Federatiunea, iulie 1873 (Anul 6, nr. 50-57)

1873-07-01 / nr. 50

Nr. 50 775. Pest’a Domineca, 13/1. Juliu 1873., Annulu alu siesselea MDCCCLXXIII. liocuinti'a Redactorului si Cancelari’a Redactiunii e in Strat’a tragatoriului (I. fives z­u t c z a). Nr. 5. Scrisorile nefrancate nu se vorn primi decatu numai de la corespundintii re­gulari ai „Federatiunii.“ Articlii tra­­misi si nepublicati se vorn arde. Diurnalu politicu, literariu, comercialu si economicu. Appare Joui­a si Dominec’a. Pretiulu de I­ renuiineratiun­e : Pre trei lune....................3 fi. v. a. Pre siese lune.....................5 „ „ „ Pre anulu intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Rumnni’u . Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru Insert inni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrale pentru fresce­ care publications sepa­ratii. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu esemplariu costa 10 cr. Invitare ele prennsneraiirine la Diariulu­ „FEDER­ATI­UNEA (Cursulu armului VI. Sem. II.) Appropiandu-se allu doile semestru allu annului cur­­t dotî acei onorabi, doi. cetitori ai diariului nostru, a căroru abo­­namentu espira cu 30 Juniu (12 Juliu, c. n.) st. v. sunt rogati cu tota stim’a ca să binevoiesca a grăbi cu reînnoi­rea prenumăraţi­unii, că­ ce intardiatele insinuatiuni causa ierregularitate in spe­­ditiune si preadese ori face impossibile tramitterea esemplarieloru la prenume­­rantii tardîu insinuaţi, câ ce tipariulu fiindu seumpu si spesele, de trei anni in coce apprope duplicate, nu potemu tipări essemplaiie superflue, decâtu nu­mai câte sunt neapperatu trebuintioge pentru eventuali­le reclamați­uni. — To­todată insistemu, mai multu ca alta data, a roga pre acei onor. dd. cari sunt in restantia cu pretiulu diariului (unii pre 2 semestre, altii pre 3, ba chiaru si pre 4 semestre) ba, dieu, chiaru si cu altu marceloru postali, ca să binevoiesca a lua in drepta consi­­deratiune situatiunea unui diuariu, care nu are neci unu ajutoriu, a­fara de banii prenumerantiloru săi, — si să nu intarciîe a-si jetui socotelele, usiorandu prin acestea sarcin’a cea grea si plina de sacrificie a Redactorelui proprietariu. In fine rogâmu pre amicii de principie ca să staruesca in acelle parti unde indifferentismulu e mai grossu, a des­­ceptu semitulu de cetire si applecarea spre sprijinirea interprinderiloru litera­­rie, pentru că indesiertu voru luptă si sacrifică partecularii, de nu voru fi spri­­jiniti de marele corpu allu naţiunii. Conditiunile de prenumeratiune re­­manu ca pana aci si se vedu in fruntea diuariului. Numele, conditiunea, locuinti’a si post’a a se scrie legibilu. Prenumerarea cea mai inlesniciosa si cu spese mai pu­ci­ne este prin assemnatiuni postali. Redactiunea. Pesta, 12. Jul. 30. Jun. 1873. Pauca sapientia regitur mundus. Ace­sta assioma, cunnoscuta pana si teneri­­boru, cari au inv­etiatu pucina carte lati­­nesca, pare a fi cu totulu necunnoscuta barbatiloru de statu ai Ostrunguriei. De 25 de anii acestu imperiu, asta-di bifur­cați!, se svercolesce, nepotendu ajunge la limanulu cellu doritu allu odihnei si allu păcii, spre a se poté consolidă. Ore se lipsesca barbatiloru de statu ai Ostrun­­guriei ch­iaru si acea pucina intrelleptiu­­ne, ce se cere pentru a guvernă bine? Noi sustienemu că li lipsesce, câ­ci de nu li-ar lipsi, nu ar fi impinsu monarchi’a pre marginile prepastiei. In Cislaitani’a, omenii essîti d’in scol’a cea vech­ia, cu idei ruginite, lipsindu-li si bunavointi’a si semitulu de dreptate, nu cunnosceau alta sciintia de statu, decâtu numai ceea ce o dă „poterea bruta“, si unde acest’a nu ajungeă : „astuti’a si totu felulu de instellatiuni“ caracterisă mai tote actele loru. Neci chiaru cutrieratur’a de la 1848, ba neci trist’a invetiatura, scumpu plătită, la 1859, si mai apoi la 1866, nu i-au facutu mai intretlepti, ci, lipsindu-li poterea d’a încalecă pop­orele cu absolu­­tismulu cellu crudu, se dedera era la instellatiune, nescocindu dualismulu, crediendu, că estu­ modu, aven­du cellu pucinu pace, de vecinii, cari li insuf­­flasse pre care respectu, voru poté, — ei minoritatea, — să tiena in frâu pre majoritatea slavica. Ce vedemu inse? In locu de pace si multiumire, cea mai mare încurcătură, ferbere continua, in­­versionarea spireteloru ajunsa la pun­­ctulu de culminatiune. Quintessenti’a intrelleptiunii de statu a instellatoriloru culminedia nu numai in destrămarea po­litica, ci si in ruin’a financiaria, asse­­mene unei mari bătălie perdute. Desa­­strele financiarie nu sunt de mai putina insemnetate pentru Austri’a, de cum nn­­sesse desastrulu de la Sadov’a. Si cu tote acestea neci o îndreptare! Escamo­­tagiulu politicu se continua, — espe di­­eptulu alegeriloru directe era va fi es­­ploatatu spre a impila mai departe prin corruptiunea alegeriloru, pana candu si acestu mediulocu se va toci, dovedindu impotenti’a stapaniloru Nemti, — si va desceptă dora pre Monarculu a da di­u­­mulu actualiloru consiliari imbecilii si neapti aessecută vointi’a Domnitoriului, carele in sinceritatea Inimei salle li in­­cre­dintiasse sublimea missiune „Faceţi pace intre poporele melle!“ Oh, dar in­­tentiunea parintesca a Monarcului de parte d’a fi essecutatu-o acesti rei con­­si­iari! Urraedia ca Monarculu să-i apo­­strofedie : „Sluge viclene si necredin­­tiose!“ Sluge sunt mai multu cu sufflutulu de câtu cu trupulu, necredintiose sunt d’in neharnicia si d’in reutate. — Să-i lassilmu in peccatele loru­ si să ne in­­torcemu privirea la stapanii nostri, cari se lauda mereu prin organele loru juda­­no-magiaresci, bine plătite d’in sudorea commune a poporeloru,— că sub coron’a sântului loru, Stefanu, domnesce pacea, dandu estu­ modu veciuiloru să pricepa, că magiarulu este mai harnicu a guvernă decâtu neamt­ulu, că­ ce in Ungari­a constituţionale prin legea de nationali­­tăti poporele sunt m­iltiumite si numai ici si colo câte unu agitatoriu mai tur­bura apele ministeriali-magiare, dar că aceşti agitatori stau cu totulu isolati, etc. Minciuna gol­a este si prin urmare impudente, ceea ce affirma acesti mer­cenari d’in porun’a stapaniloru amăgi­tori, ca­ ce pacea pretinsa este scarsnirea dintiloru in contr’a împilării prepotente, este ur’a innecata dar neimpacata, cari tote ascepta numai momentulu eruptiu­­nii. Leniscea nu este pacea, este numai unu felu de armistiţiu, este recollectiu­­nea. Barbatii de stătu ai Ungariei sunt omeni ai scolei vechie, discipuli ai nemtiloru austriaci, cu acelle­si idei ruginite si fiindu că Sadov’a li-a ajutatu mai multu, decum nu poteă intrelleptiu­­nea si harnici’a loru, asta­ di in orbia loru cea nemărginită si-attribuescu totu meritulu numai si numai capacității loru proprie, pretindiendu a avé înnă­scută harnici’a d’a guvernă si inca, mi­nune de bine, precandu totulu este spo­­iela, — constitutionalismulu loru este totu astă de falsu ca si altu Nemtiloru austriaci, împilarea totu aceea­si. — Să nu se laude cu impacatiunea pete­cită cu Croaţii, valorea aceltei­a este dubia precâtu tempu Serbii. Romanii si Slovacii nu voru fi impacati, dar seriosu si nu cu cugete reservate, precum ace­stea s’a facutu prin legea de natiunali­­tate. De voru continuă pre caltea înce­pută, de voru desconsideră si dreptate si ecuitate, apoi logic­a cea m­essorabile a fapteloru i va convinge că affectatulu loru constitutionalismu, prin care li-a succesu pr­e unu timpu a mască absolu­tismului, multiumirea generale si pacea pretinsa se voru desveti si voru apparé in tota goletatea loru. Cum­ulu terroris­­mului va essî d’in saccu. Firmanele si acasele Dinu Szapăry, — caru-i lipsesce si pucin’a sfiela si respectu constitutio­nale ce mai adusse inca silniculu seu predecessoru Toth, — voru grăbi ma­­turisarea re­acţiunii ce provoca necum­­petat’a si ingantat’a sa acţiune reactio­­naria, procedur’a stapaniloru va dovedi in scurtu, că agitaţiunile nu proveniu de la corifeii natiunalitatiloru, ci d’in si­­n­lu guvernului ung. a cărui organe inse­si sunt agenţii provocatori, — po­litical ce se urmedia va dovedi incapaci­tatea barbatiloru de statu ai Ungariei, chiaru asia precum a dovedit,n-o a cel­­loru d’in Cislautani’a. — In altu articlu ne vom­u incercă a demonstră că barba­tiloru de statu ai Ungariei li lipsesce postulaturu massimei de statu puse in fruntea acestui articlu. Retropoli'a veduvita a Romani­­loru greco-orientali I. Perderea immensa, ce suffer! bi­­seric’a romana greco-orientala din Un­­gari’a si Transilvania prin mortea Metropolitului si Archiepiscopului A­n­­dreiu Baronu de Siagun’a, a attinsu cu durere profunda inimele tu­­turoru Romaniloru, cari in oper­a cea mai însemnata, a repausatului in elupta­­rea autonomiei besericei gr. or. romane sunt applecati a vede nu triumfarea ideiloru de confessionalismu, ce asta­ di puci nu mai appésa in cumpen’a affa­­ceriloru nostre publice, ci mai multu si preste totu viitoriulu siguru allu Roma­niloru greco-orientali pre carier’a cul­­turei spirituale. Spiritele nepreoceupate de ideile con­­fessionalismului, de siguru voru am­­minti totdeaun’a cu pietate numele cellui mai neobossitu si prudentu bar­­batu allu Romaniloru, allu lui Siagun’a, si unic’a mangaiare, ce potu avé pentru acesta perdere, numai aceea mai este pentru ei, ca Siagun’a opulu cellu gran­­deosu allu seu nu l’a lassatu scrisu nu­mai pre h­artia, ci l’a si introdussu in viétia practica a Romaniloru greco­­orientali, si ca romanii ori­ce timpuri vi­foroase se mai tréca asupr’a loru, totde­­un’a se potu retrage in fortareti’a cea tare si poternica a autonomiei loru bese­­ricesci intru scutirea, desvoltarea si progressarea interesseloru spirituali na­­tionale. Candu vise vom medită mai afundu, si seriosu asupr’a cestiunei, daca Ro­manii grego-orientali voru avé de­­stul la energia si maturitate de a folosi in interessulu loru bine intietlesu terrenulu besericescu si scolariu, si daca Romanii gr. or. voru avé fericirea de a poté alege de urmatoriu lui Siagun’a in scaunulu metropolitanii unu astfelu de barbatu care­­ va si poté si sei conduce cu succesu favoritoriu pre cartea începută de Siagun­a: negressîtu vomu trebui să suspinamu din adanculu inimei nostre si să damu espressîune acellei convingeri adeverate, că secoli întregi voru trece inca, pana candu beseric’a greco-orien­­tala va mai poté avé de capu allu ei pre unu allu doile Siagun’a, si că cultur’a spirituala a Romaniloru greco-orientali dupa mortea lui Siagun’a nici preste died de anni nu va progressa in pro­­port­iune ammesurata facia de incepu­­tulu ce l’a facutu repausatulu Metropo­­litu, ma, să nu ducemu mai multu, bese­ric’a gr. or. romana prea usioru p­ite se fie nevalita din partea poterniciloru­dil­iei, daca in sinulu acestei beserice nu va domni pacea, fratietatea si bun’a in­­tiellegere. Nefericirea irreparabila aru fi in totu casuri, daca in sinulu besericei greco­­orientale romane si-aru redica capulu h­idr’a cea nesatiosa a neintiellegerei, a discordiei si ai ambitiuniloru personale. ‘ Serbii, cari pe callea bine începută a regenerariloru besericesci nationale s’au desbinatu in partide ne’mpacabile, asta­­di nu numai că nu potu merge mai de­parte pre callea inceputa, ci încurcați de o parte intre sine, amortîti de alta parte prin activitatea Comissariatului re­gesen, nu mai potu affla callea cea ade­­verata, pre cai’e aru pote da mana unii cu alții intru progressarea loru pe ter­renulu besericescu nationalu. Ferésca Ddieu pre Roman­i gr. or. de assemenea încurcătură! Daca candu­­ra, de siguru acum’a se cere, ma se pre­tinde de la fiii besericei gr. orientale prudintia, precum peni­re si bu­na intiellegere in tote lucrările loru, că­ci chiaru acum la actulu de alle­­gere allu Metropolitului sunt chiamati a dovedi in fapta, că sunt maturi spre es­­sercitarea drepturiloru autonomice, sunt ch­iamati a dovedi, ca ei, fara diffe­­rintia de partida politica, mai multu sciu apretiui constitutiunea loru besericesca, decâtu interessele personale ; si in urma, că ei, o b s e r v­a n d u intru tote cu cea mai mare rigurosi­­tate or di naţiunile statutului or ga ni cu, nu vom provocă ammeste­­culu­i guvernului in căuşele besericei gr. or. romane. Si noi, marturisimu, punemu mare pondu pe acest’a. Că­ci a provocă unu casu precedinte, ca guvernulu per fas et nefas să se ammestece in trebile beseri­cei gr. or. romane, aru aduce cu sine celle mai periculoase urmări pentru vii­­toriu si nu credemu, că cei ce dora din ambițiune personala sau din interesse private nu cum­va s’ar încercă de a con­turbă bun’a intiellegere si procederea le­gala la alegerea noului Metropolitu vom­ avea destula taria de a poté supportă responsabilitatea cea grea înaintea ju­­decatoriului cellui mai dreptu, a is­toriei. Ce e dreptu, statutulu org. de si in­­tr’unu Appendice tractedia deosebit­i despre alegerea Metropolitului, in multe dispusetiuni alle salle nu este astă de chiaru, ca să potemu presuppune, că credincioşii besericei gr. or. romane toti pana intr’unulu voru fi de un’a si aceea­­si părere la punerea in lucrare a actului de alegere; unii paragrafi voru fi espli­­d­ati in drept’a era alții in stang’a, fie care dupa priceperea si convingerea s’a, de unde apoi se potu nasce neintielle­­geri de acelle, cari usioru voru compro­­mitte caus’a, si voru provocă ammeste­­culu organeloru politice. In acesta privintia nu potemu a nu appellă câtu se pote mai seriosu la bu­­nulu semitu allu poporului gr. or. ro­­manu si allu deputatiloru congressuali, ca se padiesca, cu scumpetate dreptulu loru constitutionalu, a cârui alfabetu se începe cu aceea, ca „m i n­o r­i­t­a te­a să se suppuna majori tati­i“ in

Next