Federatiunea, noiembrie 1873 (Anul 6, nr. 71-73)
1873-11-16 / nr. 71
— ci arruncandu lava si flacara, si-a implutit colonele cu frase occupandu-se numai cu person’a dlui Babesin si moleslandu publiculu cu de aceste balacaiture polemice parsonali; — cu descantature de anatemisare si escommunicarea din biserica a acellorua, carii voru catedia sis nu consemta cu ingagiamintele salle. Archidiecesanta, era officiala nostra foia „Telegraf. Rom.“ nedumerita, si continua espectoratiunile irritate si purcesse era numai din rancore personala inca de la alegerea Metropolitului, isbesce cu atacuri obscure, deja gretiose lectoriloru. Va se dîca, conclusiunea despre tuterele aceste organe alle publicității, in resumatu este: ca sunt parțiale si patimose, anume „Alb i n’a“ plina de colori negre, — „Lumin’a“ plina de va p a ia , s era „Telegr.“ cu firu rosiu, — cu unu cuventu, nici un’a pana in momentu n’a satisfacutu dorintieloru si asceptariloru clerului si poporului din acesta Diecesa veduvita, nici n’a correspunsu sublimei salle missiuni publicistice. Aceste darame indemna a cere ospitalitatea onorabilei Redactiuni ca se potu da espressiune libera sincereloru melle păreri si firmei convicţiuni asupr’a cestiunei mentîonate si respectivu a supr’a celloru doue întrebări puse mai susu acum’a mai vertosu, candu suntemu in ajunulu alegerii de Episcopu pentru dieces’a nostra. Ce cugeta si ce dîce poporulu si clerulu dreptcredintiosu despre cestiunea de sub întrebare? Dingur’a lui nu audi alt’a decâtu „am alessu deputaţi pentru sinodulu eparchialu, ni-am pusu tota încrederea in ei, ca in repri-sentantii nostri, adeca aboru 6(10 mii de romani de confessiunea greco-orientale si pretindemu si asceptamu de la dinsii ca de la barbati intelliginti, onesti si conscientiosi, ca se respecte die suveranitatea nationala, se alega de Archipastoriu si capitallu diecesei pre unu barbatu capace, demnu si binemeritata pentru acestea innalta si nobila chiamare.“ „Representantii nostri deputaţi sinodali, voru avé se respunda cu suffletulu si consciinti’a loru naintea lui Domnedieu si naintea poporului despre votulu ce lu voru da respectivului Alessu; si precum voru alege asia li va ajută. Domnedieu, asia li va fi multiamit’a si ecunnoscinti’a nostra.“ Astfeliu este cugetulu si dorinti’a poporului si clerului din dieces’a veduvnta ; acum’a dara sortea, viitoriulu si speranti’a crestiniloru sunt puse in man’a deputatiloru sinodului eparchialu electorale ; ei au sé-si essamine convictiunile, sé-si caute pre cellu demnu si chiamatu de Domnedieulu parintiloru nostri, spre a deslega celle doue intrebari că: Cine se ni fia Episcopu ? Cum se alegemu? Nici un’a d’intre foile nostre naţionali si bisericesci nu s’a respicatu inca despre persone, — cu tote ca nu e secreţii mai multu ingagiamentulu si allu uneia si allu celleia lalte. Sein deputaţii sinodali forte bine ce feliu sunt acelle ingagiaminte, sciu ei ca „Albi n’a“ in urmarea pactului de la Sabiiu, e pentru părintele protopopu loanu Metianu din Transilvania; era „L u m i n’a“ si „T e l e g r a f u I u“ (?) lupta pantru părintele Archimandritu Mirone Romanulu, ambii asta-di candidaţi dechiarati pentru occuparea scaunului episcopescu vacante. Ei bine, se vedemu cum cugeta si cum judeca deputaţii sinodali alegatori si despre unulu si despre altulu candidatu. Asta-di deja si unulu si altulu si are aderintii, partisanii sei. Ecca sentintiele caracterisatoria alle partideloru ingagiate uneia si celleilalte persone. Pre părintele Archimandritu Mironu=■ toti deputaţii sinodali lu cunnoscu in tote privintiele vietiei salle. Nici unulu nu este care nu l’aru apretîa de o capacitate besericesca superiors, emininta, de unu barbatu cu sciintie escellinte, unu diregutoriu besericescu rutinatu, prudentu si dibaciu, carele dela an. 1846/47 in decursu de 23 de anii a servitu Episcopiei Aradane cu onore si dirigintia rara, a collucratu neobosita la reformarea si noulu organismu allu besericei nostre, a fostu reclamatii pururea la elaborări mai grelle si essentiale si la deliberarea cestiuniloru vitali si ponderose, ca siefu si presiedintele Consistoriului de la Orade si Aradu a condussu si conduce trebele officiali cu cea mai essemplaria tactica si auctoritate impunetoria. Cu unu cuventu, —ellu uniculu cunosce medu’a diecesei, si invescutu cu aceste cualificatiuni, esperientie si cunnoscintie canonice si administrative besericesci, — de după insasi pusetiunea sa, ca barbatu binemeritatu pre terrenulu besericescu — ar fi *) cellu mai chiamatu a occupa scaunulu episcopescu vacante. Astea nici inimicii personali ai Preacuviosîei Salle nu i o potu denega, ci toti o recunnoscu. Inse candu toti lustimâmu si cunnoscemu ca pre atare si i apretîămu insusîrile celle bune,suntemu multi cari cunnoscemu si părţile debile — precum le numesce „Albin"au slabitiuni si abusuri. Multi d’intre deputaţii sinodali nepreoccupati dîcu, pariatele Mironu ar fi non plus ultra de Episcopu, dar ni e frica de portarea si tienut’a lui in cellea politico nationali. Părintelui Mionii i se imputa câ s’au ingagiatu si la servitie publice estra confessionali, ca Inspectore reg. de scole communali capetandu titlu de Consiliariu regiu, etc. — inse asta-di era servesce besericei salle nationale. Apoi se mai dîce: câ Preacuviosî’a sa pentru roiu de Episcopu are trebuintie si recerintie mari pentru a carora accoperire abia i-ar ajunge modest’a competintia a conventiei si dossiei episcopesci. Aceste tote, dîcu, sunt motivele si căuşele, ce pre multi ai nostri făcu, ca abstragendu de la tote celle mai bune insusîri alle Preacuviosîei Salle sh nu idee votulu. Asia apoi — după aspectele de pana acum’a dorere — abia se pote bucură de vre o 10 —15 voturi espressu resolute. Aderintii Părintelui Mironu inse nu au temere de tienut’a lui, d’in motive, câ dinsulu la tote ingagiamentele salle de pana acuma — a fostu indemnatu si necessitate, — pururea cu consentiementulu si contrellegerea mai mariloru sei, a nume a fericitului si pemeritoriului Siaguna si a metropolitului succesore de asta-di Ivascoviciu, ca pre atunci fostu episcopu. Câtu despre allu doile candidatu, părintele Metianu, dinsulu după aspectele de pana acum’a in poterea „pactului“ de la Sabiiu , pote contă la vr’o 20—25 voturi alle aderintiloru deputaţi legaţi prin pactulu cunnoscutu, — carii la locuri competinti s’au informatu, cu mea acestu părinte protopopu inca poasede frumose cualificatiuni, este barbatu de sciintie si esperintie, rutinatu in telnie administrative ecclesiastice. Dinsulu ca protopresviteru tractualu a imbunetatîtu dotatiunea preutiloru sei, a staruitu la infiintiarea de scole, e oratoru bunu, are unu esterioru si o maniera plăcută si atragatoriu era impregiurarea ca au colindaţii de câteva ori prin Pestea la D. Lanyai, ca graitoriu allu activistiloru nu-i detrage nemica d’in repuratiunea de bunu nationalistu. Dintre 60 de deputaţi avemu dara, ca la vreo 25, insi, inca neresoluti, si dintre acestia sunt unii cari dîcu, câ nu cunnoscu pre părintele Metianu, altii erau suspitimedia pentru ca are familia si se temu, — adducandu-si aminte de Episcopulu Gre r a si m u R a t iu, ai caruia fii i-au facutu multe neplăceri! Se dîce inse ca părintele Metianu — este omu forte avutu si famili’a si-a ingrijit’o deja si asia ar’dispară temerea ca dinsulu se fia constrinsu seau d’a cersi ajutoriu de la guvernu, seau de a asupri c’erulu si poporulu si a abusă cu încrederea pusa in ellu. Acum dara remanc, ca frații condeputati, cari pana in momentu inca nu s’au decisu pentru unulu seau altuiu d’intre ceşti duoi candidaţi, — se cumpenesca bine, se judece seriosu, si se-si essamine firm’a convicţiune, cu unde affla mai multa si mai sigura garanţia pentru viitoriulu si prosperarea diecesei, care d’intre ceşti duoi numiţi candidaţi este mai demnu si meritatu pentru scaunulu episcopiei! Alegeţi dara domniloru si fratiloru, după cea mai buna convicţiune câci sunteti responsabili naintea sufragiului natiunei si naintea bunului Domnedieu. Dixi et sava vi animam meam. Unu deputata allu sinodulu eparchialu. In umulu, din numerii sei mai recenți „Gazeta Tr.u adressă următoria Epistola deschisa câtra „Kronstädter Hrg’.4" carea, fiindu de unu cuprinsa forte interessantu, o reproducemu aci in tota estensiunea sa . Noi suntemu vecini, ne vedemu pe fiacare dî, pentruca ne nastemu in aceeasi officina. Cu tote acestea, redactiunile nostre, ca redactiuni, communica asia de pucinu una cu alta, ca cum „Kr. Ztg.“ ar’ e.isî in Berolinu, era „Gazet’a“ la Turinu Nu avemu a face nici in plinu nici in maneca unii unii cu altii. Adeveratu simbolu allu separatismului sassescu si romanescu din asia numitulu Fundus regina. Numai uneori, forte raru, trecandu unii pre langa altii, ne cotimu, ne inboldimu, fara ca se ni mai decemu Pardon Messieurs ! Unii ca si altii, ne-amu dedatu cu assemenea ghiolduri. Este unu punctu, pre care oricandu lu attengemu, semeua ca si cum ai lovi pre cineva cu plag’a din seol’a vechia preste puriculu degeteloru, te dore amaru, cu ce unghiele au reintratu in carne. Acellu punctu este: onorea nationale, „Krönst. Zeitung“ cam are passiunea de mai multi anni incoce, ce se reproducă din alte dîame spiri si faime despre vieti’a sociale si politica a romaniloru, fara ca se aiba vre unu criteriu despre adeverulu loru, fara ca se reflectedie, ca despre acestu poporu se respandeseu inadensu si forte dessu, multîme de faime tendentiose, cari adeca si-au scopulu loru precugetatu, tientitoriu departe, seu cum ati duce Dv., „von grosser Tragweite.“ Unu articlu de natur’a acestoru a reprodusserati dvostra si in nr. 170 din 31 Octobre pe pagin’a 2 semicolon’a 3. Se vede ca Dv. ati fostu sedusi de auctoritatea unoru diarie ca „E11,“ et „Kelet“ si a unoru omeni ca dr. C. Cseh, ca Franciscu Koos, Adamu Varadi si des. . . dr. losifu Oroszhegyi *), cari toti au scrissu cute verdi si uscate despre si in contr’a elementutului romanescu. Anume in annulu acestua, d. Cseh descriendu impressiunile calletoriei salle din Romani’a, a facutu una descoperire mai importanta de câtu a lui Christoforu Columbu, câ adeca partit’a „Albifloru“ nu ar’ fi liberale, ci câ liberalismulu este numai eminentele meritu allu Rosîloru. De aci „Kelet“ si-iea occasiune de a defaimâ nu numai pe ambele partite, pre Ab’a si pre Rosî’a, ci pe toti romanii fara destinctiune, sustienendu ca acestu poporu este forte intolerante, ccca pentru ce: Romanii nu sufferu infientiarea unei reuniuni maghiare in Bucuresci, cu titlu „Hunnia.“ Romanii in a. 1869 n’au sufferitu esîroa unei Gazete maghiare in Bucuresci, pentruca loanu Ghic’a a cerutu cauţiune 500 galbini, care s’a si depusu , inse pucinu după aceea „Bukuresti Magyar Közlöny“ totu a moritu. Cost. Rosetti a chiamatu la sine pe fostulu parochu calvinescu Franc. Koos, care (o dice „Kelet“) era presiedente la unele reuniuni ungurescî, si i-a dîssu: Dta domnule esti prea bunu patriotu ungurescu; noue inse nu ni convine patriotismulu D-talle. Mich. Cogalniceanu pre candu era ministru, a gonitu pre acellu Koos din Romani’a. Romanii numescu pre ungurii ceangai din Moldov’a, „romani de religiunea romanocatholica,“ era pre ungurii reformați i numescu calvini. Romanii din tote partile sunt tirani pe întrecute. Rosii aduna impregiuru de sine pre tribunii din Ardealu. Albii nu agitedia pre facia in contr’a integrității Ungariei, încolo inse sei dai pe toti.... „Krönst. Ztg.“ se revolta in contr’a colossaleloru minciuni si calumnie accumulate de exbaronulu Orbán (după tata secuiu, după mama turcu) in cartea sa scrissa despre Tierr’a Bârsei. Asia este, mangiturile lui Orbán eoprindu pre langa unele adeveruri, multîme nenumerata de minciuni. Apoi cum de „K. Ztg.“ nu observă, ca „Kelet“ in artic. reprodussu rivalisedia, se intrece in minciuni cu turculetiulu Orbán. Aici ni aduceau amente de una sententia a fericitului O’ Connel, care tienea, ca in tierr’a loru minciun’a turcesca trece de superlativulu toturo cu minciun loru, seu adeca ceea ce in Bucuresci se denota cu unu terminu forte espressivu grecoromanescu : M o f tu. Ce mai mofturi leii tio lei! Romanii n’au sufferitu Hunnia? S’a infiintiatu, dara cine se o sustiena? Se idée guvernulu subventiune ? Da, pro câta dau si ungurii la Reuniunile celle romanesci. Romanii n’au sufferitu in a. 1869 esîrea unei gazete unguresci in capital’a loru? Dara ungurii ce au facutu ? Preste una suta si mai bine demni, ei n’au sufferitu se intre incoce nici macaru unu breviariu (Breviarium) si orice carte de rogatiune, tipărită aiurea, decâtu numai in Bud’a si ca de esceptiune, si cu mari greutăţi, câte ceva in Sabiiu si in Blasiu. Abia in a 1862 ministeriulu Schmerling a redicatu acellu blastemu de pre literatur’a romanesca si acea infamia a despotismului de pre naţiune. Dara ce? In acelluasi annu 1869 ministeriulu ungurescu a poruncită se se confisce tote portretele principelui Carolu I, indata la vama, la intrare. S’au si confiscatu, chiaru si aici in Brasiovu diece essemplarie. Dara cina erau aceia, cari publicau in a. 1869 Gazeta unguresca in Bucuresci ? Era suditi straini, Koos et Oroszhegyi, inamici turbati ai elementului romanescu si totu-odata nisce ingrati miserabili. Oroszhegyi manca pane romanesca ca fisicu platitu de statu in districtulu Focsiani, si in acea calitate publica ceincetatu minciunile celle mai infame in „Kolozsv. Közlöny“ despre romani si guvernulu loru. Koos a vediutu bine, cu ce generositate Elen’a Domn’a soci’a lui Alessandru loanu I a pusu fundamentu la beseric’a cea noua calvinesca, si a daruitu dens’a si altii sute de galbini acellei secte, si totu nu incetu a-si bate jocu de romani in acolina si „K Közlöny,“ allu cărui redactoru era unu archi-inamicu, anume Dózsa. In fine guvernulu romanescu afflă despre acelle impertinentie alle susu-numitiloru redactori. Asia ca mirare, daca cutare ministru romanescu li-a vorbitu ceva si mai seriosu ? Cu tote acestea, Gazat’a unguresca a essîtu in Buocurerci, si ea nu a moritu de persecutiuni, ci a moritu numai de hectica, pentru ca saracimea secuiesca, care trece dincolo, n’are pofta se citesca gazete, mai alessu, că nici sole citi. Vedeti DV., câ chiaru aici in marele principatu allu Transilvaniei, tote gazetele secuiesci, desi scriu ori-ce li place, era nu ca celea ,robite romanesci, morui tote de hectica, pentrucă secuii n’au nici a diecea, parte de intelligentia superiore, din câta aveți d. e. dv. sassii, care se scia ce este lectur’a, ce este diaristic’a. En, se incerce nisce romani din Bucuresci a deschide unu dîariu romanescu in Pestea ori in Clusiu ; la momentu ar’ fi dati preste fruntarie. Ministruîu I. Ghic’a nu a potutu se libera cauțiune, pentruca prin constitutiunea din a. 1866 e desfientiata orice cauțiune; se pote vnse, că de la nisce inamici declaraţi li va fi cerutu vre-o garantia personale; noi inse nu credemii *) Dî, Die, câ „este“ Red. *) Acestua, dupace fusesse destutitu din functiunea statului romanescu pentru misteriele salle, a intratu in servitiu turcescu, de unde assemenea fii destituita , si asia s’a reintorsu acasa ca vai de ellu. 278