Federatiunea, mai 1874 (Anul 7, nr. 31-38)
1874-05-03 / nr. 31
. N. ca proprietariu. Oficiulu parochialu gr. or. N. N. ca usufructuariu.“ Se trece la comissiunea pentru propuneri cu inviatiunea, ca se se raporteze asupr’a propunerei din cestiune in siedinti’a prossima a sinodului. Dep. Par. Nicol. Po p e’a adduce la cunnoscinti'a sinodului, că comissiunea ad hoc si-a terminatu lucrările si este gat’a a refera. Se iea spre sciintia. Dep. Iacobu Bolog’a relatiunéza, că la comissiunea verificatoria a mai incursu unu actu de alegere si că comissiunea este in placut’a pusetiune de a poté raportă numai decătu in privinti’a lui. Referintele Siandru cetesce reportulu comissiunei verificatorie si recomenda sinodului verificarea deputatului clericale Sim. Popu Moldovanu, alesu in cerc. XIV. Sinodulu accepta reportulu comissiunei verificatorie, dechiarandu de verificatu pre dep. Sim. Popu Moldovanu. Referințele comissiunei ad hoc Dr. I. B o r ci’a dă cetire urmatoriului Reportu: Reportulu consistoriului arch. că senatu besericescu archid. dio 4 Aprile 1874 Nr. 872/B. ce s’a predatu acestei comissiuni ad hoc in siedintia sinodului archid. din 8 Apr. 1874, cuprinde in sine trei părţi generali, si adeca : I. Arretarea despre mortea Archiepiscopului si Metropolitului Andreiu Baronu de Saguna. II. Guvernulu archidiecesei in tempulu veduviei scaunului Archiepiscopescu. III Alegerea noului Archiepiscopu si Metropolitu. In partea I se cuprinde: 1) Doreros’a descoperire offic. cătra sinodu despre repausarea in Domnulu a Archiepiscopului si Metropolitului Andreiu intamplata in 16 Iuniu 1873 in resiedinti’a metr. d’in Sabiiu, de unde la 20 Iuniu s’au condus cu remasitiele spre inmormentare la beseric’a cea mare din Resînari, langa carea s’au inmormentatu in 21 Iuniu, faeanduse tote acestea intocmai dispositiuniloru ultime alle repausatului. Langa acesta arietare se adude circulari’a consistoriului esmissa cătra archidiecesa despre trista intemplare si unu necrologu tiparitu si compusu de cătra Archimandritulu si Vicariulu archieppescu Nic. Popeta, in care se descrie victi’a cea essemplaria si faptele celle mari alle repausatului. 2) Dispositiunile ultime alle repausatului Archieppu si Metropolitu aduse in tipariu langa reportu si adeca: a) Testamentulu scrissu din 1 Aug. 1871. b) Codicilulu repausatului Metropolitu din 3 Iuliu 1867. c) In urma codicilulu dio Trei-Ierarchi 1873. Langa acestea documente se alatura insusu amintitulu reportu consist. Reportulu fiscului consistorialu Dr. I. Borciea, in care dimpreună cu documentele atingatorie se descrie cu de amenuntulu intregu istoriculu pertractarei massei ereditarie decursu pana in dîllele de facta, de unde se vede, că consistoriulu arch, de locu după mortea templata s’a ingrijitu pentru assecurarea averei remase, si prin intrevenirea tribunalului regiu din Saliiu, a midilocitu a se face inventarea intregei averi remase, vinderea acellora objecte prin licitatiune publica, ce s’au depusu de insusi testatorele a se vinde, s’au ingrijitu mai departe de urgerea pertractarei remasitiei, de platirea legateloru, de incassarea sumei assecutate de 100.000 fi., carea se afla in administrarea consistoriului, si de tote celle ce s’au vediutu a fi necessarie, pentru a se ajunge transpunerea legale a remasului in possesiunea si administratiunea celloru chemati de insusi testatorele. Testamentele si codiciilele amintite originale s’au predatu tribunalului regiu din locu spre intrebuintiare officiosa, după ce acelle s’au deschisu, dessigillatu si publicatu in siedinti’a consistoriului plenariu, si prin acesta predare cu reserva de a se recere după finirea pertractarei massei, s’a inlesnitu cursulu pertractării si s’au complanatu si diferinti’a despre competintia eseata intre consistoriu bi tribunalulu regiu din locu, care apoi, in urm’a recursului fiscului consist, prin inalt’a curia reg. ca curte de cassatiune s’a deslegatu intr’acolo, că pertractarea massei ereditarie si transpunerea ei se tiene de competinti’a tribunalului reg., care este in dreptu a cere si testamentele originali spre intrebuintiarea officiosa, era consistoriulu a fostu in dreptu a deschide si a publică testamentele, apoi a le păstră in archivulu seu. De presentu sunt a se mai face prin fisculu consist, reportele ultime cerute de legea civ. cătra tribunalulu regiu, in cari se va aperă mass’a ereditaria si de platirea tasseloru de transpositiune, in sensulu legiloru statului si apoi va urmă transpunerea. Altcum tota averea despre carea se dispune in testamentu si este in inventariulu compusu chiaru de insusi testatorele si subscrissu de ellu, se afla de fapta sub ingrijirea consist. arch. resp. fondulu tipografiei sub administratiunea comissiunei resp. si numai rostulu de 7590 fl. 27 cr. v. a. ce a remasu din pretiulu obiecteloru vendute in suma de 12.707 fl. 21 cr. după platirea legateloru (afara de a legatului ce compete gradinariului cu 400 fl. carele pentru unele dificultăți delaturate s’a antecipatu din alte fonduri) si după detragerea speseloru commissariului judiciaru licuidate de cătra tribunalu cu 188 fi 70 cr., se afla depuse in cass’a de păstrare Sibiiana. Numai pretentiunile celoru doi medici pentru servitiele med. făcute in bol’a repausatului afara de legatele lassateloru in testamentu, parendu-se a fi prea mari, nu s’au platitu, ci se afla inca in pertractare, din care causa se mai pote amană finirea pertractarei. De acum vnse se pote vede atâta, că averea intrega remasa, despre care dispune testatorele in testamentu si codicele consta in bani gat’a si charthia de pretiu la 103,500 fl. in pretiulu objecteloru vendute 12.708 fl. 21 cr. v. a. in suma pe asecuratiune 100,000 fl. in fondulu instructu predatu noului nostru Archeppu ei Metrop., in fondulu tipografiei si in bibliotec’a lassata archidiecesei se suie d .«parte preste 300.000 fl. despre carea inse se va poté face reporte detaiate după urmat’a transpunere din partea tribunalului regiu si după introducerea regulata a administratiunei prin commissiunile resp. testamentarie. Comisiunea in urma acestei dispositiuni a pârtii antaie din raportulu Consistoriului afla de bine a face urmatoriele propuneri: Că sinodulu archidiecesanu intru eternisarea numelui Marelui Andreiu, antâiului Archiepu si Metropolitu allu romamianiloru de relegea gr. ort. din Transilvavania si Ungaria după restaurarea vechiei nostre metropolie prin ellu insusi, dechiarandu acestu sinodu că atatu numele acestui repausatu archiepastoriu lu va păstră pentru totu viitoriulu in santr a aducere aminte precum si faptele si lucrările lui si directiuunea data de ellu besericei nostre, o va privi de unu modelu in veritoriu, conclude sinodulu: 1. Ca in totu annulu la diura sântului Apostolu Andreu, in fiacare biserica din archidiecesa sé se serbeze unu parastasu pentru sufletulu marelui defunctu in eternu. 2. Că sé i se redice si asiedie la unu locu, ce se va determină mai tardiu, unu monumentu corespundietoriu si adeca prin contribuiri benevole. Cu punerea in lucrare a acestoru doue conduse se se insarcine Consistoriulu archidiecesari si acelle se se comunice si cu sinodele eparchieloru sufragane si se se aduca la cunoscinti’a congressului nostru prossimu nation, beser. 3. Ca institutulu seminariulu pedagogicu teologicu din Sabiiu, că mulu din actele măreţie alle neobositeloru staruintie si sacrificie ale repausatului, se porte de aici incolo numirea de „Seminariulu Andre ianu.“ (La urmă.) Si este ore omu, carele cunoscându mai de aproape pre Pr. SSa Părintele Episcopu I. Olteanu, la cetirea celoru scrise de Corespondintele din „L. Chempetiu“ in nr. 28 alla „Albinei“, se nu se aprinda de o drepta indignatiune, si in celle citate se nu veda prosopopia cea mai adecvata a corespondintelui „(R)“? Nu sciu ce scopu a potutu se aiba dl. Corespondinte candu si-a propusu a censură cu pen’a sa incinsa in veninu liberalitatea Părintelui Episcopu, acea inse osciu, si că martoru oculatu adeveresu, că de candu a venitu Pr. SSa la Orade, nu este omu d’in neci o clasa si religiune, carele documentandu-si lips’a inantea Pr. Sale, se i se fi denegatu subsidiulu cerutu. In astea si afla apoi esplicatiunea si acea că fiindu generalminte cunoscuta liberalitatea acestui generosu Archiereu, nu se va găsi omu in Orade si prin giuru, carele se nuscia că de la Episcopulu Olteanu „nu se duce nime cu man’a gola“ si că înaintea liberalitălii Episcopului Olteanu, se inchina si inemicii cei mai incarnati ai bunuriloru episcopesci. Prin urmare nu voiu gresî asaeverandu de nou, că pre fabricatoriulu corespondintiei d’in „Albina“ asta-data lua sedusu pruritulu calumniarei, descoperindu publicului nesce arcanuri de acele carorua neci insusi nu li dă crediementu. A. Lauranu. Oradea-Mare 30. Aprile 1874. Domnule Redactoru! Bine caracterisédia Apostolulu pre omenii limbuţi, unde scrie, că „venim de aspida sub buzele loru, a caroru gura de blastemu si de amaritiune este plina,... nu este fric’a lui Domnedieu înaintea ochiloru loru“!... (Rom. III. 13-18.) 427 Monastirea de Argesiu. Cestiunea restaurarei monastirei de Argesiu a preocupatu, cu dreptu cuventu, tota lumea de la noi. Ministri, camera, senatu, dîaristi, toti au deliberatu si s’au silitu a afla cellu mai bunu si mai siguru midilocu spre a efectua restaurarea cellui mai însemnatu, mai elasieu si mai pretîosu monumentu allu nostru. De trei anii s’au inceputu lucrările pentru restaurarea acestui monumentu, inse nici planuri, nici devisuri, nici regule fisse, procedări stabilite sau instrucțiuni precise nu erau admisse si prescrisse architectului dirigentu. Asta lipsa inse pana acumu nu potea produce tocmai mari inconveniente, fiindu-ca lucrările proprii dîsse de restaurare nu se incepusse inca; se facusse numai lucrări preparatorie, cum schelele si are cari întăriri la basele besericei. Annulu acestua inse restaurarea propriu dîssa era a se incepe, si lips’a de care amu vorbitu potea să producă resultate fatale, irreparabile pote. Inca de la 30 Ianuariu anuutu acestua d. Boerescu, occupandu ministeriulu de culte, avu fericita idea de a numi o comissiune, compusa din omeni forte competinti, d-nii Al. Orescu, D. Berendei, Berthon, Grottereau tatalu, Al. Odobescu, Enderle si I. Montureanu, pentru ca sa esamineze acesta cestiune si să indeplinesca lipsele pre cari ministru le-a arretatu in decisiunea sa din 30 Ianuariu. Comissiunea a lucratu cu mare activitate, a mersu la facl’a locului, a studiatu cestiunea sub tote puncturile de vedere, si la 18 Martiu presinta ministrului unu forte insemnatureportu, care va remane unu importantu documentu in istori’a restaurarei acestui monumentu. D. Montureanu, architectu dirigentu, care, in fondu, nu combate nici o conclusiune a comissiunei, presintă asemenea o intimpinare a sa. Monitorulu de 11 Aprile, publica tote aceste acte, precum si decisiunea ministrului, cu dat’a din 27 Martiu, asupr’a toturoru acestoru lucrări. Importaitulu reportu allu comissiunei, fiindu forte voluminosu, ne multiumimu a reproduce după Monitora numai decisiunea ministeriale din 27 Martiu. Acesta decisiune este resumatulu chiaru allu reportului comissiunei; prin ea se precisa si se formuleaza conclusiunile, cari au sa serveasca acumu de instrucțiuni d-lui architectu. Prin urmare publicarea ei ne dă o idea esacta de tota aceasta lucrare. Decisiune ministeriale. Astadi, la 27 Martiu 1874, noi, ministru secretariu de statu ad-interim la departamentulu culteloru si instructiunii publice, amu luatu cunnoscintia atâtu de reportulu de la 18 Martiu 1874, allu comissiunei numite de noi, prin decisiunea de la 30 Ianuariu annulu currentu, câtu si de intimpinarea d-lui architectu dirigentu F. Montureau. I. Studiandu cu tota attentiunea ce merita aceste acte, esprimemu mai antaiu comissiunii multiamirile nostre pentru multu meritat’a sa lucrare, si constatămu : Că acesta comissiune compusa de architecti si barbati cunoscatori in arheologia nu a fostu numita spre a essercită unu simplu controlu asupra d-lui architectu dirigentu, nici spre a se margini a tiené cu d-lui discussiuni de controversa artistica seu biurocratica; ea a fostu numita pentru a da nisce conclusiuni practice, cari se ne lumineze pre toti si sé ne ajute in essecutarea unei opere atâtu de difficile ca acea a restaurarei unui monumentu atâtu de elassieu si atâtu de pretîosu toturoru Romaniloru. Că, astfelu fiindu, insusi d. architectu dirigentu a fostu numitu in acea comissiune spre a conlucră împreuna cu dens’a, cum a conlucratu luminand’o prin esperientia, notele si lucrările ce va fi avendu unulu ce conducea restaurarea monumentului de trei anni. Comissiunea si-a terminatu lucrarea sa si a facutu reportulu seu subscriindu-lu in unananimitate afara de d. architectu care s’a facutu in parte oarecari intimpinări relative la cestiuni de amenunte administrative si de justificări personale, fara inse a contestă sau a negă conclusiunile partiale sau generale alle raportului. Ministeriulu preocupatu numai de cestiunea cea mare a restaurarei monumentului, singurulu objectu allu missiunei comissiunei, nu are nevoie a intră in esaminarea amenunteloru de administrare sau de justificări personale alle d-lui architectu dirigentu, cu atâtu mai multu că si ministeriulu recunnosce importantia toturoru lucrariloru preparatorie si de conservare, făcute de d. architectu dirigentu, si despre cari vorbescu in intimpinarea sa. Cu tote aceetea, utilitatea lumineloru ca ne adduce lucrarea comissiunei, nu dispare din causa servitieloru trecute alle d-lui architectu dirigentu, si acest’a este cu atâtu mai adeveratu că insusi d. architectu recunnosce formalu in intimpinarea sa aceste done fapte mari : a. Că proiectulu generalu pentru restaurare nu esistă inca ! b. Că instrucțiunile cuprinse in reportulu comissiunei erau prevediute si de d-lui intr’o espunere a sa. — Prin urmare nu li se néga neci veritatea ce eile contienu, neci importanti’a ce trebue a li se da. Aceste done fapte însemnate fiindu astfelu admisse, si fiindu era si cunnoscutu, că restaurarea unui monumentu atâtu importantu nu se pote realisa fara unu prinu generalu si fara a se specifică nisce instrucțiuni positive, cari se servesca de regula, de conduita si de precedere pentri orice architectu aru conduce aceste lucrări . Noi declarămu si decidemu : a. Aprobămu reportulu comissiunei, cu data din 18 Martiu 1874. b. Conclusiunile salle speciale si ginerale, formulate de noi ca instrucțiuni, se voru essecută de catra architecturu derigentu insarcinatu cu restaurarea monumentului. c. Ori ce schimbări voru trebui, după timpu si după nouele lumine castigate, a se face la aceste instrucţiuni: ori ce adause voru fi a se pune la conclusiunile acestui reportu, se voru propune in scrissu ministeriului de cătra architectulu dirigentu, si ministerulu va convocă comissiunea sprea a o consultă asupra acestoru modificări seu adause. d. Planurile generale, si alte lucrări accesorie de o însemnătate mai mare se voru poté supune de catra ministeriu la unu esamenu prealabilii allu comissiunei, care va fi astfelu consultata din timpu in timpu, si va ajută, prin luminele si esperienti’a sa, atâtu pre ministru câtu si pre architecturu dirigentu in essecutarea acestei difficile opere.