Federatiunea, mai 1874 (Anul 7, nr. 31-38)

1874-05-03 / nr. 31

Buda-Pest’a. Domineca, 3 Maiu 1874, Nr. 30-834. Redactiunea se affla in Straj­a tragatoriului (Lövés z­ u t c z a), Nr. 5. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspondintii re­gulari ai „Pederatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tra­­misi si nepublicati se voru arde si nu­mai la cerere espressa se retorna. Diumalu politicii, literariu, commercialui si economicii. Appare Joi-a si Dominec’a. Pretinln de Prenumeratinne : Pre trei lune..................3 fl. v. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ „ Pre annulu intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Rontani’a . Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru Insertiuni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrare pentru fiesce­ care publicatiune sepa­­ratu. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cr. B.-Pest­a, 2 maiu 1874. Cu placere inregestraru dintre a­­ctele sinodului aradanu, alegerea de Vi­­cariu episcopescu (presiedinte alu con­sisted­ului) din Oradea-mare Mai tote voturile deputatiloru le intruni domnulu protopopu de Zernesci d. Metianu. Grra­­tulatiunile, cu cari acestu actu a fostu intempinatu chiaru si din partea Pr. S. S. d. metropolitu de la Sabiiu, suntu viua doveda, că alegerea dlui Metianu a fostu nimeritii si bine primita. Aso­­ciandu-ne si noi intru manifestarea bu­curiei pentru acesta alegere, dămu toto­dată espressiune convictiunei nostre, că dlu Vic­ariu nou alesu, pentru alu cărui zelu cunoscutu se deschide unu terenu mai largu, si­ va intrebuintiu si de aci în­colo tota avutî’a cunoscintieloru sale intru interessulu basericei si alu natiu­­nei. Tesaurulu depusu in statutulu or­­ganicu numai asiă se va poté esploata din tote punctele de vedere, daca mani dibace lu­ voru aplică, daca măiestri lu­minați voru supraveghiă aplicarea lui. Alegerea făcută dovedesce, că cei chia­­mati au fostu petrunsi de acestu sentie­­mentu si acestea este unu semnu alu inaintarei nostre. Diurnalulu „Egyetértés“ vre sé scia, că Pr. S. U­. metropolitulu romanu din Blasiu si episcopulu rom. cath. din Al­­b’a-Juli’a ar’ fi inchiaiatu o conventiune in privinti’a relegiunei, in care ar’ avea se se cresca pruncii născuți din casato­­riele intre romano- si greco-catolici. In acea conventiune s’ar dice, că prunculu are se fia de religiunea tatalui seu. In acést’a numitulu diuariu vede periclita­­tu soiulu magiaru, că­ci, dice, beseric’a gr. catolica va pretinde, că pruncii romanului séu ai Ceangăului sé se cresca in religiunea gr. catol. Acest’a inse ar’ imputienă m­ulu secuiloru, pentrucă multe secuiencese să mărită — după romani său ceangăi. După aceste­a desaproba că unu membru din clerulu inaltu (eppulu Fogarassy) intr’atât’a nu considera caus’a de nationalitate (ma­giara) cu deosebire in secuime, unde na­ţionalitatea o determina mai multu re­­ligiunea de câtu limb’a, apoi provoca pre secui sé nu conceda a se seduce de acea conventiune, pentru că despre aceia in care religiune au sé se cresca pruncii, dispune legea, care nu se pote restringe prin neci o conventiune de a episcopiloru. Nu scimu in câtu e fundata acesta scrie, care au invapaiatu intr’atât’a pre marii liberali de la „Egyetértés.“ As­­teptăm o informatiune directa in acesta privintia. Si pana atunci grabimu a ro­­gă pre numiții din liberali se fia lenis­­citi, se nu se sparie astă curendu, că li se imputieneza șirurile. Au romanii pre cine luă, nu suntu siliți se recurgă la secuencele loru. Er’ in câtu dnii de la „Egyetértés“ sustienu, că secuiulu si­­tiene dedipsire a luă in casatoria pre o romanca, ast’a nu ne supera de locu, pentrucă suntemu convinși, că neci o romanca nu arde de doru a se bagă in stralucit’a, proverbialu intielept’a vitla secuiesca. Noulu Comitatu alu Severinului a tramisu o deputatiune numerosa, care in dîtele aceste­a se presentă la mini­stru de interne si la d. presiedinte alu camerei, cu rogarea, că la nou­a aron­dare a municipieloru, comitatulu Seve­­rinului se remania in calitatea-i topo­grafica de acum. Dlu ministru se fia promisu considerarea cererei. Comissiunea esmissa de deputaţii ardeleni si-a inceputu lucrările sub pre­­sidiulu d, ministru de interne, si septe­­mania venitoria le va si inchiaia. Din cas’a representantiloru Unga­riei este remarcabilu respunsulu ce noulu ministru de finance, dlu Gh­yczii lu­ dede ori la interpelatiunea deputatului Soly­­mosy, care lu­ intrebasse, că luat’a dlu ministru mesurele necesarie contra lip­sei de bani ce domnesce in tierra si con­tra usurariei ce cresce pre dîce merge? apoi: voiesce a face proieptu pentru in­­fiintiarea unei bance nationale ungu­­resci ? Dlu ministru in respunsulu seu insîra căusele crisei financiari, recolt’a­rea de mai multi ani, s. a. fenomene, cari s’au ivitu si in alte staturi si contr’a căror’a marturisesce că nu pote face neci unu proieptu de inantuiatia. Reactivarea legiloru Usurarie nu o pote parteni, că­ci acele s’au stersu chiaru pentru că opi­­niunea publica vedeă in ele o causa lip­sei de credita. Incâtu pentru infiintiarea unei bance nationali, recunosce că ace­st’a proieptu, si a­ lu esecutu in impre­­giurările present­ este chiaru impossibile. Majoritatea a luatuspre solintia respun­sulu­i. ministru, era opusetiunea, con­dusa odiniora de dsa, votă in contra. Neci ministru, neci majoritate, neci opu­­setiune nu va fi in stare se mantue tier’a fără schimbarea sistemului. M­i se ataca limb­a si iesea san­­ctionata! II. Pre noi, din punctu de vedere allu vietiei practice si din allu legii de natio­nalitate nu ne pote multiami nici unulu nici altulu din aceste proiecte. Nu din puntu de vedere alu vietiei practice, că­ci poporulu nostru, daca nu va sei ce se cuprinde in documentulu, ce i l’a facutu notariulu publicu, să va de ciuma, prin ce apoi intregă institu­­tiune, au­cum forte salutaria, devine unu lucru de batjocura, si fara intiellessu, pre­cum acést’a forte bine o-a desfasiuratu si deputatulu romanu Mich. Besanu in discursulu seu dietalu (vedim­. trecutu.) Din puntu de vedere allu legii de nationalitate proiectulu majorității ni rapesce si acellu putienu dreptu, ce ni l’a recunoscutu art. 44. din 1868 deo­­race in intiellesulu §­lui 7. din legea notariatului numai atuncia se pote face unu documentu in limb’a romana prin notariu, daca acestu a are licentia de la ministru. Ce ni-a datu deci man’a dreapta in §. 2., ni-a rapitu si luatu man’a stanga in §. 7. Ministrulu daca voiesce) va indreptatî pre altulu dintre notarii publici de a intrebuintia si atare limba nemagiara usitata in cerculu notariului pote chiaru si din interessu politicu ori din respecte amicabile , dar’ după tris­tele esperientie ce le facemu in tote dîtlele am poté chiaru si garantă, că ministrulu nu va dă licenția tuturora notariloru de a lucră, afara de limb’a magiara si in alte limbe alle tierrei. O îndreptățire, ce aterna de la buna­­vointi’a ministrului însemna atât’a, câtu nimic’a intrega in ori ce tierra constitu­tionala, la noi inse, in Ungari’a insemna si mai multu, însemna: a ţiepă pre po­porulu nemagiaru in lantiurile nesciin­­tiei, a ingreuiă pre poporulu nemagiaru cu tacse înduplecate si a tinde d’a ma­­giarisă cu ori­ce pretiu. Protestămn in faci’a­­ urnei cu tota seriositatea barbatesca in contra unei assemene appucature, că­ci este in cea mai vederata contradicere cu legea de­spre egal’a indreptatîre a nationali­­tătiloru. Legea de nationalitate la §. 2. re­cunosce nemagiariloru dreptulu de a intrebuintia in municipiu ori­ce limba nemagiara de limba protocollaria, daca a cincia parte din numerulu represen­tantiloru municipali acést’a o pretinde, era §. 8, dă libertate părtiloru a pertractă processele si in limb’a loru, si judeca­­toriulu este indatoratu a estradă si a publică sentinti’a in respectiv’a limba protocollara, mna ce e mai multu, in pro­cessele pertractate cu intrevenirea advo­­catiloru intrebuintiarea diferiteloru lim­be este a se sustiene pretutindenea, unde acesta limba innainte de annulu 1868, a fostu in prassa (§. 9.) Dar pentru intre­buintiarea unei ori altei limbe nema­­giare la tote aceste acte si acţiuni jude­­catoresci nu s'a recerutu pana acuma nici o licentia ministeriala. Acest’a este petr’a ofensiunei! Nu lassămu odata cu capulu ani­ se scirbi si atacă in modu astă violinte dreptulu no­stru sanctiunatu. Noi stămu pe basma legii sanctiunate facia de pretensiunile esorbitante ale magiariloru. Tristu lucru candu noi, cari neincetatu suntemu învi­novăţiţi, că atacămu legile si constitutiu­­nea tierrei, astadi suntemu siliți a spune in fatia magiariloru, că ei sunt acei­a, cari calea in piciore legea sanctionata prin Maestatea Sa, ei sunt, cari pre noi ne iriteza si ne provoca la lupta parla­mentara pentru caus­a nostra cea drepta naționala; ei sunt cari prin astfelu de dispusetiuni ultraistice conturba fratie­­tatea si basma cointielegerei, atâtu de do­rita intre poporele patriei nostre. Portarea loiala si cavaleresca a na­­tiunei magiare, (sc­e domnulu din ceriuri cum) a devenitu deja cunoscuta si lau­­data in strainetate ; procederea magia­riloru facia de noi va trebui să deschidă câtu mai curendu ochii strainiloru si noi dechiarămu, că daca nu se va observă dreptulu nostru garantatu prin legea de natiunalitate, avemu totu dreptulu a strigă inaintea lumei, că magiarii n’au avutu cugete curate si sincere facia de natiunalităti, candu ei au facutu art. 44, d’in 1868, si ca ei tindu cu forti’a a jertfi chiaru si constitutiunea tierei pen­tru molochulu limbei magiare. Daca ei pretindu fratietate, sinceritate si încre­dere dela noi, totu acestea o pretindemu si noi dela magiari, cari trebue sé-si aduca bine aminte, că fara natiunalităti, chiaru in intielesulu legii, nu esiste na­tiunea politica ungara, si că ei tocmai au lipsa de noi pentru sustienerea si ape­­rarea patriei nostre, ca si noi de ei. Aibă densii grije să nu urmeze pe terenulu politicu o Sadova ungara că ci o vomu plânge amarii si noi si ei! Incâtu pentru votulu minorităţii, acestea, precum este de efrontu si nele­­galu, lu dechiarămu de fantomulu spiri­­teloru nequalificabile, si că neespertti domni deputaţi tineri, cari au subscrisu acellu votu (Măday jidovu botezatu Eötvös si Hedry slovati renegaţi), nu potemu schimbă vorba seriosa in acesta cesti­un­e. Videant consules, * M.. . Annulu allu sieptele MDCCCLXXIV. Caletori’a principelui Miraim la Constantinopole. Vedintele, ce domnitorii mari si mi­ci si le făcu din candu in candu, sunt urmărite totdeun’a de atenţiunea diur­­naliaticei, care pornindu din deosebite puncte de vedere, si­ prognostica si re­­sultate deosebite din acele ved­ute. Asiă neci caletori’a principelui Milanu nu pote remane necomentata, mai alesu de cei mai de aprope interesaţi. Pentru noi este mai interesantu comentariulu ace­­lor’a, cari privescu la Serbia cu aceea­si iubire ... cu care privescu la­­ Bonta­nia. Ecca aci apretîările judano-ma­­giarului „Pest. Lloyd:“ „Caletori’a princepului Milano la Constantinopole este urmarea politicei schimbate, ce domnesce in Serbi’a, de candu se fece ministru-presiedinte Ma­­rinovic. Ea areta destulu de limpede, că in Belgradu omenii au invetiatu, in fine, artea grea de a se împacă cu logic’a fapteloru complinite. Acestu actu dove­desce celu putienu, că guvernulu ser­­bescu in manifestatiunile sale recunosce suveranitatea Portei, si acest’a e forte mare progresu. De la mortea lui Mihaiu acum pentru prim’a data cuteza unu ministru serbescu a demonstră compa­trioților u­sei prin fapte propri’a natura a raportului loru catra Turci’a. Pan’ aci omenii in Serbi’a se dedasera a consi­deră principatulu desfacutu deplinu de tote raporturile fatia cu Port’a, si prin acest’a poporulu s’a tienutu intr’o ame­­tiela natiunale, care lu­ fece nic­ip i b tu de a-si cultivă indiginitele sale nemidi­­locite. Deci daca s’a luatu acum alta tactica, daca esistinti’a Turciei nu se lasa din vedere, caus’a pote fi conside­­ratiunea sanetosa, că in acestu modu mai usioru se castiga concessiunile. Intrace’a nimene nu trebue se se amagesca, că in Belgrad s’ar’ fi abdîsu de missiunea serbesea, si mărturisim­i sinceru, că acest’a , neci nu o dorimu. Din contra fatia cu anumite eventualităţi punemu mare pendu pre impregiurarea, că intrevenindu cutare catastrofa pos­­sibile, naţiunea serba, d­in poterea culturei sale înaintate se fia in stare a formă centrulu pentru o noua for­maţiune. Pentru că neci unu barbatu de statu din Europa nu este asta-di atâtu de mare fatalista, in catu se faca politica orientale numai pre bas’a cre­­dintiei in etern’a durata a imperiului turcescu. Esistinti’a Turciei nu este amenintiata numai din afara; inimicii cei mai nemnpacati si-i are in sinulu seu. Deci cine va crede, că esistinti’a Tur­ciei este garantata prin séne. Prin ur­mare este firesca latîrea convingerei, că poporale mai sanetose de la Diluarea de diosu voru fi chiamate a jocă unu rolu insemnatu in afacerile orientali. Numai câtu aceste popore trebue se-si insu­­siesca cu incetulu atributele, cari se le faca capabili de asemene missiune, tre­bue să-si adauga cultur­a si poterea in­terna, pentrucă se potu deveni eleminte formatorie de statu; era aceste facul­tăți neci odata nu si le voru insusî, daca si­ voru rasipladi poterile la desle­­gerea unei probleme a veritoriului; daca in constitutiunea loru de asta-di se voru­geră că factori activi, cari in totu mo­­dulu au se puna in cursu cestiunea orien­tale. Acesta potere totu­si n’o au, si totu pasulu, ce se face preste marginile nor­mali, are se le duca neincungiuratu la perire. De aceea amintitulu diuariu, sa-

Next