Federatiunea, august 1871 (Anul 4, nr. 79-90)

1871-08-02 / nr. 79

Pest’», Mercuri, 21. Juliu, 2. augustu, 1871. JVr. 79-547. Anulu alu patrulea MDCCCLXXI. Locuinti’a Redactorului si Can­elari­a Itedaetiurail a in Ctrat’a tragatoriului [Lö­­vészutoza]. Nr fi. Scrisorile nefrancate nu se voru primi decatu numai de la corespan­­dintii regulari ai „Federatiunii.“ A­rticlii tramisi si nepublicat,i ee voru arde. Diurnalu politicu, literariu, comercialii si economicii. Va est Mercuri­a, Vineri­a si Dommee’a. Pretiulu d.» PrenumeratOne . Fre trei lune . . . 8 fl. v. a-Pre siese lune . . . 6 , „ r Pre anulu intregu - 12 „ „ r Pentru Roman!’» , prea. intregu 30 Fr. — 30 Lei n „ 6 lune 16 .,­­ 16 „ „ i „ 3­­­8 „ — 8 J Pentru Incertiunl : fl 10 or. de linia.si 30 or. tacs’a tina­­bi ale pentru tiespe-care publica^^fl tiune separat­­. In loculu deschis!^ 20 or. de linia- Unu esemplarin costa 10 cr- Spre cunoscinti’a onorai», cetitori» Subsemnatulu avendu a me departa de la Redactiune pentru unu tempu de doue-lune, con­ducerea diuariului o concredu primului collabora­­toriu internu D. Alessiu O­­­a r­­­u. Pre tempulu câtu voiu lipu l de la Redactiune, diuariulu va esî numai de doue ori in septemana, Mercuri­a si Sambet’a, ceea ce inse, nu se face cu scaderea onorabililoru nostri cetitori, ca­ci, celoru prenumerati pre 6 lune li se va computa 1 fl. unu pre Stimestrulu I. an. 1872, era celoru pre­­numerati pre 3 lune, se va computa assemene 1 fl. bunu, pre triluniulu och-dec. 1871. Pest’a, 2. augustu 1871. st. n. Alesandru Romanu. „gffgSB&a.«w»***«*.. Pest’a, ^'a"p-1871. 7 21. îuliu * x In urm’a cunoscutului votu alu Adunarii natio­­nale d’in Versali’a, lit cesliunea romana (papale), ministrulu francesu de csterne, din Iules Favre si-a datu demisiunea, carea pkna acuma nu i s’a pri­­mitu inca, probabilu pentru ca capulu poterii ese­­cutive, innainte de a se decide d’a-si reconstitui cabinetulu seu, voîesce sa véda cum se voru grup­pa differitele partite ale Adunării nationale. Atâtu stang’a moderata, câtu si dreptu moderata, făcu cele mai mari incercari pen­tru a obtiené una majoritate compacta, inse plina acum’a fara neci unu resultatu. Legitimista si bo­­napartistii s’au retrasu de-una-cam­data de pre ter­­renulu activitatii, si orleanistii, de cum­ va mai in­triga, la totu casulu o făcu acést’a in ascunsu. Stang’a si stang’a estrema a Adunarii au decisu a presinta camerei, inca inainte de ce acest’a si ar incepe fem­ele, unu amendementu, prin care se cere prelungirea poterii esecutive a lui Thiers in­ca pre diuoi ani, si se spera ca si centrulu dreptu va ac­ceptă amendementulu din cestiune. In cercurile guverniali se observa pre-si­ care temere si ingrijire in privinti’a despusetiunii spi­­reteloru in armata. Intre combatentii armatei de a Loir’a si intre truppele regulate reintorse d’in captivitatea nemtiloru se intempla pre tota dîu’a imparechiuri si freceri seniose. Dans’a acestoru neintrele­geri consiste, precum se afirma, in ur’a officieriloru d’in armat’a regulata contr’a officieri­­loru numiţi de Gambetta, cari si după terminarea resbelului si­ tienu rangulu si pusetiunea avuta, una impregiurare carea face sânge reu in eroii internati in Germani’a. Precum se scie, partit’a reactionaria a cabi­netului din Madridu, in frunte cu Serrano, a ca­­diutu , si la presiedinti’a guvernului fii chiamatu Zorilla, capulu partitei liberale. Noulu ministeriu, se presinte in 27. iuliu in cortesi, unde ministrulu presiedinte desvobk urmatoriulu programa: Guver­­nulu va esecuta cu strictetia constitutiunea si le­gile ; va observă drepturile accordate prin constitu­­tiune si va sustiene ordinea; mai departe cabine­tulu va esopera armonia intre statu si beserica, inse fk­­a a se abate de la reformele introduse degră de cortesi; in sessiunea venitoria va presintă unu pro­iectu in privinti’a ecuilibrării bugetului, si va in­­trebuintiă tote midi’acele possibile pentru a fiice si mai intime relatiunile amicale sustienute de Ispa­­ni’a cu celelalte naţiuni, si in specie cu Portuga- l’a si cu republicele americane de origine ispaniola. In fine guvernulu va liene strinsu la intregitatea territoriului ispaniolu, si nu va cruttă neci unu sa­crificiu pentru a pune una­ data capetu insurectiu­­nii de pre insul’a Cub’a. Guvernulu italianu se ocupa mereu de stră­mutarea definitiva a capitalei la Rom’a. Professu­­rile papei contr’a acestei strămutări, după ce nu găsiră resunetu in Germani’a, nu potura găsi neci in Austri’a si neci in Franci’a, ale caroru guverne au dechiaratu, ca nu potu sa intre in conflictu cu Itali’a pre câtu tempu nu se ataca, prin nemic’a independinti’a pape', ci d’in contr’a, prin legea vo­tata de parlamentulu Italiei i se asigura acea in­­dependintia. Deci credemu ca, vediendu-si santulu părinte zedarnice tote opintirile si protestările sale, in fine se va supune necessitatii si va ertă guver­nului italianu ck a redatu Italiei vechi’a si higi­­tim’a sa capitala. In Angli’a partit’a democratica d’in guvernu si d’in camer’a represents itiloru se nesuesce d’in tote poterile spre a face să se adopte bilulu (pro­­jectulu) propusu pentru încetarea cumperării de graduri in armata si pentru reorganisarea acestei­a. Dar’ partit’a aristocratilor a face opusetiune chiaru si la a dou’a cetire a bilului, si cu tote ca gu­vernulu a aretatu camerei lordi pru neeficacitatea opusetiunii loru la desfundarea unei dispositiuni rele, dîcandu li ce ar’ fi mai bine să adopte de acum’a acestu bilu, că să nu se mai intardîe cu unu anu organisarea armatei, carea totu se va in­­templă atunci, argumintele guvernului n’au potutu neci decâtu înduplecă pre lordii conservativi, și de­ una cam­ data boiulu n’a potutu trece. In Egipetu s’a provocatu una diffi­rintia grava intre ""guvernulu viceregelui si consululu francesu de acolo, care n’a mai potutu sufferi vexatiunile, da cari e espusa coloni’a francesa d’in partea indige­­niloru, decandu Franci’a a perdutu resbelulu con­tr’a Germaniei. Consululu francesu d’in Alesandri’a, insîrandu mai multe nedreptati făcute francesiloru de cătra autoritatile locale, si necuvenintios’a portare a guvernatorelui orasiului prin rumperea unoru documinte ce i le tramisese consululu, dîcundu ce nu voiesce se sciia de consululu Franciéi, ck ci Franci’a nu mai esiste, — s’a vediutu necessitatu a emitte una proclamatiune cotra francesi, permi­­tiendu-li să se apere cu arm’a in mana contr’a au­toritktiloru turcesci, la easu candu acestea s’ar mai încercă, prin neindeplinirea formalitatiloru legali, să atace drepturile seu libertatea vre unui france­su» Scirile d’in urma comunica, ca acestu conflictu se va applană pre cale pacinica, după ce intreve­­nira si cu­­ alalti consuli ai poteriloru străine. In Romani’a era incepe vechiulu cantecu „Carolu se duce, Carolu remane.“ De la pronun­­ciarea camerei romane in cestiunea căliloru ferate Strousberg­iane a trecutu degiă unu tempu cam lungu, fara că legea votata de camera si accep­tata si de senatu să fi obtienutu sancţiunea Dom­­nitoriului, ba telegramele ce le prim­imu nu im­par­­tesiescu, ca principele Carolu e resolutu a nu sanc­­tionă legea d’in cestiune. Ce va să însemne astea, nu se pote inca sei, la totu casulu inse acésta impregiurare nu va contribui neci câtu e mai putienu la consolidarea tronului lui Carolu. Intru adeveru e forte dorerosu, candu vedemu, ch barbatulu dom­riloru, care in anulu 1866, candu puse prim’a data petiorulu seu pre pamentulu romanescu dechia­­r­ in faci’a naţiunii cirptimesce coron’a României pen­tru că să faca ferice una naţiune, una tiera, — in 1871 despretiuesce votulu naţiunii care l’a alesu si apera pretensiunile illegale si esagerate ale unoru străini coticari si siarlatani, cari tindu la ruinarea statului romanu. Avemu inse firm’a convicţiune, ca naţiunea romana nu va cede neci câtu e negru sub unghia d’in drepturile sale, d’in contr’a ea va face că dorint­i’a si vocea ei să fia respectata de toti, si in lini’a prima de acei­a cari sunt chiamati a i dirige destinele. La totu casulu situatiunea este un’a d’intre cele mai grave, si recere că barbatii de statu ai României sk priveghieze ikra intrerumpere, pen­tru că sk nu fia surprinsi, si împreuna cu ei na­tiunea. Institutîilu de creditu si de economie „Albin’a,“ (unu apelu c­u t­r a. fraţii preoţi ro­mani.) II. Ce folose promite a ni aduce, după Ddieu,­­nou santiu­atulu institutu de ereditu si de economie „Albi­n’a“ ? Folosele, ce „Albin’a“ porta in sinulu seu si va se aduca bunului nostru poporu , sunt intru adeveru nespuse. Da , ele nu se potu­­ spune, numai senti se potu — candu, inver­­tindu-te pr’intre agricultorii nostri, vedi pre m­ulu, in urm­a unui imprumutu in sine bagatelu, dai’ luatu pre interese enorme de la cutare usurariu gidanu sau negidanu, ajungandu, in diuci trei ani la sapa de lemnu, pierdiendu-si mosî­­or’a stramosiésca, si nefericindu se astfeliu pre sine si famili’a sa pentru totude­una. Vedi pre altulu cum alérga plina in a trei­a tiera, plina pre la Vien’a (despre ce scrietoriulu acesto­­ru­ a ar sei nară nu unu casu), pentru că, liberatu de catusiele iobagiei, prin unu imprumutu justu si leale, sk si maiésca 6i d’insulu starea si posesiu­nea, sk si immultiésca averea si sk-si creeze estu­­modu sîe si si urmasiloru sei o sorte mai favora­bila, cum inse e silitu de cele mai multe ori, după nespuse trapedari si spese, a se reintorce „re­in­fecta“ a­casa, ducandu cu sine totu-una-data deprimatori’a si descuragiatori’a esperintia, ca „romanului, oriunde bate după ajutoriu, i sunt pretutindeni usiele si pungele închise.“ Vedi comu­nit­ati întregi cum scapa d’in mani midiloculu prin­cipal alu averei si esistintiei loru, ci ci d. e­ pro­­prietariulu cutarui munte, cutarei pasciuni intiuse, ce comun’a o tieneă pentru o tasca anuala neîn­semnata, e constrinsu a o vinde, ei a o vinde unui gidanu au strainu, de­ ora­ce acestu­a platesce in­­tregu pretiulu deodata, precandu comun’a nu e in stare a se insemă la momentu de acele 15—20 mlre, pre cari d’ins’a, de lear’ capeta de ore unde, in duci-trei ani împreuna cu interesele cuviintiose le-ar’ poté reintorce făra cea mai mica greutate. Candu unu romanu de anima, unu omu cu sentiemente si compătimire vede unele că aceste, nu pote sa nu se întristeze si machnesca plina in adânculu sufletului seu; nu pote sk nu recugete la atatea institute si reuniuni industriali ale altoru națiuni, prin cari aceste, că prin tote atâti factori d’in cei mai poternici alerga ore întrecute spre culmea civilisatiunii si a progresului; nu pote sk nu do­­resca si natiunaliloru sei atari factori, recunoscuti de cei mai productivi ai inaintarii, atari societati pri salutarie si folositorie, ba adi neaperate, si sus­­pinandu intru anim’a sa sk nu eschiame in acestu respectu: „Domne, vina imperatî’a ta!“ Dar’ eta ea a venitu! „Albin’a“ prin grigi’a neadormita si staruinti’a de feru a barbatiloru nostri conducători e degră intarita, si cu ajutoriulu lui Ddieu in scurtu ,se va pune in lucrare. Ea vine spre a intempină un’a d’in lipsele cele mai ardie­­torie ale poporului romanu, spre a vindecă unulu d’in morburile cele mai piriculose, cari rodeau si subsapau d’in radecina bunăstarea lui materiala, spre a delatură un’a d’in piedecele mai de cape­­tenia ale progresării nostre de totu soiulu. Ea vine, cum n’a mai venitu vre o întreprindere, chiaru la tempu, chiaru candu se doriă si asceptă mai cu mare sete. Poporulu nostru agricolu nu va mai fi silitu a refugi spre acoperirea trebuintieloru sale la împrumute neomenese, cu enormele procente anuali de 50—103, si a-si pune astu- feliu temeiulu rui­nei sale ; de la „Albinia“ va poté capelă in totu tempului împrumute mobilia­­rie si ipotecarie (Statut. „Alb.“ §. 16. B.), ba si simple, adeca numai pre langa cuventi sau garanti solidi (§. 109.), si anume pre langa neînsemnatele procente de 6 — 8 la anu. — Dara si aceste procente cu câtu aparu si se areta ele inca si mai mice, daca consideramu marea ustoritate si înlesnire intru replatirea împrumutu­lui ! ck ci „Albin’a“ tote imprumuteîe i­pote­ca­r­­­e le va da pre tempu mai lungu si repla­­tire in rate anuali sau anuitkti. Una comu­nitate d­­e­­spre a si cumperă ori rescumperă cutare parte de pasciune, cutare parte de pădure, împrumuta de la institutulu „Albin’a“ 15 000 fl. v. a., sk dî,­emu cu 7 procente le anu si cu in­­voiel’a, de a-i replati in restempu de 15 — 20 ani in rate anuali sau anun­k­i. Unde in lumea acést’a se pote pentru o comuna intrega mai mare inles­nire ? — In fine, ce e si mai multu, tieranulu nostru nu va mai avea să alerge după atari împru­mute in cetiti si tiere îndepărtate ; elu va avea

Next