Federatiunea, mai 1872 (Anul 5, nr. 44-53)

1872-05-08 / nr. 46

JP©S&’Sâ9 Mercuri, 26. aprile, 8. maiu, 1872. Anulu ala cincilea MDCCCLXXIl. Locuinti’a Redactorului si Cancelari’a Redactiunii e in gtrat’a tragatoriului [LSveszutcza]. Nr 5. FEDERATIUNEA Diurnalu politicii, literariu, comercialii si economicii. Va est Mercuria, Vimeria si Vominec’a. Preduitt do Prenumeratifmna Pre trei lune ... 3 ft. v. Pre aiese lune. . . 6 „ n Pre anulu intregu . 12 „ „ Pentru Itomaui’a: prea. intregu 30 Fr. = 30 Lei fi » 6 lune 16 „ = 16 „ „ ” 1 8 I. = 8 „ „ Pentru Inaertiuul : 10or. de linia.si 30 or. taos’a tita brale pentru cesce-pare publicatiune separatu. In loculu deschis la 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 cr- Scrisorile nefrancate nu se voru primi decatu numai de la corespundintii regulari ai „Federatiunii.“ Articlii tramisi si nepublicati se voru arde. Din caus'd serbatorii catoliciloru, numerulu prossimu alu diuariului nostru va apare numai dominec’a venitoria. Redactiunea. Pest’a,-15^^1872. Precum anunciasemu in unulu d’in anii trecuti ai diuariului nostru, Majestatea Sa imperatorele pleck sambet’a trecuta inainte de media di d’in Bud’a, spre a se convinge in persona despre suferindele poporului d’in tienuturile Ungariei inferiore, respectivu ale Banatului, cercetate de calamitatile tempului. După spirile d’in Vien’a Reichsrath-ulu Cislaitaniei se intrunesce asta-di de nou, dar, pre cum se aude, elu va avè vietia scurta, ca ci in diumetatea a dou’a a lunei lui iuniu se va si incliaia. Conflictulu escatu intre Serbi’a si Turci’a in privinti’a locuriloru confiniarie, Zvorniculu si Sacarulu, pare a fi aplanatu difinitivu, ck ci truppele turcesci destinate a fi dislocate la confiniele Serbiei, au primitu ordinulu a remané in garnisonele loru, ba chiaru si garnison’a intarita de la Svornicu s’a redusu la starea ei normale de mai innainte. Pre cum ne-amu fostu pronunciatu si cu alta ocasiune, cestiunea Svornicului si a Sacarului formalminte nu pote forma neci una cestiune, ehei ea s’a resolvitu inca inainte de 30 ani, si evacuandu turcii in tempulu mai recinte fortaretiele Belgradu, Sabatiu si Semendria, predandu le guvernului princiariu serbescu, atunci, d’in nebagare de sema guvernulu serbescu a intrelasatu a reclamă si aceste locuri de certa. Se pote, ca acést’a a fostu intentiunea precalculata a principelui Mihaiu, pentru ca mai tardîu se aiba era causa d’a începe certa cu turcii. Acum, dupa ce tenerulu principe va primi in scurtu (10. augustu) guvernarea si estu-modu se va pune capetu regintiei, regenții Blaznavatz si Ristic voiescu a resolve si cestiunea acéstea, pentru ca numai ei singuri se si o pota insîrâ intre meritele făcute pentru patria, caci, marturisindu sinceru, in periodulu cestoru trei ani acesti barbati de statu au facutu forte multu pentru Serbia, si au introdusu multe reforme salutarie. Spre a obtiené merite si in politic’mesterna, regentii d’in cestiune esoperata, ca turcii se retraseră cu totulu d’in Serbi’a, si acést’a a crescutu cu unu milu patratu. Despre revolutiunea d’in Ispani’a avemu schri foit pucine, si câte le avemu constata preste totu, ck Serrano innainteza totu mai tare contr’a carlistiloru, ba una depesia d’in Baionne comunica chiaru si spirea, de altmintrea pana acum’a neconstatata, ck Don Carlos, sufletulu si urdîtoriulu revolutiunii, ar’ fi cadiutu in manile truppeloru guvernamentale. — Nu putiena sensatiune causeza una scena petrecuta in tempulu d’in urma in palatulu regescu d’in Madridu. Deputatului radicalu Damatolaska se introduce, prin fostulu ministru Beranger, largole, caruia i tienit, discursii fulminante despre reutatea ministeriului seu. Elu incepu mai antâiu a-si esprime convicţiunea, ca regele nu cunosce starea lucruriloru in tota gravitatea ei. Ca mulu ce face parte d’intre deputaţii cari au contribuitu multu spre restabilirea constitutiunii si intemeiarea dinastiei de asta-di, oratorele are dreptulu d’a spune adeverulu, si spera, ca regele va privi in cuvintele sale reflessiunea fapteloru, si nu imaginarile unui politicu cu patima. Situatiunea tierei atâtu e de rea, in câtu, daca va merge totu asié, regele, pre langa tote resolutiunile sale marinimose, se va poté vedé necessitatu a-si parasi postulu, care l’a obtienutu prin vointi’a natiunii. Ministrii nu se intereseza de institutiunile de statu esistinte legalminte ; si, considerandu violintiele, arbitrarietatile si violurile de legi de totu feliulu, cari si le permite guvernulu, n menea n’are ce se mira, daca multi ispanioli se credu indreptatîd a prinde armele, si asié regele trebue se proceda cu blandetie contr’a acelorua, cari, esacerbati de asemene illegalitati, s’au lasatu a fi sedusi la nerespectarea legiloru. Vorbitoriulu adause apoi, ca cortesii nu represinta adeverat’a opiniune a tierei, si partit’a radicala nu va contribui neci câtu e mai putienu, ca prin presinti’a sa sfe li intregesca autoritatea ce li lipsesce, si acést’a plina atunci, prina candu cortesii nu voru sprijini, după potintia, institutiunile de statu create prin revolutiunea d’in septemvre. Elemintele, cari de presinte incungiura guvernulu, sunt unu periclu pentru institutiunile tierei si pentru dinastia, insasi. Ca acesta ocasiune Damato aminti si despre assasinarea generalului Primu, si in fine de chiar, ca la casa daca regele va consideră de esagerate aceste afirmațiuni, elu e gat’a a le repetă in presinti’a ministrului-presiedinte (Sagasta), in a cărui fidelitate extra constitutiune oratorele nu are neci una încredere. Regele trata forte amicabila cu deputatulu oratoru, care i spuse sincera opiniunea sa, si, după mărturisirea diuariului „Imparcial,“ la despărțire i-a manifestatu deosebite semne de buna-vointia. — Diuariulu „Epoca“ observa cu privire la acesta conversatiune importanta, ca acusurile deputatului Damato apesa in cumpena cu atâtu mai tare, cu câtu la ele a partecipatu si unu exministru radicalu, Beranger. Precum se scie, Salvadoru Damato a sustienutu relatiuni forte intime cu generalul« Primu, si asié la totu casuluelu e sinceru in nestiinti’a sa d’a scuti de distrugere oper’a începută de amiculu seu assasinatu. Pre candu Germanii începu d’in nou a discute originea nostra, cu scopu d’a ne face sé descindemu d’intr’o ramura a gintei germane ; pre candu nemtiulu Rösler ne face sé fimu unu feliu de Sasi, veniti in tierele de la Carpafi si Dunăre in borde nomade ; pre candu, in fine, cei politicesce interessati d’a ne presentă de origine germana, slava, etc , se silescu a induce in erore opiniunea europena prin feliurite absurdităţi ridicule . Itali’a ne rechiama la anim’a ei si ni recunosce loculu ce suntemu meniţi a ocupă in concertulu stateloru latine d’in Europ’a. Diuamele italiane, cari prina aci neci ce pomeniău despre noi, căci nu scău ca esistemu, începu a demonstră inseninetatea Romaniloru că naţiune, si rolulu ce li e reservatu in resolverea ardintei cestiuni a Oriintelui. — Publickmu cu viua bucuria articlulu de mai la văile „Notitie despre Roman l’a“, aparuta in „Journal de Rome“, de la 15. aprile, d’in pen’a celebrului patriotu italianu . J. Ricciardi, d’in care fie cine se va convinge despre studiele ce se făcu in Itali’a asupr’a Romaniloru in genere, si in specie a supr’a României. Note despre Itomanl’a. Italianii păru a nu se indoui, câ in Oriinte esiste unu poporu d’aprope unu-spre-diece milione, care apartiene rasei loru si ale cărui aspiratiuni sunt totu cele ce i-au condusu, atâtu de minunatu, numai in câtiva ani, la unitatea-li nationale. Voiu se vorbescu despre romanii ce locuiescu vechi’a Dacia, colonisata odiniora de Traianu si care, redusa in fâsii de secule, adi se afla strinsa ca intr’unu clesce intre imperiulu austo-ungaru, Rusi’a si Turci’a, a cărei victima n’a incetatu a fi nici una-data. Importanti’a acestui poporu, pentru rasele latine in genere, si pentru Itali’a in parte, mi pare atâtu de insemnata, in câtu credu ca făcu unu lucru folositoru consacrandu-i acesta sebitia. Poporatiunea romana se afla impartîta precum urméaza: Moldo-Valachi’a sau Romani’a propriu dîsa, cu cinci milione locuitori ; Basarabi’a — carea apartiene Rusiei — cu unu milionu ; Transilvani’a, cu unu milionu si diumetate ; Bucovin’a, cu cinci sute de mii. La aceste d’in urma provincie, cari făcu parte d’in imperiulu austro-ungaru, trebuie se se adauga Temisian’a, Banatulu si Marmatî’a, trenuturi asemenea supuse Austriei, cari represinta Daci’a traiana, si in fine, poporatiunile respandite pre lip’a dreapta a Dunarii-de-josu, unde era vechi’a Mesia, transformata in urma in Daci’a aureliana. Locuitorii acestora diferite tiere se potu socoti la aprope patru millione, ocupandu unu teritoriu d’in cele mai întinse si despre cari Edgar Quinet scriea aceste ronduri in 1857, adresandu-se Romaniloru : „Ore nu posedeti in vaile Carpatiloru tote bogatîele unei tiere muntose ? Nu e pre acolo una Elveţia orientale, fertile în turme, in lemne de constructiuni ? In câmpie, pamentulu nu e elu pre mai fecundu chiaru de câtu alu nostru, pentru ca n’are nevoia da fi ingrasiatu ? Printr’unu bunu norocu deosebitu, n’aveti pre acele curgeri de ape, cari străbătu paralelu tier’a de la miedia-nopte spre mieda-de si vi ducu productele in marele basinu alu Dunării ? Cea mai mica silintia le-aru face forte lesne navigabile. Cu câtu mai multu privescu tier’a vostra, cu atâtu mai putienu nu vedu pre unde ar’ poté ceda celoralalte.“ Oprindu-me intr’unu modu speciale la ce’a ce privesce Romania independinte, voiu spune ca lasa putienu de doritu candu e vorba de legi si de organisatiunea-i politica, care aru face-o chiaru un’a d’in tierele cele mai inainte d’in Europa, daca, d’in nenorocire, spiritulu reactiunii n’ar fi cuprinsu guvernulu, mai cu séma de candu uuu princisioru germanu a fostu pusu in capulu ei. Romani’a e represintata prin doue Camere : Senatulu si Corpulu legiuitoriu , compuse, celu d’antâiu de 74 membri , cea d’a dou’a de 162, si basate, si un’a si alta pre principiuiu electivu, desî senatorii nu sunt alesi totu in aceluasi modu ca si deputatii. Responsabilitatea ministeriale in Romani’a nu e unu cuventu vanu câ la noi, câci cele doue Camere au facultatea d’a trântite pre ministri la bar’a Curții de casatiune, ai cărei membri sunt inamovibili. Câtu despre legislatiune, Romani’a se afla sub régimele codului Napoleonu, cu divortiulu in ce’a ce privesee legile civile, si juriulu in ce’a ce privesee legile penale. Adaugeti la acestea, ca pedeps’a cu morte e înlocuita cu munc’a silnica pre vietia. Codulu de procedur a e totu atâtu de simplu ca si in Elvetî’a si in Belgi’a. Principiulu libertăţii industriei si alu comerciului predomina in Romania, unde tote privilegiele s’au desfiintiatu cu totulu, si unde nu esiste altu monopolu de câtu alu tutunului, de curundu introdusu cu scopu d’a veni in ajutorulu tesaurului. Câtu despre vâmi, ele primescu 5 la suta d’in importu si 2 la suta d’in esportu. Venitulu Statului se redica la aprope 200 milione, pre candu detori’a publica nu e atâtu de considerabile, mai cu seama daca se va compară cu a Stateloru limitrofe. Instrucțiunea publica e gratuita si obligatoria, libertatea presei deplina si intrega, si dreptulu d’asociatiune câtu se pote de largu. Câtu despre beserica, ea nu tiene de Statu de câtu prin lefele plătite servitoriloru ei d’in tesaurulu publicu, după sistem’a urmata in Franci’a, si, ceva mai multu, ea e autocefale, nedepindiendu intru nimicu nici de tiaru, siefulu supremu alu besericei grece in Rusi’a, nici de patriarchulu care iesie de la Constantinopole. Episcopii romani sunt de dreptu senatori, si membrii clerului se bucura de tote drepturile ce sunt acordate celoralalti cetatiani, cuprindiendu-se in ele si acelua d’a face parte d’in Corpulu legiutoriu. Ce e dreptu, popii romani, forte multu deosebiţi d’ai noştri, nu numai ca nu conspira in contr’a patriei si a libertăţii, dar’ chiaru participa cu sinceritate la sentiemintele liberale ale celei alte parti d’in naţiune. De prisosu se mai adaugemu pre langa acestea, câ un’a d’in cele d’antâiu reforme ale timpiloru posteriori a fostu, in Romani’a, secularisarea clerului regulatu, fara că numarulu personalelui atinsu prin acésta mesura să fi aruncatu sbierete cu acelea ce, adi chiaru, nu incetéza d’a resitua in intreg’a Italia. Organisatiunea militară a României independinte e calculata in mare parte după a Prusiei, astu-ielu ca, in casu de resbelu, totu cetatianulu e soldatu ; dar’ chiaru admitiendu ca nu se pote mobilisă de câtu a doua-diecea parte d’in poporatiune, totu se pote dobendi una armata de 250.000 omeni. Prin urmare ce rolu n’ar’ poté joca Romanii in marea lupta, care va avé să se intemple mai curundu sau mai tardîu in Oriinte, daca tote tienuturile locuite de dinsii aru fi întrunite intr’unulu singuru ? Una arma a de 300.000 omeni, de una rasa care si-a pastratu tota vigorea si care chiaru adi procura nesce escelinti soldați Rusiei si Austriei, aru veni se se uneasca cu fortiele poteriloru occidentale, chiamate a aperă edilibrulu europénu in contr’a atacuriloru séu d’in partea Rusiei seu d’intr’a noului imperiu germanu, a cărui prepondeantia de buna seama nu e mai putient de temuta. Mr. 46 646.