Federatiunea, august 1871 (Anul 4, nr. 79-90)
1871-08-02 / nr. 79
Pest’», Mercuri, 21. Juliu, 2. augustu, 1871. JVr. 79-547. Anulu alu patrulea MDCCCLXXI. Locuinti’a Redactorului si Canelaria Itedaetiurail a in Ctrat’a tragatoriului [Lövészutoza]. Nr fi. Scrisorile nefrancate nu se voru primi decatu numai de la corespandintii regulari ai „Federatiunii.“ Articlii tramisi si nepublicat,i ee voru arde. Diurnalu politicu, literariu, comercialii si economicii. Va est Mercuria, Vineria si Dommee’a. Pretiulu d.» PrenumeratOne . Fre trei lune . . . 8 fl. v. a-Pre siese lune . . . 6 , „ r Pre anulu intregu - 12 „ „ r Pentru Roman!’» , prea. intregu 30 Fr. — 30 Lei n „ 6 lune 16 ., 16 „ „ i „ 38 „ — 8 J Pentru Incertiunl : fl 10 or. de linia.si 30 or. tacs’a tinabi ale pentru tiespe-care publica^^fl tiune separat. In loculu deschis!^ 20 or. de linia- Unu esemplarin costa 10 cr- Spre cunoscinti’a onorai», cetitori» Subsemnatulu avendu a me departa de la Redactiune pentru unu tempu de doue-lune, conducerea diuariului o concredu primului collaboratoriu internu D. Alessiu Oa ru. Pre tempulu câtu voiu lipu l de la Redactiune, diuariulu va esî numai de doue ori in septemana, Mercuria si Sambet’a, ceea ce inse, nu se face cu scaderea onorabililoru nostri cetitori, caci, celoru prenumerati pre 6 lune li se va computa 1 fl. unu pre Stimestrulu I. an. 1872, era celoru prenumerati pre 3 lune, se va computa assemene 1 fl. bunu, pre triluniulu och-dec. 1871. Pest’a, 2. augustu 1871. st. n. Alesandru Romanu. „gffgSB&a.«w»***«*.. Pest’a, ^'a"p-1871. 7 21. îuliu * x In urm’a cunoscutului votu alu Adunarii nationale d’in Versali’a, lit cesliunea romana (papale), ministrulu francesu de csterne, din Iules Favre si-a datu demisiunea, carea pkna acuma nu i s’a primitu inca, probabilu pentru ca capulu poterii esecutive, innainte de a se decide d’a-si reconstitui cabinetulu seu, voîesce sa véda cum se voru gruppa differitele partite ale Adunării nationale. Atâtu stang’a moderata, câtu si dreptu moderata, făcu cele mai mari incercari pentru a obtiené una majoritate compacta, inse plina acum’a fara neci unu resultatu. Legitimista si bonapartistii s’au retrasu de-una-camdata de pre terrenulu activitatii, si orleanistii, de cum va mai intriga, la totu casulu o făcu acést’a in ascunsu. Stang’a si stang’a estrema a Adunarii au decisu a presinta camerei, inca inainte de ce acest’a si ar incepe femele, unu amendementu, prin care se cere prelungirea poterii esecutive a lui Thiers inca pre diuoi ani, si se spera ca si centrulu dreptu va acceptă amendementulu din cestiune. In cercurile guverniali se observa pre-si care temere si ingrijire in privinti’a despusetiunii spireteloru in armata. Intre combatentii armatei de a Loir’a si intre truppele regulate reintorse d’in captivitatea nemtiloru se intempla pre tota dîu’a imparechiuri si freceri seniose. Dans’a acestoru neintrelegeri consiste, precum se afirma, in ur’a officieriloru d’in armat’a regulata contr’a officieriloru numiţi de Gambetta, cari si după terminarea resbelului si tienu rangulu si pusetiunea avuta, una impregiurare carea face sânge reu in eroii internati in Germani’a. Precum se scie, partit’a reactionaria a cabinetului din Madridu, in frunte cu Serrano, a cadiutu , si la presiedinti’a guvernului fii chiamatu Zorilla, capulu partitei liberale. Noulu ministeriu, se presinte in 27. iuliu in cortesi, unde ministrulu presiedinte desvobk urmatoriulu programa: Guvernulu va esecuta cu strictetia constitutiunea si legile ; va observă drepturile accordate prin constitutiune si va sustiene ordinea; mai departe cabinetulu va esopera armonia intre statu si beserica, inse fka a se abate de la reformele introduse degră de cortesi; in sessiunea venitoria va presintă unu proiectu in privinti’a ecuilibrării bugetului, si va intrebuintiă tote midi’acele possibile pentru a fiice si mai intime relatiunile amicale sustienute de Ispani’a cu celelalte naţiuni, si in specie cu Portuga- l’a si cu republicele americane de origine ispaniola. In fine guvernulu va liene strinsu la intregitatea territoriului ispaniolu, si nu va cruttă neci unu sacrificiu pentru a pune una data capetu insurectiunii de pre insul’a Cub’a. Guvernulu italianu se ocupa mereu de strămutarea definitiva a capitalei la Rom’a. Professurile papei contr’a acestei strămutări, după ce nu găsiră resunetu in Germani’a, nu potura găsi neci in Austri’a si neci in Franci’a, ale caroru guverne au dechiaratu, ca nu potu sa intre in conflictu cu Itali’a pre câtu tempu nu se ataca, prin nemic’a independinti’a pape', ci d’in contr’a, prin legea votata de parlamentulu Italiei i se asigura acea independintia. Deci credemu ca, vediendu-si santulu părinte zedarnice tote opintirile si protestările sale, in fine se va supune necessitatii si va ertă guvernului italianu ck a redatu Italiei vechi’a si higitim’a sa capitala. In Angli’a partit’a democratica d’in guvernu si d’in camer’a represents itiloru se nesuesce d’in tote poterile spre a face să se adopte bilulu (projectulu) propusu pentru încetarea cumperării de graduri in armata si pentru reorganisarea acesteia. Dar’ partit’a aristocratilor a face opusetiune chiaru si la a dou’a cetire a bilului, si cu tote ca guvernulu a aretatu camerei lordi pru neeficacitatea opusetiunii loru la desfundarea unei dispositiuni rele, dîcandu li ce ar’ fi mai bine să adopte de acum’a acestu bilu, că să nu se mai intardîe cu unu anu organisarea armatei, carea totu se va intemplă atunci, argumintele guvernului n’au potutu neci decâtu înduplecă pre lordii conservativi, și de una cam data boiulu n’a potutu trece. In Egipetu s’a provocatu una diffirintia grava intre ""guvernulu viceregelui si consululu francesu de acolo, care n’a mai potutu sufferi vexatiunile, da cari e espusa coloni’a francesa d’in partea indigeniloru, decandu Franci’a a perdutu resbelulu contr’a Germaniei. Consululu francesu d’in Alesandri’a, insîrandu mai multe nedreptati făcute francesiloru de cătra autoritatile locale, si necuvenintios’a portare a guvernatorelui orasiului prin rumperea unoru documinte ce i le tramisese consululu, dîcundu ce nu voiesce se sciia de consululu Franciéi, ck ci Franci’a nu mai esiste, — s’a vediutu necessitatu a emitte una proclamatiune cotra francesi, permitiendu-li să se apere cu arm’a in mana contr’a autoritktiloru turcesci, la easu candu acestea s’ar mai încercă, prin neindeplinirea formalitatiloru legali, să atace drepturile seu libertatea vre unui francesu» Scirile d’in urma comunica, ca acestu conflictu se va applană pre cale pacinica, după ce intrevenira si cu alalti consuli ai poteriloru străine. In Romani’a era incepe vechiulu cantecu „Carolu se duce, Carolu remane.“ De la pronunciarea camerei romane in cestiunea căliloru ferate Strousbergiane a trecutu degiă unu tempu cam lungu, fara că legea votata de camera si acceptata si de senatu să fi obtienutu sancţiunea Domnitoriului, ba telegramele ce le primimu nu impartesiescu, ca principele Carolu e resolutu a nu sanctionă legea d’in cestiune. Ce va să însemne astea, nu se pote inca sei, la totu casulu inse acésta impregiurare nu va contribui neci câtu e mai putienu la consolidarea tronului lui Carolu. Intru adeveru e forte dorerosu, candu vedemu, ch barbatulu domriloru, care in anulu 1866, candu puse prim’a data petiorulu seu pre pamentulu romanescu dechiar in faci’a naţiunii cirptimesce coron’a României pentru că să faca ferice una naţiune, una tiera, — in 1871 despretiuesce votulu naţiunii care l’a alesu si apera pretensiunile illegale si esagerate ale unoru străini coticari si siarlatani, cari tindu la ruinarea statului romanu. Avemu inse firm’a convicţiune, ca naţiunea romana nu va cede neci câtu e negru sub unghia d’in drepturile sale, d’in contr’a ea va face că dorinti’a si vocea ei să fia respectata de toti, si in lini’a prima de aceia cari sunt chiamati a i dirige destinele. La totu casulu situatiunea este un’a d’intre cele mai grave, si recere că barbatii de statu ai României sk priveghieze ikra intrerumpere, pentru că sk nu fia surprinsi, si împreuna cu ei natiunea. Institutîilu de creditu si de economie „Albin’a,“ (unu apelu cu tr a. fraţii preoţi romani.) II. Ce folose promite a ni aduce, după Ddieu,nou santiuatulu institutu de ereditu si de economie „Albin’a“ ? Folosele, ce „Albin’a“ porta in sinulu seu si va se aduca bunului nostru poporu , sunt intru adeveru nespuse. Da , ele nu se potu spune, numai senti se potu — candu, invertindu-te pr’intre agricultorii nostri, vedi pre mulu, in urma unui imprumutu in sine bagatelu, dai’ luatu pre interese enorme de la cutare usurariu gidanu sau negidanu, ajungandu, in diuci trei ani la sapa de lemnu, pierdiendu-si mosîor’a stramosiésca, si nefericindu se astfeliu pre sine si famili’a sa pentru totudeuna. Vedi pre altulu cum alérga plina in a treia tiera, plina pre la Vien’a (despre ce scrietoriulu acestoru a ar sei nară nu unu casu), pentru că, liberatu de catusiele iobagiei, prin unu imprumutu justu si leale, sk si maiésca 6i d’insulu starea si posesiunea, sk si immultiésca averea si sk-si creeze estumodu sîe si si urmasiloru sei o sorte mai favorabila, cum inse e silitu de cele mai multe ori, după nespuse trapedari si spese, a se reintorce „reinfecta“ acasa, ducandu cu sine totu-una-data deprimatori’a si descuragiatori’a esperintia, ca „romanului, oriunde bate după ajutoriu, i sunt pretutindeni usiele si pungele închise.“ Vedi comunitati întregi cum scapa d’in mani midiloculu principal alu averei si esistintiei loru, ci ci d. e proprietariulu cutarui munte, cutarei pasciuni intiuse, ce comun’a o tieneă pentru o tasca anuala neînsemnata, e constrinsu a o vinde, ei a o vinde unui gidanu au strainu, de orace acestua platesce intregu pretiulu deodata, precandu comun’a nu e in stare a se insemă la momentu de acele 15—20 mlre, pre cari d’ins’a, de lear’ capeta de ore unde, in duci-trei ani împreuna cu interesele cuviintiose le-ar’ poté reintorce făra cea mai mica greutate. Candu unu romanu de anima, unu omu cu sentiemente si compătimire vede unele că aceste, nu pote sa nu se întristeze si machnesca plina in adânculu sufletului seu; nu pote sk nu recugete la atatea institute si reuniuni industriali ale altoru națiuni, prin cari aceste, că prin tote atâti factori d’in cei mai poternici alerga ore întrecute spre culmea civilisatiunii si a progresului; nu pote sk nu doresca si natiunaliloru sei atari factori, recunoscuti de cei mai productivi ai inaintarii, atari societati pri salutarie si folositorie, ba adi neaperate, si suspinandu intru anim’a sa sk nu eschiame in acestu respectu: „Domne, vina imperatî’a ta!“ Dar’ eta ea a venitu! „Albin’a“ prin grigi’a neadormita si staruinti’a de feru a barbatiloru nostri conducători e degră intarita, si cu ajutoriulu lui Ddieu in scurtu ,se va pune in lucrare. Ea vine spre a intempină un’a d’in lipsele cele mai ardietorie ale poporului romanu, spre a vindecă unulu d’in morburile cele mai piriculose, cari rodeau si subsapau d’in radecina bunăstarea lui materiala, spre a delatură un’a d’in piedecele mai de capetenia ale progresării nostre de totu soiulu. Ea vine, cum n’a mai venitu vre o întreprindere, chiaru la tempu, chiaru candu se doriă si asceptă mai cu mare sete. Poporulu nostru agricolu nu va mai fi silitu a refugi spre acoperirea trebuintieloru sale la împrumute neomenese, cu enormele procente anuali de 50—103, si a-si pune astu- feliu temeiulu ruinei sale ; de la „Albinia“ va poté capelă in totu tempului împrumute mobiliarie si ipotecarie (Statut. „Alb.“ §. 16. B.), ba si simple, adeca numai pre langa cuventi sau garanti solidi (§. 109.), si anume pre langa neînsemnatele procente de 6 — 8 la anu. — Dara si aceste procente cu câtu aparu si se areta ele inca si mai mice, daca consideramu marea ustoritate si înlesnire intru replatirea împrumutului ! ck ci „Albin’a“ tote imprumuteîe ipotecare le va da pre tempu mai lungu si replatire in rate anuali sau anuitkti. Una comunitate despre a si cumperă ori rescumperă cutare parte de pasciune, cutare parte de pădure, împrumuta de la institutulu „Albin’a“ 15 000 fl. v. a., sk dî,emu cu 7 procente le anu si cu invoiel’a, de a-i replati in restempu de 15 — 20 ani in rate anuali sau anunki. Unde in lumea acést’a se pote pentru o comuna intrega mai mare inlesnire ? — In fine, ce e si mai multu, tieranulu nostru nu va mai avea să alerge după atari împrumute in cetiti si tiere îndepărtate ; elu va avea