se faca instructiuni pentru manipularea corecta a oficiului preotiescu. — Se transpune la com. organisatoria. După „Sper.“ Momente d’in istori’a fanariotiloru. (Urmare.) * In câtu pentru fanariotii moderni, de cari au avutu parte parentii nostrii si avemu noi insine pâna asta-di, studiulu nostru asupr’a spiritului de care este condusa acesta classa de omeni, trebue se fiu si mai approfundatu. — Cine sunt si ce sunt fanarioţii in dîtele nostre ? Amu premisu indata la inceputulu acestei conversatiuni istorice, ca in appretiarea acestei classe de omeni nu ne vomu provocă la marturi’a romaniloru, ci vomu presupune câ noi că interesați suntemu incompetenți in acesta causa. Acum adaugemu, ca spre a ne informă dreptu si fara partenire despre fanariotii moderni, vomu cere primele informatiuni de la poporulu grecescu, de la scriptorii sei moderni, de la filhellenii germani, franci, s. a., si numai după aceea vomu reveni la opiniunea nostra culesa d’in esperientia. Intre scriptorii greci moderni, Markos Zaltony in cartea sa titulara : Essai sur Ies Fanariotes (Marseille 1824 et 1830) descrie pre fanarioţi asile precum cunosce d’insula si fara a-si împrumută cunoscintiele si opiniunile sale de la alţii. Dintre străini ne-amu poté provocă in lini’a prim’a la tote acelea persone diplomatice de rangu si mai inaltu, si mai subordinate cari că de doue sute de ani incoce, petrecându in Constantinople, au venitu in contactu de aprope nu numai cu turcii, dara si cu grecii d’in Fanaru, in câtu adeca multi d’in acestia se afla in funcţiuni publice turcesci, tocmai in cele diplomatice. Câtiva diplomaţi de aceia au scrisu si au publicatu memoriale si alte opuri despre lucrurile turcesci si grecesci. Se mai potu cită si alti europeni literati, mai alesu istoriografi, cari au petrecutu inadinsu in tierele imperiului turcescu si anume in capitala, unde au invetiatu limbele orientali si pre cea grecésca, pentru că asie cu ajutoriulu aceloru a se-si pota formă ei insisi una opiniune individuale independente despre lucrurile orientali. — De la acei scriptori greci si străini, citi s’au ocupatu si de fanarioţi, noi aflamu mai pre scurtu acestea. Nu se pote negă, ca unii fanarioţi si cascigara mari merite pentru naţiunea grecesca , atâtu prin infiintiare si dotare de scole si alte institute nationali, câtu si prin impregiurarea, câ, dupa ce mai multi fanarioţi au apucatu a recascigă influintia si inca uneori destulu de mare la Partea ottomana, ei apoi folosindu-se de positiunea loru, au lucratu multu , pentru că jugulu turcescu să se mai aline de asupr’a cerbicei poporului grecescu. Caletoriele mai multoru fanarioti in tierele europene, era mai alesu in Franci’a, de unde s’au reintorsu cu ore si cari cunoscintie moderne, au adausu multu la desceptarea greciloru d’in intunereculu in care aruncase tirani’a. Unulu vnse d’in cele mai mari merite ale fanariotiloru pentru connationalii loru a fostu, cu putienu după uciderea domnului Munteniei, Constantam Brancovanu, si a fiiloru sei, si după esîrea d’in Moldova a familiei Cantemiru in essiliu, aceiasi fanarioti au sciutu midiu-loci la Porta, pentru că domni’a in tierele romanesti sa ajunga pre manile loru. A fostu lucru celu mai firescu, că d’in acea ora poporulu grecescu d’in Turci’a se incépa a resuflă mai usioru. Lasamu cu domnii greci, aduceău cu sine cote întregi de greci, pre carii puneău in funcțiuni publice si casatoriau in tiera ; lasamu câ monasteries moldavo-romanesci se implora de greci, si chiaru scaunele archiereesci in Moldavo-Romania a incepura a se ocupă de greci, dara apoi toti domnii fanarioți, câti scapău cu vietia, acumulau avutîe cu milioanele, ocupău mosîe intense si foarte fertile, ale caroru venituri pre familiele loru le puneau in stare de a se alatură langa familiele de principi si magnați feudali d’in tierele europene. Se intielege usioru, ca d’in védi’a ce-si casciga pre acesta cale familiele d’in Fanaru, una parte se reversă si asupr’a natiunei grecesci. Cu alte cuvinte, in acestu casu mai tóate relele câte faceau fanarioții moldavo-romaniloru, se prefăceau in bine pentru greci. Mai este inse si unu altu bine considerabile pre care lu trasera grecii d’in impregiurarea, cu câteva familie de fanarioți cascigara de la turci privilegiulu, in vigorea căruia ocupău tronurile romanesci. Domniele tiereloru romanesci erau considerate de greci că una punte, preste care aveau ei să treca spre a restaura tronulu imperiului bisantinu crestinescu si a respinge pre turci până la Eufratu. Acea sperantia si acea perspectiva nutrita si sustienuta in poporulu grecescu mai multe diecime de ani, nntriă totu-una-data încrederea lui in viitoriu si in poterile proprie. Eca deci si adeverat’a causa, pentru care de ess. Alessandru Ipsilanti tratase asie de susu in diosu cu Tudoru Vladimirescu. Totude-un’a fanariotii au pastratu asuprartiereloru romanesci aceea ce se numesce intre legisti rus virtuale, pre care la pastrara si ungurii. Precum adeca ungurii sustienti, catierele romanesci sunt provincie ale coronei unguresti, intocma fanariotii le considera de provincie ale imperiului bisantinu, castigate nu prin turci, ci cu câteva sute de ani mai inainte. Ar’ crede cineva, ca poporulu grecescu se va fi aretandu câtra familiele d’in Fanaru in totu tempulu si la tote ocasiunile forte multiumitoriu pentru acestea bunuri si avantaje positive, d’in care participase elu in modurile aretate mai insusu. Nimicu mai putienu decâtu acést’a. D’in contr’a grecii tienu asie, câ de ess. rapacitatea primatiloru greci, adeca a prefectiloru de districte, nu-si mai are parechi’a sa neci la unu poporu crestinescu ; de aceea ei le dîcu la acei Chodiabashi in bajocura „turci botezaţi.“ Iu câtu pentru perfidi’a fanariotiloru, apoi acést’a trece si la greci de proverbiale intru atât’a, câtu ei pre fanarioţi i tienu de minciunosi născuţi si nu li dau neci unu crediemerttu. Intru asemenea este de scandalu ambiţiunea si vanitatea loru, care-i impinge asie departe, că caletorindu ei prin Europ’a, sb s *) Vedi Nrii 40, 42, 43 si 44 ai „Fed.“ 178 Program’a siedintiei publice a societatii de lectura a alumniloru seminarian d’in Blasiu, ce se va tiene in 16 maiu 1871 st. n., la 872 ore inainte de media di : 1. Invocarea spiritului santu. 2. Deschiderea prin O. D. prefectu de studie Gedeanu Blasiaiu.