Federatiunea, martie 1874 (Anul 7, nr. 17-21)

1874-03-03 / nr. 17

Buda-Pest­a. Domineca, 3/15 Martiu 1874. Red­actiunea se affla in Strat’a tragatoriului (Lövés z-u t c z a), Nr. 5. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspondintii re­gulari ai „Federatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tra­­misi si nepublicati se voru arde si nu­mai la cerere espressa se retorna. Nr. 17­821. Diurnalu politicii, literariu, commercial!! si economicii. Appare Joi-a si Dominec’a. Annulu allu sieptele MDCCCLXXIV. Pretiuni de Prenumeratiune : Pre trei lune.....................3 fl. v. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ „ Pre annulu intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Romani’a : Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru Insertiuni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrale pentru fresce­ care publicatiune sepa­­rata. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cr. B.-Pest'a 2/14 Martiu, 1874. Gris'a ministeriala, tiene mai lunga decâtu se credea. Caus’a trebue cercata negressîtu in modulu deslegarii prin coalitiune, apoi in absenti’a lui Andrássy, care numai toi sosi la Pest’a si se scie ca d’insulu are inca tota influinti’a la domnitoriulu. Aversiunea lui de coali­tiune se dice a se fi schimbatu, chiaru si aversiunea lui catra anumite persone inca ar fi disparutu. Asia se dice ca insu­­si ar fi staruitu la domnitoriulu pentru chiamarea la consultare a lui Col. Tisza si că mai vertosu se rumpe de dragulu lui Sennyei, pre care cu tote mediule­­cele ar dori să-lu potu castiga de mem­bru noului cabinetu. Damu cu socotela, cu D. Andrássy, numai de mare nevoia si-au facutu sila sentieminteloru salle, de aversiune facia cu cei doi corifei. Era unu timpu candu Andrássy nu vrea se audia de Col. Tisza, ba in tonu sarca­­sticu dîcea, ca de s’ar intempla unu „non putarem“ „ar avé multa plăcere a vedé pre C. Tisza la potere si a-i pri­vi in ochi numai siesse septemane, ca să-lu observe cum ametiesce!“ Era de­­spretemtuulu seu rivalu dîceâ, câ pre câtu timpu se va afflâ in capulu afface­­riloru străine, Sennyei nu pote veni in ministeriu! Va­sl dîca pre cellu a lu considera de pucina importantia, éra de cestu­ a se tem­ea. S’au intorsu frun­­di’a pre apa . . . imperiosulu Andrássy asta-di nu mai vede altu mediulocu de scapare pentru partit’a sa, care l’a redi­­catu si pentru creaturele salle ministe­riali pre cari le au redussu la stare de papusie, decâtu numai prin a cere con­­cursulu detestatuluiisi a temutului. An­drássy bine sciindu ca in politica sen­­tiemintele n’au d’a face, innecandu-si antipathiele, aversiunea, repugnanti’a se apropia de urgisitii de mai nainte, cerendu-li concursulu d’a mai peteci re­­masîttele potestatii salle, de care se tie­ne ca orbulu de gardu. Dulce trebue se fia potestatea pentru omenii cu natura imperiosa, ambitiosa, de nu voru sa se lasse de d’insa, decâtu numai candu po­testatea­­ lapeda! Si nu ne amagimu, steau’a lui Andrássy este in decadintia si sfortiarile lui, oper’a lui Sisifu d’a rostogoli bolovanulu spre culme, este ultimulu actu allu dramei ce grabesce spre inchiaiare, este ultim’a licurire a radieloru ce se stingu schinteiandu. Inse neci dsa, neci adoratorii fericitului, n’au ce se supera, Andrássy s’a innaltiatu ca conte, si va cade ca­­ principe. Au nu este acest’a destul la remuneratiune, nu satura ori ce ambitiune? Voru uniu altii in assemene conditiuni. Dar sa tre­­cemu la ceea ce se sioptesce, ca­ci po­­sitivu nimene nu scie scu nu catedia a spune de frica sa nu o mai patiesca cum o patî Col. Tisza cu indiscretiunea prin Iokai a communicateloru salle, publi­cate in „Hon“ rectificate apoi prin Col. Tisza in forma de „lassa-me si te las­sa.“ — Vomu reveni a­supr’a revel­­latiuniloru Dlui Col. Tisza, pentru ca descoperirile ce au facutu dsa Monarcu­­lui, au greutatea loru politica si trebue venturate, cernute mai alessu de depu­tatii nationalitatiloru si arretate in go­­litiunea loru­­lui C. Tisza, mai alessu candu dsa va fi ministru ca sl vedia, că le scimu apprecia după cuvenintia si ca na perdemu d’in vedere tendintiele dsalle facia cu nationalitatile, tendintie, cari mai de multe ori le indegeta si in camera: d’a trage totu foculu nu­mai la olb­ic’a magiariloru si de a da josu chiaru si de pre vetra oilele nati­onalitatiloru. Dar sorele nu resare del­a Dobritînu. Ceea ce au transpiratu despre Sen­nyei este, câ dinsulu nu va sa se faca impossibile prin intrare in ministeriulu de coalitiune si câ partite a vechiloru conservatori se ospetedia de bucuria câ timpulu domniiei salle se appropia mai currendu decâtu se sperasse. In salonele judelui Curiei, Ghiorgiu Maitatu, — care inca fusesse poftitu de domnitoriulu a-i da desluciri a­supr’a situatianii, — la serat’a ce dede in 12­1. se dice ca au fostu in mare numeru representate cercurile aristocratice, a mai fostu de facta pres, camerei Bittu, mai multi deputati, d’intre ministri nu­mai Wenkheim si Szapáry, era absenti’a lui Szlávy si Andrássy au prea batutu in ochi mai alessu pentru că innaltulu cleru, cu primatele Simoni in frunte, era in plinu numera. Aici s’a vorbitu firesce de politic’a diliei si intr’altele cu unu felu de ostentatiune câ lui Szlávy cu totu indemnarile salle nu successe a ca­­pacitá pre Sennyei sa intre in noulu ministeriu. „P. L.“ observa la acestea ca cu DD, Szlávy si Andrássy nu s’au incliiatu inca numerulu acelloru per­sone innalte, caroru­a in fine li-ar poté succede totu­si a misca pre Sennyei d’in reservele salle. Nu este probabile si credemu ca ulteriore încercări d’a ca­stigá pre Sennyei dera neci ca se voru mai face. Catu pentru Griczy si Tisza lucrulu au mersu cu înlesnire de ora ce insi­si aspirau la ministeriu, firesce prin coa­litiune, ca­ci originea ministeriului lui Szlávy este d’in coalitiune prin acestea va mai vegeta spre a espira in impoten­­tia si fara gloria. Corifeii centrului stân­gei erau de mul­tu coalisati nu li lipsiu decâtu portofoiele, aceste inca li­ se­ voru da, n’au decâtu sa dovedesca capacitatea loru. — Adi sera la 5 ore, clubulu cen­trului stângei va tiene conferintia in care Col. Tisza va impartesc probabil­­minte partesaniloru sei faptulu intrării salle in noulu cabinetu si se va con­sultă cu ei a­supr­a agendelor u ulteri­ore alle partitetei devenita acum guver­namentala. —Andrássy care venisse, chi­­amatu precum se duce de domnitoriulu, s­a concurge si ellu la deslegare, s’a intornatu laVienn­a, prin urmare desno­­damentulu este imminente si se ascepta publicare in diariulu offic. de mane, seu notificarea in camera, luni ce vine. Si stâmu bine, să luâmu aminte ! Secessiunea deputatiloru sassi. Scrrea cea mai interessanta in ace­sta septemana este secessiunea deputa­­tiloru sassi. Deputatii Iosifu Grull, Sa­­muilu Döri, Aug. Decani, Emiliu Trau­­schenfels si Carolu Decani au commu­­nicatu presiedintelui clubului de akianu, ca ei au incetatu d’a mai fi membri ai acestui clubu. — Deputatii Aug. Kapp Carolu Mangesius, Mihailu Kasper si Albertu Sachsenheim au dechiaratu, cu dinsii, repasîndu din clubulu deakianu, repasiescu totu-odata si din partit’a deakiana. (Bömches, Brennerberg, Eitel- Fabricius, Grroisz , Löw , Rannicher, Schaser, Schreiber, Schuller si Wächter, nu s’au alaturatu inca la acestu actu de resolutiune. Strategia sassesca.) Dechiaratiunile in asta privintia porta dat’a de la 10 si 11 Marte si nu contienu alta-ce, decâtu seu numai simplu repa­­sînea, seu sunt motivate cu „relatiunile schimbate.“ Duei d’intre dinsii si-au compusu dechiaratiunile in limb’a ger­mana, era Carolu Dékáni a mersu si mai departe si s’a subsemnatu ca mem­bru allu „senatului imperialu.“ Precum se vede, deputatii sassi re­­passîti au de cugetu a remané pre veni­­toriu numai ca membri ai clubului sas­­sescu, care d’almintrele si pana acum a esistatu.­­ Cu privire la acestu passu allu sassiloru, „P.Napló“ observa: „Noi n’avemu decâtu si multiumimu celloru ce au repassîtu din castrele nostre, de­­ora­ce si acesta impregiurare va contri­bui la constituirea ministeriului de coali­tiune. Sassii dovedescu prin acestea pana la evidentia, cu acelle partite, cari sunt cu sine in curatu despre chiamarea sta­tului magiam si intr’adeveru voiescu sa faca patriei unu servitiu, s­pre veni­­toriu trebue sb essa din aceliu cer cu far­­mecatoriu, in care cestiunile de dreptu publicu tieneau pana acum diet’a ungu­­resca incatusiata. Majoritatea camerei deputatiloru va sei sa fia loiala facia cu pretensiunile sassiloru si alle altoru na­ţionalităţi mai insemnate, inse procede­­rea si attitudinea numai atunci pote sa fia sigura, candu va poté sa stee si fara de voturile unora omeni cu assemeni intentiuni, precum sunt — judecandu după passulu ce l’au facutu — voturile acelloru noue deputati sassi.“ „P. Lloyd“ se espectora si mai tare. Ellu dedica secessiunii deputatiloru sassi unu articlu de frunte, si se incerca sa-i dascalesca si capacitedie nu numai prin măguliri si guguliri, ci chiaru si prin intimidări, facandu-i attenti la mas­­sele poporului romanu care­­ incongiura de tote partile, precum marea furibunda incongiura una insula fructifera si in totu momentulu o ammenintia a o inundâ si inghitî pentru totu de-un’a. „Acestu passu allu sassiloru — dîce­­„P. Lloyd“—nu dovedesce in modu frap­­pantu, câ respectivii au perdutu din ve­dere chiaru propriele interesse alle sas­siloru din Transilvania. Dinsii pareses­­cu castrele partitei deakiane, — bine, dar unde se voru duce? la ce fracţiune se voru alatura? — Impacatiunea din 1867 este, fara, indoiela, cea mai puter­­nica garantia pentru essistinti’a nationale a sassiloru. Acesta impacatiune a creatu solidaritatea intre Ungari’a si elemen­­tulu germanu allu Ausstiei, si pre sassii si nu semtta ca ce sprijinu poternicu este acesta solidaritate si pentru caus’a loru? Serbii si Romanii făcu causa com­­muna cu oppositiunea, pentru ca astfelu credu a servi mai bine causei federaliste a elementeloru consaugene din Austri­a; au dora si sassiloru li-a venitu poft’a a lucra pre acesta corda? — Seu dora voiescu ei a da man’a cu „asie numitii“ representanti nationali? Daca cum­va se credu in stare a face acestu „capu de opera,“ d’a se acclimatisa in castrele nationaliloru, atunci dieu cu greu i vomu poté pricepe. Daca ei insi­si nu-si tasse­­dia maturitatea politica si insemnetatea intellectuale (cum se pricepe jidanulu la complimente. Red.) mai pre susu de a nationaliloru, atunci nu noi suntemu chiamati a face differinti’a; inse ceea ce noue nu ni încape in capu este, possibi­­litatea d’a vedé pre sassi tragându de aceea­si funia cu adversarii loru natu­rali si implacabili. Noi regretâmu ca sassii s’au resol­­vitu la unu assemene passu nesocotitu, inse, precum amu dîssu, nu pentru noi, ci pentru ei ne dore pre noi. (Cum se face cu nevoia. Red.) Loru nu li-a fostu ertatu sa perda din vedere, ca sub ori­ce impregiurari ei sunt avisati la acea par­tita, a cărei politica singura apera po­­terea intellectuale contr’a masseloru cople­­sîtorie. Ce vrb­ore sb incepa una mana de sas si înfundati intre elemente eterogene inamice, fara nici una legătură faptica in afara, daca si­ va face inamicu si ele­­mentulu magiaru ? Partitu a deakiana perde prin repasa­­rea loru vre o duzina de voturi, sassii perdu vnse spriginulu si pre protectorulu loru de pana acum, s­au nu e acestu­a unu actu de rancore prea scumpu pla­­titu? Si ce voiescu pre sassii sa ajunga prin acesta secessiune? Daca cum­va ei au cugetatu a impedeca reformele pro­iectate, cari periclitedia si ammenintia cu nimicire essistiuti’a universității sas­­sesci, atunci ei prin acestu actu de ran­core au ajunsu tocmai la scopulu con­trariu. Si nu ducemu acest’a pentru ca dora amu consentî neconditîonatu cu presuppusetiunea lui „Naple“ că adeca guvernul­u ar ave acum mana libera in affacerile si căuşele naţionali, ci pentru câ suntemu de parerea, ca una trans­­actiune cu privire la universitatea sas­sesca si la fundulu regiu s’ar fi potutu esopera in totu casulu mai usioru, daca domnii sassi ar fi rem­asu la partit’a deakiana si astfelu ar fi pledatu pentru caus’a loru in clubu si in partita. Ace­sta transactiune a devenitu acum forte difficile, de­ ora­ce partit’a deakiana nu pote sl dee locu presuppusetiunii, cum­­ca din caus’a unei duzine de voturi a sacrificatu cine scie ce lucru de insemne­­tate politica si nationala.“ In fine „P. Lloyd“ spera ca sassii in currendu si­ voru reccunnosce peccatulu, se voru întorc de unde au plecatu si se voru pocăi mai innainte de ce lumea magiara se va indatena a-i consideră ca pre nisce pi­rateciie. Soiri diverse d’in tierra si strainetate. Mercuri in 11 i. c. la amedia­ di M. S. im­­peratulu insoettu de ajutantele seu princi­pele Lobcovitiu merse a cerceta pre betra­­uulu Deaeu, la care petrecu unu patrariu de ora, conversandu intre patru ochi, ce voru fi vorbitu? n’au potutu transpiră, dar fara indoiela obiectulu conversatiuni au fostu cri­­sea actuale. Deacu, de­si avusse o nopte neliniscita era scolatu si petrecu pre impe­­ratulu pana le usia. Intemunciulu ostrungurescu la Constan­­tinopole, contele Ludolfu, au primitu conce­­cediu pre timpu mai lungu. Corresp. de Vienn’a a dîam­ului „P. L.“ dîce câ Ludolf nu se va mai intorce la Constantinian’a, si câ urmatoriulu seu are sé fia unu magnatu magiaru, cutare conte Zichy. Subcomissiunea de 9. e missa de comis­­siunea de 21. au inchiatu lucrările salle in 11. 1. c. Reporterulu Col. Szell, are se lu­cre inca 7—8 dîlle spre a compune elabo­­ratulu, care se va substerne spre discussiune in plenulu comissiunii; acest’a vnse proba­­bil minte numai in 18 1. c. va poté începe desbaterea in sied, publica. Coalitiunile sunt la ordinea dîllei, asia coalitiunea fractiunii Mociari-Ciavolschi cu partit­a de 48, este fapta împlinita. Acesta partita eoalisata au crescutu la unu numeru considerabile de 45—50 membri, caroru­ a se voru mai allatura d’in centrulu stângei

Next