Federatiunea, octombrie 1874 (Anul 7, nr. 69-72)
1874-10-04 / nr. 69
Buda-Pest’a Domineca, Aug. 22 Sept. 4. Okt. 1874. Annulu allu sieptele MDOCOLXXIV Redactiunea se affla in Strat’a lui Leopoldu Nr. 44-Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspundintii regulari ai „Federatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tramisi si nepublicati se voru arde si numai la cerere espre sa se retorna. Diurnalu politicii, literariu, commercialii si economicii. Appare Joi-a si Dominec’a. Pretiuln de Prennmeratinne : Pre trei lune.....................3 fl. v. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ „ Pre annulu intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Romani’a . Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru Insertiuni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs'a timbrare pentru fiecse care publicatiune separate In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cr. Invitarna la renoirca prenumeratiunei pre trei-luniulu Oct.—Dec. si rogamn totodată pre p. t. domnii restantiari, se aiba binetate a-si rafui socotelele, pentru a poté si noi impleni mai cu înlesnire detorinitele nostre. Red. int. U.-Pesta, 21 Sept. 3. Oct. 1874. Ilustratiunea evenimentelorudilei asta-data este patriotic’a adressa a junimei academice din Romani’a tramissa impreuna cu o medalia comemorativa marelui cetatianu si liberetoriu alu Franciei, domnului de Triers, si in deosebi respunsulu acestui’a, adresatu junimei romane, si publicatu mai la vale in intregulu seu cuprinsu. Tote diuariele franceze si dupa ele numerose’diuarie streine pana si cele maghiare, au luatu cunoscintia despre preschimbarea acestoru adresse intre marele barbatu de statu si acelu corpu vigurosu si plinu de vietia, care se numesce: junimea romana. Unu actu este acest’a, carele a facutu să se vorbesca cu respectu căte va ditle prin press’a europena despre numele romanescu.Patriotic’a junime deci, care este motarea acestui onoru ce ni se fece, merita tota laud’a si recunoscinti’a natiunei romane. Dar ea are totu odata sacr’a detorintia de-a tipări adencu in anim’a sa cuvintele de mare intieleptiune si gravitate ale betranului barbatu de statu, cuvinte in adeveru demne numai de-o anima nobile, de-unu sufletu mare, cumu este acel’a alu d-lui de Thiers. „Iubiţi studiulu si fiti setosi de progressu; adoraţi libertatea; luptati pentru independentia“ — eta cuvintele venerabilelui betranu, pre cari fiacare teneru romanu este detoriu să le inscria cu litere neperitorie in memori’a sa. Ele suntu cuvinte menite a provocă seră is’a cugetare a noueloru generatiuni, cu atătu mai alesu, că după cum duce ensusi ilustrulu betranu, aceste cuvinte contienu sfaturi date de unu francezu, care si iubesce naţiunea si prin trens’a si pentru dens’a iubesce Romani’a , ele suntu adressate de unu barbatu de statu, care „a trecutu prin lume si are a o parasi.“ Felicitămu din anima nobil’a junime romana pentru mareti’a achisitiune dobândita prin generosele si intreleptele sfaturi ale celui mai veneratu patriotu cu care se mandresce presintele, dorindu, că aceste sfaturi puternice, aceste cugetări profunde, să prindă redacini adence in anim’a fiacarui teneiu romanu! Vienn’a, 1 Sept. st. n. 1874. (Primirea espeditiunei polare.) Espeditiunea polara de nordu ajunse in Vienn’a la 26/9 ore la 5 ore d. am. Erau abia patru ore si la gar’a călei ferate de nordu mulţimea de omeni te înspăimântă. Timpulu se apropiă d’in ce in ce, dar’ si publiculu se immulttă, si pre la cinci ore erau dejă aprope la una diumetate de milionu de omeni intru intimpinarea espeditiunei curagiosse. Ce bucuria simtîra nenumeratele deputatiuni de la gara, candu vediura că ospetii doriţi apparu fcoti că multi sanetosi că napulu. După salutări fierbenti, bravii nostrii plecara spre localurile destinate pentru repaussu — că ce de la Vardoe dejă spiritulu că si trupulu li-eră obossitu de-atâte onoruri. Ecuipagiele loru inaintău vnse forte incetu, de si postî’a si dâ tota silinti’a să le faca locu. Flamuri nenumerate fluturău in onorea binemeritatiloru; strigările entusiasmatice te asurdiău, er’ de pre balcone si férései sesulu frumosu cu batiste albe salută si cu mai mare entusiasmu pre eroii dîrlei. Presto totu, potemu dîce, că primire că acést’a nu a avutu nece Bismark , rentornandu-se triumfatoriu d’in resbelulu ultimu. Ospetarii se inbrău pre întrecute a primi espeditiunea gratuitu in localele loru. Matrodii cei atâtu de familiarisat petrecura continuu in un’a si aceeași odaia, or’ conducătorii espeditiunei nu erau in stare să multiumesca oratiunilor nenumerate. Adressele omagiali curgeau in forma de torente, diplome de cetatiani onorari si cadouri banesci considerabile curssera in massa. Dar, se pare, că mai fierbente fura salutaţi conducătorii espeditiunei in 29/9 de catra societatea geografica in aul’a universitătiei, fiindu de facta principele erediteriu protegatoriulu societatiei, archiducele Reiner si una mulţime de notabilităţi. Acesta societate inca i denumi de membri onorari ai sei. Finea ovatiuniloru o incoronă apoi unu banchetu stralucitu, care s’a trenutu aséra in salonulu celu elegantu d’in parculu cetătiei, la carele participară mai toti onoratiorii capitalei. Toasturile cele entusiasmatice miscara pre conducătorii bravi pana la lacremi, si le insuflă curagiu se concépa de nou ideea de a mai intreprende una espeditiune, prin carea să assecureze scientieloru unu triumfu si mai eclatantu. D’in parte-ne le multiumimu d’in totu sufletulu nostru pentru sacrificiele dejă prestate, si le dorimu in venitoriu unu successu inca si mai strelucitu. Istori’a văsei se-i pretiuiesca după cumu merita, (d.) in mente, când vedemu, că tote statele europene, — in butulu toturoru desbatteriloru ligei internationale de pace, — si concentredia truppele de armata la manevrele de d'mna. Russia, ce de unu siru de anni gustedia pace, a enunciatu si ea deja înarmarea generale; Prussi’a cea victoriosa sé silesce a pastra reputatiunea armeloru; Franci’a cea invinsa se inarmedia de nou, zidesce fortificatiuni noue, pentru ca astfelu sési pota sterge pet’a prin sange, sé-si pota rescumpera territoriulu perdutu si, redicandu era si glori’a francese la innaltimea de mai nainte, se fia conducatorea poporeloru latine si scutulu poporeloru crestine din Orientu de sub jugulu celoru doi frați gemeni: turcii si maghiarii. Austri’a se silesce a-si reculege si ea armat’a bătută la Koeniggrätz si Solferino. Itali’a voiesce, ca unitatea statutului se si-o apere contra toturoru atacuriloru esterne si interne. Turci’a si procuredia tunuri de alui Krupp , applica in armata officieri crestini bine salarisati, pentru ca astufelu se-si mai caute noroculu esistintiei salle. Romani’a si Serbi’a se inarmedia din crescetu pana’n talpe, astfelu in cătu Turci’a incepe a sentî junghiuri in osse. Manevrele de tomna allarmedia tota Europ’a, principi, generali si officieri innalti vinu din străinătate, pentru ca se studiedie si comparedie armatele difierite. Despre Austri’a patîta se constatedia, că numerulu armtei este mare, dar in lips’a tunuriloru celoru de fabricatiune mai noue, armata este espusa fara crutiare tunuriloru prusace. Numai honvedii Ungariei se pare „făcu esceptiune.“ Ei — după cum bucina diurnalistic’a maghiara — suntu armat’a cea mai „vestiti“, — desi tunurile li lipsescu cu totulu. Caus’a, firesce, este, după cum spune totu ace’a diurnalistica maghiara, spiritulu genului maghiaru, carele vrendu-nevrendu cuprinde internulu aa carui omu de orice nationalitate, indata ce se imbraca in cisme unguresci si pantaloni strimiti si rosii. Noue ni pare bine, deca miliţiile din tiera se porta bine si sunt demne de lauda, pentruca scimu, că majoritatea loru este compusa din nr. tiunalitătile nemaghiare, si mare parte din feciori romani. Dar admirămu cinismulu diurnaleloru cari voiescu a atribui tote soiului loru propriu, fara a face amintire cătu de pucina despre celelalte nationalitati. La Aradu p. e. militiile s’au portatu forte vitejesce, mai bine decatu armata regulata chiaru; este apoi lucru cunoscutu cu truppele concentrate la manevrele din Aradu suntu compuse, se nu dicemu cu totulu, dar in majoritate preponderanta numai si numai de romani, si totuși laudă si meritulu, după diurnalele magiare, este numai alu ungurului, er’ de romanu nu se face nici amintire. Nu cumva romanii lupta in numele si sub flamur’a nationalitatii maghiare ? Nu cumva romanulu are numai se-si verse sângele pentru tierra, er’ binefaceriloru se nu fia partasiu, ci se fia timbratu si mai departe de tolerata, fara patria si națiune ? Tote se potu după filosofi’a ungureasca! .... Numai un’a nu se pote, si acest’a este, că: tierr’a ar poté esiste fara de noi; ca déca nationalitatile nemaghiare nu aru contribui la apararea si sustienerea statului, Ungari’a ar poté se mai esiste. Noi inse, cunoscandu adeverulu cuvinteloru citărei din fruntea artiolului presinte, dicemu fecioriloru din armata si din miliție: „înainte feciori, căci virtutea in arta militară este cea mai principale virtute!“ Or’ diurnaleloru maghiare li respundemu: „Lasciate ogni speranza!“ Romanulu si sub uniform’a honvediesea remane totu romanu, carele candu va luptă pentru patri’a s’a, va luptă si pentru interessele maicei salle romane. Ungurii, déca vreu sé faca politica sanetosa, au sé faca socotela si cu natiunalitatile din tierra, câci fara ajutoriulu loru voru seceră numai ventu si pulbere . . . . Pentru a li spune, cum au sé tractedie cu natiunalitâtile nemaghiare, mi-permittu a mai reproduce o classica citatiune. Rutilius, fiindu silitu a parasi Rom’a si a merge in Valli’a pentru, că sé-si apere vetr’a străbună in contra attacuriloru esterne, ceea ce duce despre domnirea Romei, in adio-ulu seu : „Fecisti pátriám diversis gentibus unam, Profuit injustis, te dominante capi: Dumque offers victis propria consortia juris, Urbem fecisti, quod prins orbis erat. Quodregnasminusest, quamquod regnare mereris, Excedis factis grandia fata tuis! Omnia perpetuos, quao servant sidera motus, Nullum viderunt pulehrius imperium.“ Ungurii iise voiescu a domni asupra altoru popore, fara ca se fia capaci si fara se merite aceastadomnire. Cu procedura dragiloru nostri de domni unguri, ni-e teama, ca Ungari’ neci odata nu se va potea consolida! . . . i—d. Manevrele de tomna. „Sit in civitate ea prima res, propter quam ipsa est civitas omnium princeps. Eei militaris virtus praestat ceteris omnibus. Haec nomen populo romano, haec urbi aeternam gloriam peperit haec orbem terrarum perere huic imperio coegit, omnes urbanae res, omnia nostra studia, et haec forensis ars et industria, latent in tutela et praesidio bellicae virtutis.* Cuvintele citate mai susu alle marelui oratore romanu Cicero, ni se ivescu de sine Air. 69—813. Romani’a, Junimea studioasa de la Universitățile si acaderaiele României, a adresat u dilele aceste marelui patriotu francezu d. de Thiers o medalia commemorativa si o patriotica adresa, din care strageau dupa Romanulu câteva passage mai essentiale si imediatu dupa aceste respunsuru marelui cetatianu francezu. „De pre tiermii betranului Danubiu, fiii României saluta liberarea Franciei si pre alu ei liberatoru.“ Astufeliu incepe adres’a, si dupa ce desfasiura unu lungu siru de recapitulări asupr’a nenoriciriloru indurate de Franci’a, sor’a nostra, in decursulu desastrosului resbelu cu teutonii, brav’a si intregent’a junime inchiaia astufeliu. Junimea romana din toate părțile, a credintu de detori’a sa să si-esprime recunoscinti’a catra acel’a, care a liberatu Franci’a si i-a reasecuratu viitoriulu. Junimea romana, impinsa de vocea detoriei, vine să celebreze patriotismulu vostru, care a-ti redatu sie si pre Franci’a , protectarea României, pre Franci’a, care este si trebue să fia incapulu latinităţii, spre a combate germanismulu cotropitoru si despoticu. Primiţi dar’, ilustre domnule, acésta medalia, că o modesta amintire din partea junimei romane, ea este menita să commemoreze recunoscinti’a noastra catra salvatorele Franciei, să aminteasca diu’a salvărei ei prin evacuarea teritoriului seu de Prussiani si sentimentele de iubire, ce Romanii pastreaza patriei voastre. Dati-ne voia, illustre domnule, a termină, urandu: Să traiesca Latinitatea! Traiésca Franci’a libera! Traiésca Thiers, illustrulu seu fiiu si liberatoru. (Urmeaza numele membriloru din comitetu si incapreste 2000 semnaturi./