Federatiunea, noiembrie 1872 (Anul 5, nr. 106-113)
1872-11-03 / nr. 106
Pest’a, Domineca, 3. noemvre, 22. octomvre, 1872. Htr. 106—TOG. Anuiu aiu cincilea iViiJUCCLXXII. ; oouinti’a Redactorului 81 Cancelari’a Redaatiunile in Strat’a tragatoriului [tövészutoza], Kr. 6. Scrisorile nefrancate nu se vor primi decatu numai de la corespundintii regulari ai „Fed ratiunii.' Artiolii tramisi si nepublicati se vor arde. Diurrtuiu poeticii, litaranii, comercialii si economicii. Vaa r,t*i tfi«r«iKii-a9 Vinevlaa si Dominec’a. Pietruiu d* Prenumeration* Pre trei lune . . . 3 a. v. Pre siese luna. . . 6 „ „ Pre anuiu intregu . 12 „ „ Pentru Romani’a: prea. intregu 30 Fr. = 30 l.ei u » „6 lune « .» = 16 , „ ” 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru insertiuni : 10 or. de linia,si 30 or. taos’a tins brate pentru fîespe-oare publicatiune separata. In loculu deschisu 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 cr Pest’a,^^-1872. Convenirea clubului deachistiloru la conferinti’a de mane sera este unu semnu invederatu că siedintiele camerei, ung. se voru continua era de lunia ce vine înainte, de cum va nu s’ar intemplă vre o noua amanare. — Comissiunea financiaria (d’in sinulu camerei) se occupa mereu cu bugetulu , si anume cu cellu straordenariu allu ministeriului de communicatiune s’a occupatu alalta eri, (mai alessu cestiuni de cărți ferrate) stergându câteva millione d’in vistieri’a cea gola, căptușită numai cu împrumuturi destullu de insarcinatorie pentru tierra. Lurările pentru adaptarea portului maritimu la Fiume ceru 13 millione, era carlea ferrata de Fiume 42 millione, adeca acestu micu petecu allu Ungariei costa 55 millione. Lucru forte scumpu acestu a , ii eu si guvernamentalulu „P. Lloyd“ se ingrodiesce de atatea potere de bani, dari se va ingrodi insusi guvernulu daca viitoriulu va desmintî marile ase ptări legate de acestu portu allu Ungariei. Vom trece pote sute de anni păna Fiumea va poté fivalisa cu Triestulu, dari pote fi că nu va ajunge neei candu a deveni unu locu emporiale pentru commerciulu lumei. — D’in bugetulu ministeiiului de culte urcatu pre an. viit. cu unu millionu de florinti comiss. fin. au stersu 7000 fi. salariulu unui secretarui de stătu, după ce ministrulu dîsse că „renunciandu“ , Giorgiu Ioan noviciu, nu mai vre să supline,ca acestu postu, fiindu aceliu a si „de priosu “ — Siliti doi. miniştri, siliţi moralminte pre toti funcţionarii romani ca sărenuncie si declaraţi că posturile loru nu se voru mai supleni, fiindu ele cu totulu de prisosii după ce pentru toti flamandii si nesatirsii naţiunii vostre ati creatu sinecure cu redicata ! Preabine mergeţi asié numai să nu o patîti o data ca să mergeţi ca si callulu cellu orbu pre ripa _ Assémene s’a stersu lefele a trei inspectori scolari de I. d. ceea ce intru adeveru era de prisosu, precum sunt tote câte s’a creatu păna acum dari com miss. fin. află cu caile a approba totusi ca necessaria infiintiarea unui inspectoru sup. pentru Sasii d’in Transs. Diuariulu „Wanderer“ după informatiunile primite d’in Bucuresc», spune că crisea ministeriale in Romani’a este imminente. D. Lascaru Catargiu, care in martin, an. 1870, luasse sarcin’a d’a scapă barc’a de Scilla si Caribde spre a o duce la limanulu doritu, frantu de ostenelele guvernaciului si superatu pre veslarii sei, vre să se retraga in vieti’a privata ducandu cu sine si pre collegii săi D. Mavrogenu de la financie si pre D. Tellu de la biserica si scole. Totodată spune „W.“ că respandindu-se acesta faima toti cei itii politici ai României alergara numai decâtu la Bucuresti spre a cercă partea loru de mostenire. Dice in fine totu „W.“ că insusi D. Ionu Brateanu, lassandu culessulu viei salle d’in Pitesci, se puse in intrellegere cu C. Mich. Cogalniceanu, pentru constituirea noului ministeriu. — Noi de tote acestea na scimnu nemica, diuamiele d’in Romani’a tăcu si prin urmare le dămu cum le aflamu, dar’ adaugemu, că unde e noroculu ? că să fia astă. Câtu de mare e deficitulu statului ungurescu si, prin urmare, cfttu de neconsciintiosu se manipuleza si administreza banii publici, vistieri’a statului, — se pote vidé d’in impregiurarea, că guvernulu ungurescu ambla a inchiă unu nou imprumutu nici mai mare nici mai micu, decâtu de 100 millione Cu privire la acesta affacere cetimu in „Reforma,“ că ministrulu de financie Kerkapolya si intratu in negociatiuni cu doue consortiuri. N negociatiunile in asta privintia s’ar fi si inchiatu si învoirea cu bancele anglo si franco hungariana s’ar fi facutu astfelu, că imprumutulu, se va emitte in valore nominala de 100 millione floreni, să se dăe in circulatiune in doue forme, si anume in form’a unui imprumutu de 60 millione si altulu de 40 millione. Imprumutulu de 60 millione se va emitte că imprumutu de rente cu interesse de 5 % in argintu si cu cursu de 74, inse cu acea conditiune, că guvernulu să partécipe numai la diumetate d’in aceea ce consortiulu va incassă preste 76. percente. Imprumutulu ar’ fi apoi d’a se solvi in trei rate, si anume rat’a piima, 20 milliaim in valore nominala, in 15 noemvre a. c., rat’aa dou’a la finea lui decemvre, si a treia rata la finea lui ftebruariuan. viit. Imprumutulu de 40 millione seva emittede cursu de 93, inse in privinti’a emissiunii acestui imprumutu guvernulu are dreptulu d’a dispune păna la finea lui juniu 1873. Amortisatiunea si solvirea interesseloru au d’a se face in note de banca. Firmele si bancele cari negotiedia pentru acceptarea acestui imprumutu sunt urmatoriele : Banc’a franco hungariana, cea franco austriaca, institutulu fondariu ungurescu, firm’a Erlanger, firma Rafael Sons d’in Londonu, unu banchieru d’in Berolinu, alta firma din Breslau, apoi Mauritu Wahrmann d’in Pest’a si banc’a anglica. Firm’a Rafael din Londonu va partecipă numai la imprumutulu de rente. A doua dî, după ce „Reforma“ publică aceste detaiuri, „P. Lloyd“ se si grăbi a le desmintî, dechiarand , că la inchiarea unui asemenea imprumutu inca nimenea nu cugeta. Cu tote câ superofficiosulu „P. Lloyd“ desminte pre assemene officiosulu său collegu, noi după informatiunile primite de a dreptulu potemu affirmă că acirea impartesîta de „Reforma“ este adeverata si că imprumutulu se pote consideră de realisatu. In fruntea intreprinderii stă banc’a franco hungariana, d’ins’a inca in limb a lui octomvre tramisesse unu omu d’in gremiulu său la R. Sens la Londonu pentru negotiarea împrumutului. Ne prinde mirarea cum „P. L.“ care stă in srinsa legătură cu tote institutele gidovesci nu se sfiesce a negă ceea ce insusi sciea inca mai de multu ca altii. Poteă să dîea d.e că spirea, sau impartesîrea ei, ar fi prea de tempuriu făcută, dar’ nu se nege unu faptu, care mane poimane, facundu se cunoscutu officialminte, are să-lu dpismmla pre „P. II.“ insusi. Situatiunea politca in Franci’a este asta di mai încurcata de cum amu fi pote aplecați a crede. Franci’a se afla la pragulu unei lupte semi constituționale, alu cărei capetu cu greu se pote prevede. In asta privinti’a „Daily Telegraph* observa, că opiniunea publica in Franci’a se afla de presente in unu stadiu de irritatiune, care face impossibile orice incercare de reforme organice mai radicali. Una sigura propunere seriosa, d’a creă inca una camera prima, sau d’a mai sorbi sufragiulu universalu, ar’ aprinde si inflacară patimele păna la rescola. Afara de aceet’a mai este inca si alta cestiune delicata, altu nodu de descurcatu, care trebue seu taiatu, seu descalcitu. Parisulu trebue să devină in fapta era si capitalea Franciei. Parisulu este acum, că si păna acum, care formeza acea fractiune activa a Franciei, carea contiene una potere latenta insemnata, si păna candu Adunarea naționala nu se va reintorce in vechiulu locu alu poterii, păna atunci va fi cu nepotintia ase efeptui una impacatiune intre realitate ai aparintia. Adunarea nationale trebue să redice starea de assediu, să substituia despositiunea spiriteloru prin poterea de judecare si intregu apparatulu guvernului nationalu trebue dusu era si in famos’a cetate. In Ispani’a partid’a federalista desvolta una activitate si miscare estraordenaria. Directoratulu republicanu-federativu a convocatu una adunare a partitei pre 17. noemvre si totu-odata a publicatu una proclamatiune, in carea desaproba insurrectiunea de la Ferrol si denega ori ce inclinatîune spre republic’a conservativa centralistica, precum si ori ce legătură cu radicalii. In siedinti’a de la uz. c. a cortesiloru s’a pertractatu projectculu de lege despre conchiamarea sub arme a 40 000 feciori , oppositionalulu Garrido a combatutu acestu projectu dîcundu intre altele, câ partit’a radicale sisustiene inca vieti’a numai din gratî’a republicatiiloru, ei că partid’a federalista este sigura, că va poté ajunge la guvernu indata ce va intorce spatele cătra radicali In fine eru dechiară, că republicanii sub nici una conditune nu se potu împacă cu situatiunea actuale. Opiniunea istoriografii lni Ialfischi despre Russi’a si Slavi. Amu fostu amintitu in mnulu d’in nnii precedenţi, cu epilogulu istoriografului Palaschi la opera sa intitulata „Radhost“ formeza objectulu discussiuniloru toturoru organeloru de publicitate d’in Ostrungurla. Cu acea ocasiune ne-amu marginitu a inregistra, in pacine cuvinte, parerea căruntului istoriografii numai cu privire la nemti si unguri, asta di vnse venimu a inregistra părerile ce d’insulu desvolta in epilogulu operei sale si cu privire la Russi’a si Slavi. Palaschi dîce, câ este cu nepotintia, câ ah se formeze vre-odata una monarcia russesca universala, si in acestu respectu se espectoreza astfeliu : ,Eu tiemu câ este unu cascigu insemnatu, câ nu mai am nici unu motivu, d’a me teme pre viitoriu de una monarcia russesca universale. Cine ie in consideratiune si precumpenesce conditunile, sub cari s’ar poté realist una asemene monarcia, acelna nu numai câ nu se va mira, dar’ nici mie nu-mi va lua in neme de reu, daca eu ara vediutu si vedu inca in una asemene monarcia ,unu reu neesprimabilu“,una calamitate fara margini si mesura.“ Tote poporele s’ar oppune acelei monarcle — si s’aru oppune pana la ultim’a picătură de sânge, până la ultimul« denariu. Deci ce alta ar’ insemna ea, daca nu sugrumarea silnica, subjugarea si deplina incatusiare a intregei Europe civilisate, suprimerea si innadusîrea tuturoru cugetelor« si instiintieloru liberale si nobile ale genului omenescu. . . Russii cei culti — si numerulu loru nu este neinsemnatu — nu numai ca nu dorescu a estende confintele imperiului loru spre vestu, ci ei aru consideră de nenorocire una asemene estindere, chiaiu si in casulu candu Russi’,i s’ar vedé nevoita, d’in ori si ce causa, a face acest’a ; si nu numai d’in motivulu, câ întinderea de asta-di a imperiului russescu e asii de mare, incâtu orice lărgire ulteriora ar’ immnlK' jwtt.uitatile administrative, ci si d’in impregiurarea, ca incorporarea de element« otxniuO uiltviiA caracterulu istoriei russesci. Consentiementulu naturalu si simpathl’a ce Russi’a le manifesta facia cu conreligionarii si consângenii sei d’in Turci’a si Austri’a se esplica falsa prin pofta de cucerire si domnire. Russi cultiaru consideră cucerirea Constantinianei si annessarea ei la Russi’a de o adeverata calamitate, de-ora-ce singur’a idea d’a assimila acésta cetate cu imperiulu russescu ar fi una nebunia ; si apoi a impartî imperiulu in doue parti, acést’a nu o pote dori nici tiarulu, nici altu patriotu intieleptu si cu minte sanetosa. Totu ce politicii rusii poftescu de la Europ’a este, d’a du intempină la confintele vestice staturi prea poternice, loru inimice.* După acéstea Palaschi amintesce certele deplorabile d’intre frații poloni si russi, cari ambii sunt asemenea scumpi, si in fine ajunge la conclusiunea, ca impacarea intre dinsii numai atunci va avè locu, candu ambele parti voru fi petrunse de adeveratulu spiritu slavicu. Apoi cu privire la acestu spiritu slavicu, precum si in privinti’a principieloru slave, betranulu eruditu cehu se esprime in modulu urmatoriu : „Slavii nu s’au aretatu nici-odata si nicaiuri că poporu cuceritorii, poftitoriu de domnia si subjugatoriu. Ei au portatu, ce e dreptu, resbele si au solutu si priceputu a si invinge, dar’ niciodata ei n’au avutu de cugetu a subjugă pre inimiculu si vecinulu invinsu.“ Palaschi atinge apoi principiele Germaniloru, Romaniloru (vechi) si ale Mongoliloru ; accentua cu osebire artea de centralisatiune a cestora d’in urma, si apoi continua : „Concedu, cu Slavii, in genere, au tebuitu se-si insusiesca artele inimiciloru loru si au fostu nevoiţi se lucre după acestea, daca n’au voitu se fia subjugaţi, sau chiaru nimiciţi de ei ; concedu, — dace mai departe betranulu corifeu alu Cehiloru, — că acésta insusîre străină a fostu cu atâtu mai necessaria pentru Slavii russi, cu câtu acestia au fostu incungiurati de popore numerose si poternice , câci fara cuceriri si centralisatiune colossalulu imperiu russescu nici nu s’ar’ fi potutu nasce. Acum vnse, după ce acestu imperiu nu numai ca s’a formatu, ci prin unu lungu sîru de ani si-a primitu si sancțiunea, acum nu dîcu că elu se cada, se se sfarime si imbucatatiesca, nu dîcu se neglige artea de resbelu, necessaria pentru aperarea sa, ci sum de parerea, cu acestu imperiu, — daca se va reintorce la principiele slave, a carora caracteristica este iubirea de pace si lipsa de pofta de domnia — va contribui multu la prosperarea nu numai a natiunei russesci, ci a intregei omeniri. Candu ideea slava va fi strabatuta pretutindenea in massele poporului russescu, care numera 60 de millione, atunci „Panslavismulu“ va fi realisata ; atunci