Federatiunea, mai 1874 (Anul 7, nr. 31-38)

1874-05-03 / nr. 31

. N. ca proprietariu. Oficiulu parochialu gr. or. N. N. ca usufructuariu.“ Se trece la comissiunea pentru propu­neri cu inviatiunea, ca se se raporteze asu­­pr’a propunerei din cestiune in siedinti’a prossima a sinodului. Dep. Par. Nicol. P­o p e’a adduce la cun­­noscinti'a sinodului, că comissiunea ad hoc si-a terminatu lucrările si este gat’a a refera. Se iea spre sciintia. Dep. Iacobu Bolog’a relatiunéza, că la comissiunea verificatoria a mai incursu unu actu de alegere si că comissiunea este in placut’a pusetiune de a poté raportă nu­mai decătu in privinti’a lui. Referintele Si­an­dr­u cetesce repor­­tulu comissiunei verificatorie si recomenda sinodului verificarea deputatului clericale Sim. Popu Moldovanu, alesu in cerc. XIV. Sinodulu accepta reportulu comissiunei verificatorie, dechiarandu de verificatu pre dep. Sim. Popu Moldovanu. Referințele comissiunei ad hoc Dr. I. B o r c­i’a dă cetire urmatoriului Reportu: Reportulu consistoriului arch. că senatu besericescu archid. dio 4 Aprile 1874 Nr. 872/B. ce s’a predatu acestei comissiuni ad hoc in siedinti­a sinodului archid. din 8 Apr. 1874, cuprinde in sine trei părţi generali, si adeca : I. Arretarea despre mortea Archiepisco­­pului si Metropolitului Andreiu Baronu de S­­­a­g­u­n­a. II. Guvernulu archidiecesei in tempulu veduviei scaunului Archiepiscopescu. III Alegerea noului Archiepiscopu si Metropolitu. In partea I se cuprinde: 1) Doreros’a descoperire offic. cătra si­­nodu despre repausarea in Domnulu a Ar­­chiepiscopului si Metropolitului Andreiu intamplata in 16 Iuniu 1873 in resiedinti’a metr. d’in Sabiiu, de unde la 20 Iuniu s’au condus cu remasitiele spre inmormentare la beseric’a cea mare din Resînari, langa ca­­rea s’au inmormentatu in 21 Iuniu, faeandu­­se tote acestea intocmai dispositiuniloru ul­time alle repausatului. Langa acesta arietare se ad­ude circu­­lari’a consistoriului esmissa cătra archidie­­cesa despre trist­a intemplare si unu necro­­logu tiparitu si compusu de cătra Archi­­mandritulu si Vicariulu archieppescu Nic. Popeta, in care se descrie victi’a cea essem­­plaria si faptele celle mari alle repausatului. 2) Dispositiunile ultime alle repausatu­lui Archieppu si Metropolitu aduse in ti­­pariu langa reportu si adeca: a) Testamentulu scrissu din 1 Aug. 1871. b) Codicilulu repausatului Metropolitu din 3 Iuliu 1867. c) In urma codicilulu dio Trei-Ierarchi 1873. Langa acestea documente se alatura in­susu amintitulu reportu consist. Reportulu fiscului consistorialu Dr. I. Borciea, in care dimpreună cu documentele atingatorie se descrie cu de amenuntulu intregu istoriculu pertractarei massei ereditarie decursu pana in dîllele de facta, de unde se vede, că consistoriulu arch, de locu după mortea tem­­plata s’a ingrijitu pentru assecurarea averei remase, si prin intrevenirea tribunalului re­­giu din Saliiu, a midilocitu a se face inven­tarea intregei averi remase, vinderea acel­­lora objecte prin licitatiune publica, ce s’au depusu de insu­si testatorele a se vinde, s’au ingrijitu mai departe de urgerea per­tractarei remasitiei, de platirea legateloru, de incassarea sumei assecutate de 100.000 fi., carea se afla in administrarea consistoriului, si de tote celle ce s’au vediutu a fi neces­­sarie, pentru a se ajunge transpunerea legale a remasului in possesiunea si administratiu­­nea celloru chemati de insu­si testatorele. Testamentele si codiciilele amintite ori­ginale s’au predatu tribunalului regiu din locu spre intrebuintiar­e officiosa, după ce acelle s’au deschisu, dessigillatu si publicatu in siedinti’a consistoriului plenariu, si prin acesta predare cu reserva de a se recere după finirea pertractarei massei, s’a inlesnitu cursulu pertractării si s’au complanatu si diferinti’a despre competinti­a eseata intre consistoriu bi tribunalulu regiu din locu, care apoi, in urm’a recursului fiscului con­sist, prin inalt’a curia reg. ca curte de cas­satiune s’a deslegatu intr’acolo, că pertracta­rea massei ereditarie si transpunerea ei se tiene de competinti’a tribunalului reg., care este in dreptu a cere si testamentele origi­nali spre intrebuintiarea officiosa, era con­sistoriulu a fostu in dreptu a deschide si a publică testamentele, apoi a le păstră in archivulu seu. De presentu sunt a se mai face prin fisculu consist, reportele ultime ceru­­te de legea civ. cătra tribunalulu regiu, in cari se va aperă mass’a ereditaria si de platirea tasseloru de transpositiune, in sensulu legi­­loru statului si apoi va urmă transpunerea. Altcum tota averea despre carea se di­spune in testamentu si este in inventariulu compusu chiaru de insu­si testatorele si sub­­scrissu de ellu, se afla de fapta sub ingri­­jirea consist. arch. resp. fondulu tipografiei sub administratiunea comissiunei resp. si numai rostulu de 7590 fl. 27 cr. v. a. ce a remasu din pretiulu obiecteloru vendute in suma de 12.707 fl. 21 cr. după platirea le­gateloru (afara de a legatului ce compete gradinariului cu 400 fl. carele pentru unele dificultăți delaturate s’a antecipatu din alte fonduri) si după detragerea speseloru com­­missariului judiciaru licuidate de cătra tri­­bunalu cu 188 fi 70 cr., se afla depuse in cass’a de păstrare Sibiiana. Numai pretentiunile celoru doi medici pentru servitiele med. făcute in bol’a re­pausatului afara de legatele lassateloru in testamentu, parendu-se a fi prea mari, nu s’au platitu, ci se afla inca in pertractare, din care causa se mai pote amană finirea pertractarei. De acum vnse se pote vede atâta, că averea intrega remasa, despre care dispune testatorele in testamentu si codicele consta in bani gat’a si charthia de pret­iu la 103,500 fl. in pretiulu objecteloru vendute 12.708 fl. 21 cr. v. a. in suma pe asecuratiune 100,000 fl. in fondulu instructu predatu noului no­stru Archeppu ei Metrop., in fondulu tipo­grafiei si in bibliotec’a lassata archidiecesei se suie d .«parte preste 300.000 fl. despre carea inse se va poté face reporte detaiate după urmat’a transpunere din partea tribu­nalului regiu si după introducerea regulata a administratiunei prin commissiunile resp. testamentarie. Comisiunea in urm­a acestei dispositiuni a pârtii antaie din raportulu Consistoriului afla de bine a face urmatoriele propuneri: Că sinodulu archidiecesanu intru eter­­nisarea numelui Marelui Andreiu, antâiului Archiepu si Metropolitu allu roma­­mianiloru de relegea gr. ort. din Transilva­­vani­a si Ungari­a după restaurarea vechiei nostre metropolie prin ellu insu­si, dechia­randu acestu sinodu că atatu numele ace­stui repausatu archiepastoriu lu va păstră pentru totu viitoriulu in santr a aducere aminte precum si faptele si lucrările lui si directiuunea data de ellu besericei nostre, o va privi de unu modelu in veritoriu, con­clude sinodulu: 1. Ca in totu annulu la diura sântului Apostolu Andreu, in fia­care biserica din archidiecesa sé se serbeze unu parastasu pentru sufletulu marelui defunctu in eternu. 2. Că sé i se redice si asiedie la unu locu, ce se va determină mai tardiu, unu monumentu corespundietoriu si adeca prin contribuiri benevole. Cu punerea in lucrare a acestoru doue cond­use se se insarcine Consistoriulu archidiecesari si acelle se se comunice si cu sinodele eparchieloru sufra­­gane si se se aduca la cunoscinti’a con­­gressului nostru prossimu nation, beser. 3. Ca institutulu seminariulu pedagogicu teologicu din Sabiiu, că m­ulu din actele măreţie alle neobositeloru staruintie si sa­­crificie a­le repausatului, se porte de aici incolo numirea de „Semin­ari­ulu An­dre i­a­n­u.“ (La urmă.) Si este ore omu, carele cunoscându mai de aproape pre Pr. SSa Părintele Epi­­scopu I. Olteanu, la cetirea celoru scrise de Corespondintele din „L. Chempetiu“ in nr. 28 alla „Albinei“, se nu se aprinda de o drepta indignatiune, si in celle citate se nu veda prosopopi­a cea mai adecvata a corespondintelui „(R)“? Nu sciu ce scopu a potutu se aiba dl. Corespondinte candu si-a propusu a censură cu pen’a sa incinsa in veninu liberalitatea Părintelui Episcopu, acea inse osciu, si că martoru oculatu adeveresu, că de­ candu a venitu Pr. SSa la Orade, nu este omu d’in neci o clasa si religiune, carele documentan­­­du-si lips’a inantea Pr. S­ale, se i se fi de­­negatu subsidiulu cerutu. In astea si­ afla apoi esplicatiunea si acea că fiindu generalminte cunoscuta liberalitatea acestui generosu Archiereu, nu se va găsi omu in Orade si prin giuru, carele se nu­scia că de la Episcopul­u Olteanu „nu se duce nime cu man’a gola“ si că înaintea libe­­ralitălii Episcopului Olteanu, se inchina si inemicii cei mai incarnati ai bunuriloru episcopesci. Prin urmare nu voiu gresî asaeverandu de nou, că pre fabricatoriulu corespondin­­tiei d’in „Albina“ asta-data lu­a sedusu pru­­ritulu calumniarei, descoperindu publicului nesce arcanuri de acele caroru­a neci insusi nu li dă crediementu. A. Lauranu. Oradea-Mare 30. Aprile 1874. Domnule Redactoru! Bine caracterisédia Apostolulu pre ome­nii limbuţi, unde scrie, că „venim­ de aspida sub buzele loru, a caroru gura de blastemu si de amaritiune este plina,... nu este fric’a lui Domnedieu înaintea ochiloru loru“!... (Rom. III. 13-18.) 427 Mon­astirea de Argesiu. Cestiunea restaurarei monastirei de Argesiu a preocupatu, cu dreptu cuven­­tu, tota lumea de la noi. Ministri, came­ra, senatu, dîaristi, toti au deliberatu si s’au silitu a afla cellu mai bunu si mai siguru midilocu spre a efectua restau­rarea cellui mai însemna­tu, mai elasieu si mai pretîosu monumentu allu nostru. De trei anii s’au inceputu lucrările pentru restaurarea acestui monumentu, inse nici planuri, nici devisuri, nici re­­gule fisse, procedări stabilite sau instruc­țiuni precise nu erau admisse si pre­­scrisse architectului dirigentu. Asta lip­sa inse pana acumu nu potea produce tocmai mari inconveniente, fiindu-ca lu­crările proprii dîsse de restaurare nu se incepusse inca; se facusse numai lucrări preparatorie, cum schelele si are cari în­tăriri la basele besericei. Annulu acestu­­a inse restaurarea propriu dîssa era a se incepe, si lips’a de care amu vorbitu potea să producă resultate fatale, irre­­parabile pote. Inca de la 30 Ianuariu anuutu ace­­stu­a d. Boerescu, occupandu ministeriu­­lu de culte, avu fericit­a idea de a numi o comissiune, compusa din omeni forte competinti, d-nii Al. Orescu, D. Beren­­dei, Berthon, Grottereau tatalu, Al. Odo­­bescu, Enderle si I. Montureanu, pentru ca sa esamineze acesta cestiune si să in­­deplinesca lipsele pre cari ministru le-a arretatu in decisiunea sa din 30 Ianuariu. Comissiunea a lucratu cu mare ac­tivitate, a mersu la facl’a locului, a stu­­diatu cestiunea sub tote puncturile de vedere, si la 18 Martiu presinta ministru­lui unu forte insemnatureportu, care va remane unu importantu documentu in istori’a restaurarei acestui monumentu. D. Montureanu, architectu dirigentu, ca­re, in fondu, nu combat­­e nici o conclu­­siune a comissiunei, presintă asemenea o intimpinare a sa. Monitorulu de 11 Aprile, publica tote aceste acte, precum si decisiunea ministrului, cu dat’a din 27 Martiu, asu­­pr’a toturoru acestoru lucrări. Impor­tai­­tulu reportu allu comissiunei, fiindu forte voluminosu, ne multiumimu a re­produce după Monitora numai decisiu­nea ministeriale din 27 Martiu. Acesta decisiune este resumatulu chiaru allu reportului comissiunei; prin ea se precisa si se formuleaza conclusiu­­nile, cari au sa serveasca acumu de in­strucțiuni d-lui architectu. Prin urmare publicarea ei ne dă o idea esacta de tota aceasta lucrare. Decisiune ministeriale. Asta­di, la 27 Martiu 1874, noi, mini­stru secretariu de statu ad-interim la depa­r­­tamentulu culteloru si instructiunii publice, amu luatu cunnoscinti­a atâtu de reportulu de la 18 Martiu 1874, allu comissiunei nu­mite de noi, prin decisiunea de la 30 Ia­nuariu annulu currentu, câtu si de intimpina­­rea d-lui architectu dirigentu F. Montureau. I. Studiandu cu tota attentiunea ce me­rita aceste acte, esprimemu mai antaiu co­­missiunii multiamirile nostre pentru multu meritat’a sa lucrare, si constatămu : Că acesta comissiune compusa de ar­­chitecti si barbati cunoscatori in arheologia nu a fostu numita spre a essercită unu sim­plu controlu asupra d-lui architectu diri­gentu, nici spre a se margini a tiené cu d-lui discussiuni de controversa artistica seu biurocratica; ea a fostu numita pentru a da nisce conclusiuni practice, cari se ne lumi­neze pre toti si sé ne ajute in essecutarea unei opere atâtu de difficile ca acea a re­staurarei unui monumentu atâtu de elassieu si atâtu de pretîosu toturoru Romaniloru. Că, astfelu fiindu, insu­si d. architectu dirigentu a fostu numitu in acea comissi­une spre a conlucră împreuna cu dens’a, cum a conlucratu luminand’o prin esperien­­tia, notele si lucrările ce va fi avendu unulu ce conducea restaurarea monumentului de trei anni. Comissiunea si-a terminatu lucrarea sa si a facutu reportulu seu subscriindu-lu in unananimitate afara de d. architectu care s’a facutu in parte oare­cari intimpinări re­lative la cestiuni de amenunte administra­tive si de justificări personale, fara inse a contestă sau a negă conclusiunile partiale sau generale alle raportului. Ministeriulu preocupatu numai de cestiu­nea cea mare a restaurarei monumentului, singurulu objectu allu missiunei comissiunei, nu are nevoie a intră in esaminarea ame­­nunteloru de administrare sau de justificări personale alle d-lui architectu dirigentu, cu atâtu mai multu că si ministeriulu recun­­nosce importantia toturoru lucrariloru pre­­paratorie si de conservare, făcute de d. ar­chitectu dirigentu, si despre cari vorbescu in intimpinarea sa. Cu tote aceetea, utilitatea lumineloru ca ne adduce lucrarea comissiunei, nu dispare din caus­a servitieloru trecute alle d-lui archi­tectu dirigentu, si acest’a este cu atâtu mai adeveratu că insu­si d. architectu recunno­­sce formalu in intimpinarea sa aceste done fapte mari : a. Că proiectulu generalu pentru re­staurare nu esi­stă inca ! b. Că instrucțiunile cuprinse in repor­tulu comissiunei erau prevediute si de d-lui intr’o espunere a sa. — Prin urmare nu li se néga neci veritatea ce eile contienu, neci importanti’a ce trebue a li se da. Aceste done fapte însemnate fiindu ast­felu admisse, si fiindu era­ si cunnoscutu, că restaurarea unui monumentu atâtu impor­tantu nu se pote realisa fara unu prinu ge­neralu si fara a se specifică nisce instruc­țiuni positive, cari se servesca de regula, de conduita si de precedere pent­ri ori­ce architectu aru conduce aceste lucrări . Noi declarămu si decidemu : a. Aprobămu reportulu comissiunei, cu data din 18 Martiu 1874. b. Conclusiunile salle speciale si gine­­rale, formulate de noi ca instrucțiuni, se voru essecută de catra architecturu derigentu insarcinatu cu restaurarea monumentului. c. Ori­ ce schimbări voru trebui, după timpu si după nouele lumine castigate, a se face la aceste instrucţiuni: ori­ ce adause voru fi a se pune la conclusiunile acestui reportu, se voru propune in scrissu ministe­­riului de cătra architectulu dirigentu, si mi­­nisterulu va convocă comissiunea sprea a o consultă asupr­a acestoru modificări seu adause. d. Planurile generale, si alte lucrări accesorie de o însemnătate mai mare se voru poté supune de catra ministeriu la unu esamenu prealabilii allu comissiunei, care va fi astfelu consultata din timpu in timpu, si va ajută, prin luminele si esperienti’a sa, atâtu pre ministru câtu si pre architec­turu dirigentu in essecutarea acestei difficile opere.

Next