Federatiunea, octombrie 1873 (Anul 6, nr. 69-70)
1873-10-28 / nr. 70
Buda-Pest’a. Domineca, 9. Nov. 28. Oct. 1873., Annulu allu siessele MDCCCLXXIIL XI. 70-795. Redactiunea se affla in Straj’a tragatoriului (L ö vés z u t c z «), Nr. 5. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspundintii regulari ai ,,f’ederatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tramisi si nepublicati se voru arde si numai la cerere espressa se retorna. Diurnalu politicu, literariu, commercial!! si economicu. Appare Dominec’a. Pretiulii de Prenumeratiune: Pre trei lune.....................3 fl. y. a. Pre siesse lune .. . . . 5 „ „ „ Pre annulu intregu . . . 10 „ „ v Pentru Romani’a : Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ Pentru Insertiuni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrare pentru fiesce care publicatiune separatu. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cr. Pest'«». 8. Nov. 27. Oct. 1873. Camera deputatiloru Ungariei reincepe activitatea sa; sessiunea annului 1873/i se deschide asta di la 12 ore meridiane. Siedintiele acestei sessiuni voru fi forte agitate prin discussiuni amarnice, cari se potu prognostica de acum, vediendu precari’a sit naţiune financiaria, la care au ajunsu tieri’a in urmarea gressjteloru operaţiuni si întreprinderi, — dar nouele proiecte de legi cu cari ministeriulu vre si napadesca camer’a inca sunt de natura a scormoni tote passiunile si in fine, să nu uitâmu, cu oppositiunea doritoria de a veni la potere, inca si pote perde răbdarea, vediendu că ascepta preamultu si aspectele sunt pucine chiaru si pentru unu micu ossu de fusiune ca pretiu allu conniventiei salle si allu spriginirei ce dedesse ministeriului actuale in cursulu sessiunii trecute. Auspicele sub cari se deschide sessiunea nu sunt de locu favorabile; se vorbesce adeca de scissiuni si noue formatiuni, coalisatiuni de partite si prin urmare de caderea ministeriului actuale. — Ca presemne alle clătinatei pusetiuni a ministeriului se potu consideră si acelle multe argumentatiuni ce se poteacedin organele devotate ministeriului actuale, că timpulu vechiloru conservatori ar fi trecutu, că ei ne mai avendu ce conserve, nu ar mai avă neci raţiunea de a essiste, cu atâtu mai pucinu de a veni la potere si altele assemene. — Alţii vise credu că vechii conservatori si numai ei, potu inca conservă tierr’a de prepasti’a financiaria ce i-au pregatitu falsii liberali, că ei si numai ei ar poté adduce ordine in administatiunea politica si chiaru a justiției, ba organulu partitei nat. a slovaciloru d’in părțile superiori alle Ungariei spera de la conservatori chiaru si d’in punctu de vedere allu nationalitatiloru mai multa respectare a drepturiloru salle, sau cellu pucnu respectarea legii de natiunalitate, carea sub acestu ministeriu se calea in petiore. Ammentitulu organu („Nar. Nov.“) promitte vechiloru conservatori sprijinulu seu si allu nationalitatiioru, firesce presuppunendu că vechii conservatori, venindu la potere, ar justifică asceptările nationaliloru, obervandu prea bine, că de unde nu, situatiunea ar remană cea de pana acum. Noi inca tienemu că cu vechii conservatori s’ar polăpune la caile de nu mai multu, cellu pucinu unu felu de modus vivendi, mai ecuitabile mai crestinescu, că ce situatiunea creata de falsii liberali nu se mai pote toleră, patienti’a inca si-are marginile salle. Esperienti’a făcută cu falsii liberali au doveditu deplinu că ei se pricepu bine la amagire atunci candu curellele i stringu, era candu periclele se păru a fi inlaturate ori numai indepartate, insolenti’a loru devine fără de parechia; nu voiu să mai padiesca legile făurite de ei insisi intr’unu timpu candu inca post equitem stabatatra cu raportarea loru facia de nationatitatile patriei au devenitu provocatoria si prin urmare intrellegerea cu acestei omeni neci că mai este posibile si corifeii nationalitătiloru voru face reu daca voru mai sta la vorba cu ei. Restornarea acestui ministeriu să fia devista loru, căci ori ce schimbare va fi de preferit a situatiunii actuale. Vechii conservatori nu potu si mai rei decătu falșii liberali cellu pucinu nu promittu, tie nu mai multu a plini celle odata pomisse, respecta legile si ca orheni practici cu rutina politica sciu să traga socotela toturoru factoriloru d’in terra. Vechii conservatori justificandiiaceste presuppuneri si asceptări potu fi siguri de sprijinulu nationaliloru de unde nu adaugemu si noi, situatiunea se pote schimbă numai spre mai reu ; regatulu Ungariei nu va avea pace, neci va ajunge in veci la consolidare. Densusiu, 30. Octob. 1873. Die Red.! Astadi me incunnoscintiai că fiiulu meu Armu Densusianu, advocatu in fagarasiu, e încarcerata in Tergu-Muresiului de cătra stapanii patrioţi magiari, pentru că ar fi apperatu dreptatea si sacrele intéresse alle națiunii nostre. Repausatulu meu socru, Bisantiu, parocu in Densusiu, fu la anul 838,despoiatu dă tota averea si legatu de loitrele cariului si astfelu transportatu spre a fi impuscatu de cătra patrioții magiari, —inse provedintia divina si dreptele lui fapte l’a eliberatu d’in manile sceleratiloru. Primugenitulu meu fiiu Beniaminu Densusianu, actual minte protopopu in Secarembu, la an. 1848, impinsu de ascutitele baioneteloru patriotiloru magiari si transportatu in oppidulu Hatiegu unde i se preparasse furcele unguresci, după ce i se constatară umanele-i fapte, proni’a divina l’eliberă assemene. Allu doile fiiu allu meu Giorgiu Densusianu, parocu in Densusiu si assessoru consistorialii, la 1848, accusatu de cătra unu ministru, ca agitatoriu prin pressa, documentandu ellu dreptele salle assertiuni intru interessulu besericei si a poporului fu assemene eliberatu. Allu treile fiiu allu meu Aronu Densusianu, advocatu in Fagarasiu, astadi de cătra patriotismulu magiaru incarceratu in Tergu-Muresiului, suffere pentru că a luptatu intru interessulu dreptăţii si allu naţiunii. Eu dara appellediu la naţiune, nu pentru a-lu elibera, ci pentru a-lu imită, căci sum convinsa, că si acestu fiiu allu meu, după dreptele lui fapte, daca de tribunalulu si patriotismulu magiaru nu va fi eliberatu, va fi eliberatu de acellu tribunalu santu, unde se voru incoronă meritele fiiloru acellei naţiuni, cari au luptatu pentru dreptate si libertate. Mai am inca altu patrule fiiu Nicolau Densusianu, advocatu in Brasieu, si daca provedinti’a preste mine pana in adance betranetie atâte tentatiuni au addussu, rogu pre părintele cerescu si pentru ellu, ca să nu-si pregete cu om si ce pretiu a suffer! pentru naţiune, de l’asiu si vedé assemene tractatu, — apoi să moriu. So fi’a. Mama Densusianiloru. O, __________ ___ x) Venerabila Matrona ! Callea pre care au purcessu preadenmii fii ai Dvostre, devotaţi causei poporului rom. este carlea doreriloru seculari pre care d’in vechime au purcesu mai multi fii ai natiunei nostre era la an. 1848, plecasse cu miile, plecasse asia dicundu natiunea intrega, lassandu-ne urmatoriloru essemplu de imitatui. Sublima missiune! Mai sublimu iise, este essemplulu ce DV. dati mameloru, pentru ca mai rare sunt la noi Corneliele decâtu Gracchii. De trei ori binevenitu este dara, appellulu Dv. in acestu timpu de ammortire si de indifferentismu, in care credinti’a pare a slabi. Candu numerulu matroneloru romane, cari se invetie pre fiii loru, a se devota cu totulu causei natiunale, va cresce, va deveni mare,atunci cas’a nostra va triumfă de siguru Bine observaţi ca fiiului Dv. i se va restitui Considerări asupra starei actuali a înşiruiţi unei la romanii transilvani. III. Infandum ... iubes renovare dolorem. Virg. Din celle dîsse despre frecuentarea scoleloru midiulocîe prin studinti romani nu pote urmă alt’a, decâtu ca academiele sî universităţile inca să fia relativu forte debilu cercetate de dinsii. Astă sî facemu esperienti’a pucinu imbucuratoria p. e. la noua universitate din Ciusiu, infientiata in mediuloculu romanimei, la alte cărei patru facultăţi fussera in annulu trecutu inscrissi 269 ascultători; dara câţi romani intre aceştia? Abiă 15 — 20 de inşi. Bucurosu asiu concede, câ acestu numeru micu provine pote de acolo, câ ce deschidiendu-se jun’a universitate abiă in Novembre, tenerii romani intr’aceea s’au fostu resfiratu pre la alte institute superiori de invetiamentu, inse cum de nu s’au fostu resfirată mai tare si cei de alte nationalităti? N’asiu negă nece impregiurarea, câ pote unu teneru seu altulu a fostu retienutu sî instrainatu de la acesta palestra a Museloru sî prin indignarea, ce diurnalistic’a rom. a manifestatu pentru fapt’a, că guvernulu nu fece nece macaru atâta concessiune loialei nostre naţiuni, câtu să infiadatu barem! una catedra paritetica cu limba propunerei romana. Ci chiaru acestu punctu merita o mai seriosa precumpenire. Nu folosesce a ne momi sî măguli deaparurea, trebue să ni spunemu câte odata sî adeverulu francu, limpede sî curatu. Se stâmu strimbu sî să marturimu dereptu, câno romanii suntemu cam appiecati a lucră si lucrâmu nu odata ca omulu assupritu sî multu patîtu, care in urma suspiciunedia tote pe nevediute, condamna sî blastema tote, se tanguesce de tote, se plânge de frundia sî de erba, fara a se intrebă totdeun’a, cu ore cu temeiu ? Au ore plansorile nostre asupr’a modalitatei, cum s’a instituitu universitatea clusiana, destullu temeiu, daca considerâmu preindegetatulu numeru de studinti romani ? Au eile ceva temeiu, daca ni revocâmu in memoria, câ intre 130—140 de concurenţi la catedrele professorali alle dessu-memoratei universități abiă concurseră 9 romani, sî acestia inca, afara de multi, toti numai la acusi libertatea; acesta este si credinti’a nostra, pentru ca judecătorii lu puseră la inchisore preventiva, numai pentru câ prevedeau ca nu lu voru poté condemna neci chiaru după legile loru. Trista situatiune in care se affla la noi justiti’a, dar nu pote fi altmintrea caci insasi basea libertatiloru, libertatea personala nu este garantata inca cetatianiloru apoi intr’o tierra, unde unul p o ru, acestu monstru justitiăriu, după acellu scandalu europeanu cu Tesalonii, totu mai pote sta in fruntea justiţiei, spre batujocur’a justiţiei magiare, acolo tote nedreptatîrile si illegalitatile sunt possibile. Mai avemu a observă,ca insesi legile in vigore se applica in moduri differite, precandu adeca magiarii d’in oppositiune se affla in deplinu essercitiulu drepturiloru constituţionali, pre atunci Romanii vrendu a le essercită si ei, sunt trassi in judecata, sub pretestulu futile d’a fi commissu crim’a de lesa majestate! Cu câtu magiarii voru merge totu asia mai departe cu atâtu mai departe voru sta de nim’a omaniloru in carea, prin procedur’a cea snedrpta, in locu de incredere si apropiare, ce va incuibă despretiu si urra irrecontilabila. Red. „Fed.“ catedr’a limbei sî literaturei romane? Unde erau sî sunt numeroşii noştri doctori de jurisprudentia, medicina si filosofia, crescuţi cu stipendiele natiunei? Sunt pretinsiunile loru asia de modeste, de se multiumescu cu staţiunile loru actuali, cu lefsiore de câte 800—1000 fl., pre candu la universitate erau se aiba duplulu, sî, alessu pre medici, i-asceptă si pracsa mai intinsa, deci mai proventuosa? Nu sentu ei in pieptulu loru nece o aspiratiune mai innalta? De a ajută sî inaintă inflorirea patriei communi sî a natiunei proprie, unde pre se ambia omului occasiune mai binevenita, possibilitate mai mare, decâtu in carier’a instructiunei publice. Unde ni se deschide campu mai latu sî mai frumosu, de a cultivă scientiele sî in decursulu professurei a inavutî chiaru sî literatur’a natiunale câte cu unu opu folositoriu?... Dar’ destullu aceste. Să nu procedemu mai departe cu assemeni lamentări, pentru ca să nu desceptamu cumva sî preste voi’a nostra pre-cari susceptibilităţi, să nu spargemu de nou rane sî cicatrici dejă incrustate, sî să nu ni se impute din vre o parte „Infandum renovas dolorem.“ Facia cu scăderile nostre din vorba omulu pote audî aorea sî acea scusa, cu neimbuldirea juniloru rom. la cursurile universitarie, specialminte la jura ar’ fi provenindu si de acolo, câ ce sub sistem’a actuale juristiloru rom. li aru fi lipsindu prospectele de a inaintă si de a se ferici după scienti’a loru. Cum câ câtu de nefundate sunt atari scuse si argumentări, mai câ n’am lipsa să demustru Capacitatea si cunnoscintiele întemeiate in orice statu organisatu si civilisatu allu lumei sunt cercate si pretiuite. In patri’a nostra desclinitu in tempulu de facia barbati si juni cu cunnoscintie speciali sistematice si fundate pentru diferitele bransie adeseori se cauta cu lamp’a lui Diogene, dara nu se affla. Ce dîcu ? însumi am sciutu in annulu espiratu vre patru posturi deregatoresci dotate câte cu 500 — 600 fl., la cari juristirom. s’aru fi preferitu pentru necessitatea scientiei limbei rom., ci la concursu, — audîti! scu nu s’au insinuatu necesuu romanu, sau numai de cei de diumetate absoluţi, va să dîca, fora essamene de statu. Pre unu momentuiose să concedemu de valida scusta si argumentarea prememorata. Sunt pre chiaru si atunci juriștii romani aievea espusi periclului de a muri de fome? Au conferirea notariateloru cercuali, atâtu de momentose pentru noi, nu e data si lasata in man’a poporului nostru? Si apoi unde ii trebue o pusetiune mai buna si mai fericitoria, fia incâtu la campulu de activitatea cea mai salutaria si mai meritosa, fia incâtu la neaternarea si emolumentele ei ? Da, că ce unu barbătu intrelleginte numai amorea si încrederea bunului nostru popom trebue să si-o câştige, pentru ca acestua să sara in focu si in apa pentru acellu barbatu allu sen. Si de trecemu de la derepturi la celle alalte facultăţi, pre medecina, scientiele matematico-fisicali si technice, si professurele gimnasiali si cellelalte nu deschidu prospecte din celle mai frumose unui june cu aspiratiuni mai sublimi si cu vointia firma de a perseveră in lucru ? Nu lu ambia ore cu celle mai nedependinti, cu celle mai onorifice si sî nai aventagiose pusetiuni, ce se potu da sî cugetă in societatea omenesca