Federatiunea, februarie 1872 (Anul 5, nr. 9-19)
1872-02-02 / nr. 9
8*est’a, Vineri, 21. ian., 2. febr., 1872. Looninti’a Redactorului ai r«»eelnri'« Redaetinnii e in strat’a tragatorlnlul [L8- véasutoxa], Nr 6. Scrisorile infranoate nu se voru primi decatu numai de la corespundintii regulari ai „Federatiunii.“ Artiotii tramisi si nepublicati se voru arde. Diurnalu politicii, literariu, comercialu si economicu. Va esî Mercur!», Vineri» si Domine«*»« Prédain do Prenumeratliune : Pre tréi lune • . . 3 fl. v. * Pre siese lune . • • 6 „ „ » Pre anumn întregii • 12 „ „ » Pentru nouianl’a : prea. intregu 30 Fr. = 30 Lei n „ 6 lune 16 ., = 16 „ ,, * 1 » 38 „ = 8 „ „ Pentru Innertiunl : 10or. de linia,si 30 or. taos’a tina bi alt pentru nespecare publicatiiine separatu. In loculu deschian 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 or- Din causa serbatorii catolice numerulu prossimu aiu diuariului nostru va apari numai mercuria venitoria. JRedactiunea. Delibera din ei fac cite.*) Ne amagescu unii, ca dorinttele mosîloru si parintiloru nostri s’a implinitu, — romanii sunt aîegatori, sunt aplicati la officie, relegiunea loru e recepta, limb’a lie deslegata si — daca nu vreu a urma, — potu sa-si descopere dorerile innaintea solgabiroului si la primariulu (judele) gatului, in unele casuri chiaru si innaintea judelui de cercu, in limba loru propriaba, lucru necredintu si neasceptatu in unele comitate, in cari intre 20,000 romani se afla resfirati si cateva miistere de unguri, limb’a romana e primita chiaru de protocolaria, adeca unu translatoru romaim traduce protocollulu magiam in limb’a romana, apoi acestu protocollu se pune in — archivu ! Press’s rom. e libera, numai câtu scriitorii nostri capeta cuarteriu gratis la Vatiu si pre langa abundinti’a de libertate si de drepturi, careia assemene nu se afla pre rotogolulu pamentului, totusi suntemu nu numai neintrellepti, dar’ si nemultiamitori, candu, in locu de a serba tote dîilele cate una „Te Deum!“ pentru prosperitatea celloru ce ni-a daruitu aceste bunetiti, si in locu de a tiené totu deaun’a cu regimulu, — pentru ca nu e potere decâtu numai de la Dolku ■— unii sunt passivisti, adeca nu lucra nemica, era altii sunt utopisti si pre candu nu se multiumiscu cu celle cascigate, nu merita a casciga mai multu, ba merita, pote, ca sk perdia si celle ce ni se pare a le fi cascigatu. Ar’ trebui sk pismuimu sortea acestoru omeni, cari se afla intr’assemene fericire patriarchala primitiva daca afrontulu venitu d’in partea loru nu ar’ fi ironia sarbeda si batere de jocu cu miser’a stare a bietului romanu ; inse acesti omeni se tienu de providenţiali si sunt profeţi, caror’a li se areta Ddieu in rugul si Deacu in clubu ; după suatulu acestoru profeţi providenţiali, ar’ trebui sk renuncikmu la tote drepturile, fia natiunali, fia politice ; sk incredintiamu sortea naţiunii conducerei loru; sk nu ceremu, ci nu scimu ce cerem.. — ei inse sciu ce nu trebuiesce si nu voru cresce natiunea ca pre unu mnellusiellu „bîrnacu* **) aplecandu-lu pote la doue oui, ca sk-i cresca lan’a sk se pota tunde preste totu annulu. După acesta procedura ne am mântui de tote necasurile, pentru tri binele si lipsele ei nu le am cunosce , mintea si semitulu nostru, le-am pune de cuiu, facandu ne partasi d’acea minune ca sk meditedie altii si pentru noi ! Si daca stapanii nostri ar’ manca, ne am satura noi, am duce vietia alba fara de griji. De averea si de sângele nostru are sa despuna singuru poterea in folosulu ei, ck asié este (! ?) porunc’a lui Ddieu. Tenerimea nostra s’ar sfii a vorbi romanesce (ca d. e. in casele mai multoru familie romane poreclite de „jó érzelmű hazafi“) numai pentru ca sk nu perdia încrederea stapaniloru si d’in asta causa apoi sk nu pota ajunge de domnii „canceliatu,“ — ck ci mai departe, feresca Ddieu, sk pota ajunge ca romanu, pentru ck devenindu odată lucrulu pana aci nu va mai fi trebuintia de „Consiliariu Supremu,“ care sk ne conducă pre acesta carare, pre care am ajunsu deja , la —■ sapa de lemnu. — Limb’a protocollaria, ca ceremonia secca, nu va mentâ sa mai devină neci in archivu, si acum, daca procedur’a amintita nu pote avé alte resultate, decâtu cari le-am aretatu in nucleo, — cei ce se batjocurescu cu autonomi’a Transsilvaniei se potu mangaia, ba potu fi chiaru siguri, ca in casulu amintitu, ungurii Trassilvaneni decadinti de la domnire, dependenti in Transsilvani’a de la domnii d’in Pest’a, si in Pest’a neconsiderati, ei insisi voru sa restituesca autonomi’a Transsilvaniei neavendu a impartî drepturi cu romanii ; apoi, firesce, ca nestandu-le neci una pedeca innainte, ca prevediutori intrellepti ingrigindu-se ca plebea amortîta sa nu-si mai venia in om, firesce si preafiresce ce ar’ grăbi a intruduce cu autonomi’a si aparatulu „Aprobateloru si Compilateloru“, ba, traindu acum in epoc’a drumuriloru de ferru si a telegrafeloru, pote ck ar’ mai face si una „Novella“ la „Aprobate“ oprindu poporului romanu folosulu acestoru inventiuni menite numai pentru poporulu „cellu alessu“, adeca judani si magiam Daresk lasskum la o parte glumele, nu ajunge amaritiunea dîllei, noi inca, vrendu a demustra ratecirea in procedere, am devenitu la aceste resultate glumetie, ca ridiendu se doved.mu, ca adeverulu diace in mediulocu. Adeca : amici sinceri ai unguriloru in vietia sociale si commerciale, amici sinceri ai unguriloru pre terrenulu constitutionale d’in convingere ck destinele m-su identice, inse pre langa stricta observare a legii in Gestiunea libertății constitutionali fara de reserva seau viclenia sk staruimu prin mediulocele constitutivi nali la deplinătatea indreptatîiii ega ca „Romani“ si in acesta procedura legale sk nu ne confunde învinuirile astate si motivate prin suspiciu nari Murite, ck am avé cugete reservate si ck tendinti’a ni-ar’ fi a suprematisâ natiunea magiara, ce e cu nepotintia ; acesta o sciu preabine si cei ce ne suspicimedia, dar’ se folosescu de preteste fabulose, crediendu ck noi nu scimu doctrin’a fabulei „Lupulu si mnellulu.“ In acesta cestiune sk nu fimu neci de câtu creduli. Politica e in sine arte si chiaru in punctulu acestua se adeveresce ck „ce e a mana, nu e minciuna si ck grati’a si promissiunile neîmplinite sunt budurl’a nebunului. Noi inca trebue sk stergemu dan fraseologi’a natiunale mai multi termini nepractici si neamesurati poteriloru si^ stării nostre. Noi suntemu de vitia romani si ca atari supusi coronei regatului Ungariei *, noi nu potemu si precum am aretatu e numai bula si calumma ck am vre sk schimbamu form’a guvernării (monarchice constitutionale) acestui statu, ceea ce staruimu pre caile constitutiunale a se schimbă este sistemulu, in poterea caruia domnesce unu singuru elementu, unu singuru factoru d’in celle multe cari constituescu statulu, cu desconsiderarea, cu apesarea celloru lalte eleminte si factori de statu , — dar constitutiunea statului nu da dreptulu la egala îndreptățire, fara a se poté pretinde ca sa ne lapedemu de origine si limba, d’in contra noi tocma si numai ca romani potemu avé interessu eminente d’a apera statulu acestua, cu tote drepturile si lbertatile lui pentru ca sa ne bucuramu de libertate si drepturi. Tendinti’a nostra nu e dar alta, decâtu realisarea acestui interessu eminentu ; ca sa fimu in stare a ne lipi de statulu acestu a cu trupu si cu sufletu, ca daca ne-am sacrificata averea si sângele, aperandu de veacuri acesta tierra, ca sclavi singuru numai in interessulu stapaniloru, si ne sacrificamu averile si sângele in viitoriu si pentru interessulu nostru si altu loru, era ei si in interessulu nostru, ca liberi si egalu indreptatîti si imprumitatu interessati la sustienerea si aperarea patriei communi. Dar’ togm’a pentru ca interessulu acestua este emineminte de statu, etiu ca pana acum nerealisatu, se pote realisa numai prin representanti’a tierrei, singura competinte a pune in vietia principiele proclamate si depuse in legile d’in 1848. — Conversatiunea ce cultivamu in vieţi’a sociale, si chiaru la confidenţialele întâlniri pre la bancheturi (ospetie), porta in sine caracteristica amiciţiei sociale de care trebue sa ne folosimu cu tota occasiunea ; a crede inse, ca prin etic etta sociale am impacatu referintiele îndreptăţirii politice in statu e credulitate prea nevinovata. In politica inca mai multu ca aiurea, are valore asstom a amicus Plato, amicus Aristoteles, sed maxime amica : drepturile.“ Lupt’a pentru drepturile constitutionali, chiaru si intre cei egali in repatati, este continua, cu atâtu mai pucinu are da incetu la noi, cari ne aflamu inca extra muros, si avemu mediuloce mai auguste depuse in egea e ectoraie, decâtu ca in camer’a tierrei sa fimu representati conformii pretensiuniloru indreptat in ce ni s’ar cuveni si care ne ar’ pune in stare a decompune interessulu nostru, precum Tanu numitu: emineminte de statu, in consunantia cu legile fundamentale. — Veni-in timpulu acestua, nu atenua inse aprossimarea lui, atât’a de la noi, câtu de la cei ce potu despune de timpu si mediuloce ; detorinti’a nostra e a persevera in firma sperantia, nutrita de convicţiuni, ck timpulu trebue sk venia si se almedie si dorerile nostre, — pana atunci sk lucrkmu ! — sk lucrkmu inse pentru noi, ca sk nu ne plangemu ck fruptulu osteneleloru nostre lu folosescu alţii si adeseori cu injuri’a nostra. Acţiunea cea mai de aprope se deschide cu alegerile pentru sessiunea viitoria a dietei. Lupt’a electorale sk ne afle uniti ! Sk lipsescu d’intre noi urele personali, imparechiarea si scissiunea in partite. Unu singuru trupa sk fimu, unu sufletu sk noi inspire si sk ne conducă pre toti. Cunoscemu programmele celloru doue mari partite politice, numite drept’a si stang’a, seau deachisti si oppositiunali. In ajunulu alegeriloru si un’a si alta partita abundedia in promissiuni libeberali, amendoue promittu chiaru si indestullirea natiunalitatiloru. Apromissiuinile aceste inse trebue luate „cum grano salis“ — si noi sk ne cautamu de treab’a nostra. — Sk ne intrunimu si noi intr’o partita constitutiuoala si ca maturi de drepturi politice in fia care cercu de alegere se avemu candidatulu nostru, in care sk ni concentrkmu tote voturile, fkra privire, ore suntemu in majoritate ori minoritate, caci convingerea politica matura nu depinde de la resultatulu momentanii, — d’in contra caracterisédia conduit’a politica a alegatoriloru , apoi minoritatea, in multe casuri, decide sortea partiteloru mari, sciindu intrebuintiu bine momentulu decidetoriu. Cu tote câte s’fi vorbitu prin unele diuarie, (amentite si in acestu diurnalu), si cu tota pretensiunea conducatoriului unui diurnalu nat., care aude crescindu erb’a, si se crede indispensabile intru tote, — partit’a guvernamentale n’au venitu inca prin semne juste si „positive“ a ne „usiora alegerea“, prin urmare terrenulu oppositiunale ni-lu impune conduit’a ei si a guvernului essîtu d’in acesta majoritate.*) ^ *) A se vede Nr. 8 „Fed.* **) Fara mama si pre carele pecurariulu lu lapredia candu la una pue candu la alt’a. Red. Mr. 11 609. Anula ala cincilea MDCCCLXXII. Camer’a representantiloru Ungariei. S i e d i n t i’a de 1 a 30. i a n., 1872. Presiedintele Paulu Somssich deschide siedinti’a la 10 ore a. m. Guvernulu a fosta representatu prin ministrii : Kerkapoly si Szlávy. După verificarea procesului verbalu alu siedintiei trecute presiedintele anuncia una petitiune, carea se trece la comissiunea petitionaria. — Ministrulu de interne aduce la cunosciinti’a camerei, ck Majestatea Sa a numitu pre deputatulu cont. Adaoau V a y comite supremu alu comitatului Sabolciu. Presiedintele comunica apoi, ca terminulu legalu de trei dieci dîle, reservatu pentru presintarea protesteloru ce s’aru face contr’a alegerii deputatului E. Matolay, a espiratu , dreptu ace’a deputatulu d’in cestiune e verificatu definitivu. — Ionuți da s pune pre biuroulu camerei una petitiune a opusetiunii liberale d’in Pest’a privitoriu la proiectulu de lege despre modficarea legii electorale. Se trece la comissiunea petitionaria. Iosifu Madarász interpelleza pre ministrulu de cultu si instructiune publica, daca este aplecatu a presintu, desî nu in sessiunea presenta, celu putienu in cea venitoria, unu proiectu de lege despre modificarea despusetiuniloru legii instructiunii poporale din an. 1868, care sa pretinsu de repetate ori, — si in specie despre modificară despusetiuniloru referitorie la normarea salarieloru pre sem’a invetiatoriloru scoleloru poporale si la obligamentulu militarul alu invetiatoriloru d’in cestiune.— Interpellatiunea se va comunică ministrului concerninte. Bar. Iuliu Nyáry presinta nunciulu camerei magnatiloru, după care acésta a acceptata nemodificatu proiectulu de lege despre spessele pentru administratiunea juredic*) Principiele enunciate intru acestu articlu se aplica si la conduit’a Rloru d’in Transsilvani’a in ceea ce privesce solidaritatea si disciplinarea partitei nationali constitutionali, era câta pentru aplecarea la alegerile viitorie, aceasta cestiune de suprema importantia se va trata ex asse in acesta i dinariu. Red.