Federatiunea, februarie 1873 (Anul 6, nr. 9-16)
1873-02-01 / nr. 9
torintiei sale, ci elu ar trebui se repasiésca de la cârma, si se céda loculu aceloru barbati, cari sciu, potu si vreu se ajute tierii si se dée dreptate poporului. Eu tienu deci ca avemu detorinti’a d’a sili cu midiloce legali pre acestu guvernu, se repasiésca, era unu midilocu forte legale si rationale — asia credu, este nevotarea bugetului, pentru ca se nu mai potu essiste. D’in tote acestea, eu nu votediu guvernului de asta di nici unu cruceriu, si asia nu potu primi reportalu comissiunei centrali nici in generalitate, ci acceptu proieptulu de resolutiune alu dlui deputatu Helfi. [Abrobare in stang’a estrema.“] „Albina.“ Pesta, 12. Fauni, 1873. Voiu se me grabescu, pentru ca inca in acestu numeru se capetu pucinu locu, spre a repporta onorab. publicu cetitoriu despre o petrecere, ce de unu suru de anii incoce de regula se arangedia in sinulu coloniei romane d’in Buda-Pest’a. Este sessonulu baluriloru, inse cu tote acestea noi romanii de aici n’avemu se insemnarau in cronic’a acestui sessonu de câtu numai o singura pagina, pre carea daca s’ar poté, amu scrie-o cu littore nestergibile de auru. — Satui de monoton’a vietia de tote dîrlele, fiacare moritoriu, incependu de la muncitoriulu de dî si pana la boieriulu d’in palatiu, toti caita si insuiescu a-si procură baremu unu momentu de distractiune plăcută , unu momentu, in care se potu respiră liberu nu numai de grigele moleste ce urmarescu pre omu pana si in bradele lui Morfeu, ci chiaru si de cugetulu fatalu, care in continuu ne imbolldesce si ni spune rece si categoricu, ca tote sunt trecatorie. Balulu este un’a dintre acelle petreceri introduse in vieti’a nostra sociala, carea face a se imbracistă si a-si da mana spre cordeala stringere, chiari si acellorua, pentru cari, pote, intre alte impregiurari nu prea avemu mare simpatia. In baiu elementele celle mai eterogene se reconciliedia, se contopescu in unu intregu si pentru unu momentu făcu se dispara orice consideratiune, numai ca bucuri’a generala, precum si bucuri’a propria sé fia completa si nescirbita. Dar’ se trecemu la objectu. Onorab, cetitori vru binevoii a me insoci la sal’a cea pomposa de la „Hotel Grand“, unde eri sera s’a serbatu balulu Romaniloru d’in Buda- Pest’a. Acestu baiu romanescu in capitalea tierrei unguresci, precum in annii trecuti asié si acum, n’a lipsita a reessî câtu numai se pote de splendidu. Publiculu a fostu numerosu si allessu, si cu tote ca o parte nu neînsemnata a formatu-o străinii, coloritulu balului a fostu curatu romanescu, la ce a contribuitu nu numai frumosulu numeru allu familieloru romane si junimea preste totu, ci mai vertosu jocurile natiunali romanesci. Roman’a, Batut’a si Calusierii, sunt jocuri, cari pre de o parte represents eleganti’a si estetic’a, era pre de alta parte voinici’a si eroitatea barbatesca, caracteristice romanului, si totu-odata confirma genuin’a ereditate a istoricului jocu stramosiescu. Sunt aprope diece ore, sal’a e plina de publicu si cu tote acestea joculu nu se începe. Ce pote fi pre caus’a ? — Abie mi pusei acesta întrebare si indata vediui ca in giurulu usiei se nasce miscare. Membrii comitetului arangietoriu cu palanele in mani, cu capetele sbirlite, vream se dîcu frisate, umblau ca iiiele in susu si in rosu si nu audiam alta, de câtu câ „vine“ de aci.“ Eram tocmai la ceru esplicatiune de al unu vecinu, candu deodată vediui ca intra in sala o dama innalta cu vestmentu bogatu si eleganta de matassa galbeneorangiu, condussa de braciu de unu cavaleru. Audîi apoi sioptindu-se, câ aceea e mam’a balului si atâtu a fostu de ajunsu spre a sei, câ dam’a cea innalta si maiestosa este Elen’a Mocioni. Dar’ nici nu avui tempu se observa unde se asiedia mam’a balului, caci indata in urm’a dinsei intrara in sala alte doue dame nu de mai pucina imposantia. Era gratio d’a Dna Leontiu’a Eomanu in vestmintu ros’a elegantu, preseratu cu stelutie de argintu, apoi sor’a dsalle dstor’a Ermin’a Balomiri, carea, in vestmentulu seu albu ca neu’a, incarcata de trandafiri, cu privirea sa dulce si simpatica representă modesti’a si afabilitatea personificata si adeverat’a nobletia de inima. Intr’acestea music’a si intinse cordele si oculu se începu. Mi-cautai deci unu locu accomodatu spre a face o revista preste publiculu adunata. Marturisescu ca nu eră lucru usioru a distinge nici chiaru fetiele cunoscute. Gratîosele dsiore lor. Popu mi-attrassera atentiunea indata ce valsulu fantasticu incepu a undulă. Dsior’a Aureli’a prin seriositatea sa impanetori’a, cr’ disior’a Elen’a prin jovialitatea sa incautatoria desvoltau cea mai puternica atractiune. Apoi amabil’a domnisiora Mari’a Mihályi, prin elegant’a sa toaleta, atitudinea nefortiata, prin zimbirea atragatoria si casciga simpatia generale , nu mai pucinu plăcute, incantatorie si cu gustu imbracate erau si dsiorele Babesiu. Asemenea dsior’a Iuli’a Batin, dsior’a Bogdanu, dsior’a Sierbanu, dsior’a Fauru, dsior’a Nedelcu si altele, altu caroru nume, cu părere de reu marturisescu, ca nu le-am potutu află. D’intre matronele romane, afara de mamele dsioreloru amintite mai susu, au mai participatu la acesta petrecere romanescu inca dn’a Vornic’a dn’a Stanescu d’in Arado, dn’a Batiu d’in Turd’a, dn’a Gidofalvi, dn’a Besanu, cari tote au escellatu nu numai prin toaleta eleganta , ci si prin amabilitate si gratie. — D’intre străini amu avé sé amintimu famili’a Chery, Arányi, Martinoviciu d’in St. Andrein si Kălay. Dsior’a Chery, pre câtu de frumosa, pre atâtu de plăcută si de amabila. Cu acest’a asiu fi terminatu revist’a, inse eram aprope sé uitu a amenti, cu salb’a romanesca cu galbenii sclipitiosi de la grumadii dsiorei Mari’a Mihályi, precum si legatur’a in tricolorii romanescu de la grumadii dsiorei Arányi au cascigata complacerea întregului publicu romanescu, cu atâtu mai vertosu, ca cea d’in urma se tiene de naţiunea magiara. La ora după mediulu nopţii music’a intona mersulu lui Mihaiu eroulu si 12 juni romani, ca bradii, in costumu nationalu intrara duoi cu duoi in sala si jocara Betut’a si Calusteriulu. Aceste jocuri intru atât’a plăcură publicului, incâtu applausele nu mai voiau se aiba capetu. Marturisescu câ-mi saltă inima de bucuria la privirea acestoru juni atleti, cari se produssera asie de minunatu, incâtu străinii, cari nu aveau nici ideea de aceste jocuri, remassera uimiţi. La acestu splendidu rezultatu a contribuitu in prim’n linia presiedintele comitetului arangiatoriu Gabrielu Mihályi jun, apoi Petru Trutia, ca vatavu allu calusieriloru. Onore voe, bravi tineri romani! La inchiare voiu se mai repetu, ca balulu romanescu a fostu câtu numai be pote de splendidu. După 5 ore matutine publiculu s’a imprasciatu pre deplinu satisfacutu. M.I. C. ROMANI’A. Adunarea deputatiloru. S i e d i n t i’a d e M a r t i, 23. J a n. 1873» Sub presiedinti’a dlui Dumitru Ghica. Fiindu presenti 85 deputati, după approbarea summariului siedintiei precedinte, se urmeaza cu desbaterea reformei codului de procedere penale. Se da cetire artcolului 58. D. T. L. Maiorescu propune a se discută acestu articlu cu art. 96, câci ambele contienu mesure preventive in contr’a pressei, arestarea si secestrarea. Dsa combate art. 58, pentru câ nou’a dispositione d’a se secfestră darele este o lovire adduss« Ubertâtii presei, care libertate fiindu scrisa in constitution*, prin acestu articlu se isbesc* indirectu constitiunea. Libertatea pressei e unu principiu important din tierele occidentale. La inceputu press’a era sub autoritatea disciplinara a guvernului ; mai in urma se introduse d’a se face libera press’a, oricâtu de mari sru fi periclele acellei libertati. Libertatea pressei este dara scutirea ei de sub poterea guvernului, fara ca acést’a se însemneze licentia ; este luarea ei de sub autoritatea poterii esecentive, darea ei la o autoritate care nu depinde de guvernu. Dandu press’a sub jurisdictiunea juriului, constitutiunea a intiellessu ca n’are încredere in politia si in judecători constituiţi, ci in jurați. In constitutiune este înscrisa libertatea pressei si jurisdictiunea ei ; a veni adi in modu indirectu se luamu mesure contra ei este o contradîcere. Ce dice art. 58 ? Unu dîaristu a publicata o calomnia in contra guvernului , atunci judele e in dreptu a opri dîariulu, a-lu confiscă si a arrestă pre dîaristu. Ce mai dice articlulu ? Se se faca recursu la camera de punere sub aceusare. Ei bine, desi se va face, camer’a de punere sub aceusare nu e tienuta a se pronunciâ indata si arrestulu pote tiene 2—3 lune. Judele de instrucțiune, care va secestră unu doaru, nu se va convinge nici odata ca : a facutu reu. Si apoi camer’a de punere sub aceusare este si ea unu tribunale dependinte de guvernu. In art. 96 se autorisa judele de instruc- tiune a da mandate de depunere in contr’a dîaristiloru, ceea ce pote tiene inchisu pre dîaristu mai multu timpu. Prin urmare tote aceste confiscări si arestări adducu pagube enorme dîarieloru — pagube pote nejustificate — si tie nu pre dîa , risti arrestati. Intentiunea manifestata este d’a se esclude prin legea de facta libertatea pressei prescrisa prin constitutiune ; este o violare a constitutiunii. Eu nu appartienu opositiunii care banuesce guvernulu ; recunoscu ca press’a — cu esceptiuni — a ajunsu in stare deplorabile, câ dîaristii n’au mesur’a lucrului de atacatu, câ dîaristic’a a atacatu lucruri santîte prin constitutiune, câci a atacă pre Domnitorulu este ,a atacă pactulu constituționale. Dara, reulu fiindu data, nu voiu ca remediulu se fia mai reu. Press’a nostra de adi e mai reu vediuta ca acum 30 de anni. Remediulu adi pote fi dara dispretiulu universale. Secestrandu unu dîariu si inchidiendu pre dîaristu o lune, si candu juratu l’achita, atunci autoritatea guvernului si a dinastiei s’ammesteca cu ideea de injustiţia, de arbitrariu, atunci candu verdictulu poporului declara ca innocinti. Nu este iertatu a dice : nu cutezu a modifică constitutiunea. Ea prevede modulu d’a o modifică si totulu e ca procederea se nu fia despotica, ci constituționale : atunci reformarea este affirmarea ei. A las să inse unu principiu d’in constitutione si prin legi detaliate a surpă acellu principiu, nu este oportunu si justu. Una lege e nulla pana nu se intiparesce moralminte in sufletulu poporului , candu dara libertatea pressei e întipărită in naţiune, nu e bine ca alaturi se essiste negatiunea ei. Poporulu se face indifferinte, nu mai intiellege ce este libertatea pressei si perderea este enorma. Pote pare buna pentru momentu acesta mesura, inse in genere e rei, caci e impossibile a se admitte contraducere in consciintiele omeniloru. La noi magistraţii nu sunt inamovibili si independinti de guvernu. Aceste mesure dara in Franci’a s’aru traduce astu-felu : politiaiului i dau dreptulu d’a secestră dîamele, d’a inchide pre dîaristi, caci eu nu vedu adi distinctiune intre politiati si judele de instrucţiune. Neavendu inamovibilitatea si independinti’a, judii de instrucțiune sunt mai rei de câtu politiaii. Se pote vedé in alte tiere ca judii de instrucțiune se devină politiai. La noi in totu timpulu se numescu judecători de instrucțiune fara a fi mai trecuta prin alte posturi : ei sunt la discretiunea guvernului, printr’o adressa simpla se pote departa ori candu. In contr’a politiaiului amu dreptu a intentă acțiune, candu abusa ; in contr’a judecatorelui de instrucțiune, procederea e multu mai complicata si ellu e aprope irresponsabile. Deci judele pote fi mai reu de câtu politiaiulu. Daca la noi magistratur’a nu e asia, acést’a face onore ei, era nu sistemei. (Applause.) Avemu dara se dâmu dîimele pre man’a unei autoritari dîsse judiciarie, dara care in fapta va depinde de guvernu. Credu ca guvernulu acestua nu va abusă pre multu d’aceste mesure. Dara cine-mi garantéza ca guvernele viitorie nu le voiu esploată cu asprime ? S’au commissu relle d’in partea pressei ? Se se indrepteze cu occasiunea reformei curţii cu juraţi, si liberalii, chiaru ultra-liberalii voiu consimţi, in interessulu pressei, a pedepsi calomniele si rellele. La noi guvernulu, astu-felu cum administréaza, are in apparintia mai multa potere de câtu ori unde. In Prussi’a unu ministru de justitia are multu mai pucina potere ! acolo inse nici odata ellunu-si permitte a destitui pre magistrati printr’o simpla adressa. Acolo inse potarea e tare, era la noi ministrii cu mesure energice sunt forte slabi. Caus’a e câ acolo legea e lege. Preste câtiva anni va veni unu guvernu care s’arresteze dîariele de colore contrariu si vomu avea unu sîru de dîaristi arrestati arbitrariu , judecători persecutați de o parte s’au dati afara arbitrariu. Astu-felu se dâ nascere la o partita de resbunare. (Applause.) Stătuta nu e nici albu nici rosiu ; legea nu trebuie se permitta persecutarea arbitraria a unei parti d’in tierra, câci nimene n’are dreptulu a dice : eu trebuie se essistu iu stătu, era tu nu. Cea mai periculosa arma, cellu mai periculosu ascutîsiu este acestua. Trebuiescu dara legi armonice si ecuali pentru toti. Este patrioticu si dinasticu a nu lassă ca juriulu se achite dîarie persecutate arbitrariu. Pentru tote aceste cuvinte, propunu a se șterge la articlulu 58. ultimulu alineatu, era la articlulu 96. sé se declare categoricu ca in acesta tierra nu se voru da mandate de depunere in contr’a pressei. (Applause lungi.) D- G. C o s t a - F o r u. Voiu satisface pre d. Maiorescu, suprimendu acelle pârti d’in articli si cu tote astea doamele voru continuă a fi secestrate si dîaristii arrestati in virtutea codului penale, pana nu veni reformă sistem’a acestui codu. Amu propusu aceste reforme chiaru in interessulu pressei. D. Maiorescu siinchipuiesce ca suntemu in evulu mediu candu s’ardeau dîariele si dîaristii, si vine se ni propună a derimă pre facia constitutiunea. Cu acést’a pote câ vre se i se redice o statua. Era daca n’are dorinti’a d’a-si da importantia si a fi admirata, atunci totulu a fostu de prisosu, câ ci in locu d’a sustiené, a combatutu press’a. Suprimu acești articli, dara press’a va fi mai reu de câtu adi. Despotismulu adi e pre strade, era nu la potere. D. L. Eraclid. Petroliu ! D. Costa-Foru. Asia este ! Nu mai e nici unu suveranu care se fia despotu , s’au indreptatu toti. (?) Beulu e in alta parte si e inutile a ne teme de inamici poternici cari nu essistu. Credeti câ noi vremu a suprime libertatea pressei ? D. M a i o re s c u. Nu in intentiune, ci in fapta ! D. Costa-Foru. Atâtu mai reu. Dîcea d. Maiorescu ca acesta guvernu nu e tocmai rea, dara totu e reu. Probati-ne. D. Maiorescu. Este arrestarea preventiva a dîaristiloru ; este înlocuirea judecatoriloru cari aveau s’arresteze pre d. Beldimanu de la „Adeverulu“ d’in Iassi. Sunt in contr’a processeloru de pressa, câci ele sunt periculose. D. C o s t a - F o r u. Va se dîca vreti a ne face se calcâmu constitutiunea. Ea dice câ press’a e suppusa codului penale. Nu essiste libertate fara dreptu si detoria d’in care resulta. Press’a nu e libera. Libertatea nu essiste ; essiste numai drepturi si detorie. De ce nu pledaţi tote libertăţile fara margine ? Se corrumpe poporulu, copii, toti , acestea sunt calomniele. Nu e permissu ca unu professore se propage vitiulu, desonarea, calomni’a. Cum ni spuneti câ inchidiendu preventivu pre dîaristi amu calcatu constitutiunea ? Dara unde dice ea câ nu essiste arrestu preventivu ? D. Maiorescu. Acést’a se intiellege ori candu se dîce libertatea pressei, de candu s’a admissu aceste cuvinte in vocabulariu. D. Costa-Foru. Constitutiunea dîce câ press’a e libera, dara câ delictele ei se pedepsescu conformu codului penale. Modificati codulu s’au constitutiunea, câci noi vomu continuă a arrestă preventivu pre toti dîaristii si pre toti culpabilii. Nu cunoscemu privilegie intre culpabili, intre cei ce committu crim’a cu condeiulu s’au altu-felu. Daca d. Maiorescu vre ca acestia se nu fia urmăriți ca tota lumea, bine-voiesca a propune modificare întregului codu. Noi, guvernulu, amu fostu in constitutiune si regulari lassandu se se essecute legile, nedandu ordine judecatoriloru sé nu inchidia pre dîaristi. Vi declaramu ca n’amu facutu-o si nu o vomu face. Suntemu detori a applied legile, a protege victimele, era nu a fi eroi. Bine amu facutu noi si judii de instrucțiune arrestandu pre dîaristi : unii au facutu recursu, appellu, si au fostu liberati, altii nu. Mi-pare réu ca d. Maiorescu n’a interpellatu pre ministru despre alte destituiri de câtu de cea facuta la Iassi, cu occasiunea arrestârii dlui Beldimanu, care redacta drariulu „Adeverulu.“ Person’a Domnului e sacra, dîce constitutiunea, sacra si inviolabile. Trebuia dara se se urmaresca diakulu ori nu ? D. Maiorescu. Da , la jurați ! D. Costa-Foru. Ast’a e frumosu. Dara cine eră se-lu duca la jurați ? D. C h i t i u. Prin mandata. D’aceoa i * 35