Federatiunea, mai 1874 (Anul 7, nr. 31-38)
1874-05-03 / nr. 31
Buda-Pest’a. Domineca, 3 Maiu 1874, Nr. 30-834. Redactiunea se affla in Straja tragatoriului (Lövés z u t c z a), Nr. 5. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspondintii regulari ai „Pederatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tramisi si nepublicati se voru arde si numai la cerere espressa se retorna. Diumalu politicii, literariu, commercialui si economicii. Appare Joi-a si Dominec’a. Pretinln de Prenumeratinne : Pre trei lune..................3 fl. v. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ „ Pre annulu intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Rontani’a . Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru Insertiuni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrare pentru fiesce care publicatiune separatu. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cr. B.-Pesta, 2 maiu 1874. Cu placere inregestraru dintre actele sinodului aradanu, alegerea de Vicariu episcopescu (presiedinte alu consistedului) din Oradea-mare Mai tote voturile deputatiloru le intruni domnulu protopopu de Zernesci d. Metianu. Grratulatiunile, cu cari acestu actu a fostu intempinatu chiaru si din partea Pr. S. S. d. metropolitu de la Sabiiu, suntu viua doveda, că alegerea dlui Metianu a fostu nimeritii si bine primita. Asociandu-ne si noi intru manifestarea bucuriei pentru acesta alegere, dămu totodată espressiune convictiunei nostre, că dlu Vicariu nou alesu, pentru alu cărui zelu cunoscutu se deschide unu terenu mai largu, si va intrebuintiu si de aci încolo tota avutî’a cunoscintieloru sale intru interessulu basericei si alu natiunei. Tesaurulu depusu in statutulu organicu numai asiă se va poté esploata din tote punctele de vedere, daca mani dibace lu voru aplică, daca măiestri luminați voru supraveghiă aplicarea lui. Alegerea făcută dovedesce, că cei chiamati au fostu petrunsi de acestu sentiementu si acestea este unu semnu alu inaintarei nostre. Diurnalulu „Egyetértés“ vre sé scia, că Pr. S. U. metropolitulu romanu din Blasiu si episcopulu rom. cath. din Alb’a-Juli’a ar’ fi inchiaiatu o conventiune in privinti’a relegiunei, in care ar’ avea se se cresca pruncii născuți din casatoriele intre romano- si greco-catolici. In acea conventiune s’ar dice, că prunculu are se fia de religiunea tatalui seu. In acést’a numitulu diuariu vede periclitatu soiulu magiaru, căci, dice, beseric’a gr. catolica va pretinde, că pruncii romanului séu ai Ceangăului sé se cresca in religiunea gr. catol. Acest’a inse ar’ imputienă mulu secuiloru, pentrucă multe secuiencese să mărită — după romani său ceangăi. După acestea desaproba că unu membru din clerulu inaltu (eppulu Fogarassy) intr’atât’a nu considera caus’a de nationalitate (magiara) cu deosebire in secuime, unde naţionalitatea o determina mai multu religiunea de câtu limb’a, apoi provoca pre secui sé nu conceda a se seduce de acea conventiune, pentru că despre aceia in care religiune au sé se cresca pruncii, dispune legea, care nu se pote restringe prin neci o conventiune de a episcopiloru. Nu scimu in câtu e fundata acesta scrie, care au invapaiatu intr’atât’a pre marii liberali de la „Egyetértés.“ Asteptăm o informatiune directa in acesta privintia. Si pana atunci grabimu a rogă pre numiții din liberali se fia lenisciti, se nu se sparie astă curendu, că li se imputieneza șirurile. Au romanii pre cine luă, nu suntu siliți se recurgă la secuencele loru. Er’ in câtu dnii de la „Egyetértés“ sustienu, că secuiulu sitiene dedipsire a luă in casatoria pre o romanca, ast’a nu ne supera de locu, pentrucă suntemu convinși, că neci o romanca nu arde de doru a se bagă in stralucit’a, proverbialu intielept’a vitla secuiesca. Noulu Comitatu alu Severinului a tramisu o deputatiune numerosa, care in dîtele acestea se presentă la ministru de interne si la d. presiedinte alu camerei, cu rogarea, că la noua arondare a municipieloru, comitatulu Severinului se remania in calitatea-i topografica de acum. Dlu ministru se fia promisu considerarea cererei. Comissiunea esmissa de deputaţii ardeleni si-a inceputu lucrările sub presidiulu d, ministru de interne, si septemania venitoria le va si inchiaia. Din cas’a representantiloru Ungariei este remarcabilu respunsulu ce noulu ministru de finance, dlu Ghyczii lu dede ori la interpelatiunea deputatului Solymosy, care lu intrebasse, că luat’a dlu ministru mesurele necesarie contra lipsei de bani ce domnesce in tierra si contra usurariei ce cresce pre dîce merge? apoi: voiesce a face proieptu pentru infiintiarea unei bance nationale unguresci ? Dlu ministru in respunsulu seu insîra căusele crisei financiari, recolt’area de mai multi ani, s. a. fenomene, cari s’au ivitu si in alte staturi si contr’a căror’a marturisesce că nu pote face neci unu proieptu de inantuiatia. Reactivarea legiloru Usurarie nu o pote parteni, căci acele s’au stersu chiaru pentru că opiniunea publica vedeă in ele o causa lipsei de credita. Incâtu pentru infiintiarea unei bance nationali, recunosce că acest’a proieptu, si a lu esecutu in impregiurările present este chiaru impossibile. Majoritatea a luatuspre solintia respunsului. ministru, era opusetiunea, condusa odiniora de dsa, votă in contra. Neci ministru, neci majoritate, neci opusetiune nu va fi in stare se mantue tier’a fără schimbarea sistemului. Mi se ataca limba si iesea sanctionata! II. Pre noi, din punctu de vedere allu vietiei practice si din allu legii de nationalitate nu ne pote multiami nici unulu nici altulu din aceste proiecte. Nu din puntu de vedere alu vietiei practice, căci poporulu nostru, daca nu va sei ce se cuprinde in documentulu, ce i l’a facutu notariulu publicu, să va de ciuma, prin ce apoi intregă institutiune, aucum forte salutaria, devine unu lucru de batjocura, si fara intiellessu, precum acést’a forte bine o-a desfasiuratu si deputatulu romanu Mich. Besanu in discursulu seu dietalu (vedim. trecutu.) Din puntu de vedere allu legii de nationalitate proiectulu majorității ni rapesce si acellu putienu dreptu, ce ni l’a recunoscutu art. 44. din 1868 deorace in intiellesulu §lui 7. din legea notariatului numai atuncia se pote face unu documentu in limb’a romana prin notariu, daca acestu a are licentia de la ministru. Ce ni-a datu deci man’a dreapta in §. 2., ni-a rapitu si luatu man’a stanga in §. 7. Ministrulu daca voiesce) va indreptatî pre altulu dintre notarii publici de a intrebuintia si atare limba nemagiara usitata in cerculu notariului pote chiaru si din interessu politicu ori din respecte amicabile , dar’ după tristele esperientie ce le facemu in tote dîtlele am poté chiaru si garantă, că ministrulu nu va dă licenția tuturora notariloru de a lucră, afara de limb’a magiara si in alte limbe alle tierrei. O îndreptățire, ce aterna de la bunavointi’a ministrului însemna atât’a, câtu nimic’a intrega in ori ce tierra constitutionala, la noi inse, in Ungari’a insemna si mai multu, însemna: a ţiepă pre poporulu nemagiaru in lantiurile nesciintiei, a ingreuiă pre poporulu nemagiaru cu tacse înduplecate si a tinde d’a magiarisă cu orice pretiu. Protestămn in faci’a urnei cu tota seriositatea barbatesca in contra unei assemene appucature, căci este in cea mai vederata contradicere cu legea despre egal’a indreptatîre a nationalitătiloru. Legea de nationalitate la §. 2. recunosce nemagiariloru dreptulu de a intrebuintia in municipiu orice limba nemagiara de limba protocollaria, daca a cincia parte din numerulu representantiloru municipali acést’a o pretinde, era §. 8, dă libertate părtiloru a pertractă processele si in limb’a loru, si judecatoriulu este indatoratu a estradă si a publică sentinti’a in respectiv’a limba protocollara, mna ce e mai multu, in processele pertractate cu intrevenirea advocatiloru intrebuintiarea diferiteloru limbe este a se sustiene pretutindenea, unde acesta limba innainte de annulu 1868, a fostu in prassa (§. 9.) Dar pentru intrebuintiarea unei ori altei limbe nemagiare la tote aceste acte si acţiuni judecatoresci nu s'a recerutu pana acuma nici o licentia ministeriala. Acest’a este petr’a ofensiunei! Nu lassămu odata cu capulu ani se scirbi si atacă in modu astă violinte dreptulu nostru sanctiunatu. Noi stămu pe basma legii sanctiunate facia de pretensiunile esorbitante ale magiariloru. Tristu lucru candu noi, cari neincetatu suntemu învinovăţiţi, că atacămu legile si constitutiunea tierrei, astadi suntemu siliți a spune in fatia magiariloru, că ei sunt aceia, cari calea in piciore legea sanctionata prin Maestatea Sa, ei sunt, cari pre noi ne iriteza si ne provoca la lupta parlamentara pentru causa nostra cea drepta naționala; ei sunt cari prin astfelu de dispusetiuni ultraistice conturba fratietatea si basma cointielegerei, atâtu de dorita intre poporele patriei nostre. Portarea loiala si cavaleresca a natiunei magiare, (sce domnulu din ceriuri cum) a devenitu deja cunoscuta si laudata in strainetate ; procederea magiariloru facia de noi va trebui să deschidă câtu mai curendu ochii strainiloru si noi dechiarămu, că daca nu se va observă dreptulu nostru garantatu prin legea de natiunalitate, avemu totu dreptulu a strigă inaintea lumei, că magiarii n’au avutu cugete curate si sincere facia de natiunalităti, candu ei au facutu art. 44, d’in 1868, si ca ei tindu cu forti’a a jertfi chiaru si constitutiunea tierei pentru molochulu limbei magiare. Daca ei pretindu fratietate, sinceritate si încredere dela noi, totu acestea o pretindemu si noi dela magiari, cari trebue sé-si aduca bine aminte, că fara natiunalităti, chiaru in intielesulu legii, nu esiste natiunea politica ungara, si că ei tocmai au lipsa de noi pentru sustienerea si aperarea patriei nostre, ca si noi de ei. Aibă densii grije să nu urmeze pe terenulu politicu o Sadova ungara că ci o vomu plânge amarii si noi si ei! Incâtu pentru votulu minorităţii, acestea, precum este de efrontu si nelegalu, lu dechiarămu de fantomulu spiriteloru nequalificabile, si că neespertti domni deputaţi tineri, cari au subscrisu acellu votu (Măday jidovu botezatu Eötvös si Hedry slovati renegaţi), nu potemu schimbă vorba seriosa in acesta cestiune. Videant consules, * M.. . Annulu allu sieptele MDCCCLXXIV. Caletori’a principelui Miraim la Constantinopole. Vedintele, ce domnitorii mari si mici si le făcu din candu in candu, sunt urmărite totdeun’a de atenţiunea diurnaliaticei, care pornindu din deosebite puncte de vedere, si prognostica si resultate deosebite din acele vedute. Asiă neci caletori’a principelui Milanu nu pote remane necomentata, mai alesu de cei mai de aprope interesaţi. Pentru noi este mai interesantu comentariulu acelor’a, cari privescu la Serbia cu aceeasi iubire ... cu care privescu la Bontania. Ecca aci apretîările judano-magiarului „Pest. Lloyd:“ „Caletori’a princepului Milano la Constantinopole este urmarea politicei schimbate, ce domnesce in Serbi’a, de candu se fece ministru-presiedinte Marinovic. Ea areta destulu de limpede, că in Belgradu omenii au invetiatu, in fine, artea grea de a se împacă cu logic’a fapteloru complinite. Acestu actu dovedesce celu putienu, că guvernulu serbescu in manifestatiunile sale recunosce suveranitatea Portei, si acest’a e forte mare progresu. De la mortea lui Mihaiu acum pentru prim’a data cuteza unu ministru serbescu a demonstră compatrioților usei prin fapte propri’a natura a raportului loru catra Turci’a. Pan’ aci omenii in Serbi’a se dedasera a consideră principatulu desfacutu deplinu de tote raporturile fatia cu Port’a, si prin acest’a poporulu s’a tienutu intr’o ametiela natiunale, care lu fece nicip i b tu de a-si cultivă indiginitele sale nemidilocite. Deci daca s’a luatu acum alta tactica, daca esistinti’a Turciei nu se lasa din vedere, caus’a pote fi consideratiunea sanetosa, că in acestu modu mai usioru se castiga concessiunile. Intrace’a nimene nu trebue se se amagesca, că in Belgrad s’ar’ fi abdîsu de missiunea serbesea, si mărturisimi sinceru, că acest’a , neci nu o dorimu. Din contra fatia cu anumite eventualităţi punemu mare pendu pre impregiurarea, că intrevenindu cutare catastrofa possibile, naţiunea serba, din poterea culturei sale înaintate se fia in stare a formă centrulu pentru o noua formaţiune. Pentru că neci unu barbatu de statu din Europa nu este asta-di atâtu de mare fatalista, in catu se faca politica orientale numai pre bas’a credintiei in etern’a durata a imperiului turcescu. Esistinti’a Turciei nu este amenintiata numai din afara; inimicii cei mai nemnpacati si-i are in sinulu seu. Deci cine va crede, că esistinti’a Turciei este garantata prin séne. Prin urmare este firesca latîrea convingerei, că poporale mai sanetose de la Diluarea de diosu voru fi chiamate a jocă unu rolu insemnatu in afacerile orientali. Numai câtu aceste popore trebue se-si insusiesca cu incetulu atributele, cari se le faca capabili de asemene missiune, trebue să-si adauga cultura si poterea interna, pentrucă se potu deveni eleminte formatorie de statu; era aceste facultăți neci odata nu si le voru insusî, daca si voru rasipladi poterile la deslegerea unei probleme a veritoriului; daca in constitutiunea loru de asta-di se vorugeră că factori activi, cari in totu modulu au se puna in cursu cestiunea orientale. Acesta potere totusi n’o au, si totu pasulu, ce se face preste marginile normali, are se le duca neincungiuratu la perire. De aceea amintitulu diuariu, sa-