Federatiunea, mai 1873 (Anul 6, nr. 34-38)

1873-05-03 / nr. 34

Srat’a tragatoriului (L&vész-ntcza), Nr. 5. Scrisorile nefrancate nu se voru primi decatu numai de la corespun­­dintii regulari ai ,,Federatiunii.“ Artiatii tramisi si nepublicati se voru arde. Nr. 34-759« Pest’»* Joi, 15/3 Maiu, 1873., Anulu alu sieselea MDCCCLXXIIL Locuinti’a Redactorului Si Cancelari’» Redactiunii Pretiulu de Prenumeratiune: Pre trei lune.....................3 fl. r. a. Pre siese lune . . . . 5 „ „ „ Pre anulu intregu . . . 10 „ ,, Pentru Homani’a : prea intregu 30 Fr. = 30 Lei n. „ 6 lune 16 „ = 16 „ „ a in Diurnalu politicu, literariu, comerciaiu si economicu. Ta esst Joui­a si Dominec’a. „3­8 ,, 3­8 ,, „ Pentru insertiuni: 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a tim­brale pentru fiesce­ care publicatiune separatu. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu esemplariu costa 10 cr. Pest’a, 14/2 Maiu 1873. Unu spectaclu nu mai pucinu im­portante , ca essibitiunea universale, dede lumei Vienn’a, prin grandios’a criaa a bursei. Ammetîtoriele întreprin­deri de felu de filu de speculatiuni ne mai pomenite si-a afflatu Nemesea rembunatoria. Nenumerateie intreprinde­­ri ceru nenumerata cantitate de bani si fiindu cit acesti­a nu se affla in cantetate de ajunsu, se substituescu prin felurite harthie, pre cari banc’a nat. de Vienn’a luandu-le in pemnu (victu) antecipa banii necessari pentru feluritele speculatiuni, urmarea firesca este că banc’a cerendu-si deodata ba­nii, posse­ssorii harthieloru se dau preste capu, — valorea harthieloru scade si bancrut’a este gat’a- Nepoten­­du-se trage mărgini intre bursa si commerciu este usioru de preceputu că destrămarea bursei trage după sine bancrut’a commerciale. Ceea ce au urmatu si asta data. Incurcatur’a este infricosiata si spre a se restringe ca­lamitatea guvernulu de Vienn’a au de­­cisu a se suspinde acelle dispusetiuni d’in actulu de concessiune allu bancei nat. d’in Vienn’a, prin care cantetarea noteloru (bani de hartia) neaccoperite prin metalle nobili (auru, argintu) era mărginită la 200 millione. Incâtu va pune stavila reului essistente si inca imminente acesta suspensiune a actu­lui bancei, nu se pote precalcula de acum, una idea nu potemu nuse face, daca vomu consideră ci, după socote­­l’a celloru cunoscutori, 119 millione, cu câtu adeca s’ar mai poté spori cer­­culatiunea noteloru, abia s’ar poté mântui ceea ce este bunu si sanetosu, precandu tote celle­lalte harthie, cari effectivu nu representa neci una valo­re reala, ar cadé victima. Acesta as­pra lectiune nu va strică, speculatiu­­nile celle ammetîtorie voru mai slabi, de­si nu voru încetă cu totulu. — Multu este putredu si nesanetosu in Austro-Ungari’a. Camer’a representantiloru Ungariei voti asta di in a dou’a cetire, adeca după desbatrîrea speciale, proiectulu de lege pentru infiintiarea bancei de escompturi asiemeni si §­ii inca nevotati d’in legea pentru colonisti. Emendamintele lui Col. Tiss’a prin cari se tindeă a se assecură incâtu va proprietatea colonistiloru, fiin­du combătute de ministrulu Pauler, fure respinse si punctele se votara după cum fusesse formulate de comiss. centrale. Mane, după a trei­a cetire, ambele aceste legi se voru vota definitivu si apoi se voru tramitte la camer­a boieriloru de unde legea pentru colonisti revenisee ciungarita. Despre starea actuale a affacerii representantiei districtului Fagarasiu avemu să insemnămu, că in G. Maiu representanti’a se intruni in siediutia estraordenaria pentru a ascultă res­­punsulu ministrului de interne, care dechiara cunnoscutele cond­use muni­cipale de illegale si nulle. Siefulu ju­­redictiunii numai decâtu după cetirea ordinului ministerialu observă, că aces­­tu ordenu numai atunci ar mai poté formă obiectu de discussiune, candu juredictiunea ar voii să se planga la die­ta­­ la din contra interdîce d’in capulu locului ori ce discussiune asupr’a lui. Adv. Densusianu, după una cuventare bine motivata, fece propunerea, că con­­■iliulu municipale, ascultandu ordenulu ministeriale, remane neclatitu pre lan­­ga declaratiunile salle. In fine insis­tan­du presiedintele a se votisă asupr­a unoru propuneri, cari nu s’au desba­tatu in consiliulu municipale, si ne­­voindu acestu­a a se suppune la o atare procedura, urmă disolverea sie­­dintiei, fără a se fi addusu vre­uuu condlusu. Ce va mai urmă vomu vedé. Transsilvani­a, in dîtlele pati­meloru 1833. III. Am studiatu, Die Redactore, incâtu mi-au concessu ocupatiunile private, p­referintiele de possessiune intre fostii iobagi si fostii domni de pamentu din Transilvania si m’am convinsu pre de­plinu, cum ca de si despoiarea tierra­­nului de avere e vechia si sistematica, dara cu atâta nerusinare, la lumin’a dîllei, nu s’a egsecutatu neci in tempu­­rile celle mai barbar­ , precum s’a in­­templatu aceste a de la 1848 in coce. Se vobesca faptele. Patent’a urba­­riale d’in 1854, in §. 81 contiene: „in cause urbariali restitutiunea nu are locu“ si adauge: „gresierele commisse cu occasiunea segregarei se potu in­­dreptă intr’unu annu de dîlle.“ Ca restitutiunea in cause de segre­gare să nu aiba locu, are intiellessu si raţiune de ajunsu ; un’a că gressierele commisse totu se potu îndreptă; alta că interes­e mari economice de statu pretindu, ca regularea possessiuniloru deja dussa in­deplinire să nu se potu schimbă. Dar ca restitutiunea, sau în­noirea processului să fie oprita in cause urbariali singuratice intentate pentru natur’a cutarui locu, nu numai că nu rare neci una raţiune pentru sine, ci din contra una despusetiune ca acest’a este in cellu mai mare gradu nedre­apta si neumana. Precum sciti, in annulu 1858, s’au infiintiatu tribunalele urbariali in Tran­silvania. Influinti’a boieriloru asupr’a acestora tribunale eră mare, era consecintiele ei pentru poporu forte funeste! Scurtu, după infiintiarea acestoru tribunale, intriga se tiessa, dispusetiu­nea § lui 81, se estinse preste to­te căușele urbariali. Se esploatamu, dîssera boierii unii catra alti, acesta dispusetiune in favo­­rea nostra, că­ci cine nu cunnosce fe­leseie cari potu proveni pentru noi, daca sentinti’a făcută in favorea nostra pre callea restitutiunei nu mai pote fi essaminata de altu judecatoriu si cu deosebire de vre unu mogicu d’in po­­poru. Candu boierii fortiau intiellessulu legei in acesta direcţiune, vaietele si plansurile poporului nu mai încetau. Po­­porulu dîceă, legea trebe să fie drepta, umana si raţionale; nu este ertatu a rapt pentru totudeun’a dreptulu cui­va, d’in causa, că unu judecatoriu sau al­­tulu a addussu sentintia in contr’a le­gei, sau că litigantele d’in vin’a altui­a si-a perdutu caus’a, sau că apperatori­­ulu l’a defendatu reu sau că postu n’a i-a dussu appellatiunea la loculu desti­­natu si alte sute de cause erau acelle, cu care poporulu se apperă in contr’a ur­măririlor u draconice ce proveniau din neconcederea restitutiunei. — Boieriloru de tote acestea nu li passara nimicu, — reatitutiunii nu se dede locu neci in cause singuratice prin urmare cam­­pulu jafului fu deshiau. Să nu cre­deți Die Red., că essagerediu, — fap­tele cari voiescu a vi le communică, potu justifică assertiunea mea, cumca prin neconcederea restitutiunei s’a de­schisu campulu jafului. In comun­a Sz. Szt. A. secuiulu M. I. porta procesau cu fostulu seu domnu pamentescu contele P. pentru câte­va locuri colonieali, pre cari stapanulu seu voiă a­ le luă de la ellu ca locuri allodiali. Domnulu pamentesCU in de­­cursulu processului si­ vinde bunulu, se intielege cu processulu secuiului cu totu. Processulu secuiului instruitu se in­­rotuledia spre adducerea sentintiei. Tri­­bunalulu decide processulu in defavo­­rea secuiului. Sentinti’a neespedata, prin urmare netrecuta in potere de dreptu se arrunca cu tote actele in ar­­chivu. Contrariulu d’in judecat’a nees­pedata si­ descrie un’a copia — si pre bas’a acestei­a cere de la judetiulu Bin­­gulariu respictivu care in cause de espossessionare nu este competine, es­­possessionarea secuiului. Judele singulariu inainte de decide­rea causei chiama pre secuiu la una pert­aptare si dictedia la protocollu una minciuna, ca si cum secuiulu ar’ fi recunnoscutu, cumca sentinti’a a tre­­cutu in potere de dreptu si cumca pre bas’a acellei sentintie trecute in potere de dreptu ar fi fostu d’in partea jude­lui processuale admonitu a essî d’in mosîa. Pre bas’a protocollului implutu cu mintiuni si pre bas’a sentintiei netre­cute in potere de dreptu judele incom­­petinte decide espossessionarea secuiu­lui. Pentru essecutarea decisiunei si­­tramite cancellistulu, care si dusse in deplinire cu tota acearateti’a fapt’a cea mai barbara. Țipetele copiiloru, plan­­sulu femeiei bolnave, care sufferiă inca de durerile nascerei intemplate cu vreo 8, dîtie mai nainte, sângele ce curgeă dintrius’a, n’au fostu in stare aimmd­ă inim’a barbarului essecutore. După essecutarea faptei se impusa secuiului, ca in restimpu de atâtea dîile să platesca spesele essecutiunei. Secui­ulu nu așteptă terminulu, ci platesce spesele mai currendu. Cu occasiunea platirei acestoru spese umanulu jude­catoriu i iea decisiunea de esposessio­­nare d’in mana si o allatura la acte. Secuiulu acum si mai desperatu, fără documinte, prin care se pot a­probă neumanitatea commissa cu d’insulu, al­­lerga in susu, allerga in josu, e plân­ge la unulu se văietă la altulu dar nime nu­ lu crede, lu­ tienu de nebunu, că­ci nu potu presuppune cumca unu judecatoriu ar fi capace de a committe una assemenea barbaria si illegalitate. In urma advocatulu secuiului face întrebare la tribunalulu competinte, daca acestu­a a decretatu espossessio­narea clientelui seu, sau nu. Tribunalulu respunde, cumca nu are neci o cun­­noscintia despre espossessionarea d’in ceptiune. După ce s’a afflatu sentinti’a la tri­bunalulu competinte neespedata, după ce acestu­a n’a decretatu espossessiona­rea , operatoriulu secuiului cugetă cum că esposessionarea nu s’a potutu intem­­plă decâtu in modu „hotiescu“ cu poterea d’in partea cui­va si facă arretare criminale in contr’a cancellis­­tului, acestu­a se escusă cu mandatulu judelui singulariu. Se face dar alta arretare criminale in contr’a acestui­a pentru abusulu in officiu. Se asculta advocatulu, secuiulu si judele singulariu. Resultatulu fii, că umanulu judecatoriu se absolve de cătra instanti’a prima si tabl’a respinge recursulu secuiului indreptatu in con­tr’a absolverei judelui. Acum caus’a intră in altu stadiu, de ora­ce in con­tr’a advocatului se intentă processu criminalu pentru calumniarea judelui. Sistem’a de despoiare merge mana in mana cu cea terroristica. Daca advo­catulu a cutediatu a apperă vre-o vic­­tima cadiuta in urm’a intrigeloru boe­­resci, trebue terrorisatu, trebue trassu in cercetare, trebue vessatu cu annii, pentru­ ca alta-data să nu scota la lu­mina faptele barbare commisse in con­tr’a unui mogicu d’in poporu­l ! S’a potutu espossessionă intr’o com­­muna unu secuiu si crim’a a remasu nepedepsita, era secuiulu lipsitu de ori ce remediu legale de a-și mai caută dreptulu rapitu: — pentru ce să nu se pota arruncă pre strada o comuna intrega ? ! Nu me incercu a vi descrie, Die Redactore, casulu Tofaleniloru, pentru ca Dvostra lu­ cunnosceti mai bine de­câtu mine, — ati defendatu acesta causa santa cu toti collegii Dv. de la press’d romana dincoce si d’in­colo de Carpati cu cellu mai Btralucitu re­­sultatu, dar Vi promitu a vi communică in scurtu tempu resultatulu cererei loru cătra M. S. Marele nostru Principe. Să trecemu acum la altu casu. Locuitorii communei Cuesdu, cu lo­curile loru estirpate in munte, chiaru astă o patura ca si Tofalenii. Boierii proprietari urdîra processe in contr’a fostilor­u iobagi, vreo 42, la numeru, pentru allodia­litatea locuri­­­loru estirpate si luarea loru indereptu. S’au ascultatu in aceste processe la 80, martori prin a caroru fassiuni s’a doveditu pre deplinu, cumca locurile estirpate sunt de natura colonicale si dele să remana in propietatea netier­­murita a possesoriloru d’in 1848, cu tote acestea in a 2-a instantia perduta Cuesdenii, se appelledia la tribunalulu supremu transilvanu, care atunci se affla in Pestea. Acum să vedeţi, cum ca din Horvath , cellu mai dre­ptu d’intre miniştrii un­guri, in cure’a boieriloru noştri. Precum ceilalţi, ască si ministrulu Horváth prea pucinu counosceă referin­­tiele nostre d’in Transilvani’a, dar cu atâtu mai multu crediementu da mintiu­­niloru boieresci. Precum Aporu in tem­­pulu juristitiului pre cării vulpine facu a i-se decide caus’a la curi’a d’in Pest’a si nu la tribunalulu supremu Ardelenescu ca singuru competinte, astă si foștii domni famentesei ai Cuesdeniloru rogara pre ministrulu Horváth ca acestu­a să dis­pună a nu li-se decide caus’a la tribuna­lulu supremu ardelenescu, ci să se tiena in suspenso pana la organisarea curiei. Ministrulu recercatu împlini cererea boieriloru si caus’a se luă de la forulu compentinte, care cunnosceă mai bine relatiunile Transilvane si aveă in frun­tea sa unu presiedinte dreptu.*) Cu ce dreptu s’a intemplatu aceasta procedura *) Ast’a au piacéi boieriloru! Red.

Next