Federatiunea, martie 1872 (Anul 5, nr. 20-32)

1872-03-01 / nr. 20

si rsaiwiari'» Redaction!! e in Strat’a tragatoriului [I.Ö­­vészntoxa], Nr 6. Scrisorile nefrancate mi se vorn primi donate numai de la corespun­­dintii regulari ai „Federatiunii.“ A­­rtiolii tramisi si nepublicati se vorn arde. Nr. 30-630. JP©St’a, Vineri, 18. febr., 1. martie, 1872. Anulu alu cincilea MDCCCLXXII. ti­pulati’a Redactorului Diurnalu politicii, literariu, comercialii si economicii. Va esî Mercur’I-a, Vineri­a »i Ironiissee’a. Pred­um­ d-f Premnnicrntian« . Pre trei lune . . . 3 fi. v. a Pre sisse line . •• • 6 n Pre anulu intregu • 12 „ „ * Pentru Huin­au!'« , prea- intregu 30 Pr. =*= 30 Lei n „ 6 lune 16 „ == 16 „ „ » 3­0 _ b ,, ,, Pentru Inscrilonl : 10 or. de linia,si 30 pr. taos'a tint bi­ale pentru n­esoe-oare public­a­­tiune separatii. In loculu desch­isn 20 or. de linia. Unn esemplariu costa 10 cr- Pest’a, 17./29. fauru, 1872. Legea de argintia a minist­eriulu ai erspergianu ajunse in fine si înaintea camerei representantiloru. La inceputulu desbatiriloru siansele pareau a fi in defavorulu ministeriului, de ora ce se sciea, eki dalmatinii nu se voru poté casciga cu neci Unu pretiu pentru proiectulu guvernului ; dar’ amenin­­ti­rile acestui­a, ce va dissolve diet’a dalmatina, si la casu de lipsa tote celelalte diete provinciale, ba chiaru si Reichsrath­ulu, făcură sa amutiesca totu spiretulu de opusetiuna a deputatiloru renitenti, si estu­ modu ominos’a lege guverniale se admissa cu 104 contr’a 49 voturi. In camer’a representantiloru Ungariei se con­tinua cu multa ostentatiune desbaterea generale a­supr’a proiectului de lege alu guvernului, despre modificarea legii electorale d­in 1846. Dintre depu­taţii romani până acum’a au vorbitu dan­ Sigis­­mundu Poppu, Eugeniu si Alessandru Motioni, si Demetriu Bonciu, ale caroru­a vorbiri le vomu pu­­blica in totu cuprinaulu loru, dar’ si plina atunci insemnamu, cu toti patru deputaţi combătură cu multa oratoria si logici, cum si cu arguminte neresturnavere, monstruosulu fetu alu guvernului, ce tinde la suprimerea naţionali­ kt­lo­u, si in spe­cie la a rom­aniloru. Noulu locotenente banalu alu Croaţiei, Vaca­­noviciu, desvolta activita e energici­i firesce in favorulu si pre placulu stapaniloru sei d’in Pest’a. Diuariele nationale se confisca cu radical’a, co­miţii supremi se destituescu, si sub-prefectii (judii cercuali) primescu instrucţiuni preste instrucţiuni pentru nou’a pao­p““'“ omonin,­tiati chiaru si cu destituire daca voru neglege esecutarea punctuala a acestoru instrucţiuni. Estu­­modu guvernulu d’in Zagrabi’a esercita tota pres­­siunea possibile numai ca sk si pota véni câtu mai multi adicti in venitori’a dieta croata. Dar’ acestu zelu pik mare si obedientia prk supusa a locote­­nentelui facia de stapanii si mai marii lui provo­cam unu conflictu seriosu si nu neinsemnatu. Asié Bcirile d’in Zagrabi’a comunica, ca com­an­­dantele de acolo, generalulu Rosenzweig, se sente degiu vatematu in competinti’a sa prin activitatea lui Vacanoviciu si a cerutu interventiunea guver­natorelui confiniului militariu, Mollinary. Causa acestui conflictu se duce a fi destituirea colonelu­lui Trr.Bkri, fostu comite supremii in regimentulu de la Bellovaru. — Dl­ci ce nu s’a potutu face pre cale pacifica, dlu Lónyay crede ck va poté esopera prin provisoriu si terrorismu. Veda ei ce voru face, ck ci „ochi au si nu vedu î* Propagand’a bonapartistiloru in Franci’a cau­­seza mul­tu necasu Adunarii nationale, si in fine dede ansa deputatului Mestreau d’a interpella pre ministrulu interneloru in privintia agitatiuniloru ce se insceneza d’in partea dinastiei detronate si a aderintiloru sei. In Charente, dice interpellantele, se prepara una brosiura insultatoria, d’in care ora­­torele cetesce mai multe pasagie referitorie la de­tronarea lui Napoleonu prin Adunarea de Bor­deaux, unde se dice, ca Adunarea d’in cestiune s’a desonoratu in acesta siedintia degradatoria. E deto­­rinti’a guvernului incbiaia oratorele, d’a pedepsi pre facutorii de rele, cari voi­scu sa provoce tur­­burari noue. — Cu privire la observatunile d’in * urma ministrulu de interne Lefranc dechiark fara reserva, c guvernulu va preveni acestoru mane­vre persecutandu pre toti acei­a cari ataca Adu­narea nationale, si ape acest’a nu ascepta indemnita­tea camerei ; ba, s’a si inceputu multime de per­­secutiuni, si oratorele spera ca câtu mai curundu va pune capetu acestoru agitatiuni. — Dreptu do­­veda a urei franceailoru contr’a ex imperatorelui fia de ajunsu a aminti aci propunerea deputatului Jozou, presintata Adunării nationale, prin carea se cere, ca in venitoriu tote siedulele de contri­­butiune, in cari au a se induce nonele imposite, sa porte inscriptiunea urmatoria : Contributiunea s’a introdusu „prin resbelulu cu Prussi’a dechia­­ratu de Napoleonu III.“ De unde nu incape neci cea mai mica indoiela, ca acesta formula are scopu duplu, si a­nume: inainte de tote d’a sustiené si nutri poft’a de resbunare a francesiloru contr’a Germaniei, si apoi d’apotentia ur’a contr’a bonapartis­tiloru si estu­ modu a fi ingreuna seu face impossibile reocuparea tronului perduti. Dar’ comedi’a bona­­partista, convingindu-se pre depliniu despre d'.ffi­cultatile ce intimpina d’in partea adversariloru sei, pare a lua una forma cu totulu noua. Si anume, după impartesîrile dinariului „Sikcle“ primite d’in Londr’a, Ludovicui Napoleonu are de cugetu ca in 16. mar­ie, diu’a in care principele imperialu Lulu va deveni maiorenu, se abdica de la tronulu Fran­ciei in favorulu acestui­a. Tenerulu Ludovicu, ca­­rui­a Franci’a nu i pote imputa neci resbelulu contr’a Germaniei, neci desastrele de la Metiu si Sedanu, va deveni apoi capulu vediutu alu parti­tei imperiale, era betranulu Ludovicu, eliberatu estu­ modu de veri­ ce consideratiune personale, se va consacră cu totulu neimpedecatu conjuratiuni­­loru si conspiratiuniloru in favorulu fiului seu. Nuorii cari de la occuparea Romei incoce în­tunecarea relatiunile intre Franci’a si Itali’a, se apropia totu mai tare de olalta, — si punctulu ce lu negru in ei se numesce Goulard. D’in octom­­vre an. trec. la curtea italiana se ascepta totu merku sosirea dlui Goulard ca representante alu republicei francesc. Dar’ Goulard nu mai sosi, si cu atâtu mai putie nu va sosi de aci inainte, de­­ora­ce dlu Thiers lu­a numitu de ministrulu seu pentru com­erciu. De altmintre presiedinte'­e repu­blicei e aplecatu a tramitte in loculu lui Goulard altu representante la Rom’a, inse impregiurarea acesta caUseza multu necasu italianiloru, si in specie in Quirinalu, de­ ora ce acesta esîtare vate­­matiri» a^e.țîm­lni # rpnnhlie.ei franepsp­an .esniica pre totu indenea in defavorum recunosceri rega­tului italianu cu capital’a Rom’a. Press’a italiana urmaresce cu atențiune forte seriosa acésta cestiu­ne, si conflictulu cu Franci’a, preludiulu resbankrii republicei pentru desastrele causate prin Germa­­ni’a, se numesce emininte si forte aprope de erumpere. La totu casulu noi nu privimu prin ochilarii cei negrii, neci vomu a ni da aerulu de profeţi dar’ nu se pote i­ega ca reportele intre ambele state vecine sunt forte seriose, mai alesu daca luk­­mu in consideratiune rancorea Franciei contr’a ita­lianiloru, cari, profitandu de massacrarea Franciei, ocupară fara sgomotu mare Rom’a de capital’a Ita­liei si totu cu aceasta ocasiune se emancipară si de sub infuniti’a francesa. Cum­ ck si cabinetulu italianu considera affa­­cerea d’in cestiune de forte seriosa, acesta se confirma prin una scrie d’in Parisu, după care cavalerulu Nigra ar’ fi comunicații in modu offi­­cialu­­lui Remusat, ck daca cestiunea representan­­tiei nu se va regulă câtu mai curundu, dsa va părasi Parisulu.­Diuariulu „Voce della Veritr“ comu­nica, ca septemana trecuta consiliulu ministerialu ita­lianu s’a occupatu forte seriosu cu cestiunea represen­­tarii in Parisu, si s’a decisu ur­animu, a cere de la gu­vernulu franessu dechiaratiune formale despre nu­mirea unui representante la curtea italiana. Ce e dreptu guvernulu francesu a numitu deg­e repre­­sentantele seu la curtea lui Victoru Emanuelu, dar’ paina acuma nu scimu inca, ci pre conflictulu per­­dutu­ a ce va d’in intensitatea sa prin aceasta denumire, atât’a inse potemu deduce, ca dlu Thiers, adusu in strimtore prin sffacerile parlamentarie, a aflatu mai consultu, ca de­o­cam­data sa nu o rumpa inca cu Itali’a­­liei latine. Fara nobil’a si cavaleresc’a Francia, Confedera­tiunea latina, n ar fi de câtu o larva, o umbra, o idea, care ar’ ascepta aparitiunea s’a materiale in lume. Franci’a e spad’a, precum Rom’a e inim’a Confedreatiunei latine. Asie sfasîata precum cse d’in ghiarele Germaniei, Franci’a remane totu luptători­a cea mai brava. Surprinsa de inimicii, ca intimpina nepregătită, necugetata, incredinta, presumtuosa, pre adversariulu ce o pandiă de o diumetate de seclu. Sur­prinderea o învinse, dar’ inim’a francose nu e învinsa: viito­­riulu nu o va probă. Ceea ce lipsesce in adeverii Franciei, este simtiulu politic­u. Acestu­ a i lipsi mai totu­­de-a­un’a. Franci’a, tier’a Galiloru, cucerita de Cesare, se roma­­nisâ, ca primi sânge latina, si deveni o adeverata continua­­tiune a Romei. Sub imperiulu romai nu eră acelu­a­si lucru a fi inRom­’ascu in Gali’a. Datine, limba, institutiuni, vietia publica,aspiratiuni, tendintie, litere si religiune, totulu deveni uni­­forma, totulu plina si imbracamintea, eră Gallia Togata. Si acesta omogeneitate tieua si in urm’a invasiunei. De aci afinitatea Italiei cu Franci’a, Belgi’a, Ispani’a, Portugali’a, si „afini­tatea nostra, a Italianiloru, cea mai mare, cu Romanî’a, cu acea Romania aruncata acolo in estremulu Oriinte, mai ro­mana de câtu noi, mai inalta latina de câtu noi.“ *) Fran­ci’a, ocupata de barbari, de Franci (unii tribu germani), acesti vechi landsknechti **), progenitori legitimi ai lands­­knechtiloru moderni, l'acura cu Gali’a aceea ce au facutu si nepotii loru de asta­ di , nemultiamiti de a devastă acesta provincia romana, ei incalcare si depredara Italiia insa­si de la anulu mantuirei 774 pana la anulu mantuirei 1814. E adeveratu ca reviutiunea francese de la 1783 resturnk pre vechii baroni franci (nemți) si prefăcu in pulbere castelele loru feudali. Dar’ cu tote acestea, mai sunt inca un puciue remasîtie d’in acei vechi baroni nemtiesci, si in fruntea loru Brimo si aecmido-crpjiitii eaapî nam­qiî s’in „«„u.... —. ly... ancu. Sunt legitimista moderni, de apururea inimici ai Ita­liei pre care o detestară si o detesta­ră pre o maica a la­tinității, detestabile gintiloru teutonice, pre care pururea voi­­ra si voiu s’o aiba in ghiarele loru, spre a o jafui si nimici. Vechi la Roma secoli întregi fu unu mare obstacolu prin legiunile sale acestui onestu gustu franco-germanu de a jafui si omori. Dar’ de la Carlu-Magnu pana la Napoleonu I, pamen­­tulu Italiei fii unu campu de esercitatiuni pentru acesti predoni. Ce erău Francii d’in Gali’a, erău Svevii imperiali d’in Germ­ani’a pentru Itali’a. De 1400 ani Itali’a e calcata si reincalcata, predata si respredata de Franci si de Nemți. Prina si sub Napóleone I., care cu ostirile ce conduced avem de a transportă in lume uuu curente de idee latine, vechiu­­lu stilu franco-teutonicu, de a predă, de a aprinde tiere, de a ucide populatiuni, totu inca nu se parasi. Plina si museele si archivele si avutîele italiane fure portate preste Alpi. Corsic’a fu răpită. Si in acesti d­in urma ani Niti’a si Sabaudi’a spunu lamuritu ce mai e in Franci’a de ajunai d’in acea sementia teutonica, care asta-di crediendu-se rein­­tinerita vré d’in nou se si faca probele sale in Gali’a ro­mana. Cu tote acestea, revolutiunea latina de la 1783, si-i dîcomu latina, pentru ca ca fii rescol’a naționalității roma­ne contra aristocrației feudale si a casei regesei, si un’a si alta straine tierdi prin originile si datinele loru, acea re­­volutiune redescepta mai tardîu in ostirile francese umanitatea si cumpetulu latinu. Pentru aceea Franci’a de la 1848 pana asta­di, ori unde porta bandier’a sa, a fostu pururea umana, civile, moderata, nu jafui cetirti, nu impus­­ca captivi, nu impuse contributiuni de resbelu, nu comise un’a macaru d’in acele delicte barbarice, cari le gustaramu in Itali’a sub Austriacă, si cari asta­ di, perfecţionate in sis­tema prin sciinti’a germana, făcură unu desiertu si unu mormentu in Franci’a. Trebuiă acestu spectacolu de noua b­rbaria, spre a aduce mai bine aminte Franciéi ca in vinele sale curge sânge romanu, si cu inimiculu ereditariu alu Italiei si alu Franciéi sta la Renu si preste Renu. Aceste lectiuni dure­­rose voru deschide ochii Franciei, voru alipi-o cu caldura de Itali’a, de Spani’a, de Portugali’a, de Romani’a. Pkna asta-di traditiunile franco-teutonice abatura Fran­ci’a d’in calea adeverului, si o facura se veda in Itali’a, *) L’affinitá nostra massima collá Rumenia, quella Rumenia gittata li nell’ estremo Oriente, piu romana ehe noi non siamo, piii altamenti latina ebe non siamo noi.._. **) Landsknecht. Asie numescu d’in vechia Italiană ordele nemtiesci cari jafuiau provinciele romane. Confed­e­rațiunea ÎL a­tina. (Urmare)*) IV. Intr’unu articlu intitulata „La Francia e L’Italia“, dinariulu nostru d’in Macerat’a vorbesco despre necesitatea de a intra Franci’a in Confederatiunea Latina. Franci’a, prin poritiunea sa geografica, prin traditiu­­nile s­ale militarie, prin spiritul« sen difusivu, prin carac­­terulu seu vivace, e unulu d’in factorii principali ai fami­ *) Yedi Nrii 15, 16 si 19 ai „Fed.“

Next