Federatiunea, octombrie 1871 (Anul 4, nr. 100-108)

1871-10-14 / nr. 103

Pestea, 13/25. oct., 1871. Starea de crisa in care se afla actulu de im­pacatiune cu Cehii se apropia de dislegare. Inse ce i’elu de deslegare ? Aci este tota greutatea ces­­tiunii. Compromissulu ce se sperase intre ambele parti cu anevoe va fi successu, pentru ca Cehii nu sunt aplecati a primi modificatiunile verîte in re­­scriptulu imp. prin interventiunea Beust-Andrasîa­­na. De va persiste contele Hohenwart pre basea elaboratului Cehiloru, care este totu-una-data si punc­­tulu seu de vedere, atunci crispa este acuta si voin­­ti’a imperatului are sa se manifestedie in scurtu pentru a descurca situatiunea. Scirile electrice so­site asta­ di (cu dat’a de eri) anuncia ck Hohenwart după ce au conferitu tota diu’a cu capii Cehiloru (DD. Rieger si Clam), si­ va fi datu inca eri demis­­siunea dimpreună cu cabinetulu intregu. Mare neno­rocire ar’ fi pentru Ostrunguri’a daca pentru nesce susceptibilităti vane unguresci si d’in intrigele coalitiunii Beust-Andrássy­ane ar’ resulta respingerea impacatiunii cu Cehii, incepute cu bunu auguriu. Neci una-data Austri’a n’a pornitu cu mai multa resolutiune pre caltea cea adeveratu buna si secura spre consoli­darea sa, ca asta-data, si cea neci acum nu pote isbuti. De trei deceniie acestu imperiu vechiu se sbuciuma in dorerile regenerării si blastemulu lui Ddieu se pare a plana a­supr­a-i de nu se pote decide la unu actu salutariu. Finitulu atâtoru în­cercări si esperimentatiuni va fi ca Austri’a va da lumii dovedi pipăite despre nepotenti’a sa si ar­­gumentu lui Bismarcu da sustiene propusetiuma sa făcută la 1866, ca dinasti’a Absburgica sa-si mute centrulu de greutate la Bud’a-Pest’a, ceea ce cu alte cuvinte insemna provinciele nemtiesci a­le Austriei tk treca la imperatîa nemtiesca, apoi di­nastia absburgica se vedia cum va poté impaca pre magiari, slavi si romani. — Nu ne mirkmu de uneltirile unui aventurariu ca Beust, ci ne mirkmu de conduit’a lui Andrássy d’a suleva di­ficultăți in callea impacatiunii cu Cehii, chiaru in momentulu, candu negociatiunile era aprope de inchiare si pentru ce ? numai pentru cuventulu ck in elaboratulu Cehiloru se cuprinde recunosce­­rea pactului dualisticu! Asié se dice, dar’ noi nu o credemu. Sagacitatea lui Andrássy ajunge mai de­parte, mirosa urmările si are ingrijiri, după noi forte întemeiate, dar’ de cari nu va scapa ori cum s’ar’ svercolk dsa cu tota clic’a naţiunii su­verane. Ar’ face multu mai intreleptiesce, daca d’in capulu locului ar’ schimba politic’a spre a netedî callea pentru fiitori’a impacatiune in Translaitani’a in locu d’a impedeca cursulu impacatiunii in Cis­­laitani’a, ca­ci Nemesea inesorabila va ajunge pre D. Andrássy candu neci ce va visa si magiarii voru plati mai scumpu pretiulu impacatiunii frus­trate decâtu daca s’ar’ da de acum după peru. — Reesîndu impacatiunea cu Cehii, pactulu dualisticu se va transformă pre caile pacifica si legala, era de nu va reesî acum, si asié precum se plasmuise, atunci dualismulu se va sparge in capulu magia riloiu si se va sparge cu fragere. Acéstea trebue s- o prevedia Andrássy, séu ca ochii mintei salle nu sunt atâtu de ageri, precum spunu adulato­rii sei. Organulu de predilectiune si de necesitate (pentru limb­a in care se scrie) allu lui Andrási „Pessther L­o y de­dice ca învingerea (daca va fi învingere) momentana a lui Andrási nu i-a casim­atu bucuria, ck ci dinsulu scie preabine ce este in jocu si ck inlaturarea greutatiloru nu este deslegarea loru, ci incurcare si ck după ocolitu­­ra mai lunga ori mai scurta era se va vede in fa­cla cu periclulu si pote intru impregiurari cu mul­tu mai nefavorabile. Adecă învingerea ar semena cu a lui Piribu. Inca una assemene invingere dualismului, apoi va fi asiediatu bine acolo unde i­ se cuvine. Cursulu naturale allu lucruriloru nu se pote impedeca; ceea ce vedemu intemplandu-se asta-di este emanatiunea pactului dualisticu. Atunci candu s’a plasmuitu dualismulu trebuia sa se pre­vedia ca se arunca sementi’a d’in care va resail ftderalismulu, ck­ci dualismulu este germinele lui. De nu va isbuti acum pactulu cu Cehii, noi cari amu speratu multu de la acestu pactu, nu ne su­­perkmu de felu, ck­ci ceea ce are sk urmedie mai tardîu va respunde mai multu asceptariloru nostre federalistice. Ast’a e credinti’a nostra, viitoriulu va veni a o confirmă, precum a venitu si pâna acum a ni da dreptulu la apretîrrile nostre făcute in­­data după inaugurarea dualismului. Sa fiimu cu rabdare si cu buna credintia. Congresulu pressei romane, întrunirea prima a congresului pressei romane avă locu Vineri ser’a, la 8 ore, in sal’a Ateneului romanu. Au fostu de fa­ti a representantii următori elorui foi : Romanulu, Telegrafulu, Column’a lui Traianu, Orientul­u, Opiniunea pu­blica, Revist’a Românismului, Gazet­­’a de Bacau, Semenatoriulu (d’in Berladu), Uniunea liberale (d’in Iaşi), Informaţi­u­­nile d’in Galati, Asmodeu, Caraculu, Ghimpele, Sarsaila, Poporulu si Infor­­matiunile d’in­ Bucuresci. D. U­r­e c­h i­a , amintindu câ initiativ’a congresului a venitu de la „Uniunea liberale,“ d’in Iasi, propuse si congresulu primi, cu d. Holbanu, representantele „Uniunei liberale“ sk ice presiedinti’a provisoria. După acést’a con­­gresulu adopta propunerea presiedintelui provisoriu d’a mar­gini pentru acea sera lucrările numai la alegerea unui altu locale mai apropiatu si a defige dîn’a primei intruniri, in adastarea sosirei si a altoru representanti ai pressei d’in tiera. Siedinti’a a 2-a a congressului Presei romane avu lo­cu dominica, la 8 octomvre, in salonele otelului Lazaru. Congresulu luă conclusiunea prealabile, ca fia­care dina­­ru nu pote fi representatu in sinulu lui de câtu de câtra una sigura persona. Acesta olarire ni se pare forte drepta si mai cu sema asigurandu desbateriloru unu cursu mai regulariu si mai practicu. D. Holbanu făcu apoi una propunere, carea noi o cre­demu forte nimerita. D-lui propuse se se invite in sinulu congresului si toti acei barbati, cari adi nu mai scriu in diurnale, dar’ ale carorv­a pene in trecutu, puse in servitiulu unei foi publice, au contribuitu la marile acte nationali d’in urma si la solutiunea ce au primitu atâtea cestiuni econo­mice, sociali, etc. După desbateri de doue sere, congresulu primi modi­ficarea propunerei d-lui Holbanu in sensulu unei motiuni a d-lui B. P. Hajdeu, ca biuroulu congresului se invite, ca membri onorifici, in sinulu seu, pre acele persone, cari ivo­ra fi desemnate de catra delegatiunile respective ale diua­­reloru, cu restrictiunea ca fia­ care diuaru nu pote recomandă de câtu doue persone. In siedinti’a a trei’a de la 4. octomvre, Congresulu diuaristicu, crediendu că n’aru poté mai bine sé-si inaugure­­die lucrările sale de câtu printr’unu votu de eterna recu­­noscintia venerabililoru barbati, reposatulu George A­s­a­c­h­i , DD. Ionu Eliadu Radulescu si George Baritiu, părinţii dinaristicei romane in cele 3 provincie ale Daciei Traiane, primi in unanimitate, cu celu mai mare entusiasmu, urmatori’a propunere a D-lui G. M­i­s­s­a­i­­­u. PROPUNERE. Celu d’antâiu romanu, care s’a ganditu pentru prim’a ora d’a infiintia una foia periodica in limb’a nostra, a fostu d. Racocea C. R., translatoru in Lembergu ; a publicata inse numai prospectata acelui dinaru, ce avea se iesa pen­tru prim’a data romanesce, fara ca planulu seu sa fi fostu pusu in aplicatiune. La 1822 reposatulu acum, Zaharia Carcalechi, cercă pentru a dou’a ora in Bud’a una asemenea întreprindere, dara si acést’a cadiu. La 1828 C. Rosseti, munténulu, publica in Sassoni’a câte­va numere numai ale unui diuariu politicu numita „Bam’a Lipscei.“ La 1827, venerabilulu D. I. Eliadu Radulescu, pa­­triarchulu publicistiloru nostri moderni, ceruse voia d’a publică una foia romanesca in Bucuresci, inse guvernulu d’atunci nu i incuviintia cererea. Acést’a a descuragiatu pre toti cei-lalti barbati, afara de duoi, cari nu perdura de totu speranti’a, asceptandu după dîs’a D-lui Cogalniceanu , tote de la tempu si de la timpu si impregiurail ! Acesti­a au fosta DD. I. C. Radulescu in Munteni’a G. Assachi, reposatu acum intru fericire la Moldov’a. La 1. aprilie 1829, D. Eliadu publică antâiulu nu­­meru alu „Curierului Romanescu“, unulu d’in diuariele cele mai bune ce amu avutu până in dîu’a de asta­ di, si care după dîs’a plina de adeveru a unui­a d’in veteranii actuali ai publicisticei nostre, a esercitatu cea mai mare inr­urire a supr’a opiniunii publice, a supr’a ideeloru literaturei si chiaru a gustului Romaniloru. Trei luni după Eliade (1. iuliu 1829) G. Assachi scote la lumina in Iasi „Albin’a Romanesca“, diuariu veteranu ce pana la 1859 n’a incetatu a aparé sub una forma sau alta. „Aceste diuare, scrie D. Cogalnicenu, es­te in timpulu ocupatiunii rusesci si sub censur’a impusa pentru acea­si da­ta principatelor, prin ocarmuirea provisoria, fare inse una adeverata revolutiune intre Romani. Ele li deschidea una lume noua, punendu-i in contactu cu cele-alte popore mai civilisate, aretandu-li faptele, propășirile si mai alesu dri­­turile.“ " Unu alu treilea barbatu pre care recunoscinti’a Roma­niloru n’ar trebui se-lu­dice uitării nici-una-data, este d. G. Baritiu, care la 1838 a fundata in ciudea enormeloru greutati ce i se opuneau, „Gazetta de Transilvani’a“ si Foi’a pentru minte, inima si literatura. Cele mai bune article des­pre drepturile si interesele Romaniloru esiau si essu inca in aceste diuam­e cari după mărturisirea celoru competinti (Co­­gol­iceanu, diurnalistu romanu), publiciştii cei mai însemnaţi si­ dedese rendez-vouz“ . . . „Gazet’a de Transilvani’a a fostu operatoriulu celu mai înfocatu alu Principateloru, celu mai neobossitu alu na­ţionalismului, protivniculu neimpacatu alu turcuriloru de d’in afara si alu abusuriloru de d’in intru, care li impedică pro­păşirea. La „Gazet’a de Transilvani’a“ allergau toti publi­cistii romani, cari in patri’a loru nu gassiau organu pentru a-si publică ideele. „Gazet’a de Transilvani’ad­eră pentru Principate pres­s’a libera, organulu opini­unii publice. Gazet’a lui G. Baritiu a făcutu multa bine, a opritu multa reu si in totu chipulu a esercitatu una mare inr­urire in lassi si in Bucuresci, atâtu a supr’a guver­­neloru, câtu si a supr’a poporului.“ Candu vedemu, chiaru in dîtele nostre, acestu timpu dîsu alu tolerantiei si alu libertăţii, la câte greutâti, sacri­­fieie, pericole si privaţiuni este supusa meseri’a de diuaris­­tu, candu soimu, cu unu Eliade, cu unu Asachi, că unu Baritiu au avutu a învinge greutâti si mai coversîtorie sub intreitulu jugu de feru alu presiunii moscovite, austriace si turce, spre a sustiené câte 25 si 30 de ani nisce organe de publicitate ce deveniseră nisce adeverate amvone naţionali, nu potemu a nu fi pătrunşi de cea mai adenca recuno­­scintia pentru aceşti trei iniţiatori ai nostri in materi’a de presa, pentru aceşti măiestri ai carora discipuli sunt toti publiciştii noştri de asta­di, tineri sau betrani. Pentru aceste consideratiuni ’­ Am onore a propune acestui primu congresu alu pres­­sei romane, fiic’a si continuatorea presei de la 1829 si 1838, că inceputulu lucrariloru sale sa-lu faca printr’unu vota de eterna recunoscintia in memori’a reposatului G. Asachi, pri­­mulu diuaristu moldovénu, a d-lui I. Eliade Radulescu, pri­­mulu diuaristu munténu si a d-lui G. Baritiu, primulu diua­­ristu ardelénu. Moral’a ne invétia a uită relele, nici-odata bine-facerile. Recunoscinti’a este un’a d’in primele virtuti ale marelui si generosului poporu romanu. Pana si animalele, dîce intre­­leptulu Ségur, sunt recunoscatorie, ca­ci ingratitudinea este unu vitiu in contr’a naturei. Procedendu astu-felu ne vomu achită de cea d’antâiu detoria a acestui primu congresu alu pressei romane si ne vomu face vrednici de respectulu urmasiloru nostri. Bucuresci, in 4 octombre, 1871. G. MisaiÎdi Adunarea luă urmatori’a conclusiune, care se primi in unanime aplause. Bir. 103-571. Anulu alu patrulea MDCCCLXXI. Pest’a, Joi, 14./26. oct., 1871. Locuinti’a Redactorului si Cancelari’« Redactiunii e in Strat’a tragatoriului [1.8- veszutoza]. Nr 5. Scrisorile nefrancate nu se voru primi decatu numai de la corespun­­dintii regulari ai „Federatiunii.“ Articlii tramisi si nepublicati se voru arde. Diurnalu politicu, literariu, comerciala si economicii. Pretiulu da Prenaniemtianu. Pre trei lune • . . 3 fl. v. a Pre­tiese lune. • . 6 „ „ „ Pre aaulu intregu . 12 „ „ „ Pentru It d­eianl’a : prea. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. » 6 line 16 „ = 16 „ „ TM 3 8 I, — 8 „ Pentru insertiuni : 10 or. de linia,si 30 or. taos’a tim­brare pentru fîespe-oare publica­­tiune separata. In loculu deschisu 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 er- Va esi Mercuri­a, Tineri­a si Woitimnec’a. CONCLUSIUNE. A­supr’a propunerei D-lui G. Misailu d’a se esprime recunoscintia barbatiloru, cari că părinţi ai dinaristicei ro­mane, in cele trei provincie ale Daciei Traiane, au concursu la renascerea Romanităţii, luptandu pre calea spinosa a publicismului. Inspirata de nobil­a inițiativa a acestora veterani ai pressei romane.

Next