Federatiunea, septembrie 1874 (Anul 7, nr. 64-67)
1874-09-06 / nr. 64
de totu altu mentrea, dlui de Bismark nu-i prea place mirosulu. — De pre campulu bătăliei totu ce avemu sa insemnamu, e margînitu numai pre langa fortareti’a „Puycerd’a“ de langa confiniele Franciei. Carlistii o-au assediatu, dar’ tote încercările de a o cuceri suntu pana acumu desierte, ma desastrase pentru ei, cu ce afla reeistentia colossala, si e probabilii, că aici voru fi nemiciti, de orace si Franci’a a tramisu trupe, ca să infrene pre Carlisti de a ataca confintele. Alte detaliuri lipsescu pana asta di. In Franci’a se prepara lumea inca de multisicru pentru 4 Septembre, cu banchete strălucite, dar’ de natura privata. Se scia, ca in 4 Sept. 1870 s’a proclamatu Franci’a de republica, guvernulu a intervenitu, temendu-se sa nu se faca demonstratiuni prea mari. Arangiatorii inse suntu totu omeni cu minte, cari voru sei inderepta lucrulu intru a nu atinge regimulu, facundu estu-modu, ca totulu să-si percurga calea naturala. In tomn’a acést’a va intreprinde Mac-Machon un’a escursiune prin Franci’a sudica, să studieze si aici opiniunea publica. Si va da de omeni, n’a avutu de ajunsu cu demonstratiunile d’in Bretagne, mai vre să audia si pre cei de la Lyon si Marseille. Altucumu pare, că maresialulu vre să capete minte, — si in fine pote se devină celu mai mare protectoriu alu republicei. Congressulu internationalu d’in Brussell’a s’a finitu in 27 Augustu, adeca după una luna, fara vr’o festivitate imposanta. Ddieu să-lu ierte! Afacerile lui s’au strecuratu, dar’cam neautenticu prin „Republique francais“ se vorbesce inse, că tote voru esi tipărite in una brosiura, dar’ numai spre Octobre, cu ce contiene preste 50 cole. Vomu vede atunci ce a nascutu muntele. R o ui a n i’a, O interesanta polemica s’a iscatu pre la finea septamanei trecute intre dinariele „Pressa“ si „Romanulu“ d’in Bucuresci, pentru cestiunea luarei Transilvaniei. Polemic’a s’a inceputu din incidentulu unei apostrofări, dealtmintrelea forte logica si leale, adresata guvernului actuale alu României de catra dinariulu „Romanulu,“ care apostrofare se resuma in urmatoriele: „De ce nu se folosesce guvernulu de pre-intimele si multu amicalele sale relatiuni cu guvernulu austro-ungurescu, pentru a stărui, ca romanii de preste Carpati să nu mai fia persecutați in sentiurile loru nationale si ’n cultivarea limbei si-a traditiuniloru loru ?“ La acést’a apostrofare „Pressa“ ingamfata respunse, ca guvernulu actuale nu vré să cada in peccatele gu FOISIOR’A. Sistemul nostru solara. D’in toti ramii scientieloru, culmea cea mai mare a ajunsu-o — astronomi’a. Sboru de vulture si-a luatu acéstea scientia de la marele Galilaei si cu deosebire de candu Newton si Libnitz descoperiră calcululu infinitisimalu. Aceşti giganţi a tempului medilocira, cu mentea omului se se pota urca de pre pamentu, să scruteze infinitulu, să intre in secretele naturei. — Astronomi’a dar’ numai lui Newton-Leibnitz are să-și multiemesca perfecțiunea de carea se bucura, căci indesiertu era Laplace, Lagrange, Euler, Herschel etc. cu tota iscussinti’a spiriteloru loru, deca nu aveau in mani chiar’a, cu carea se pota deschide portile ceriului, cari erau sigilate cu mii de sigiluri de papii Romei. Fara ce se ne lassemu afundu intru descrierea acestei scientie, carea face onore spiritului omenescu, ne vomu resti inge a da numai pre scurtu una icona fidela despre sistemulu nostru solaru, crediendu, ck on. lectori nu ne voru refusa pacienti’a. Se ivesce dar’ întrebarea: ce numesce astronomi’a sistemu solaru ? — Ori si care corpu cerescu, care nu-si scaimba positiunea, lu numimu stea fipta. Fia-care stea fipta — si de aceste se afla in universu mii si millione — are insusirea de a da de la sene lumina; acést’a o tramite altora corpuri ceresci intunecate, si produce in ele viétia. Aceste corpuri ceresci intunecate, cari primescu lumin’a, asie dara viati’a de la stellele fipte, se misica in giuruiu stellei fipta respective si se numescu in astronomia planeti. Asik dara fia care stea fipta are corpuri ceresci, cari rotescu in giurulu ei in unu tempu determinatu; si ori ce stea fipta cu tote celealalte corpuri ceresci, cari rotescu in giurulu ei, se numesce in astronomia „sistemu salaru.“ Precumu se afla mai multe stelle fipte, asie esistu si sisteme solari nenumerate, cari tote suntu de sene statatorie in universu. Mentea omenesca e mărginită. Ochiulu — pre langa tota încordarea — nu pote strebate afundu in universu, fara numai deca e inarmatu; dar pre langa tota armatura, totu nu a potutu ajuta mentei se scruteze mai de aprope alte sisteme solari, decâtu „sistemulu nostru solaru“ in sensu strinsu luatu. — Ce intretlegemu dar sub sistemulu nostru solaru? Uni reipunsu chiaru ar fi urmatoriulu : Sorele, care e stea fipta, dinpreuna cu tote celealalte corpuri ceresci, cari rotescu in giurulu lui pre celi multu pucinu differite, acestu complexu se numesce asta din astronomia : „sistemulu nostru solaru.“ Care suntu dar’ părtile lui constitutive? In lini’a prima str sorele, carele întrece cu marimea sa pre tote celealalte corpuri ceresci, ce rotescu in giurulu seu. Urmezi apoi planetii, dintre cari cei vechi cunoscura următorii: Mercuru, Venus, Pamentulu, Marte, Iupiter si Saturau. La anulu 1781 Herschel descoperi planetulu Uranu, si la anulu 1846 Le vender calcule teoretice si Gali in Berlinu si afla in adeveru pre Neptunu la 23 Septembre, chiaru in loculu unde dictasse teori’a lui Leverrier. Acesta e celu d’in urma planetu pana acumu in sistemulu nostru solaru, celu mai departatu de sore. Cu ajutoriulu talescopieloru se mai descoperiră apoi in vaculu presente intre Mane si Iupiter următorii: Ceres, Palas, Iuno, Vesta, Flora, Victoria, Iris, Hebe, Parthenope, Astroa, Hygioa si alţii, cari pentru micimea loru se numescu planetoidi seau asteroidi, si toti rotescu in giurulu sorelui intre Marte si Iupiter. E de insemanatu aici, ca planetii si planetoidii inca suntu insociti de alte corpuri, cari rotescu in giurulu loru, precumu ei rotescu in giurulu sorelui. Acei corpuri le numimu „trabanti“ seau „luno.“ Ochiulu liberii vele lun’a (pamentului), apoi ochiulu inarmatu afla la Iupiter patru trabanti, la Saturau optu, la Uranu optu si chiaru si la Neptunu s’au observatu pana acumu 2. Aceste su dar pârlii constituive a sistmului nostru solaru. D.Or, ca se formeze corpurile aceste una sistemu, trebue intre ele ore care relatiune, si se vedemu care e aceea ? Intemplarea a condus supre Newton la descoperirea gravitatiunai generale. *) După unu studiu profundu anuncik. *) vedi Euler, physikalische Briefe an einer deutschen Fürstin. 544 vernului rosiu de la 68, care, cu man’a armata, vroia să calce hotarele Austro- Ungariei, spre a lua Transilvani’a, si spre a tulbură astu-feliu pacea Orientului. „Romanulu“ a dou’a dî replică apoi la acésta calomnia, că guvernulu de la 68 n’a avutu neci de cumu intentiunea de a lua Transilvania cu man’a armata, ci numai de a practică o acțiune in favorea Transilvaniei. Estragemu din acesta lunga si patriotica replica urmatoriulu interesante passagiu: „Declarămu a nu cugetă si a nu fi cugetatu neci-odata la luarea Transilsilvaniei; amu cautatu vnse, si vomu caută totu-de-un’a să avemu o acţiune in favorea ei. Pentru noi, Transilvani’a nu insemneza alta, de cătu partea din naționalitatea romana, care occupa ace’a tiera, a lucră „in favorea“ Transilvaniei insemnéza dar’ a lucră „in favorea“ Romaniloru d’acolo, si acést’a amu facutu-o, vomu face-o, si orice Romanu trebue să o faca, că să nu ’nceteze de a esiste o naționalitate romana in lume. Inse, după cum mai diserămu, n’amu intrelesu si n’amu practicatu aceasta acțiune, de cătu intru apararea unei vieți morale comune. Amu fi fericiți, că Romani, să vedemu in Bucuresci unu guvernu, care să se foloseasca de amicalele sale relatiuni cu Austro-Ungaria, spre a avea o acţiune „in favorea“ fraţilor de preste munţi, nu spre a luă Transilvania, nu spre a interveni in afacerile ei, ci spre a-si indeplini in pace o detoria catra fraţi, spre a face, că vocea naturei să nu fia năbuşită, ca limb’a nostra să nu fia persecutata, că traditiunile nostre nationale, moravurile nostre să nu fia isbite. Dicemu „ale nostre,“ fiindu-câ patri’a acestei vieţi morale a naliunei romane este ori und® se afla suflare romanesca, fia ’n Romani’a libera, fia ’n imperiulu Turcului, sau in alu Austro-Ungurului.“ „Se pote ore adresă o cerere mai logica unui guvernu ce se dice romanescu? Pote ore să fia procedere mai de ordine, mai legale, mai in interesulu apararei vietiei nationale, si totu-de-o data in sensulu pacei si-alu concordiei in Orientu? Totusi logicii si bunii Romani de la „Pressa,“ nu se sfiescu a declară, că acést’a este intervenire cu scopu de a lud Transilvani’a. I dămu in judecat’a nu numai a Romaniloru din orice parte, dar’ si a streiniloru, cari sciu ce se cuvine sentimentului nationalu, precumu si ce merita specul’a cu ensasi naţionalitatea sa!“ catu, prin cari autorulu—Băgyai — face cunoscuta ungurilor’ situatiunea politica interna a României, astufeliu, cum in foile maghiare, înainte de d-sa, in adeveru n’a incercatu-o nimenea. Spaciulu nu ne permitte a reproduce acesti articli in totu cuprinsulu loru; dar acest’a neci nu e de lipsa, pentru ca romanii se cunoscu pre sine destulu le bine, incâtu neci „Hon“ neci alte diuarie streine nu ne potu spune nemicu nou in acesta privintia, afara de casurile, candu ele ne calumniedia. Constatamu inse cu multiamire prin acesti articli o directiune noua, mai sanetosa, in dinaristic’a magiara,— aceea adeca, de a se occupa fara passiune, fara reutate de națiunile vecine, pentru a le cunosce astufeliu, precumu eile sunt in adeveru ; si acest’a nu mai multu prin medilocirea reutatiosa a sorgintiloru germani, cari — după cumu pre justu constata autoriulu, — nu suntu, decâtu nisce agenți veninoși, — meniți a nutri, or’ nu a distruge discordi’a, — inamici’a dintre poporele Orientului, — pre ruinele câror’a pangermanismulu tinde a creă o monstru a sa „Nemio-patriau de la Atlantic’a pana la marea negra. — Amu dori numai că acesta direcțiune buna să nu fia efemera , ci să faca progresse si inca cătți mai grabnice, pentru ca noi nu vedemu o indreptare salutaria in vederile politice ratecite ale barbatiloru de statu magiari, pana candu ei nu se voru lapedă de falsele cunoscintie de pana aci si nu se voru petrunde de adeverulu, cu națiunile, pre cari densii pana adi inca le trateza cu-atât,’a ignorantia îngâmfata, — posedu, deca nu mai multa, celu potienu atât’a potere de vietia si elementul de cultura — pre cătu posedu Ungurii. Articlii in cestiune traieza cu multe date — ceea ce dovedesca o seriosa cunoscintia de causa — antăiu, despre aspirațiunile la domnia, ce frementa cu deosebire clasa arisstocratica din Romania. Alu doile artiolu trateza despre partidele din tiera, si după ce le distribue in: albi, roşii, cogalniceanisti, juna dreapta si fracțiune liberu-independenta, — autorulu se occuna mai detailatu de partidulu rosiu, precare lu presinta, asie pre cumu elu in adeveru essiste, adeca că stepanu pre opiniunea publica a tierei, i face istoriculu de la 1846 incoce, iarata luptele si victoriele portate pana adi contr’a reactiunei; in urma constata ca fortiele sale constata in inteligenti’a tierei. Tendintiele republicane inse, pre cari autorulu le atribue partidului rosiu, ni se păru essagerate; câci noi, pre cătu soimu, partidulu rosiu, celu putienu partea lui mai însemnata, nu este pronunciata pentru republicanismu, ci profeseza numai ideile liberale in sensulu purualu cuventului. Amu fi doritu apoi, in interessulu adeverului, că la passagiulu, unde se face amintire despre dusmani’a romaniloru facia cu ungurii si deosebitu despre emigrarea teneriloru romani din Transilvani’a, să se spună apicatu, ca neaplicarea loru in funcţiunile statului magiaru nu este numai simplu pretestu, ci este realitatea, ce constitue adeverat’a causa a emigratiunei. Mai departe amu fi doritu, că agitaţiunile, ce se pretindu c’aru fi pornite in Romani’a contra unguriloru, să fia justificate; autoriulu nu avea, decâtu să esaminedie legislatiunea magiara, persecutiunile de totu feliulu ce indura naţiunea romana in Ungari’a er mai alessu in Transilvani’a, si aru fi gasitu nenumerate argumente, pentru a demonstră, ca acele agitaţiuni, deca esistu, suntu internate, legitime chiar. Articli iu cestiune aru fi câscigatu multu prin acestu adaosu, in meritu si valore. Articlulu alu treilea face istori’a de 4 anni a guvernului actualu si a Camerei actuale, incependu de la batai’a din pecioru a consulului prussianu Ra ■ dovitz. Autorulu enumera tote faptele desastrose alle acestei Camere, intre cari nu uita a aminti si unele fapte de „domne-ajuta,“ pre cari inse mai multu le atribue guvernului, decâtu Camerei, care — după constatările autorului — nu este, decâtu o masina de votare, supusa la vointi’a guvernului. — In fine autorulu promitte a vorbi cătu mai curându despre cestiunea jidaniloru din Romani’a, care in adeveru vă fi obiectulu unei seriose attentiuni. Ceea ce ne satisface in totu acesta seria de articli, este seriositatea si demnitatea positiunei, de la care autorulu nu s’a lasatu a fi convertitu. Espresiunile suntu alese, apreciarile nepreocupate, întocmai cumu trebue să fia limbagiulu unui publicistu seriosu, atunci candu se pronuncia assupr’a unui poporu, asupra unei naţiuni. Tocmai acesta impregiurare inse ne pune in mirare cumu aceşti artmii au potutu să apara tocmai intr’unu diariu, care, abie cu doue diile mai nainte, pana intru-atât’a si perduse eosciinti’a demnităţii, incâtu s’a degradatu la nisce espresiuni, de cari aru fi trebuitu să rostesca si celu de pre urma pamfletariu. Intiehgemu aceiu articolu meschinu, prin care diariulu „Hon“ attacase onorabilitatea si capacitatea autoriloru memorandului din Blasiu. A numi de infami si nemernici, pre nisce barbati, cari intrumiscu încrederea si stim’a unui poporu, numai din caus’a, că acei barbati vrednici au datu espresiune dorintiei legitime a romaniloru di Trui’a, — este mai multu, decâtu ceea ce pote asceptă cineva chiar’ de la omenii cei mai lipsiţi de morala si educatiune. Ne place a ne mândri, Relatiiinile de partida si spiritulu Camerei actuale a României. Dinariulu liberalu ungurescu „Hon“ cu data de 26, 27 si 29 Augustu publica o seria de articli sub titlulu vndi