Federatiunea, februarie 1872 (Anul 5, nr. 9-19)

1872-02-02 / nr. 9

8*est’a, Vineri, 21. ian., 2. febr., 1872. Looninti’a Redactorului ai r«»eelnri'« Redaetinnii e in strat’a tragatorlnlul [L8- véasutoxa], Nr 6. Scrisorile infranoate nu se voru primi decatu numai de la corespun­­dintii regulari ai „Federatiunii.“ A­rtiotii tramisi si nepublicat­i se voru arde. Diurnalu politicii, literariu, comercialu si economicu. Va esî Mercur!­», Vineri­» si Domine«*»« Prédain do Prenum­eratliune : Pre tréi lune • . . 3 fl. v. * Pre siese lune . • • 6 „ „ » Pre anumn întregii • 12 „ „ » Pentru n­ouianl’a : prea. intregu 30 Fr. = 30 Lei n „ 6 lune 16 ., = 16 „ ,, * 1 » 3­­­8 „ = 8 „ „ Pentru Innertiunl : 10or. de linia,si 30 or. taos’a tina bi alt pentru n­espe­care publica­­tiiine separatu. In loculu deschian 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 or- Din causa serbatorii catolice numerulu prossimu aiu diuariului nostru va apari numai mer­­curi­a venitoria. JRedactiunea. Delibera din ei fac cite.*) Ne amagescu unii, ca dorinttele mosîloru si parintiloru nostri s’a implinitu, — romanii sunt aîegatori, sunt aplicati la officie, relegiunea loru e recepta, limb’a li­e deslegata si — daca nu vreu a urma, — potu sa-si descopere dorerile innaintea solgabiroului si la primariulu (judele) gatului, in unele casuri chiaru si innaintea judelui de cercu, in limb­a loru propria­­­ba, lucru necredintu si neasceptatu in unele comitate, in cari intre 20,000 romani se afla resfirati si cate­va miistere de un­guri, limb’a romana e primita chiaru de proto­­colaria, adeca unu translatoru romaim traduce proto­­collulu magiam in limb’a romana, apoi acestu protocollu se pune in — archivu ! Press’s rom. e libera, numai câtu scriitorii nostri capeta cuarte­­riu gratis la Vatiu si pre langa abund­inti’a de libertate si de drepturi, carei­a assemene nu se afla pre rotogolulu pamentului, totu­si suntemu nu nu­mai neintrellepti, dar’ si nemultiamitori, candu, in locu de a serba tote dîilele cate una „Te Deum!“ pentru prosperitatea celloru ce ni-a daruitu aceste bunetiti, si in locu de a tiené totu deaun’a cu re­­gimulu, — pentru ca nu e potere decâtu numai de la Dolku ■— unii sunt passivisti, adeca nu lucra nemica, era altii sunt utopisti si pre candu nu se multiumiscu cu celle cascigate, nu merita a cas­­ciga mai multu, ba merita, pote, ca sk perdia si celle ce ni­ se pare a le fi cascigatu. Ar’ trebui sk pismuimu sortea acestoru omeni, cari se afla in­­tr’assemene fericire patriarchala primitiva daca afrontulu venitu d’in partea loru nu ar’ fi ironia sarbeda si batere de jocu cu miser’a stare a bie­tului romanu ; inse acesti omeni se tienu de pro­videnţiali si sunt profeţi, caror’a li­ se areta Ddieu in rugu­l si Deacu in clubu ; după suatulu aces­­toru profeţi providenţiali, ar’ trebui sk renuncik­­mu la tote drepturile, fia natiunali, fia politice ; sk incredintiamu sortea naţiunii conducerei loru; sk nu ceremu, ci nu scimu ce cerem.. — ei inse sciu ce nu trebuiesce si nu voru cr­esce natiunea ca pre unu mnellusiellu „bîrnacu* **) aplecandu-lu pote la doue oui, ca sk-i cresca lan’a sk se pota tunde preste totu annulu. După acesta procedura ne am mân­tui de tote necasurile, pentru tri binele si lipsele ei nu le am cunosce , mintea si semitulu nostru, le-am pune de cuiu, facandu ne partasi d’acea mi­nune ca sk meditedie altii si pentru noi ! Si daca stapanii nostri ar’ manca, ne am satura noi, am duce vietia alba fara de griji. De averea si de sângele nostru are sa despuna singuru poterea in folosulu ei, ck asié este (! ?) porunc’a lui Ddieu. Tenerimea nostra s’ar sfii a vorbi romanesce (ca d. e. in casele mai multoru familie romane po­reclite de „jó érzelmű hazafi­“) numai pentru ca sk nu perdia încrederea stapaniloru si d’in asta causa apoi sk nu pota ajunge de domnii „cance­­liatu,“ — ck ci mai de­parte, feresca Ddieu, sk pota ajunge ca romanu, pentru ck devenindu oda­tă lucrulu pana aci nu va mai fi trebuintia de „Consiliariu Supremu,“ care sk ne conducă pre acesta carare, pre care am ajunsu deja , la —■ sa­pa de lemnu. — Limb’a protocollaria, ca ceremo­nia secca, nu va men­tâ sa mai devină neci in archivu, si acum, daca procedur’a amintita nu pote avé alte resultate, decâtu cari le-am aretatu in nucleo, — cei ce se batjocurescu cu autonomi’a Transsilvaniei se potu mangaia, ba potu fi chiaru siguri, ca in casulu amintitu, ungurii Trassilvane­­ni decadinti de la domnire, dependenti in Trans­­silvani’a de la domnii d’in Pest’a, si in Pest’a ne­­considerati, ei insi­si voru sa restituesca autonomi’a Transsilvaniei neavendu a impartî drepturi cu romanii ; apoi, firesce, ca ne­standu-le neci una pe­­deca innainte, ca prevediutori intrellepti ingrigindu-se ca plebea amortîta sa nu-si mai venia in om­, firesce si preafiresce ce ar’ grăbi a intruduce cu autonomi’a si aparatulu „Aprobateloru si Compilateloru“, ba, tra­­indu acum in epoc’a drumuriloru de ferru si a telegrafeloru, pote ck ar’ mai face si una „No­vella“ la „Aprobate“ oprindu poporului romanu folosulu acestor­u inventiuni menite numai pentru poporulu „cellu alessu“, adeca judani si magiam Dare­­­sk lasskum la o parte glumele, nu ajunge amaritiunea dîllei, noi inca, vrendu a demustra ratecirea in procedere, am devenitu la aceste re­sultate glumetie, ca ridiendu se doved.mu, ca adeverulu diace in mediulocu. Adeca : amici sin­ceri ai unguriloru in vietia sociale si commerci­­ale, amici sinceri ai unguriloru pre terrenulu con­stitutionale d’in convingere ck destinele m-su iden­tice, inse pre langa stricta observare a legii in Gestiunea libertății constitutionali fara de reserva seau viclenia sk staruimu prin mediulocele con­stitutivi nali la deplinătatea indreptatîiii ega­­ ca „Romani“ si in acesta procedura legale sk nu ne confunde învinuirile astate si motivate prin sus­­pi­ciu nari Murite, ck am avé cugete reservate si ck tendinti’a ni-ar’ fi a suprematisâ natiunea ma­giara, ce e cu nepotintia ; acest­a o sciu preabine si cei ce ne suspicim­edia, dar’ se folosescu de preteste fabulose, crediendu ck noi nu scimu doc­­trin’a fabulei „Lupulu si mnellulu.“ In acesta cestiune sk nu fimu neci de câtu creduli. Politica e in sine arte si chiaru in punctulu acestu­a se adeveresce ck „ce e a mana, nu e minciuna si ck grati’a si promissiunile neîmplinite sunt budu­rl’a nebunului. Noi inca trebue sk stergemu dan fraseologi’a natiunale mai multi termini nepractici si neamesurati poteriloru si^ stării nostre. N­­­oi suntemu de vitia romani si ca atari supusi coro­nei regatului Ungariei *, noi nu potemu si precum am aretatu e numai bula si calumma ck am vre sk schimbamu form’a guvernării (monarchice con­­stitutionale) acestui statu, ceea ce staruimu pre caile constitutiunale a se schimbă este sistemulu, in poterea carui­a domnesce unu singuru elementu, unu singuru factoru d’in celle multe cari consti­tuescu statulu, cu desconsiderarea, cu apesarea celloru lalte eleminte si factori de statu , — dar constitutiunea statului nu da dreptulu la egala în­dreptățire, fara a se poté pretinde ca sa ne lape­­demu de origine si limba, d’in contra noi tocm­a si numai ca romani potemu avé interessu eminente d’a apera statulu acestu­a, cu tote drepturile si l­­bertatile lui pentru ca sa ne bucuramu de liber­­tate si drepturi. Tendinti’a nostra nu e dar alta, decâtu realis­area acestui interessu eminentu ; ca sa fimu in stare a ne lipi de statulu acestu­ a cu tru­­pu si cu sufletu, ca daca ne-am sacrificata averea si sângele, aperandu de veacuri acesta tierra, ca sclavi singuru numai in interessulu stapaniloru, si ne sacrificamu averile si sângele in viitoriu si pen­tru interessulu nostru si altu loru, era ei si in in­teressulu nostru, ca liberi si egalu indreptatîti si imprumi­tatu interessati la sustienerea si aperarea patriei communi. Dar’ togm’a pentru ca interes­sulu acestu­a este eminem­inte de statu, etiu ca pa­na acum nerealisatu, se pote realisa numai prin representanti’a tierrei, singura competinte a pune in vietia principiele proclamate si depuse in legile d’in 1848. — Conversatiunea ce cultivamu in vie­ţi’a sociale, si chiaru la confidenţialele întâlniri pre la bancheturi (ospetie), porta in sine caracteristic­a amiciţiei sociale de care trebue sa ne folosimu cu tota occasiunea ; a crede inse, ca prin etic ett­a so­ciale am impacatu referintiele îndreptăţirii politice in statu e credulitate prea nevinovata. In politica inca mai multu ca aiurea, are valore asstom a amicus Plato, amicus Aristoteles, sed maxime amica : drepturile.“­­ Lupt’a pentru drepturile constitutionali, chiaru si intre cei egali in rep­a­tati, este continua, cu atâtu mai pucinu are da incetu la noi, cari ne aflamu inca extra muros, si avemu mediuloce mai auguste depuse in egea e ec­toraie, decâtu ca in camer’a tierrei sa fimu repre­­sentati conformii pret­ensi­uni­loru indreptat in ce ni­ s’ar cuveni si care ne ar’ pune in stare a de­­compune interessulu nostru, precum Tanu numitu: emineminte de statu, in consunantia cu legile fun­damentale. — Veni-in timpulu acestu­a, nu aten­­ua inse aprossimarea lui, atât’a de la noi, câtu de la cei ce potu despune de timpu si mediuloce ; detorinti’a nostra e a persevera in firma sperantia, nutrita de convicţiuni, ck timpulu trebue sk venia si se alm­edie si dorerile nostre, — pana atunci sk lucrkmu ! — sk lucrkmu inse pentru noi, ca sk nu ne plangemu ck fruptulu osteneleloru nos­tre lu folosescu alţii si adese­ori cu injuri’a nostra. Acţiunea cea mai de aprope se deschide cu alegerile pentru sessiunea viitoria a dietei. Lupt’a electorale sk ne afle uniti ! Sk lipsescu d’intre noi urele personali, imparechiarea si scissiunea in par­tite. Unu singuru trupa sk fimu, unu sufletu sk noi inspire si sk ne conducă pre toti. Cunoscemu programmele celloru doue mari partite politice, numite drept’a si stang’a, seau dea­­chisti si oppositiunali. In ajunulu alegeriloru si un’a si alta partita abundedia in promissiuni libe­­berali, amendoue promittu chiaru si indestullirea na­­tiunalitatiloru. Apromissiuinile aceste inse trebue luate „cum grano salis“ — si noi sk ne cautamu de treab’a nostra. — Sk ne intrunimu si noi intr’o partita constitutiuoala si ca maturi de drepturi politice in fia care cercu de alegere se avemu candidatulu nostru, in care sk ni concentrkmu tote voturile, fkra privire, ore suntemu in majoritate ori mino­ritate, ca­ci convingerea politica matura nu depinde de la resultatulu momentanii, — d’in contra caracterisédia con­­duit’a politica a alegatoriloru , apoi minoritatea, in mul­te casuri, decide sortea partiteloru mari, sciindu intrebuintiu bine momentulu decidetoriu. Cu tote câte s’fi vorbitu prin unele diuarie, (amentite si in acestu diurnalu), si cu tota pre­­tensiunea conducatoriului unui diurnalu nat., care aude crescindu erb’a, si se crede indispensabile intru tote, — partit’a guvernamentale n’au venitu inca prin semne juste si „positive“ a ne „usiora alegere­a“, prin urmare terrenulu oppositiunale ni-lu impune conduit’a ei si a gu­vernului essîtu d’in acesta majoritate.*) ^ *) A se vede Nr. 8 „Fed.* **) Fara mama si pre carele pecurariulu lu lapredia candu la una pue candu la alt’a. Red. Mr. 11 609. Anula ala cincilea MDCCCLXXII. Camer’a representantiloru Ungariei. S i e d i n t i’a de 1 a 30. i a n., 1872. Presiedintele Paulu Somssich deschide siedinti’a la 10 ore a. m. Guvernulu a fosta representatu prin ministrii : Kerkapoly si Szlávy. După verificarea procesului verbalu alu siedintiei tre­cute presiedintele anuncia una petitiune, carea se trece la comissiunea petitionaria. — Ministrulu de interne aduce la cunosciinti’a camerei, ck Majestatea Sa a numi­tu pre deputatulu cont. Adaoau V a y comite supremu alu comitatului Sabolciu. Presiedintele comunica apoi, ca terminulu legalu de trei dieci dîle, reservatu pentru presintarea protesteloru ce s’aru face contr’a alegerii deputatului E. Matolay, a espiratu , dreptu­ ace’a deputatulu d’in cestiune e verificatu definitivu. — Ionu­ț­i d­a­­ s pune pre biuroulu camerei una petitiune a opusetiunii liberale d’in Pest’a privitoriu la proiectulu de lege despre mod­ficarea legii electorale. Se trece la comissiunea petitionaria. Iosifu Madarász interpelleza pre ministrulu de cultu si instructiune publica, daca este aplecatu a presintu, de­sî nu in sessiunea presenta, celu putienu in cea venito­ria, unu proiectu de lege despre modificarea despusetiuniloru legii instructiunii poporale d­in an. 1868, care sa pretinsu de repetate ori, — si in specie despre modificară despusetiuniloru referitorie la normarea salarieloru pre sem’a invetiatoriloru scoleloru poporale si la obligamentulu militarul alu invetia­­toriloru d’in cestiune.­­— Interpellatiunea se va comunică ministrului concerninte. Bar. Iuliu Nyáry presinta nunciulu camerei magna­­tiloru, după care acést­a a acceptata nemodificatu proiectulu de lege despre spessele pentru administratiunea juredic­*) Principiele enunciate intru acestu articlu se aplica si la conduit’a Rloru d’in Transsilvani’a in ceea ce privesce solidaritatea si disciplinarea partitei nationali constitutionali, era câta pentru aplecarea la alegerile viitorie, aceasta ces­tiune de suprema importantia se va trata ex asse in acesta i dinariu. R­e­d.

Next