Federatiunea, septembrie 1873 (Anul 6, nr. 62-68)

1873-09-03 / nr. 62

Buda-Pest’a. Domineca, 14/3 Sept. 1873., Annulu allu siessele MDCCCLXXIIL Redactiunea se affla in Strat’a tragatoriului (L Ü vés zu t c z a), Nr.. 5. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspundintii regulari ai „Federatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tramisi si nepublicati se voru arde si numai la cerere espressa se retorna. Diurnalu politicii, literarm, commercialu si economicu. Appare Domineca. In retiniri de Prenumeratiune : Pre trei lime.....................3 fl. v. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ „ Pre annulu intregu . . . 10 „ „ Pentru Rumani’a . Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune IG „ = IG „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ Pentru Insertiuni : 10 er. de linia, si 30 er. tacs’a timbrale pentru fiesce care publicatiune separate In loculu deschisu 20 er. de linia. Unu essemplariu costa 10 er. Pesta, 13/1. Sept. 1873. (g.) Cine sunt agitatorii, cine urdîtorii, culpabili aiurrei nemărginite ce essiste intre romanu si unguru ? Cine a produssu abisulu infioratoriu intre aceste doue națiuni conlocuitorie ? Noi seau ei? Sie vedemu. — Amu promissu, câ in numerulu acestu a vomu jsb ne occupamu mai pre largu de‘ shopulu sceleratu si funestu allu celloru ,ce voiau sb infiintiedie „Federatiunea magiara“, precum si de mediulocele immorale si illegale prin cari voiau ei se ajungaacellu scopu. Avemu iar sb nu tienemu cuventulu, cu tote că acestu i’bru monstruosu, acesta plamadela essîta din creerii unoru fanatici de calibrulu luiCsernatony n’a apucatu si vedia lumin’a dîllei; poterniculu loi Szapáry nu s’a incumetatu să-i insuffle vietia, pentru că se temea, ca nice tronulu seu in Olimpu nu va sl remana scutitu de furta celloru provocati la lupta pre vietia seau morte. Federatiunea magiara era sa fia numele de botezu allu unei associatiuni de cetatieni pestani, cari si propuseră a propaga magiarismulu intre poporele nemagiare, adeca a magiarisa cu orice pretiu pre cei ce nu voru sa-si renege de buna voia sângele si semitulu. Si spre ajungerea acestui scopu ei cugetau a se folosi de tote mediulocele ertate si neertate, legale si illegale, morale si immorale. Scopulu este santu pentru noi, si duceau ei , să facemu daca potemu si pre pap’a unguru; căci daca scopulu e santu, mediulocele potu fi draconice, infernale, el nu le va sanctifică. Din nenorocire inse dlu Szapáry, ministrulu de interne, nu voii să aprobe statutele unei assemeni societăţi de agitatori fanatici. Inse nu dora pentru că dinsulu n’ar fi de accordu si n’ar dori din totu suffletulu inmultîrea sporadicului neamu ungurescu; nu, caci despre intentiunile dsalle in acesta privintia avemu deja in fapta destulle essemple, destulle ncasuri si fermanuri, prin cari se arreta cine este si ce vrb, ci dlu conte nu vru sa approbe acelle statute din motivu, că daca naţiunile nemagiare voru afflâ vie essistinti’a unei societăți cu assemene scopu, eile inca voru infiintia societăți de acesta natura, fara ca să le pota cine-va impedeca, si astfeliu se voru poté nas de frecări si inversiunâri, cari nu mimai voru conturbă linistiea publica, ci voi ncpoté pericli'ă chiaru si essistinti’a sătului; si apoi afara de acest’a, nici nu (^5.3 lipsa a se infiintia assemene socie''tru ca scopulu la care vrbeasb prin federatiunea magiara, este j Q iratu prin legile magiare. y ‘ B stivele ministrului sunt plausibile, dreptu in ambele privintie. Preemu informați slavii aveau dejă gafa si asceptau numai approg statuteloru unguresei, pentru ca dori', ei se se substerna spre approbare, chiar anii, lucru prea firescu, inca n’aru tine masu inapoi, si asil cu ajutoriulului că-c currendu ne-amu fi potutu incarna "Inse precum se vede, incaeratura totusi nu este evitata; ministrulu ni spune verde in facla, că magiarisarea cu orice pretiu este assecurata prin legi. Multiumimu contelui-ministru pentru acesta mărturisire cavalleresca, dar aseeptâmu de la cavalerismulu d-saile ca sa recunuasca, că romanii au cuventu a se teme de legile unguresci, si lucra tare intrelleptiesce daca se subtragu câtu potu de sub aripele magiarisatorie alle acestora legi. In assemeni impregiurări romanulu n’are alta alternativa, de câtu seau a se suppune legiloru ai ase renegă, seau a se oppune si a remane romanu. Daca faptele nu ni-aru dovedi contrariulu, noi bucurosu amu crede, ca dlu ministru pentru affacerile interne unguresci are atât’a semttu de conservare propria si atât’a stima si alipire câtra nationalitatea si limb’a sa, incâtu sa nu pretindă de la noi, ca de dragulu unguriloru sb ni renegâmu sângele, sb ni omorimu semttulu, consciinti’a si totu ce ne lega de naţiunea ai cărei fii suntemu si sb ne sinuccidemu. Dlu ministru inse nu pote fi condussu de assemeni semiteminte si consideratiuni; ellu este essecutorulu fidelu allu legiloru create de factorii suverani, prin urmare ellu trebue sa-si accomodedie faptele, dispusetiunile si ceasurile asile, ca sa nu vina in conflictu si collisiune cu aceste legi, cari, precum ni spune chiaru d-sa, nu numai tientescu, ci si assecura scopulu de magiarisare. Pentru aceea dlu conte-ministru de câte ori semte, ca in Zarandu seau Fagarasiu se ivescu fenenomene,cari cauta sa impedece si si alteredie dispusetiunile de magiarisare, de atâte ori tramitte din innaltîme bombele salle in Romanime. Ei Domniloru, acesta procedura nu este mai putina pericolosa pentru voi, ca pentru noi; ea este procedur’a fortiei si a arbitriului, contr’a dreptului, a loialităţii si ecuitatii; este una procedura egoista, ca sa nu ducemu meschina, lipsita de orice semitu nobila, de orice consideratiuni umane; ea nasce reseratiu, conturba armoni’a si bun’a intielegere si produce turburare. încetaţi deci d’a mai agită pre facia seau clandestinu, nu alimentaţi urr’a si despretiulu intre poporele conlocuitorie si nu acceleraţi eruptiunea Vulcanului , pentru ca ellu cu lav’a sa să astupe abisulu dintre noi, ci cautati a complată differintiele, a delatură difficultatile si a restabili amorea si intiellegerea reciproca pre callea păcii, a dreptății si a bunei cuviintie. La voi este poterea, — si din nefericire nu numai a vostra, ci si a nostra; — daca voi nu ve temeti de reu, noi ne tememu, dar nu lu potemu evită. In fine amu mai avé să vedemu si attitudinea pressei magiare facia cu federatiunea din cestiune si facia cu naufragiulu ce l’a sufferitu. In acesta privintia insemnămu pre scurtu, că mai tote foiele magiare, din capitala si provincia, s’au superatu reu asupr’a ministrului, pentru că a respinsu statutele acellei elite de cetatieni magiari. Associatiunile sunt concesse prin lege — dîceau eile; — prin urmare ministrulu prin respingerea acelloru statute a calcatu legea, a violatu libertatea constitutionale. Ba ce e si mai multu, diuariulu „Reform* afflandu-se pote intru-o anormala dispusetiune de spiritu, incepu a rationă, câ daca ministrulu este ministru magiam, apoi n are d’a luă in consideratiune pre romani seau slavi, pre acestia i pote respinge după bunu placutu seu, câ ce atunci in locu d’a strică va ajută interes--'elora magiare. — Amu dori să scimu, câ ce ar dîce press’a magiara, candu nemţii, slavii si romanii s’aru albă si associă sub devis’a: „D’altmintrelea suntemu de părere, că naţiunea magiara trebue sterpita.* CongressMlud electorala din Waliiu. Congressulu besericei gr. or. romane din Transilvani’a si Ungari’a, conchiamatu pre 7 Sept. la Sabliu, spre a alege pre noulu metropolitu, adeca pre urmatoriulu marelui barbatu Andreiu br. de Siagun’a, si-a implinitumissiunea. Marti in 9. Sept. se trece alegerea, allu cărei resultatu este, că Episcopulu Aradului, părintele Procopiu Ivascoviciu, fii alessu de metropolitu ca 78 dintre 108 voturi. Archimandritulu Popea si-a retrassu candidatura inca inca înainte de votare. Episcopulu de Caransabisiu, IoanuPopasu a capetatu 20 de voturi, era cellelalte diece voturi s’au impartîtu intre mai multi. Acum după ce scimu resultatulu, pre care „Albin’a* lu califica de „triumfu allu moralei, allu legii si ordinei in beserica, contr’a cinismului si greleloru abusuri, * — si ne occupâmu pre scurtu si de intregu decursulu congressului electoralii. Sambeta in 6 Sept. membrii congressului, in frunte cu părintele Episcopu Procopiu Ivascoviciu, au trenutu una adunare prealabila, in carea s’au cetitu actele despre repausarea fericitului metropolitu Andreiu, precum si tote cellelalte acte referitorie la convocarea congressului electoralu. După redicarea siedintiei si depărtarea părintelui Episcopu Procupu s’a trenutu una conferintia confidentîala,alu cărei obiectu a fostu:alegerea unui membru, care sa respunda in numele congressului la discursulu solemu, prin care Pr. SSa Episcopulu Ivascoviciu, ca commissariu metropolitanu si presiedinte, va deschide congressulu. Spre acestu scopu s’au propusu dlu Gr. loanoviciu, fostu secretariu in ministeriulu de culte si instructiune publica, si dlu I. Branu de Lemeni, inse s’a alessu dlu Iacobu Bologa. Ia 7. Sept. după terminarea sântei liturgie membrii congressului se adunara in sal’a de siedintie si esmissera una deputatiune de siepte membri, carea, in numele corpului adunatu, sl roge pre commissatiulu metropolitanu, adeca pre părintele Eppu Ivascoviciu ca sa poftesca a-si occupă loculu de presiedinte si a deschide congressulu. Pr. SSa venindu si occupa loculu si pronunciă urmatoriulu discursu, pre care lu publicamu după „Alb.* Maritu Congressu! Domniloru Deputaţi! Provedinti’a dumnedieesca tramisse acum, I 25 de anni la scaunulu Arhipăstoriei veduvite din Transilvania, pre unu părinte precum de piu, — asia de zelosu si de activu, — pre archimandritulu Andreiu. Acestu intrelleptu ocarmuitoriu, Archiereulu Andreiu, duse corabi’a credintiei la limanulu dorintieloru. Pretotindinea se recucunoscu besericei nostre ortodosse din Ardelu indreptatîrea ce i compete la essistintia si la desvoltare. Zelosulu archiereu nu se opri numai la acestu resultatu, ci a lucratu pentru emanciparea besericei nostre, si a datu suatulu seu toturoru Romaniloru ortodossi, cari erau in sufferintie de 170 de anni si mai multu, a datu dîeu sfatulu seu, de a se ingriji de autonomi’a besericésea, si de restituirea Metropoliei nostre vechi. Pentru câ Domniloru, hindu noi pe atunci sub ierarebia străină, eramu imprasciati, de frate nu mai cunoscea pre frate. — Eramu lipsiţi de bucuri’a ce osemiiescu fraţii candu se aduna de împreuna. Eramu lipsiţi de bucuri’a ce isvoresce din acelle legature sânte alle credintiei si alle limbei, pentru cari dumnedieu a voitu se ne stringemu intre noi in o beseriea, in o beseriea nationala, asia, cum ni prescrie si demanda beseric’a insasi, prin sântele salle canone. După staruintiamulta si indelungata, clerulu si poporulu romanu de beseric’a dreptu marturisitoria ajunse se véda dorinti’a sa in fapta ajunsa : astra si unu corpu. Metropoli’a noastra autonoma din Ungaria si Transilvania s’a reinhintiatu acum 8 anni, sub scutulu bunu ce ni l’a datu prélumraatulu si multu stepanitoriulu Imperatulu, regele si marele principe allu Transilvaniei, Franciscu Iosifu I. Resultatulu acestua pentru beseric’a nostra, favorabilu si de mare insemnetate, este, in mai mare parte, fapt’a repausatului archiepiscopu si Metropolitu Andreiu baronu de Siaguna. Fapt’a acest’a va fi cunnoseuta si binecuventata de a pururea la toti urmasii nostri, cari voru mosceni semtiemintele nostre, — semtteminte de recunnoseintia. Dorere si ora si dorere, ca tocmai in lucrulu cellu mare allu consolidarii asiedieminteloru nostre besericesci, chiaru in mediciiloculu desvoltarei institutiuniloru nostre besericesci, espresse in stat, organicu, Atotpoterniculu Dumnedieu, după sfaturile salle celle nepetrunse a chiamatu la sine pre cellu ce era luatoriulu a minte si padîtoriulu ocarmuiriloru si lucruriloru besericesci, pre suatuitoriulu cellu luminatu, pre Archiepiscopulu si Metropolitulu nostru Andreiu. In momentulu acestu a vediendu-ne despărţiţi de ellu, se privimu la meritele lui celle mari si multe pentru beseric’a si pentru naţiunea noastra si se-i ducemu: „Primesce, fericite părinte, recunnoscinti’a noastra, — recunnoscinti’a ax-cbidiecesei, ce cu toiegulu Teu ai condus’o mai bine de unu patrariu de seculu; primesce recunnoscinti’a metropoliei, carea cu straduintiele talie ai reinviat’o ; primesce de la noi toti ai tei recunnoscintie pentru alte Talle, ce Tie se cuvine! — In cas’a părintelui Teu, in cas’a Domnului nostru vomu pomeni si vomu binecuventa numele Teu in veci!“ Maritu Congressu! Domniloru Deputaţi! încrederea poporului credintiosu v’a tramissu aici se alegeţi archiepiscopu si metropolitu. Acesta încredere, ce v’a distinsu, este garanţia destula, cumca actulu alegerii lu veti împlini cu toata seriositatea,cu pietatea si consciinti’a ce se recere. — sura incredintiatu ca va fi intre voi împreunare si dragoste ; era din împreunarea si dragostea vostra se va mari a totu poterniculu Dumnedieu, in sant’a treime maritu, Tatalu, Fiiulu si santulu Dubu.• Din împreunarea si buna intrellegerea vostra va străluci si se va innaltia binele si vedi’a besericei nostre si a poporului credintiosu. Pentru aceea ve rogu pre voi, Fratiloru si fiiloru in Cristosu, ve rogu cu cuvintele sântei scripturi, „ca toti se grăiţi un’a si se nu fie intre voi imparechieri, si se fiţi întemeiaţi intr’unu cugetu si intr’o intrellegere. (Corint, capu I, versu 10.) Uniti-ve dara a pacii unirea duhului intru legatura păcii (Efes. capu IV, versu 3.) Si asia, Domniloru, indreptandu rogatiunea mea catra induraturu si atotupoterniculu Domnedieu, ca se ve luminedie si conducă pre callea adeverului, — Adunarea presenta a congressului nostru, intru Ar. 62-684.