Federatiunea, iulie 1873 (Anul 6, nr. 67-78)

1873-07-24 / nr. 76

JPest’a* Mercuri, 12./24. iuliu, 1872. Mr. 76 676. Locuinti’a Redactorului si Cancelari’a Redactiuni 1­0 in Strat’a tragatoriului [Lo­­vcasutosa], Nr. 6. Scrisorile nefrancate nu se voru primi dopatii numai de la corespun­­dintii regulari ai „Federatiunii.“ Vrttorii­­ ramini si nepublicati se voru arde. Oiurnalu politicii, literariu, comercialu si economicu. Va esi Mercuri­a, Vmneri­a si Dolum­ec’a. Anulu alu cincilea MDCCCLXXn. Pretrulu de Prenum­eratlinne Pre trai line . . . 8 V. v. Pre 61886 lime. . . 6 , „ Pre anulu intregn . 12 „ „ Pentru Humanl­a , pre a. intregii 30 Fr. = 30 Lei n „ 6 lune 16 „ =­ 16 „ „ » 3 - 8 „ = 8 „ „ Pantra Inaertlu«l . 10 or. de linia,si 30 or. taps’a cim »rale pentru tiosoe-oare publica­­rinne separatii. In loculu deschisr. 20 or. de linia­ Unui «semplariu costa 10 er­ fScire electr. partle. a „Feder.“ Data Brasieu in 22. iul. 5 ore 20 min. d. m. Recursele infraUtiloru respinse de ministeriulu. Eri adunati 1209 alega­­tori romani adoptară solemnu abtiene­re totale. Alegu numai sasii. Amariti­­une. Blamagiu. Data Siomcut’a-Mare, 23. iuliu, 8 ore 30 min. a. m. Telegram­a, care „ Coherin'1 in parte a demin­­tîtu-o, intrega o sustienu de adeverata si adauga, pro­­vocandu-lu : se incete de la „teremtette“ se tractedie alegatorii mai blandu. A strigata d­in respoteri : „panduri, duceti pre domnulu acestu­a!1 Medanu. Pestea, 23./11. iuliu, 1872. Scirea electrica d’in fruntea diariului nostru, identica cu telegrafumele sosite d’in Brasieu la alte Redactiuni d’aici, si a­nume la a diariului „P. Loyd“ vine a da dreptu celloru ce d’in ca­­pulu locului dîsseste, cu politic’a de activitate, inaugurata prin festinuri de infratîre etc. la Bra­sieu, a fostu gressîta, dar’ inscenatorii, cu unu zelu demnu de una causa mai buna, a’au fremen­­tatu mai bine de unu annu de dîtie, numai pen­tru ca sa pota aretâ in fapta si resultate, secu cellu pucinu vre unu resultatu câtu de isolatu, si in ultr’a-zelulu loru, propagandu doctrin’a cea falsa, au dascalitu merku, infruntandu si cavillan­­du pre cei ce nu poteau aprobă încercările loru d’a terei naţiunea pre terrenulu cellu lunecosu si pucinu onorificu. Ecca­ in fine, resultatulu atâtoru frementari : „passivitate deplina!“ Salutamu pre fraţii noştri d’in Brasieu pentru co­­ragiulu ce avura d’a lua conclusulu de passivi­­tate. Cellu mai frumosu triumfa este : a se in­­vinge pre sine ! Fraţii romani d’in Brasieu trebue ca sunt „nemultiumiti“ de esperienti’a, ce au fa­­cutu, dar’ cellu pucinu avura occasiunea d’a se „edifică.“ Mare si importante cascigu. Invetia­­tur­a este : ck prin falsificarea institutiuniloru con- stitutionali, avendu manile-ti ba si peciorele-ti legate, nu poţi fi „activu“ neci poţi passî inainte, ba, ck svergolindu-te usioru te poţi vatemă si te faci de risu in totu casulu. Cu tota con­­stitutiunea, ce se dîce ck functiunedia in tote ramurile vietiei sociali, nu suntemu liberi Dom­­­niloru si frati, nu ! neci macara individual­­minte, necum nationalminte. Nu vedeti DV. ck re­­presentatiunea este falisficata in communitate, in municipiu si in cercurile electorale. — E bine, pana nu vomu fi, autonomi in co­munitate, municipiu si cercurile electorali, indi­­vualminte , si cons­ti­tu­­iti­unea pentru noi de­vine illusoria. Să staruimu mai antâiu a ne emancipă, a deveni liberi individualminte, că ci numai asie potemu speră a deveni cu tempulu si natiunalminte. Antagonistă noștri, cari totu mai voru inca sk ne tiena in servitute si cari nu voru libertatea poporului, sciu pre bine cum trebue sa ne impedece de la cascigarea drepturiloru na­­tionali nu făcu adeca impossibile mai antâiu usu­­lu drepturiloru individuali, falsificandu spiritulu constitutiunii si alterandu cu incetulu legile d’in 1848, pre cari reactionarii le afurisescu că unele ce ar fi da­tu prea multe libertăți poporului, apoi ma­joritatea camereloru ungariei, si guvernulu'essîtu d­ in sinulu loru au fostu si sunt reactionari in deplina pote­­rea cuventului. Pre acesti­a si sistemulu loru cellu per­­niciosu trebue s- i combatemu cu tota vigorea po­­teriloru nostre spirituali. Unde ti mai erta inca ligea, acolo firesce, pre callea legii, prin activi­tate câtu se pote de energica, era unde legea es­camotată nu-ti­ erta, acolo numai prin passivitate dar’ firesce, nu inerte ci vigorosa sk staruimu merku si neincetatu a impedecă rotele machinei, de altmintrea inca defectuose. Si despre acestea nimene sk nu se indoiesca, ck­ ce pana candu ceta­tienii acestui statu nu sunt liberi si nu se bucura de primele semne, primele conditiuni alle liber­tăţii : de autonomia (selfgovernement) in comunitate, municipiu si cercu­rile electorali, pana atunci edificiului in8U-si, adeca constitutiunu Ungariei i­ lipsesce ba­sca, temeli’a ce singura pote sk­i­dke si securitate de consistentia si durabilitate — Sperkmu cu fraţii romani d’in Brasieu, ceea ce fecera acum bucurosu de sila, voru face in veritoriu, si d’im­­preuna cu ei si cei­lalti activisti, d’in convictiune d’in cunoscintia de causa. Atentatulu a­supr’a vietiei regelui Amadeu este unu reu semmui ce vedesce interritarea spirite­­loru in Ispani’a. Pentru Zorilla, capulu cabinetu­lui actuale , attentatulu acestu­a (vedi „tierrele străine) este grea incurcatura, alegerea i-va fi cu anevoe : sa stringa mai tare frenele guvernului si purcediendu pre callea repressarieloru se aservesca tierr’a ? seau cu tota ferbintiel’a atmosferei po­itice sk sustiene impaciuitoriulu programmu alin Radicalibo­­ru? Una cestiune acest’a, care pentru Ispani’a are in­­semnetate cu atâtu mai mare, cu câtu alegerile im­­minenti, de patru lune incoce a trei­a ora, inualita si atîtia temperatur’a politica a tierrei destullu de atîti­­ata si pana acum. Ministeriulu lui Sagasta-Robledo crediusse ck prin felurite pressiuni, falsificatiune, etc. a alegeriloru de asta primavera, va poté da regimului sku ore care durata si securitate. Dar’ d’in contra, ca­ci ticalosele uneltiri electorali alle lui Sagastra, instrainara si pre cei ce de altmintrea sustienu dinastia lui Amadeu. Grea si trista este posit­iu­­nea ministriloru eki, pentru ca numai in dissen­­siunile si neintiellegerile fractiuniloru politice, potu se aiba sperare de e sustiené dinasti’a actu­ale si chiaru monarchi’a. Acum bietulu Amadeu neci macara atât’a nu scie, carei­a d’intre atâtea fracțiuni politice are sa multiamesca salutările de plumbu ce i se făcură in Correa del Arénai. Zo­­rill’a prevede, ce caus’a Monarchului sku este per­duta, in asta privintia ellu nu-si face illusiuni, intru acestuintiellessu se splica apropiarea lui cktra partit’a republicaniloru federali ai lui Castelar, ca­­si candu adeca ar vre sa-si togmesca trebsierele pentru eventualități prevediute. Dîllele celle mai de aprope, dar in tota intemplarea alegerile voru aretă ceea ce are sa se intemple cu regele Ama­deu si cu insu­si principiulu monarchicu in Is­­pani’e. Alb’a-Iuli’a, 25. iuniu, (7. iuliu), 1872. Decursulu conferintiei nationale romane înce­pute in 14/26 scr’a si continuate in “/« plina nop­­tea, l’au descriau dram­ele in modu mai multu seu mai pucinu fragmentariu, mai multu seu mai pu­cinu fidele, dar’ tote sunt de acordu in caracteri­­sarea resultatului acelei conferintie, care fu : re­­sistintia pasiva pre terenulu legislatiunii, facla cu camerele Ungariei in sensulu resolutiunii luate de adunarea nationale tienuta la orasiulu Miercurea in Marte, anulu 1869, cu alte cuvinte, abtienere absoluta nu numai de la lucrările de legislatiune in Pest­a, ci si de la urne, de la alegeri.­­ La inceputu se pare ort ca va pre­domină opi­­niunea, ca alegatorii rontani sa participe la ale­geri, asik in câtu, ori unde voru fi in majoritate, sk si die voturile numai la barbati de naţionali­tate romana, firma, cari, fiindu alesi, sk remana in patri’a loru, nefacundu neci uuu pasu in calitatea­­li de deputaţi, pana candu nu se va restabili au­­tonomi’a Transilvaniei, si se va garantă prin legi fundamentale de statu individualitatea politica a națiunii romane. După lungi discusiuni, d’in 210 membri ai adu­­narii numai 28 votata pentru acestu compromissu, pr’ marea majoritate adoptă abtienerea absoluta. Aceasta resolutiune a conferintiei d’in Alb­a- Iuli’a surprinse forte multu, atâtu pre locuitorii de alte naţionalităţi, câtu si pre acea fracţiune de Romani de la Sabiiu si Brasiovu, cari de 1V2 ani incoce fuseseră ingagiati de corniţele Andrăssy sk prepare terenulu prin vesce comedie copilaresci si sk faca pre Romani­a­ si uită de trecutulu loru, inchidiendu ochii la umilirea si suferintiele de fa­cta. Abia sunt doue lune, de candu se predîceă cu tonu triumfatoru, unu congresui nationale, si fana­ticii aperatori ai autonomiei tierei si ai esistintiei nationale voru fi spulberaţi in ventu, voru repausă moralminte in domnule, si cei ce au disperatu de naţiune voru avé odihna de gurele loru, se voru poté preface in tota comoditatea in totu atati ato­mi ai maghiarismului. Si ce ilusiune infricos­ata ! Doue sute diece barbati, veniţi d­in diverse districte ale tierei, parte mare d’in ei omeni dotati cu ca­lităţi emininte, adopta d’in nou si in unanimitate vechi’a programa nationale, si că midile cu cătra scopu, voteza cu majoritate eclatante resistinti’a pasiva absoluta. Sa observati d’in partea contraria de nenu­merate ori, că resistinti’a pasiva ar fi forte peri­­culosa, pentru ck ar’ duce la nepesare, vietîa, amorțire, ori unii, cari au combatutu aceasta resis­­tintia pasiva, au mersu aste departe, in câtu au catediatu sa numeasca trădători pre acei­a cati o recomendau națiunii romanesci. Eră unu timpu, in care se pareă, ck instrumintele comitelui An­drás­y voru fi in stare sk ametiésca capetele si sk turbure bunulu semitu alu Romaniloru. Con­­ferinti,a d’in Alb’a Iuli’a dede lumii proba ecla­tanta, ck Romanii d’in Transsilvani’a neci n’au cadiutu in apatia, neci nu se-au uitatu de drep­turile si demnitatea nationale, era daca acea con­­ferinti’a s’ar fi potutu conchiamă cu câte­ va dîle mai inainte si mai vertosu, daca nu s’aru fi im­­partîtu de la Sabiiu mai multe telegrame prin tiera, in care se dîceă, ca conferinti’a nu se va tiene de locu, manifestarea vointiei nationale eră sk fia si mai strălucită, si mai impunetoria. Dar’ Săbiiulu n’a voitu sk se tiena conferintia sub pre­­testu ck, după ce voru trece alegerile dietali, se va tiene unu congresu natiunale. Se dîce ck, prin conducerea poporului la ur­nele electorali si preste totu prin agitaţiunile elec­torali, se descepta si se nutresce semitulu de dreptu, activitatea, se da unu felu de educaţiu­­ne politica. Acestu­a este unu adeveru necontes­tabile, daca lu­ vomu consideră numai că idea, că teoria , in aplicareă s’a elu sufere mari esceptiuni. In casulu de facta este intrebarea, ck pentru care scopu in care corpu legislativu si sub ce conditi­­uni se alega Romanii d’in Transsilvani’a deputati, pentru ca educatiunea politica se pote face, ale­­gendu cine­va pentru care corpu legislativu, la Vien’a, la Bucuresci, Leopole si ce mai scii, pote si la St. Petresburg. Cu tote acestea conferinti’a d’in Albert-Iuli’a ar fi potutu pre bine sk ascepte proiectulu comissiunii sal­ e să le decidă pentru mergerea la urne , dar’ sk retiena pre cei aleși de la jintrarea in diet’a d’in Pest’a, daca nu ar’ fi predominatu in sinulu ei alte considera­­tiuni, despre cari s’a vorbitu forte pucinu, cari vise plina in cele d’in urma ajunsese la cunos­­cinti’a toturoru. In cursulu dîlei unii membri ai conferintiei scosera circulariulu episcopeacu de la Lugosi­u, prin care preoţii si protopopii sunt pro­vocaţi in numele religiunii si alu regimelui, ck sk nu se iek după omenii conduşi numai de fantastele loru, ci sk merga toti, si sk duca si pre mireni la urna, dar’ sk alega numai candidaţi de ai gu­vernului. Alţii scosera telegramele de la Sabiiu, cu cari se ametiă lumea. Unu altu membru pro­duse una epistola a unui barbatu, care este in positiune de a fi pre bine informatu ; in acea epis­tola se vorbesce de promissiunea solemna, ck daca mitropolitulu ortodossu va fi in stare de a intro­duce pre Romanii Transsilvaniei la Pest’a, precum i-a dusu in 1863 la parlamentulu d’in Vien’a, Sta­tuia ungurescu va dă fonduri pentru infiintiarea a doue episcopie romanesci ortodosse in T­e­m­i­s­­s­i­o r’a si in O­r­a­d­e­a-M­are. De alta parte ae asicura, ca episcopului greco-catolicu d’in Lu­­gosiu i s’au numeratu sume considerabile pentru diecesea s’a, si ck i s’au promisu altele si mai mari, daca si va face detori’a in sensulu instruc­­tiuniloru ce avem. Se mai afla de la loculu auten-

Next