Federatiunea, decembrie 1873 (Anul 6, nr. 73-80)
1873-12-07 / nr. 74
Annulu allu siessele MDCCGLXXIII. Iimla-Pest’a. Domineca, 25. Nov. 7 Dec. 1873. Nr. 74-199. Redactiunea se affla in Straj’a tragatoriului (L ö v é s z u t c z a). Nr. 5. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspundintii regulari ai „Federatiunii.“ Scrissori anonimedül se publica. Articlii tramisi si nepublicati se vom arde si numai la cerere espressa se retorna. Diurnalu politicii, literari, commercialii si economicii. Appare Dominec’a. Pretinlu de Prenumeratiune : Pretreilune . .. . . . 3 fl. v. a. Pre siesse lune .... 6 „„ „ Pre annului intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Romani’a . Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 Iunie 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ Pentru Inscrtiuni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrale pentru fiesce care publicatiune separatu. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cr. Ií.-Pest?a, 24. Nov. 6. Dcc. 1873. Dîssessemu in Nr. tr. cu cris’a ministeriale au devenitu acuta, nu atâtu d’in caus’a crisei financiarie, ci mai alessu d’in caus’a dissolutiunii ce essiste in sinulu partitei deakiane, adeca d’in caus’a crisei de partita; dîssessemu totodata cit acesta crisa essiste nu numai in sinulu oppositiunii, unde inca secessiunea are sa se faca, indata ce D. Col. Grhiczy, realessu va intră in camera spre a forma noulu centru, in giurulu caruia se voru grupa, precum se crede, nu numai deputaţii secessionisti d’in centrulu stângei, ci si deputaţii mal contenti d’in sinulu deakistiloru. De atunei in coce cris’a atâtu ministeriale, câtu si cea de partite au ajunsu la punctulu de culminatiune, încercările Dlui Szlávy de a gasi unu nou ministru de financie n’avura successulu doritu. Dsa invită pre junele deputatu Col. Széli /nepotu de sora a lui Deacu) ca sa primesca portofoiulu, dar acestua puse conditiuni, cari propuse si desbatute in consiliulu ministeriale, fusera respinse ca unele ce se pareau a fi neacceptabile. De s’ar adeveri ceea ce se vorbesce despre conditiunile puse de D. Széli, că ar fi cerutu ministeriului de justiția unu millionu , ministeriului de miliție (honvedi) unu mill, si jumetate, etc. atunci noi n’am poté decâtu să approbamu acelle conditiuni si de am avé pre careesceptiune in coitră loru, aceea ar fi că dsa au cerutu prea pucina economia, câ ce d. e. de la ministeriulu honveditoru allu caruia bugetu annuale se urca la 12 mill. potea si trebuia sa cera a se scadé cellu pucinu la jumetate adeca la 6 millione; numai astfelu credemu noi ca s’ar poté adduce in ecuilibriuerogatiunile cu perceptiunile si numai pre langa cea mai rigorosa economia se pote preveni ruin’a financiaria ce ammenintia tierr’a. Nu scimu inse, precum ammintiramu mai susu, de este adeveratu ceea ce se vorbesce despre conditiunile Dlui Széli, destullu cu negotiatiunile cu dsa s’a curmatu si cu ministrulu Szlávy este resolutu a-si cere demissiunea si cu dinsulu intregu ministeriulu, dar n’a facutu inca acestu passu pentru că se spera unu espedientu de la attitudinea ce va luă D. Col. Ghiczy, a cărui realegere se face mane si carele in 8 Dec. va sosi la Pest’a spre a se consultă cu partesanii sei si cu ministeriulu. Vomu vedé si acest’a, marturisimu inse că coalitiunea de partite si prin urmare unu ministeriu essîtu d’in aceda coalitiune nu pote ah aiba lunga durata. In siedinti’a de asta di a camerei deputatiloru, opiniunea comissiunii de petitiuni asupra petitiunii municipiului de Sighisior’a dede ansa la una discussiune destullu de animata, la care luara parte mai toti deputatii nationali, provocati fiindu de ultristii magiari. In m. v. vomu da icon’a scenei,carea se reimprospeta d’in candu in candu si se va reimprospeta in camer’a dep. Ungarei, precâtu tempu naţionalitate in locul a fi multiumite, voru fi insultatile si aperatorii loru voru fi obiectude recriminatiuni illoiali din partea magiariloru , magiaroniloru si a renegatiloru. Discursulu tronului, prin carele Domnitoriulu României dechise in persona Camerele, au facutu preste totu, buna impressiune, cu esceptiune pote a singurului passu, ce privesce: „modificatiunea“ codicelui penale incâtu adeca acesta modificatiune ar tinde adesfiintia institutulu juratiloru, sau a restringe libertatea de pressa, ceea ce este obiectu allu preingrigiriloru si temeriloru. D’in incidentulu, ca ici colo curtea juratiloru au potutu si gressiesca absolvindu pre orimi vinovaţi, se face imputare cetatieniloru, că ar fi omeni de partita, sau că n’ar intielege innalt’a missiune a institutului de juraţi, si ca prin urmare ca atari nu ar merita sa se bucure de bunetatîle acestei institutiuni liberali. Assemene imputare se face pressei, ca ar fi degenerata in licentia si ca prin urmare este trebuintia d’a fi intrenata.’ Aceste si assemene argumentatiuni, nu le potemu almitfce. Seima si recunuoscemu, că juraţii au commissu câte odata gressiele, pentru cari au fostu biauati de diaristic’a străină, dar seimu si aceea cu press’a străină, anume cea nemtiesca, fiindu inimica romaniloru in genere si României in specie, appuea ori ce incidenta, fia câtu de neinsemnareu si facandu d’in tîntiariu armes sariu, striga in gura mare in contr’a Bloru, eu acesda nu sciu si se servesea de libertăţile constitutionali si că prin urmare nu le ar merita, — dar să fimu drepţi si sb recunoscemu că neci la acei inimici ai românismului, nu mergu trebile mai bine, omeni sunt si ei, desi ei pretindă a sta cu secte inaintea nostra in cultura si civilisatiune, gressiele se comitu pre tot inlenea in lume, cace „errare humanum est“, si „nil humani a vne a ienum p u'.o* dar nimenui nu i-a piesnitu inca prin capu, ca d’in asta causa se cera desfiintiarea libertatiloru si intorcerea la absolutismu si tirannide, unulu ca aceliua ar fi dussu in casa nebuniloru. Preferimu ca diece vinovaţi sb fia absolviţi decâtu ca unu singuru nevinovatu sb fia consemnatu, preferimu ca, in cestiuni politice, juraţii se absolve pre toti inculpații, decâtu să devină instruminte de resbunare in marile potestatii; era câtu pentru licenti’a pressei, acest’a essiste ce e dreptu in Romani’a, dar essiste pretotindenea unde libertatea eheste realitate, si nu se infrena neci se va infrena vreo data prin codicele penale fia câtu de draconicu, ci numai prin educatiune, prin bunu semitulu omeniloru si — prin insa si press’a, cace ori ce inconvenientu pre cailea pressei totu pre acesta caile se combate, se infrena, publicitatea fiindu pedeps’a cea mai eclatante a prostiei, a lipsei de educatiune cu unu cuventu a ori ce abusu commissu pre callea pressei adeca in publicitate pentru ca correctiv’a abusuriloru, escesseloru, delicteloru, sau ori cum sa se numesca acelle gressiere de pressa, — este insasi press’a; opiniunea publica face judecat’a. Conflictulu escatu intre santulu Sinodu rom. d’in Bucuresci si intre Archieppulu Metrop. de Iassi au luatu mari dimensiuni; diurnalistic’a intrega d’in Romani’a se occupa de acestu conflictu firesce d’in punctulu de vedere allu redactoriloru, unii tienendu partea Eppului metr. de Iassi (Suceva) altii era sinodului. Inceputulu conflictului se datedra inca de la mortea Principelui Cusa si anume: Pr Sf. Pr. AE si Metr. de Iassi, Callinicu Mielescu, invitasse pre toti prelaţii României, prin urmare si pre Primatele României, Metropolitulu de Bucuresci, a veni sa assiste la immormantarea Principelui repausatu. Membrii innaltului cleru credinra ca trebue sa decline acesta invitatiune temendu-se ca presenti’a loru la Iassi si Ruginos’a in acesta impregiurare, va fi esploatata prîn inimicii stării actuali d’in tierra. Intr’un’a d’in sessiunile precedinti alle Snodului, unu regulamentu, ce determina attributiunile membriloru vinatului cleru dedesse antâietate (presiedintia) Primatelui metropolitu de Bucuresci fara a prejudeca autocefaliei scaunului metropolitanu de Iassi (Sucev’a). Aceste doue fapte inse, inveninate prin reavolntia si suppuse, nu judecatii ci passiunii publice, provocata d’in partea metropoitului de Iassi una attitudiie de oppositiune facia cu Sinodulu. Pr. SSa Par. AE, si Metr. Calinicu se planse la Domnitoriu carele substernu petitiunea la consiliulu ministriloru, unde se decise ca ministrulu culteloru s- o substerna la santulu Sinodu. Sinodulu respunse prin una espusetiune completa a situatiunii si a motiveloru d’in cari au purcessu, combatendu firesce, tote punctele petitiunii. Metrop. de Iassi vediendu că conflictulu ajunse la punctulu de culminatiune iutieliense in fine reulu ce se face besericei rom. si relegiuitii insesi prin attitudinea sa. Se învoi a merge la Bucuresci pentru a luă parte la lucrările Sinodului unde conflictulu, se va applana spre multiamirea toturoru, ceea cu atâtu mai vertosu se pote spera, pentru ca regulamentulu dâ Primatelui numai prerogativa de onore era nu si de jurisdictiune prin care s’ar poté vetema drepturile scaunului metropolitanu de Iassi. Pr. SSa Par. Callinicu se portâ odeniora cu multa simpathia către Moscali si sub domni’a lui Cus’a făcuse si pre cari demonstratiuni antiromanesci prin cari se facusse ridiculosu, afflatu fiindu tupilatu de frica intr’unu cellaltu unde se ascunsesse imbraccatu in vestminse besericesci. — Pr. SSa nu are simpathiele nostre dar candu s’ar calca drepturile scaunului metrop. de Iassi noi am fi cei d’antâiu cari am reprobă purcederea antipanonica a sinodului. Pana acum’a vnse calcare nu s’a facutu. Adressa de aderintia câtra advocatulu Ar. Densusianu. Domnule si Frate! In momintele superarii Talie subscrisii Tei concetatieni romani nu potemu a ni reface viu’a nostra simpatia si gratitudine, profundulu nostru respeetu si deplin’a nostra approbare facia de curagiulu Teu, arretatu in congregatiunile districtuale alle Fagarasiului, in cari Tu adeveratu romane! aperandu legile statului nostru, ai facutu apriga oppositiune acelloru ordinatiuni ministeriali, cari, daca s’aru realisa, aru face illusoria legea de nationalitate, votata de diet’a tierrei si sanctionata de M. Sa, imperatulu si regele nostru. Era de alta parte simtiulu si consciinti’a nostra de dreptate si de naţionalitate ni impune a protestă cu tota energi’a contr’a mentionateloru ordinatiuni ministeriali, affrontatorie de legea naţionalităţii, si a dechiarâ cu tota solemnitatea si resolutiunea, că, pana ce sânge va curge in vinele nostre, nu vomu incetă de una parte a veghiu, ca legile statului nostru să fia respectate atâtu de câtra tierranu, câtu si de câtra ministru, si vomu combate cu tota tarl’a in tote modurile legali, pe despectatorii acestoru legi; era de alta parte ne vomu insui din tote poterile, cu tote midilecele legali intr’acolo, ca acelle legi adusse si votande de câtra dieta, cari nu correspundu principiului dreptății si sunt perniciose essistintiei nostre naționali romane, să se delature seau strămute. D’in districtulu, „Naseudu“ in lun’a Novembre 1873. (Urmedi’a 137 subscrieri.) *) Adresa sinodului eparchialu din Aradu. Maiestate ces. reg. Apostolica, Domna Preagratose! Sinodulu diecesei romane gr. or. aradane, adunatu pentru alegere de episcopu, cu insuffletîre si deplina bucuria se folosesce de occasiunea a-si aduce cu cea mai profunda suppunere omagiele salle sincere naintea Prea’naltului Tronu la cellebrarea jubileului de 25 de anni de la începerea preagratîosei domniri a Maiestăţii Tale. Beseric’a nostra ortodossa si natiu- inea romana in toti tempii pastrandu cea mai sincera fidelitate eredîta de la strămoşii sei câtra Prea’naltulu Tronu si dinastia, grabesce si sinodulu presinte a incredintiă pre Maiestatea Ta despre cea mai loiala devoțiune si allipire a sa câtra Prea’naltulu Tronu allu Maiestății Talie, esprimendu-Ti totodată multiamit’a cea mai profunda ca acellui domnitoriu Preagratîosu, care cunnoscundu sufferintiele secolare alle besericei nostre. Te-ai induratu a ni reda autonomi’a besericesca, de a careia bunetate ne folosimu chiaru in momentulu presinte, allegendu-ni pre episcopulu nostru si carea affla cea mai firma garanţia in seratiemintele constituţionali, in bunetatea animei si in amorea parintesca a Maiestatii Talie facia de beserica si natiunea nostra. Dee Atotputintele, ca poporele de sub blandulu sceptru allu Maiestăţii Talie sa se bucure inca intr’unu lungu sîru de anii debunetatile Domnirei Maiestatea Talie, precum si Maiestatea Ta de fericirea si fidelitatea poporeloru salle. Din siedinti’a sinodului eparchialu estraordinariu, tienuta in Aradu la 12/24 Sinodulu estraordinariu allu eparchiei Aradului. Etomagii’a si Turci’a. In timpu ce Occidentulu se lassa a fi absorbitu de spectacolulu miscatoriu allu crisei supreme ce încerca in presentu Francia, unu nou nuoru politicu se formedia din partea Orientului. Acumu doue lune Port’a stabilit la Rusciucu una carantina nefolositoria si vessatoria pentru Romani; pucinu după aceea li contesta drepturile de suveranitate pe malulu Dunării ce li servesce de fruntaria si dillele din urma rădică pretentiunea de a trata despre nisce affaceri administrative directa cu principele Carolu, fără sa tîna sama de ministrii săi, pre cami constitutiunea romana face singuri reponsabili. Nu voru fi fără interes cu câteva splicatiuni asupra acestora diferite incidente. Prin art. 17. din tractaturu de Paris s’a stipulatu a se institui una comissiune, compusa din delegatii Austriei, Bosniei (?) a Sublimei Porte si din comis*) Primindu acesta adressa abie astadi in 5 Nov., spatiulu nu ni permitte a publică si subscrile in nr. acestua; inse precum ne assecura d. tramitietoriu subscrierile se continua inca, si asie sporâmu, ca după ce se voru inchia ni se va da ocoasiunea a le publică pre tote odata. Red.