Federatiunea, aprilie 1874 (Anul 7, nr. 22-30)

1874-04-02 / nr. 22

Buda-Pest­a. Joi, 2 Apr. — 21 Martiu 1874. Nr. 22-826. Annulu allu sieptele MDCCCLXXIV. Red­actiunea se affla in Straf­a tragatoriului (Lövés z­ u t c z a), Nr. 5. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspundintii re­gulari ai „Federatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tra­­misi si nepublicati se voru arde si nu­mai la cerere espressa se retorna. Diurnalu politicu, literariu, commercialu si economicii. Appare Joi-a si Dominec’a. Pretiuln de Prenuineratinne : Pretreilune . . . . . 3 fi. v. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ „ Pre annulu intregu . . .10 „ „ „ Pentru llom­ani’a . Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru Insertion! : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrale pentru fiesce-care publicatiune sepa­ratii. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cr. It «.­I CSI *1, 20 Martiu. 1874. „Manifestele sunt la ordinea diliei,“ dîcu diariele d’in Pest’a si după ce se occupara tote de manifestulu oppositiu­­nei întrunite, facandu-lu ridiculosu, am­­nuncia ca in septeman’a trecuta clubulu deputatiloru nationali ar fi avutu inten­­tiunea a publica si ellu unu manifestu prin care „sa se caracteriseze intentiu­­nile deputatiloru naţionali“ observa inse diariele, ca acestu manifestu s’ar fi ame­­natu d’in caus’a care după „Hon“ ar fi urmatori’a: „Manifestulu erâ gat’a, se luasse si conclusulu a se tramitte diarie­­loru spre publicare, inse in ultimulu momentu se escarr in sinulu partitei astfelu de frecări, câtu publicarea ma­nifestului deveni impossibile, cellu pu­­cinu pana la reintrunirea deputatiloru cu occasiunea redeschiderei camerei, după serbatori. De altmintrea, observa „Hon“ manifestulu essîtu d’in penn’a deputatului Costiciu este compusu in­­tr’unu b­nu destullu de moderatu.“ Al­te dîam­e sciu se vorbesca si mai multe despre certele personali ce s’ar fi escatu intre unii deputaţi ai clubului, punen­­du-le tote in legătură cu essîrea dlui dep. Parteniu Cosm’a d’ifi clubulu ser­­bo-romanu. — Pana acum actele spo­­radiceloru conferintie alle clubului se divulgau prin indiscretiunea „Albinei“ si mai totu deaun’a înainte de timpu, adeca pana a nu se lua neci cond­usele; adese ori impartesîrile erau in unele puncte gressîte, din causa câ imparte­­sîtoriulu antecipâ cond­usele clubului, siguru fiindu câ neci se pote, ca vre o propunere essîta d’in acellu isvoru, se pota fi modificata in clubu, ci numai puru si aimplu adoptata. Unu micu es­­semplu, care caracterisedia de minune procedur’a de antecipare. Candu „Al­­bin’a“ publică conclusulu clubului, — pana a nu se lua, — despre tienerea conferintieloru in dîlle fisse, de doue ori pre septemana, a­nume Joi­a si Sam­­bet’a, puse in locu de Joi, Mercuri­a, pentru că propunerea era asia, dar con­clusulu fui Joi, schimbandu-se diu’a de Mercuri, dreptu dovada, că si aci, ca mai in tote altele, m­andarinulu de la „ Albin’a“ antecipă conclusulu, crediendu că Chi­­nesii d’in clubu, nu potu decâtu se faca d’in capu, — dar infailibilitatea „omu­lui“ au devenitu ca unu ciuru in care nu mai stă ap’a. — Apoi să ne mai mi­­ramu, cu publicatiunile dram­eloru stră­ine despre celle petrecute in clubulu de­putatiloru nat. sunt inessacte? candu neci alle buletinului sau pseudo-offi­­ciale nu erau neci odata mai essacte, parte d’in caus’a profetîeloru antecipate parte si mai alessu, d’in caus’a or­beleni pasiuni alle infailibilităţii. Dar acum de unu timpu in coce noua apparintia! Le­­prosele eshalitiuni alle „Albinei“ de­spre clubu au devenitu mai rare, si — curiosa coincidintia! — cu atâtu mai de­se sunt vociferatiunile diam­eloru străine despre tote amenuntele câte se petrecu si câte neci nu se petrecu in clubu. Nu numai publiculu, dar insi­si membri clubului affla aceste numai d’in dram­ele străine. Asia d.­e­ intentiunea dlui Aless. Mocioni, d’a depune mandatulu, ceea ce — precum observarămu alta dat­i,— nu s’au pertractatu in clubu, asia de atunci in coce tote scirile respandite d’in — si despre clubu, asia mai de currendu cea despre manifestu. Se dă­du socotela, că tote aceste s­unt emana­tiuni de la membri ai clubului si anume de la membrii Serbi, cari făcu in­adinsu impartesîrile. Semne ominose! Semne ca si profeti’a si tovarasi­a trage de morte.­­Si publiculu cetitoriu si alegatorii au dreptulu d’a care ca sa fia bine in­formati despre celle ce se petrecu in si­nulu clubului, prin urmare a cere sa se rectifice impartesîrile neessacte alle dra­m­eloru străine, era diaristic’a romana are detorinti’a d’a spune adeverulu cu­­ratu, place ori nu place cui­va, totu atâtea. Neci odata noi nu ne-am inti­­natu buzele cu reporturi mintiunose, ori mistificatiuni tendentiose, precum au facutu pururea si, dorere, totu mai continua inca a face „omulu de la „Al­bin’a“ — deci si asta data vomu spune numai purulu adeveru. Intr’un’a d’in siedintiele clubului se sub­vasse prin D. Aless. Mocioni cesti­­unea necessitatii d’a se refrange incri­minările aruncate atâtu in camera, câtu si in press’a magiara si nemtiesca de aici, a­supr’a deputatiloru nation, op­­pos. că d’insii ar fi inimici ideei de statu, inimici naţiunii magiare, cu unu cuventu perturbatori, etc. si câ refrangerea ace­­storu insinuatiuni s’ar­ poté face mai bine prin publicarea in itariele străine a pro­gramalei deputatiloru clubului nat. — Unii d’intre membri observară câ ace­­st’a este de prisosu, apoi ca nu s’ar ajunge scopulu pentru ca maghiarii cu intentiune încriminedia, fiindu acest’a unu sistemu allu loru si allu argatiloru loru, era altii, recunoscandu folosulu, dîssera, ca dl. proprnetoriu sa se insar­­cineze cu formularea si sl venia cu pro­­gramm’a gafa. D. Aless. M. declină a­­cesta onore, observandu ca ideea este a altui­a, care insu­si ar pote-o mai bine realisâ. Toti membri, precum si onorari, cetitori, gâd­ra indata, că cellu ce ar­­runcasse ideea nu potea fi altuiu, de­câtu cellu cu patent’a de idei.Babesiu,care numai intru atâtea se osebesce deBis­­marcu, cât salle nu-i place a fi cellu mai odiosu omu,ci vrendu a întrece preBis­­marcu, D. B. vre să fia deodată si odiosu siplacutu Unguri­loru, a primi însărci­narea d’a-si imperna felulu neobositei salle inventiuni. Unulu d’intre membrii cunoscandu natur­a polemica a „omu­lui“ observâ câ in preludiulu program­­mei, va fi bine a se înlătură ori ce po­­lemisare cu press’a ori alti insinuatori si detractori câ­ci ast’a ar derogă dem­nității deputatiloru si câ d’insulu n’ar poté-o subscrie, precum dora neci altii. Observarea fu aprobata de toti. La doue seau trei septemane in urma D. Mileticiu amnund­a in con­­ferinti’a clubului adunata in locuinti’a Dlui Costiciu (unde se tienu acum de regula siedintiele, ca intr’una localitate mai democratica, unde se pote si scuipă pre diosu fără ca hotelierulu sa faca vre o esceptiune, precum nea luminatu unu collegu d’in clubu) cu dinsulu inca au compusu unu elabora­tu, si sb­­u ascul­­tamu. Se face. Finindu elin, sosi D. Ba­besiu, care inca ceti elaboratulu sbu. După acestea Mileticiu apera elabora­tulu sbu ca mai respundietoriu sco­pului, Babesiu firesce pre allu sbu, pre care lu sustienîi si Dl. Aless. Mocioni. — Aless. Romanu făcu propunerea ca, de intruducere sa se accepte essordiulu dlui Babesiu, era programm’a insa­si,sa se primesca după elaboratulu Miletici­­anu, care este bine formulatu si numai in doue puncte cere modificatiune essenti­ale. Majoritatea aderindu acestei pro­puneri, rogâ pre cei doi commembri, ca d’insii sa se insarcine cu redactarea fi­nale. Comissiunii se mai adausse allu treile membru D. Tr. Dod’a. — Venindu comissiunea cu operaturu redactatu, ace­­stu­a se­deti si se lua la discussiune. D. Part. Cosm’a, vediendu câ celle doue puncte nu numai ca remasera după cum fusesse formulate mai nainte, ci in for­­m’a cea noua devenira inca si mai pregnante, a­nume punctulu relativu la independinti’a (totale) a Ungariei rivalisă, de nu intreceă, pre cellu d’in manifestulu stângei estreme. Assemene punctulu relativu la­ Transilvani’a inca eră formula tu pre cum nu trebuia, cu unu cuventu ambe punctele acestea se abateau cu totulu de celle d’in program­m’a de mai nainte, prin urmare Dl. Cos­m’a le combătu si vediendu, câ observă­rile lui nu sunt luate in considaratiune, dechiarâ in fine categoricu, ca nu le po­te primi. Atunci unulu d’intre collegi avu delicaten­’a d’a-i dîce „mai fostu ai tu majorisatu (sic) de noi, asta data inca te, vei lassa a fi majorisatu.“ După ace­sta impertininte observatiune concomi­­tata de risete, ca unu felu de ingeniosa apostrofare, — programm’a se puse la votu si fu primita asia după cum se redactasse. Atunci D. Cosm’a, desco­­perindu că nu crede a fi scopulu clubului, dea ne majorisă, — ci a ne capacită unii pre alții, dechiarâ câ se vede dlitn a essî d’in clubu, remanendu inse si mai de­parte membru allu parti­nat, oppos. — Au mai fostu si alta causa a essîrei salle d’un clubu despre ast’a in Nr. viit. ?înain­festu si dechiaratiune Nou’a partita, compusa din eleminte d’alle partitei din 1848, si din fracţiunea Mocsăry-Csăvolszky, si-apoi botezata „oppositiune de statu întrunită,“ —­essî dîllele aceste la lumina cu unu manifestu si cu una dechiaratiune. Prin dechiaratiune partît’a arreta motivele cari au indemnatu o a se în­truni spre a luptă pentru restituirea de­plinei independintie de statua Ungariei. Ea mai înainte de tote marturisesce, că sorgintea toturoru relleloruce bantuiescu tierr’a, este impacatiunea de la 1867. Financiele tierrei se affla in cea mai mare disordine, corruptiunea s’a incui­­batu atâtu in vieti’a publica politica câtu si in cea economica si sociale, starea materiale si intellectuale a civiloru tier­rei a decadiutu cu totulu. — Inse după parerea nouei partite întrunite aceste i­elle numai asile se potu estermină, daca Ungari­a va fi deplinu independinte, daca ea, libera de ori­ce ingerintia străi­nă, va poté sa-si diriga insa­si nu numai affacerile administratiunii interne, ci si affacerile financiarie, de resbellu si tote relatiunile internationale si economice. Aceste sunt motivele si acestu­a e sco­pulu pre care nou­a partita vrb sb­lu ajunga Dreptu aceea ea îndrepta unu manifestu cătra toti ci­­itierrei, precari­i provoca si roga, ca sa-i dee mana de ajutor iu intru ajungerea acestui scopu. Manifestulu despre care vorbimu in­­cepe de la Arpadu si enumera tote mo­mentele de bucuria si dorere prin cari a trecutu neamulu ungurescu, pana ce in fine a ajunsu accolo, unde se affla asta­ di, adeca in man’a si sub prea in­­trellept’a conducere a iscusitului Bitta. Una schi­tiare meduosa a acesui manifestu nu va fi fara de interessu si pentru publiculu romanescu.“ Sunt deja una mica de anni, de candu neamulu ungurescu s’a assiediatu pre malurile Danubiului si Tibiscului, unde a fun­­datu una patria mare si independinte, si unde traiesce inca si asta-di­­n sedlulu allu noue­ spre­­ diecelea, petrunsu de spiritulu libertăţii si allu progressului. Acestu neamu ungurescu, care se crede chiamatu a civilisu coltiulu sudu-esticu ailu betranei Europe, — chiaru si după ce s’a aliatu cu dinasti’a austriaca, si-a pastratu vieti’a de statu, institutiunile legali si libertatea constituţionala. Si chiaru si in aceste momente neamulu ungurescu tinde la una essistintia de statu cu totulu independinte. In annulu 1848, naţiunea unguresca si-a desfasiu­­ratu si publicatu programmulu seu a cărui essecutare fii impedecata prin ar­mele a doue d’intre celle mai mari po­teri militari alle Europei. Cu tote aceste inse acellu programmu traiesce si asta­­di si milione de sufflete magiare tindu la realisarea lui. După 18 anni de grelle doreri, an­nulu 1867 adussue una noua stare de lucruri. Ungurii fideli programmului din 1848, au passîtu cu to­ta energi’a si resolutiunea contr’a introducerii acestui sistemu de guvernare, care nu corre­­spunde cerintieloru de essistintia natio­nale. Impacatiunea de la 1867, prin introducerea sistemului de d­elegatiuni, a creatud’in Ungari­a in principiu si in fapta, una parte integranta a Austriei, a sacrificatu ideei de unitatea monarch­iei nu numai principiele fundamentali alle dreptului de statu ungurescu, ci si celle mai ponderose interesse alle tierrei, si in­tre altele chiaru si stravechiulusistemu de selfguvernamentu. Si in schimbu pentru tote aceste noulu sistemu ni-a adussu erogatiunile celle mari si rusînos’a cor­­ruptiune, care este unulu d’intre celle mai periculose morburi alle vietiei nostre publice. — Una oppositiune tare intempina acestu sistemu indata la nascerea sa; tempu îndelungatii fii ellu combatutu cu energia si resolutiune, inse dorere, acesta oppositiune a inceputu chiaru atunci sl vacilledie si sa-si perda pa­­cienti’a, candu resultatele relle si inevi­tabile alle impacatiunii din 1867 erau sa-i justifice pre deplinu attitudinea ce o luasse.­­ Dreptu aceea differitele frac­tiuni alle oppositiunii, intrunindu-se in una noua partida, si-au stabilitu urma­­toriulu programam : „Ungari’a so fia statu ungurescu inde­­pendinte, care, liberu de ori­ce ammestecu strainu, si­ reguledia affacerile salle, si care, afara de administratiunea civile, trebue se fia deplinu independinte in privinti’a affa­­ceriloru financiarie si de resbellu, precum si in privinti’a relatiuniloru internationali si a toturoru cestiuniloru economiei de statu.“ Acestu­a este, in scurte cuvinte, pro­grammulu nouei partite, carea appelledia acum la toti amicii independintiei Un­gariei ca s- o sprijinesea intru ajunge­rea scopului propusu. Pre basea acestui programam nou­a partita va cere des­fundarea ministerieloru pentru affacerile commune, desfiintiarea delegatiuniloru si a armatei commune; va cere apoi re­stituirea municipieloru in drepturile loru istorice si renunciarea la tendinti’a biu­­rocratica de centralisatiune. După tote aceste manifestulu nouei partite oppositionale si­ aduce a­minte si de cestiunea de naţionalitate. Inse dom­

Next