Federatiunea, iunie 1874 (Anul 7, nr. 39-50)

1874-06-04 / nr. 39

Din stang’a estreraea mai multi poftessu nu­­merarea membriloru present!. (Sgomotu.) A. Dob­ay: Me rogu a numerá, ck pre suntemu in stare a adduce decisiuni? După cetirea catalogului presiedintele dechiara, ck camer’a e in stare a adduce decisiuni.­­ A. Tavaszi doresce ca consultarile se se continue sclindu forte bine si inainte de cetirea catalogului ck suntemu in stare a adduce decisiuni. Totodată mi-esprimu pă­rerea de reu, ck tocmai acei parasescu sala cari au doritu cetirea catalogului, si prin astfelu de procedura nu făcu alta­ ce decâtu scandale. Zsedényi întreba pre presiedinte ck face-va reporta camerei despre dispuseti­­unile salle luate spre justificarea celloru absenti. Presiedintele: Am onoro a observa ck inainte cu vre-o 3 septemane d. dep. Patay m’a intrebatu in caus­a acest’a, eu i-am respunsu ck eu am luatu mesurele pentru ca dep. absenți se venia la siedin­­tie seu se-si justifice absenti’a; totodata am rogatu pre od. camera, ca se iee la cu­­noscintia acestu respunsu. Ingrestempulu ace­­stu­a au venitu mai multi deputați, dintre cari multi justificară absenti’a loru dar cei mai multi nu. Zsedényi in casulu acestu­a roga a se aplica §. 172 pentru cei ce nu-si justifica absentia. P. Somssich provoca camer­a se nu se abata de la obiectulu consultariloru, ci se se continue mai departe. T. P . c­li y observa, ck multi au fostu de facta sub durarea desbateriloru, cari acumu absentedia, deci doresce ca se nu se intrebuintie înfruntarea protocolariai pen­tru acei­a, ch­ei acest’a numai atunci s’ar pote intrebuintia, daca camer’a n’ar fi in stare a adduce decisiuni. St. Patay se escusa pentru absentarea lui. Madarász observa ck si-a trenutu de datorintia a essî inainte de numerare. De altmintrea candu a essîtu vediti, ck majori­­tatea e pentru propunerea lui Lázár. E. Huszár i-reflecta, ck neci inainte, neci după numerara majoritatea n’a fostu pentru propunerea lui Lazár. Camer’a trece la ordinea dîllei. La §. 25. cari amesura una mulita de 200 fl. si lipsesce de dreptulu de vorbire pre cei cari nu voiescu a fi in comitetulu camerei adv., Lázár propune ca in loculu 20­0 fl, se se puna numai 50 fl. Paczolay doresce ca mulit’a banala mai bine se se redice la 400 fl. decâtu sé se pedepsesca cu una pedepsa morala. Camer­a primesce modificarea lui Paczolay. La §. 27. Lázár propune, a se decide, ca tribunalulu se denumesca advocații de apperare, după anumita lista, d. e. alfabe­tica, Paczolay propune ca punctulu acellu­­a, care vorbesce despre statorirea lefeloru, se se suspinda pana atunci, pana ce se va stator! unu regestru generalu de tasse. La propunerea lui C. Tisza camer’a primesce modificatiunile lui Lázár si Pan­­czolay. Siedinti’a se redica la 2 ore d. m. — Siedinti’a prossima sambeta. Gherl’a, 20 Maiu 1874. Domnule Redactore ! Publicandu in numerulu 33 nesce ob­­servatiuni îndreptate catra mine de „omulu escessivu“ a-ti binevoitu a dechiara polemi’a decursă intre mine si scriitoriulu epistolei private (nr. 16, 19, 22, 26—27). Sum de accordu cu D-vóstra, pentru ch io neci oda­tă nu m’am occupatu de perséne fara numai de fapte si am propusulu nestramutareru de a face totu deaun’a assemenea. Nu vreu a reveni la celle publicate si scrisse in nu­­merii amintiti, de parte se fia de mine, fara din bunavoitori’a indulgintia si permissiune­a D-vostre, ralativu la învinuirile principali ce mi­ s’au fa­cu­tu, vreu a face câte­ va ob­­servatiuni generali forte pre scurtu. In decursulu polemiei din cestiune mi­­s’au imputatu ck sum superbu, am fostu studinte seracu si devenindu functionariu publicu — romanitatea mea din acesta causa ar fi dubia. Unu omu din multe cause pote fi nn­ 452 mitu de superbu. Daca cine­va vorbesce pre putienu, ambla sprintenu cu capulu redicatu, merge dreptu pro strada, nu cauta in laturi, nu face complimente la frundia si orba seau vorbindu prea multe se arreta cam sfatosu — unu omu care possie de vre un’a din aceste calitati seau slabitiuni se numesce de unu superbu s’au affectante. Nu affirmu ca io nu asiu possiede vre-o dedare din celle in­serate si decum­va pentru acesta i place ore­­cui de a me consider’a de superbu — nu me superu neci unu picu. Cumck am fostu studinte saracu, recu­noscu cu tota promptitudinea. E dreptu ca si io, ca unu numeru considerabilii de tineri si ca multi barbati meritati de ai natiunei nostre, am studiatu cu ajutoriulu stipendic­­toru si cu succursulu materiale a unoru bi­nevoitori, inse din acesta nu urmeza altu ce­va, decâtu ce acum io la rândulu meu inca se făcu ce-mi sta in potintia pentru înaintarea scopuriloru naţionali si pentru ajutorarea studintiloru sărăci din tempuiu presentu. Cumck din unu studinte saracu am devenita ce­va si in pusetiunea mea sociala potu face ce­va servitie câtu de neînsemnate patriei si natiunei melle, — credu ca pentru acesta nu are temeiu de a se supera nime­nea, de cumva nu e condussu de ce­va pas­­siune seu antipathia, si a essi in publicu cu atari imputeiri numai acellu­a pote, care nu are idea, despre scopulu sublimu care si l’au propussu o natiune si unu singuraticu atunci, candu au inceputu a sacrifică pentru ajutorarea si crescerea studintiloru sărăci. De altmintrele e de insemnatu, că impute­­rile totu-de-un’a se făcu de aceia, cari nu a sacrificatui nemicu in tota vieti’a loru. A fi functionariu publicu tocmai asie nu e peccatu precum nu e peccatu a fi preotu, — agricultoru, comerciantu, indu­­striariu etc. etc. pentruca fiasce care in sfer­a sa e factoru sociale insemnatu si fiasce care traiesce după calitatile salle spi­rituale si fortiele salle fisice. Io sum fiiu a patriei melle si cetatianu de statu ca ori si care altulu. A me servi pre callea onorei de drepturile accordate prin legile naturali si positive ca fiacaruia individu si a-mi vali­­dita modestele melle facultati spirituali in interessu publicu — nu-mi pote servi spre dauna si prin acesta nu-mi pote fi pericli­tata romanitatea mea si de cum­va ar affirma cine­va asie ce­va, acellu­a ar committe cea mai mare absurditate pentru ca daca a fi in servitiu de statu ar insemna deja nu fi ro­­manu buni, atunci toti barbatii nostri cari porta funcțiuni publice,­­ fia ca judecă­tori fia ca professori, docenți etc. nu potu, fi sau nu sunt romani buni. Ore se pote affirma asie ce­va cu ratiune si logica sanetosa? învinuiri si imputari de atare natura dara nu me potu supera neci unu picu si pana candu voiu fi numai asié de vinovatu ca acum — consciintia i­mi va fi linistita si voiu umbla totu cu fruntea de­schisa. In fine vreu se observa ca nu numai d’in invinurile ce mi-se făcu mie, fara pre­sto totu in vieti’a practica am facutu espe­­rinti’a trista, ck unor’a dintre omenii nostri nu li vine bine la socotéla daca unu tineru romanii după fatigo si necasuri multe ajunge la ce­va fiind­ ck invidi’a seu maliti’a loru se affla ca esti „superbu“ „domnu mare“ etc. era decum­va după studii si ostenele îndelungate nu-ti succede a te aventa la ce­va atunci era e reu pentru ca te affla de „necapace“ „neistetiu“ „prapapadilu“ etc. E mai bine dlara ca om­ si care se-si veda de lucrulu seu si se ignoreze opiniunile si­nistre seu reutatiose a unoru omeni idioti seu maliţioşi. I­r. Vasiliu Popu. Romanii numai acumu se începe a se de­­svolta numai acumu i­ sunt pusse temeliele neclatinate. Noi, Romanii din tractulu Lapusiului Ung, inse nu ne potomiu mândri cu şcolile nostre. Invetiamentulu la noi este intro stare­­efemera, ba potenm dice deplorabile. — Causta este miseri’a generala, dar mai ver­­tosu indifferentismulu, neinteressarea popo­rului nostru. De vei cercă școlile din tote communele acestui tractu, vei vede, intru unu locu nu o scola, seu nu au„invetiatoriu Unde se affla câte unu invetiatatoriu price­putu­ si care si cunosce ehiamarea si dato­­rinti’a s’a­d pote peri de fomo. Poporulu e cuprinsu­ de volulu cellu mai dessu allu obscurantismului, indarnu tote ostenelele si opintirile conducatoriloru lui, deorace elin nu sei alta decâtu: „pentru ce se-mi dau bae­­tulu la scola, pote si ellu trai fara invetia­­tura precum traiescu si eu, sciindu bine, ce nu va fi neci din ellu popa.“ Daca poporulu se servesce de astfelu de espres­iuni ne potemu imagină in ce ne­­cultura se affla. Dorere­­­ck ast’a trebue se martttrisimu despre poporulu nostru care mai bine merge si lucra ca vit’a dîu’a intréga si se se aplec cu umilire la toti ciocoii străini, decâtu se asculte de vor­bele sincere a conducatoriloru lui. — In cerculu Lapusiului de abia se affla câte­va commune locuite de magiari, celle-lalte sunt a Romaniloru, si totu­si asia se lipescu de magiari, incâtu la allegerile de notari mai bine si­ dau voturile unui Bárdi Karoly de­câtu unui Romanu espertu si h­arnicu care dor s a pote se faca mai multu bine decâtu strainulu. Caus­a acestei procedure pericu­­lose sunt condamnabilele imparechiari confe­sionali alle poporulu nostru, una parte se tiene mai intrellepta decatu cea­lalta. Unica sperare ce o aveam pentru lumi­narea si cultivarea mladitieloru tienere si de buna sperantia e concentrata in : Scol’a po­porale din Lapusiulu ung., care si pana acum’a este cunoscuta on. publicu cetitoriu. Acestu in­­stitutu este chiamatu se lumineze poporulu din tractu. Dar si acestu­a fii de multe ori pe­­riclitatu de ruinai’e, dupa­ ce lipsele si nea­junsurile materiali sunt amenintiatorie. — Poporulu inse pre usioru ar pote ajută. Ecca cum! — Confessiunile se se unesca in cugete si simțiri, se nu faca sfara fara fo­­losu, se nu strige in lumea larga, ca­ci atunci forte bine i se pote accomoda proverbiulu: „fala gola, traista usiora,“ — ci se taca si faca, se urmedie poporeloru culte, se se cu­gete seriosu la sustienerea scolei amintite, nu ascepte ajutoriulu strainu, neci allu gu­vernului — macaru ce fii promissu, — ce­ci guvernulu are mai multe necasuri, decâtu se se cugete la scol’a rom. din Lapusiulu ung. — Guvernulu cu parintiesc’a sa bine­­voire infiintir in Lapusiu „scol’a de statu“ i-darul bani, adducundu professori si crescă­toria, inse noua nu ne face, ci numai pro­mpte. Deci se nu ne insietikmu in cugetele nostre, bine se bagkmu de sema, se nu as­­septkmu pana ce va arde mucu la degetu, ck­ci daca generatiunea presenta e neculta si neinvetiata, cellu pucinu se nu lasskmu sa fie totu asié si fiii nostri, ci se se des­­cepte se se trediesca. Dar acesta nu potemu ascepta, decâtu numai de la scola. Prin urmare tienutulu acestu­a se-si tiena de strinsa datorintia a se nesui ca scol’a pop. din Lapusiulu Ung. se infloresca, ca­ci vedemu ca cu incetulu va se apuna, pana acumu erau 4 invetiatori, după aceea 3, era acumu numai 2., si e téma, ca nu cum­va se remana singuru preutulu cu in­­invetiatoriulu primariu, de orace nu usioru se pote affla professore secundarii­ cu lefa de 200 fl. la annu, din care nu pote trai. Aceste observatiuni am avutu a le face cunoscute on. publicu si locuitoriloru din tractulu Lapusiului, si de le voru affla de bune se le urmaresca, se nu lasse se cadia scol’a, ce atunci va apune si cultur’a mla­ditieloru tineretie, cari sunt speranti’a natiu­nei nostre. Se cugete seriosu, ca nu cum­va in urma se i­ se aplice dîss’a s. Scripture: „Perirea ta din tine Israile.“ S. G. De pre ruinele Ulpiei- Traiane (Gracm in tierr­a Ilatiegului, 18. Maiu 1874. Pre câtu speramu mai tare, si al tamu cu sete du­lele lui Maiu, pre I acum ne aflamu in altu Faurariu. — O lui Maiu s’a inceputu pre la noi cu 9 rece si cu ploaie, astfelu a continuat’­ na asta­di. — Eramu imbuccurati cum­paramu noi cesli de pre suptu polele I tiloru de a se fi stricatu pomotulu, I gerulu cellu mare si ninsorea d’in efl trecute ce pre aiurea a fostu, si pre 19 a domnitu, insa pomii pre atunci nu­­ inca înfloriți. — Dar ecca in 16 Maiu I incepe o pluoie, carea tienendu necuit tota noptea, de cktra dîua spre 17 I no pomenimu ck incepe a ninge, si in d­ de 2—3 oro se accopere muntii do 1 si semenaturele de tomna, cari au fostfl mari, le a culcatu, pre pomi inghi^B nieu’a si se aplecara toti cktra pa^i cei mai multi s’au si ruptu! sporamu^E incetu si se va lumină, insa totu fl si acumu. Asta­di, in 18. Maiu demaneti’a^i fortune do vontu rece cu ninsore au fl in câtu Faurariulu nu l’a intrecutu. fl Cucurudiulu pre la noi inca nufl saritu, de si este semenatu altulu defl 5 septemano, — nu o téma ce se in pamentu, — multi mai au a semoifl caus’a frigului si pluciloru dese. Daca nece in acestu annu nu se 9 ce cucurudiulu si pomele, cu cari prel poporulu nostru se ajutora forte multul tru acoperirea lipseloru salle — vomu u peritu!­unii pieru pana acuma de £■ nece credu se suffere mai tare de fomfl aiurea ca omenii do pro aci. — Ce^H capota câte unu florintu, ambla pres^B temana cu bani in mana si totu nu ^B do nu cum­va luni­ a­­dî de torgu ? Hatiegu. fl La noi in satu, daca pote cine-ifl vendia cucurudiu, nece te mai întrebi câtu, ci de 1 fl. 40 cr. pre mieriia ifl cupe, — se pote vinde si mai scumpul Dee bunulu D­ dieu, ca se le in» tote mai spre bine, inse nu sciu cu mii fi ck si acum de cu seara totu ninge si I ventulu rece; — de va fi unu seninu nopte si inghieciu nu ne remane nece o ma, bine ce de multu nu s’a pomenitui s tare înfloriți totu felulu de pomi ca in a cestu annu*) I . . . I . . . pp. Rialii Lapusiului 20. Maiu, 1874. On. Die Redactoru 1 Binevoiţi a-mi da pucinu spaţiu in colonele protiuitului dîaru „Fed.“, pentru descrierea starei scoleloru nostre confesionale romanesci. — Scol’a ma­­gistr’a vietiei e una institutiune durabile care si-are cellu mai maretiu scopu, d’a cultivă moralminte pre poporu ca acellu­a se pota occupa locu splendidu in concertulu poporeloru culte. Daca privimu acesta insti­tutiune la poporele vecine, le vedemu, ce au ajunau la unu gradu inaltu, pana­ ce la noi D’iu­ diecesa Gherlei, 10. Maiu n „Parva scintilla magnum excitat ini diur­.“ Adeverulu sentintiei acestei­a Rol nulu asia o pote analisa mai fidelu, de dice, ori : foculu ori si cum aprinsu, od nu se pote, sau numai cu greu a se stii Voiescu a vorbi despre Tierr’a-Oasiu a carei­a stare besericesca si natiunal periclitata, cu tote ck Tierr’a-Oasiului mera: intra 18 commune 15 curatu rom cu tote ck: acolo avemu notabilitati besi­cesci si natiunali si cu tote ck in Tier Oasiului a domnitu una pace salutari’a ii d­eru si poporu facia de binele Beserice: prosperarei culturei pana la fatalulu anii ast’a privintia 1862. Decandu in Tierr’a-Oasiului arde unu­l grosavu acaruia para nimicitoria atâtu bun au potutu-o vedé si on­­cetitori ai d­ari „Fed.“ fara ca se scia caus’a aprindere arderei daunose. Cu atâtu mai tare s­tiendu noi Ostenii desastrosele daune a cului in Tietr’a-Oasiului, dreptu aceen descrierea acesta istorica voiescu a â *) Assemene triste sciri avemu a regestru d’in districtulu Carasiului,­u inca pomii au degeratu, pre promontor Aradului, pomii si viniele, — in Marai resiu d’in caus’a ploiloru si frigului vo­tatiunea au intardîatu, prin urmare si nomii cu semenaturele, d’in districtulu hariei si allu Clusiului inca totu sciri plăcute; se spera inse, cu semenaturu nimbului, — principale nntrementu allu poratiunii rurale,— se va fi potutu face p la timpulu candu inca nu este intard. Se constata, ci celle­lalte semenature, si intardîate in vegetatiune, n’au suffei neci rugin’a nu se arreta estu-annu, era recii, musiunoii (sobolii) omidele si totu lulu de vermi stricători roduriloru, au ritu d’in caus’a, frigului si a ploiloru.

Next