Federatiunea, octombrie 1873 (Anul 6, nr. 69-70)

1873-10-21 / nr. 69

romaniloru din comit. Solnocului - de - me­­diulocu. Diu’a de 20 Octobre fu un’a d’intre celle mai memorabile pentru totu suffletulu romanu bine semtîtoriu din acestu comitatu. De­si tempulu era nefavoritoriu, totu­si in scol’a romana din Basesci se adună o cu­nuna frumosa de intelligintia romana din giuru si de prin depărtare. Fostu-a acolo in­telligintia civila romana, fost’au protopopi si preoţi, fostu-a unu numeru frumosu d’intre poporenii communei Basesci si din giuru. Teodor­u Popu, protopopulu Bre­­dului, care fu insarcinatu de împreuna cu Emericu Popu advocatu, cu conchiama­­rea acestei adunari, salută adunarea cu câ­­te­va cuvinte caldurose si apoi provocandu-o ca se se constituesca si­ depuse mandatulu. Adunarea purcediendu la constituire, alesse de presiedinte adhoc pre D. Ioane Cireseli, prof. rom. si de notariu pre D. Dr. N­i­c­h­i­t­a. După ce d. presiedinte deschisse sie­­dinti’a prin una vorbire interessanta despre insemnetatea naţionalităţii, d. G­e­o­r­g­i­u Popu luă cuventulu si tienu unu discursu poternicu propunendu infiintiarea unei reu­niuni politice-nationale a romaniloru din comit. Solnocului-de-mediulocu. Din totu cu­ventulu acestui discursu se refflectă acea iubi­re sincera si adeverata ce deputatulu nostru nationalu o avu ,totu-de-un’a facia de dul­cea sa naţiune si ce i-a caracterisatu totu­­de-un’a anim’a sa nobila. Acestu discursu se primi cu entusiasmu precum si propunerea dintr’insula. Si astfelu se infientiă reuniunea politica-nationala a toturoru romaniloru din comit. Seniocului­­de­ mediulocu. Se cetiră apoi statutele, cari erau deja pregătite prin o comissiune con­­statatoria din domnii Teodora Popu, Eme­ricu Popu si Dr. Nichita, si pre cari adu­narea le aprobă si le primi de alle salle, epprimendu multiumita comissiunei amentite. După aceea se alesse unu comitetu cen­trale care, conformu statuteloru, trebe se conetee din 60 de membri, cari de­si nu erau toti de faeia, totu­si fure ales si prin adunarea, parte ca se fiu representate intru acestu comitetu tote trei cercurile electorale adeca Tasnadulu, Gaboulu si Cehulu Sela­­giului, parte cu acea firma sperantia, că nici unulu nu se va retrage de la unu of­­ficiu atâtu de necessariu si salutariu pen­tru naţiune. Se voru infiintia apoi sub co­mitete cari voru formă partile ausiriare alle comitetului centralu. De altmintrea statutele se voru tipări in 200 de essemplarie si se voru impartî prin comitatu, ca cei dori­tori si interessati se se pota orientă si des­­luci din destulla facia de acesta reuniune. In fine adunarea insarcină pre d-nii Teodoru Popu prof. si Dr. Nichita, ca ale­­gandu-si dinsii unu locu si tempu acomo­­datu, se conchiame comitetulu centrale la o conferintia, si cu acestea siedinti’a se inchise. După siedintia D-lu Georgiu Popu in­vită tota adunarea la prandiu, unde se începu unu sîru lungu de toaste insuffle­­tîtorie pentru naţiune si romanismu. Candu intelliginti’a eră cătra finea toa­­steloru, ecca unu tierranu romanu cu unu pocalu de vinu in mana si intrandu in chilia, unde era intelliginti’a, inceapu a toastă in numele poporului adunatu. Nu cugete inse nimene, că vorbirea lui eră dera întocmită după regulele ora­toriei si argumentata prin documinte din istoria seu prin deduceri filosofice nu! si to­tu­si eră mai attragatoria si mai convinga­­toria de câtu tote aceste, că­ ce in dins’a stralucit a o iubire invapaiata cătra naţiune, iubirea cea mai sincera in tota goletatea si originalitatea sa, asia precum o a plantatu in anim’a lui natur’a si mam’a naţiune. Numai o constructiune voiu reproduce din cuventarea lui si stm convinsu că va fi destula spre intarirea assertiune mele. „Daţi-ni svatu domniloru — dîsse ellu cătra intelliginti — invetiati-ne, se potemu sta si noi odata pe petiorele nostre, ca se potemu fi si noi unu neamu ca si alte nea­muri intru acesta tierra“ ! Intru adeveru­ti­ saltă anim­a de bu­curia, si sub decurgerea siedintiei, vediendu pre tieranii romani cu ce viu interesau se portau facia de tote agendele adunarei. La totu cuventulu, care nu-lu pricepeau, se scolă unulu sdu altulu si punea întrebări, incâtu adunarea vediu de bine a rogu pre d-lu presiedinte ca se se faca esplicatoriulu poporului, care apoi si esplică totu para­­grafulu din statute si totu constructiunea in limb’a poporului si poporulu respundea cu indestulire: „acuma si noi scimu.“ Dovada că poporulu romanu nu e decadiutu Dovada că in peptulu lui si acum domnesce acellu entusiamu, care lu făcu in 48 că se treca apele de a notulu si se calletoresca dîile vntrege descultiu si cu malaiasiulu in spate la adunarea din Blasiu, 15 Maiu. Numai preoţii ca cei mai de aprope conducători ai poporului de si-ar împlini missiunea loru sublima cu conscientîositate, passîndu umeru la urmeru cu invetiatorii si propagandu evangeliulu dreptatei si a naţionalismului, cultura si lumina, poporulu s’ar descepta, că­ ce e aptu si capabilu spre desceptare. Vasiliu Criste. 271 De langa m­ormon­tu­lu­ lui lăncii. 20. Oct. 1873. „Fă bine si ascepta­rea.“ Candu au calcatu ungurii pre acestu pamentu i-amu primitu ca pro frați, li-amu datu locu de repausu si pane de mancatu, i-amu spriji­­nitu la tote intrepinderile si mișcările loru, si cu tote aceste ei, dreptu resplata voru se ne sugrume si estirpesca. Noi nu i-amu las­­satu se pieră, si acum ei nu ne lassa se traimu. Comitatulu Zarandului a fostu si este mare spinu in ochii magiariloru, pentru aceea ei se folosescu de tota occasiunea spre a da lovitur’a de morte acestui comitatu. Dom­niloru din Pestea nu li plăcu de fostulu co­mite supremii Haller, pentru că nu se­ă de­stullu de bine tortură pre romani, ci nu tramissera acum pre Hessler, cu o gura câtu o siura, care se pricepe de minune la de­­spoiare si terrore. Totu ce Dlui Hessler i plesnesce prin capu, ministeriulu approba si sanctiunedia, era vaerârile si plansorile ro­­romaniloru nice nu le baga in seama. Drep­tate nice-candu n’a fostu in tierr’a ungu­­resca, dar asta­ di nice umanitate nu mai este. Pre aici tota lumea se mira, cum de M. Sa imperatulu a legatu asie mare fra­­tîetate si are asie mare incredere in acei­a, cari înainte de ast’a cu doue de iinie si diumetate s’cu rescolatu contr’a teonului si a dinastiei. Este unu lucru cam nenaturalu acestu­a, si pentru aceea ducemu, ca se fe­­resca Ddieu se nu se repetiesca currendu acelle evenimentu, că­ ce atunci astfelu s’ar sfeti lucrurile. Frații grăniceri, cari in cursu de una suta de anni au fostu stavila cea mai po­­ternica contra invasiuniloru, inca sunt asta­­di dati pre man’a ungurului, care a si ince­­putu a-î ademeni si imbetă cu apa rece. Inse eu li dîcu „Uniti­ve in cugetu, uniti­ve in semturi.“ Zarandanulu­i...........u. assemea si sen. scol. Gradina de pomaritu e necultivata. Solutiunea inv. e 120 fl. v. a. 11. G­ar­ce­iu. In Garceiu este sen. scol. assemenea si edificiu scolariu, care inse e neprovediutu cu celle necessarie. Gradin’a de pomaritu e cultivata, dr solutiunea inv. e 70 fl. v. a. 12. Dob’a mare si mica. In aceste com­mune scol’a lipsesce cu totulu. 13. H e r­e c leanu. Senatulu scol. lipsesce, edificiu scol. ar’ fi, inse e parasitu si neprovediutu cu cele necessarie. Scol’a de pomaritu e desgradita necultivata, dr solutiunea inv. e 150 fl. v. a. 14. Ag­ir­es­iu-F­eti­nd­i’a. Commu­­nele Agiresiu-Fetindi’a sustienu o scola communa, au unu sen scol. care e completu si tiene siedintie regulate lunarie. Edificiulu scolariu e nou provediutu cu tote celle ne­cessarie, si prin urmare intru tote core­­spundietoriu legei de invetiamentu. Gradin’a de pomaritu e prea mica, dr solutiunea inv. e 260 fl. v. a., lemne de focu si stelele cantorali. Acestea e starea scoleloru. Precum se vede, in celle mai multe locuri lipsescu senatele scolarie, va sé dîca, nu se affla prin communele nostre romane câte 9—10 omeni, cari se primesca asupra loru mis­siunea de-a conveni a 4, seau­a 5, domineca la­olalta si a se consultă asupra affaceri­­loru scolari. Dar nu, Cloru, nu lipsescu omenii, ci conducătorii. E una escusa acusa­­toria aceea de care se folosescu respectivii preoti, că adeca nimene nu voiesce a primi assupra sa missiunea de senatore scolariu. Missiunea p­rutului e a capacita a conduce poporulu si daca densulu nici cu 9—10 d’intre poporenii sei nu-si pote ajunge scopulu, atunci e gresutu passulu seu, cade sub acus’a de conducatoriu reu. Mi-amu propusu a vorbi si despre essa­menele tienute; se revinu dar asupra ace­stui obiectu. Prin una ordinatiune a Dlui protopopu tractuale s’au incunnoscintiatu preotii si inve­tiatorii că essamenele se voru incepe in 15. Iuniu, si anume din Ortelecu. După finirea essamenului din Ortelecu, Dlu protopopu, conformu cerculariului esmissu, a mersu pen­tru luarea essameneloru prin communele ce facu pre vallea Bredului cătra Gibou. Es­samenele din Moigradu, Bredu, Cigleanu si Prodanesci au fostu­­ după impregiurari indestulitorie dr cellu din Creaca, din lips­a invetiatoriului abilu forte slabu. Culmea ne­­gligentiei si a indiferentismului a doveditu-o si cu asta occasiune communele Poptelecu si Firminisiu. Mergandu adeca Dlu protopopu tractuale, Mercuri in 18. Iuniu, din Gibou cu scopu de a fi do facia la essamenulu ce avea se se tiena in aceea dî in Comun­a Poptelecu, se intalnesce pre drumu cu in­­vetiatoriulu Poptelecului Ioanu Massimu, pre care lu intreba că unde merge chiaru in tempulu candu are a se tiend essame­nulu. Acestu­a-i respunde: „me ducu in preamblare, că­ ce n’am nici unu lucru.“ Poftimu­ respunsulu unui invetiatoriu in dîu’a de essamenu facia de protopopulu seu. Dlu protopopu inaintddia in Poptelecu, merge pe la scola, acolo nici unu pruncu, merge la preutulu locale N. Farcasiu, acel­­lu­a nu e acasa. Pusetiunea Dlui protopopu facia de acestu incidentu neasceptatu si-0 pote in­­chipui numai acellu­a, care i cunnosce na­­tur’a, zelulu celu mare ce l’a avutu totu­­de-un’a in înaintarea causei invetiamen-,­tului. In fine sosesce invetiatoriulu, apoi si preutulu, cari fiindu intrebati de caus­a ace­stui incidentu condamnabilu începură a se escusă, că ei nu-su vinovaţi, ei au facutu totu ce au potutu, au datu liste de lenevire la judele communalu, care inse nu voiesce a le essecută ect. ect. Dlu protopopu face nu­mai decătu arretare la judele processualu, care indata si tramitte essecutiune in faci’a locului pentru pedepsirea parintiloru ce nu si-au tramissu copii la scola. Essecutiunea se infacisiedia, negligentii se pedepsescu, inse tete aceste suntimanteă după ploe, pentru că an. scol­­a espiratu si părinții negligenti prea­­bucurosi voru retiené si pre annulu venito­­riu pre fii loru de la scola d’in indemnulu că 50 cr. totu­si nu sunt prea multi pentru negligintia de unu annu. Acum’a mi iau libertate­a­ te întrebă, Die Farcasiu, că Dta ca preutu si presie­dintele senatului scolariu (de cum­ va mai essiste acestu­a) din Poptelecu avut’ai cun­­noscintia că nu judele communali, la care te-ai adressatu D’ta in caus’a pedepsirei ne­­gligentiloru e supremulu foru de la care se numai fie apelata? si daca da, pantru ce n’ai initîatu mai departe la judele processualm v.­comite seau comit, comitatense pedepsirea negligentiloru si chiaru a judelui indiferinte? Mai încolo am onore a-ti attrage attentiunea, Die Farcasiu, asupra impregiurării, că de la unu preutu care a petrecutu 4—5 anii in o communa, cum buna-ora ai petrecutu si Dta in Poptelecu, se pote pretinde cu totu dreptulu ca aceliu­a se-si fi castigatu atâta incredere si autoritate înaintea poporului seu, câtu, daca nu toti, bare mu 6—7 părinți din communa se se afle, cari petrunsi de neces­­sitatea invetiaturei se-si tramitta copii loru de buna voia la scola, si astfel iu scol’a n’ar sta totu gola. Mi se pare inse, că occupatiunile D- talle private nu-ti prea concedui a mai cu­getă si la prepedit’a de scola, care, după parerea D-talle si astă nu mai are a face popi din copii, mi se pare că la arretă­­rile despre lenevire ce ti se făcu d’in par­tea invetiatoriului ti­ inchidi ochii si astupi urechiele. Suntemu acum’a la essamenulu d’in Firminisiu. Dlu protopopu, după ce fini cu Popteleculu, luă cartea cătra Firminisiu, unde lu asceptă assemine bucuria ca si in Poptelecu, că­ ce soiea din capulu locului, câtu de bine are se stee scol’a părintelui Grigore. Se intrămu deci si noi on­ lectori nitietiu in scola, ca se ne convingemu ba­­remu că cine a fostu invetiatoriu, fost’au părintele Grigore, fost’au numitulu Mihutiu, seau dora n’a fostu nici unulu. Ajungându Dlu potopopu in Firminisiu ecca, de­si se circulasse luarea essameneloru, nici părin­tele G. si nici M. nu-su ca’n palma, va fi cugetatu pote Dlu prota, că acuma de la 2 Iuniu se va fi conferitu postulu inve­­tiatorescu altui­a, pre care pote numai din causa că nu lu cunnosce nu­lu va fi afflandu, că­ ce si asiă de celle ce se făcu in Firminisiu nu mai scie nimene. .După o pausa cam lunga sosesce părintele G. Dlu protopopu si­ arreta voi’a de a merge la scola si de a vedé essamenulu, părintele G. inse indata fini tata treb’a, in­­cunnoscien.iandu pre Dlu protopopu că nu e de a merge la scola, că­ ce acolo nu­ e ne­mica de veditu. Frumosu essamenu, părinte Grigore! scurtu dar’ bunu. Aci mi vine betatoriu la ochi, că pre desu-numitulu M., daca intru adeveru a fostu invetiatoriu, pre­cum pretindea părintele G. in conferintia, pentru ce nu si-a aretatu faci’a baremu in diu’a de essamenu. Urmedia essamenulu in Nirsidu care e fîli’a părintelui G. , acestu­a a decursu as­­seminea cellui din Firminisiu, diferintia a fostu numai, că cantoru-docintele Nirsidului Teodoru Blaga, in dîu’a aceea se afflă ca dîlleriu, dussu la lucru, pare-mi-se, la ju­dele communalu. Essamenele din celle­lalte commune au fostu mai bune seau mai sla­­buite, după impregiurări. Inca câte­va cuvinte si sum gat’a. Pre langa peccatele desfasiurate mai susu, unii preoti, pre basea că sunt directori scolari si superiori ai invetiatoriloru, mai au inca plă­cerea d’a tractă cu bieții invetiatori in mo­dulit cellu mai arrogantu si mai vetemato­­riu, ceea ce dă ansa la neintrellegeri sî con­flicte. Rogu dreptu aceea pre collegii mei, ca se evite pre assemeni omeni, cari nu merita a mai schimbă vre-o vorba cu ei. Nu potu inchiă, fără a-mi esprime re­­cunnoscinti’a cătra dlu protopopu Teodoru Popu, care cu tota occasiunea in controver­sele escate intre invetiatori si acei preoti, n’a consideratu nici candu person’a, ci nu­mai caus’a si insemnetatea ei. In finne dechiaru, că pentru celle scrisse primescu responsabilitatea a­supra mea si cu acest’a am onore a de subsemn’ă. Ioanu Iarda, fostu inv. in Agiresiu. Af­aceri scolarie. Starea scoleloru din tractulu protopo­­pescu allu Bredului — in Selagiu — si o privire preste essamenele tîenute in annulu acestu­a. — Fine *) — După ce vediurămu in nr. trecutu, sta­rea deplorabile a scoleloru rom. din mai multe communităti, si dupe ce vediurămu, intre altele, si incidentulu regretabile, — poft’a de arginti a unui omu, in care ba­­seric’a si natiunea, mai eri alalta­ eri candu lu vediu passîtu preste pragulu teologiei, si puneă tota speranti’a, si care acum este in stare a comitte fără scrupulu fapte anti­­nationale, anti-religiunarie si chiaru anti­umane, — se trecemu mai departe. 9 N i r s­i d u. In Nirsidu lipsindu edi­­ficiulu scolariu, se folosesce de scola una chilia din cas­a cantorala, care inse e in statulu ruinarei. Senatulu scolariu, mobilele si instrumentele de invetiamentu precum si gradina de pomaritu lipsescu cu totulu. Solutiunea inv. e 60 fl. 10. Ciga­ni. Edificiulu scol. din Cigani fiindu că e cam intratu in pamentu, e ne­­sanetosu. Recursite de invetiamentu sunt: *) Vedi „Fed.“ nr. t1. Conformu decisiuniloru luate in sessiunea amnuluicurinte, Societatea academica romana publica urmatoriele concursuri: E. Premiulu Zappa. Pentru cea mai buna lucrare asup­r

Next