Federatiunea, mai 1872 (Anul 5, nr. 44-53)
1872-05-05 / nr. 45
3P©st’ai9 Domineca, 23. aprile, 5. main, 1872. Anulu alu cincilea MDCCCLXXII. Htr. 45—©45. Locainti’a Redactorului si Cani*«Iari'a Redactiunile in Strat’*, trag&tdliulul [LCTenzutosa], Nr 5. Scrisorile nefrancate nu se vorn primi decatu numai de la corespundintii regulari ai „Federatiunii.“ Artiolii tramisi si nepublicati se vom arde. Diurnalu politicu, literariu, comercialu si economicu. Va esî Mercuria, Viaerîa si Homiaec’a. Fredulu da Frenameration* Pre trei lune . . . 3 fl. v. Pre «iese lune. . . 6 „ , Pre anulu intregu . 12 „ „ Pentru Romani’* , prea- intregu 30 Fr. = 30 Lei u „ 6 lune 1« „ = 16 „ „ " _ 8 „ „ Peatru Inierdaai : 10 or. de linia,si 30 or. taos’a timbrale pentru fieape-oare publicatiune separatu. In loculu deschisu 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 or **' ” -----J—!<- - I__________j-a Pest’a, ,22' ap.--1872. 7 4. maiu Mișcările electorali devinu totu mai intensive. Corifeii slov&eiloru d’in Ungari’a superiora, urmandu essemplulu serbiloru intruniti in conferinti’a de la Becicherecu, publicară si ei dîtlele acestea unu programmu, care contiene urmatoriele principie : 1. Ei voescu armata unguresca ; 2. delaturarea delegatiuniloru ; 3. independinti a financieloru unguresei ; 4. reforme correspundietorie pre terrenulu materialu si spiretualu, si a numitu cu privire la contributiurie si monopoluri ; 5. prin acestea si in specie prin institutiuni liberale si democratice, pre larga sustienerea intregutatii imperiului, ei voru indestulirea tuturoru locuitoriloru si egal’a indreptatîre a confessiuniloru si nationalitatiloru, si anume: a) ei voru nedependinti’a besericei de catra statu, prin urmare independinti’a fiesce-carei confessiuni recunoscute prin lege, mai departe, autonomi’a besericei si scolei, precum si a proprietăţii loru, — dar’ de scole fără confessiune si despre restrictiunea propietatiloru besericesci nu voiescu a sei nemic’a ; b) in privintia nationala slovacii voru independinti’a si intregitatea Ungariei, inse totu una-data si in mesura egala si egal’a îndreptățire a toturoru poporeloru locuitorie in Ungari’a, care in organismulu statului si vietia civile ar’ avé a se intruduce estu-modu, ca ea sa asigure in fapta si in mesura egala toturoru poporeloru esistinti’a si vieti’a loru natiunale, si sk ii offera de o potriva medilocele spre desvoltare natiunale. — Pre cum se vede, slovacii inca au inceputu a se descepta d’in amortiel’a loru de plina acum’a, si asik se pote spera cu asiguritate, cu contingentulu combatentiloru sub stindardulu guvernului, recrutaţi mare parte d’intre slovaci, va perde multu d’in terrenu. Pre langa tota învingerea strălucită a guvernului auerspergianu cu ocasiunea alegeriloru in Boemia, de la carea apoi decembristii si consocii loru deduceau cu positivitate, ca polonii se voru da după peru, nefast’a cestiune galliciana totu nu mai voesce a disparé de la ordinea dîlle. Pre cum se aude, guvernulu voiesce sa mai faca una încercare cu politic’a povesului, avendu in cugetu a propune de nou elaboraturu comissiunii pentru constitutiune, care se intielege se va pertrata mai multu intre culisse, de câtu in publicitate ; mai inainte de tote inse elu va nesui a reformă legea electorale, si apoi dupa ce va fi prinsu in cursa pre poloni prin aedsta lege, se va apucă de impacatiunea cu Gallicia, carea voiesce a o esecută astu-feliu, in câtu poloni, fara a se cugetă multu, sa primesca totu ce se indura decembristii a li offeri. Voda ei unde o voru duce cu asemene politica a fortiei ! Revolutiunea carlistiloru d’in Ispani’a ocupa totu mai mare terrenu si devine mai seriosa. La inceputu poterea revoltantiloru se specifică la doue, după ace’a la optu mii barbati, si acum’a se anuncia ca ea s’a redicatu la 20.000 combatenti. — Lupa scirile mai recente d’in Madridu, maresialulu Serrano si-a inceputu operaţiunile in Navarr’a, cu bas’a de operaţiune Tafala, in 29. aprile, si innainteza contr’a generalului carlistu Rada, care s’ar află in retragere totale. Mai departe se comunica, că bandele d’in provinci’a Guipozcoa s’aru fi dissolvatu ; că bandele d’in provinciele Leonu si Santaderu aru fi neînsemnate, si, in fine, band’a de la Ordun’a, provinci’a Biscai’a, s’ar retrage spre Las Encartacione. — De altmintrea succeda ori si cum revolutiunea carlista, dar’ la totu casulu ea ni areta impotenti’a dinastiei, cu carea a donatu generalulu Primu patri’a sa, in modu atâtu de invederatu, incatu perirea ei pare a fi numai cestiune a tempului. Comissiunea de ancheta parlamentaria d’in Vasali’a publică dîtlele trecute sentinti’a sa despre capitulatiunea de la Sedanu, si cu tote că acesti judecători au manifestatu, cu mai multe ocasiuni simpatia loru pentru Napoleonu, ei totusi arunca tota responsabilitatea catastrofei asupr’a ex-hruperatorelui. Discuragiarea si miseri’a cestui d’in urma se desvalescu astu-feliu, in câtu, pre langa tote nestiinttele imperialistiloru, elu n’a potutu fi scutitu de dispretiulu generalu. — Diuariulu „Siecle“ se pronuncia in modulu urmatoriu : Verdictulu comissiunii de ancheta a confirmatu una sentintia, pre carea opiniunea publica a pronunciatu o de multu. Intrega Franci’a a numitu pre Napoleonu „omulu de la Sedanu.“ Opiniunea publica possede unu instinctu, care nu o instela neci una data ; autoritățile competinte si militarie, cari n’au ura personale contr’a ex imperatorelui, se unescu cu verdictulu. Responsabilitatea nenorocirei de la Sedanu cade cu totulu asupr’a lui Napoleonu III. Este constatatu, ca responsabilitatea pentru mişcările făra prevedere de la Sedanu apesa asupr’a imperatului si a regintiei. Acea mișcare spre nordu — dice raportulu comissiunii — ară mai multu motive politice decâtu militarie ; si acést’a va sk dîca ck s’au preferitu interessele dinastiei innaintea interesseloru Franciei. — D’in raportulu comissiunii se mai constata, că ex imperatorele a luatu asupra-si tota responsabilitatea capitulatiunii, ordonandu a se redică bandier’a parlamentarica, fara să fi insciintiatu pre generalulu comandante, prin ce cestu d’in urma e dispensatii de verice responsabilitate. După cinci anni de dîtle. Sunt cinci anni de dîlle, de candu Vien’a sguduita in 1859..si 1806 si perseverandu in actiunea ei, nu numai unilaterale, ci si reactionaria facia de poporele ei innaintate cu progressulu tempuriloru, a datu unu alta semnu eclatante despre putrediunea baseloru, pre care cuteza a-si continuă esistenti’a, impartiendu pagiur’a imperiala intre Vien’a si Pest’a, nascundu estu-modu monstrulu cu doue capete, care asta-di se numesce „dualismu.* Astu-felu a partîtu-o si imperiulu strabuniloru nostri, câci natur’a nu conosce alta lege decâtu numai cea naturala. Pana candu domnia una singura Roma, imperiulu romanu de la resaritu pana la apussu, acést’a a potutu inregistra in anualele sale si lasă lumei de esemplu, si Austriei de admonițiune una dî gloriosa, ca cea de la „Z am ’a“ , a potutu tranti chiaru pre unu Annibale, pre inimiculu celu mai mare si mai neimpacatu alu Romei, alu imperiului romanu ; pana candu potestarea si poterea a fostu un’a si nedespărțită, ea a potutu sfarima poternic’a naia cartaginéna ; i a succesu a lassa numai urme ruinate după Angli’a acelloru timpuri, după statulu cartaginenu ; numai o astu-feliu de Roma a potutu produce unu geniu neintrecutu cu Cesare, unu belliduce si domnitoriu, cu Traianu. D’in momentulu — martora nemincinosa nu e istori’a — de candu Rom’a vechia a decadiutu la atâtu a, incâtu a fostu silitu a, câ departe preste mari si munţi, pre malurile Dardanelleloru se redice alta Roma, se imparta poterea si potestarea intre Roma si Constantinopole, imperiulu romanu a datu primulu semnu de slabitiune nu numai, ci de acea de fatala s’au legatu mai multe, unu sint de ani, cari totu mai cu rapediune grabiau dissolverea totale, apunerea millenariului si grandiosului imperiu romanu. Astfelu au patîtu-o tote statele, tote poterile dualistice, impartîte, si totu acea sorte va se ajunga si in viitoriu asemene imperie. Unic’a basa firma, pre care pote esaste unu statu petecită si carpitu, cum e si Austri a, este numai f e d e rali s m uu. Amu espusu si consultatu acest’a, si in rondulu acestua, nu pentru câ dora amu vox mortea acestui statu, ci vediendu unele semne despre apropiarea aceleia, să nu dâmu consiliulu nostru pentru una alta direcţiune neincungiuratu necesaria, care apoi se-lu conducă la mântuire d’impreuna cu popotele, cu națiunile sale deosebite. Mântuirea acést’a vise, o repetîmu, căci e convicţiunea nostra firma, face numai in federalismu. Si credemu, câ d’in esperienti’acestoru cinci anni ai fatalei ere dualistice, Vien’a si Pest’a se voru fi convinsu pre deplinu despre nefalsitatea assertiunii nostre de mai susu. Evenimentele, atâtu de d’incolo câtu si de d’incoce de Lait’a, au attestatu in modulu celu mai nedisputaveru nemultiumirea, amaritiunea si irritatiunea natiuniloru negermane si nemagiare pentru cârmuirea dualistica nenaturala, pentru guvernarea arbitraria a Pestei si Vienei; câci d’in alte motive nu se pote esplicâ actiunea slaviloru de d’incolo de Lait’a in frunte cu Boemi’a resoluta, si a celoru de d’incoce in frunte cu Croatî’a energica, d’in alte sorginti nu se pote deduce portarea natiunei romane batu jocurite d’in marele principatu alu Ardealului. Si fia convinsi cei ce in vanitatea sau ingamfarea loru tienu, ca nu trebue sé fia convinsi, că, după firea lucruriloru, pre langa sustarea acestui sistemu de guvernare, si pre langa una astfelu de guvernare sistematica, nemultiumirea poporeloru nu numai ca nu se va potoli prin lungimea si apesarea tempului, ci flam’a amaritiunei va lua dimensiune totu mai mare, va desvolta potere totu mai compacta, terrenu totu mai firmu, mai largu pentru portarea luptei inversiunate. Mare va fi pocainti’a, amara plângerea celoru ce după finirea luptei se voru pocăi, voru plânge, si grele* canonele, cari va se le suffera pentru ertarea peccateloru, ce au commissu contr’a adeverului, dreptății si a umanitatii. Dar’ se luamu lucrulu mai de amenunturu. Despre slavi nu vomu vorbi de asta-data, avemu preste capu destulu cu ale nostre ; apoi fara de aceea, slavii pentru ale loru sunt destulu de voinici, acolo sunt Boemii, Croaţii, Serbii, etc., noi de amu fi numai pre jumetate atâtu de solidari si energici că acestia, ne-amu multiumi acum unadata. — Se trecemu deci la ale nostre. Nu potemu incepe, dar’ neci inchiaiu cu altu ce, decâtu numai cu Ardelulu, cu caus’a romaniloru ardeleni. Convenitu-li-a loru sistemulu dualisticu ? cu acést’a nu s’a sfarimatu pre multu , dar’ convoitu-s’au ei cu fusiunea decretata in Pest’a fara concursulu si învoirea loru, făra care uniunea nu numai că n’are intielessu, dar’ neci nu pote sustâ, de nu cumva cu frindi’a pre mare ? Respunsulu la acésta întrebare ni l’a datu, in modulu celu mai respicatu, atâtu tienut’a romaniloru ardeleni indata după decretarea unilaterala a acelei fusiuni, câtu si portarea si acţiunea loru ulteriora până in ultimele doile ale acestui periodu de cinci anni. Romanii ardeleni, sustinendu autonomi’a marelui principatu alu loru, si tienendu la validitatea legiloru aduse in diet’a d’in 1863/4 si sanctionate de imperatorele Austriei si marele principe alu Ardeiului, de Majestatea Sa Franciscu Iosifu I., au protestatu toti cu unulu in modulu celu mai solemnu contr’a fusiunei fortiate nu numai, ci representantii poporului romanu au protestatu chiaru si la Pest’a in faci’a lumei, in faci’a fortietoriloru fusiunei, câ romanii ardeleni nu voru sé recunosca uniunea astfelu decretata, cum s’a facutu, si nu voru sé considere de legale acele legi ce se voru aduce pentru Ardélu pre basea acelei uniuni ; câ ei nu potu sé conceda, ca diet’a Ungariei se aduca astfelu de legi, cari attaca seu chiaru nimicescu legile adusse in diet’a Ardealului si sancționate de marele principe si imperatorele loru. Astfelu s’a manifestatu voiuti’a romana in „Pronunciamertului de pre campulu libertății, astfelu s’a pronunciatu natiunea romana in adunarea de la Mercuri’a. Acest’a a fostu, preste totu, tienut’a politica a romaniiloru ardeleni in cesti cinci ani d’in urma, de la punerea in vietia a dualismului actuale. Daca inse cu tote acestea Pest’a a cutezatu se arunce batu jocure asupr’a romaniloru, mai cu sema asupr’a ardeleniioru, ca d. e. prin legea asie numita de naționalități, etc., atunci acést’a a provenitu, de o parte, pote d’in energi’a pucinu desvoltata a romaniloru in acțiunile loru, dar’ mai cu sema d’in alte motive, intre acestea si din portarea lasia, caractristica si propria a pseudo patriotiloru Sasi d’in Ardelu. Pre acestia amu invetiatu a-i cunosce, pre de o parte cocu, pre de alt’a frigu, ne miramu inse, că inca nu i cunoscu, cei ce aru trebui se-i cunosca, câci dieu, nu sunt amicii, nu voescu binele nimenui, decâtu numai alu loru propriu, recitus alu lui Bismarcu d’in Berlinu , numai de n’aru dori pre langa acést’a si perirea celorualalti; fiacare sasu d’in Ardelu este singura unu Bismarcu intregu facia de celelalte naţionalităţi. Alta data mai multe despre aceşti Junkeri. Acum inse, intre romanii ardeleni se ivesce întrebarea quid et quo modo nunc in tienut’a loru politica, facia cu diet’a d’in Pest’a. Si in asta privintia una particica de romani ardeleni e de opiniunea si sustiene cu mare inversiunare, ca romanii ardeleni se parasesca tote columnele de care se razimau până acum, se alega deputați si se partecipe la diet’a d’in Pesta, ca ori care comitatu d’in Ungari’a. Si acestia s’au botezatu de activisti. Una alta particica d’in acestia inca nu s’a pronunciatu