Federatiunea, octombrie 1874 (Anul 7, nr. 69-72)
1874-10-04 / nr. 69
Respunsulu dlui Thiers. Domniloru! Amu primitu medalia ce a-ti binevoitu a mi tramite, si ve multiamescu cordialmente. Voiu pastra-o cu una din cele mai pretiose suveniri ale timpuriloru, prin cari trecuramu. Ajunsu la capetulu carierei, si cautandu a me asecura asupra viitoriului tierii mele, mi-place sa mi-aruncu vederile asupra junimei, nu numai a Franciei, dar’ si-a poporeloru menite a fi amicele nostre, si cu veseli’a sperantiei o vedu animata de sentimente atâtu de bune. Junimea romana studiosa, este setosa de progressu, passionata pentru libertate. O felicita, dar’ ceea ce mipermitu a i spune: „Iubiţi libertatea, nu aceea de-a dî, dobândita prin aventuri violinte, ci aceea, care se dobandesce prin ordine, prin staruintia, prin progressu sustienutu, si care singura dainuiesce, pentru ca singura este meritata. Iubiţi independinti’a, amintindu-ve insa totu-deun’a, câ pentru naţiuni, câ si pentru individi, nu este neci o singurantia de-a cautâ buna-starea sa aiurea, de câtu in bun’a-stare generale; pentru acestu motivu, respectaţi pacea lumei atâtu de pretiosa, mai cu seama pentru popoarele a caroru independintia este de origine recenta, căci in timpu de resbelu acésta independintia se pune ’n jocu pre o aruncătura de zaru. Fiti uniti, liniştiţi, studioşi, faceţi, sa ve stimeze Europ’a, ceea ce ati si inceputu a face, si acest’a va fi mediloculu celu mai securu de-a ve garantă independintia si libertatea.“ Ertati-mi a respunde simpatieloru vóstre prin consilie: acesta este rolulu obicinuiţii alu ómeniloru, cari au trecutu prin lume, cari o cunoscu, si au s’o parasésca. Aceste consilie vi le dau cu amicu sinceru alu nobilei vóstre naţiuni, care primi civilisatiunea de la Români, si căreia i place asta di a veni s’o caute in Franci’a. Aveţi cuventu de-a o caută la densa, cânci credeti, déca Franci’a, atâtu de adesea fericita in teribilulu jocu alu resbelului, n’a fostu si in ultim’a óra, nu este pentru ca ea nu si-a pastratu vechiele calităţi: ea este totu-un’a din naţiunile cele mai luminate, cele mai generose, cele mai brave ale lumei si va fi totu-de-un’a in numerulu acelor’a, unde va trebui sa se caute FOISIOR’A. Sistemulu nostru solarii. (urmare) Marte. Intre planeţii superiori, celu mai aprope de pamentu e Marte. De orace calea lui in giurulu sorelui cuprende in sene calea pamentului, acestu planetu lu potemu vedea in ori ce timpu alu noptiei si in ori ce locu pre ceriu, nu ca pre Mercur si Venus. Marte se distinge de celi alatti planeti prin lumina ce o reflecta, carea o potemu asemena cu a unui feru nu de totu invapaiatu. Depărtarea de la sore contiene mai 32 milione miluri er’ cea de la pamentu varieza intre 8 si 55 milione miluri. Diametrulu celu adeveratu face 938 miluri, cev’a mai multu că duimetate d’in alu pamentului, prin urmare suprefaci’a lui inca va contiené numai 0. 3 er’ volumulu 0. 2 d’in ale pamentului. De orace Marte nu are nece unu trabantu, e forte cu greu a-i calculă mass’a. Perturbatiunile cele neinsemnate, ce le provoca Marte in cursulu pamentului ne lassa se prepunemu câtu e de mare poterea, adecă mass’a corpului ce le provoca. De aici aflâmu, că acea masssa contiene cam 0. 12 d’in a pamentului. Sciendu mass’a si diametrulu aflâmu, că desimea lui Marte e 0. 74 d’in a pamentului. Că toti planetii, si Marte are doua miscări. In giurulu sorelui se inverte adeca rotesce odata in timpu da 686 dîlle 23 ore si 31' cu o celaritate de 3.3 miluri in secunda. Calea aceasta si aici formeza una ellipssa, in care unu foculariu lu ocupa 1° 51'. — Intre planetii supperiori Marte e celu mai aprope de pamentu, si cu telescopie bune ipotemu vede inca fasele. De ora o Marte e afara de calea pamentului are si fase elifierite de a planetiloru inferiori; — in forma de sécera nu lu vedemu nece candu, assemene nece trecandu pre d’inaintea sorelui. Ni-e cunoscutu, că lumin’a ce o capota unu planetu de la sore, sta in proportiune intorsa cu patratulu departărei planetului de la sore, asé dar’ lumin’a de pre Marte va fi numai diumetate asie intensiva cu a pamentului, prin urmare de 9000 milione de ori mai debila decatu a sorelui; deci ca se avemu pre pamentu o lumina cu diua in luniu, ar’ trebui se ne lucesca de pre bolta ceresca 9000 de stelle asié că Marte. Esaminandu astronomii pre Marte, au observatu la densulu si nesce pete, unele constante, altele variabile. Petele cele constante — după oppiniunea generala — suntu proprie suprefaciei ; ele ne spunu, că Marte se inverte in giurulu ossiei sale odata in timpu de 24 ore si 40 minute. D’intre petele cele variabile unele apparu si dispăru in pucine ore, si scaimba form’a, marimea si colorea, probaveru că aceste suntu nesee materie de form’a noriloru, cari se producu in atmosfer’a lui Marte. Schrötter dice, că elu a vediutu pete de acestea fuginde pre suprafaci’a lui Marte in una secunda cu o celeritate de 50—90 urme; de aici ar urma se pressuppunemu, câ atmosfer’a lui Marte e suppussa la tempestâti — pote mai variabile câ, a pamentului. Ce se tiene de atmosfer’a aceea a lui Marte, unii sustieni , câ e multu mai desa , ca a pamentului. Castini si Remerdicu , cu stelele preste cari trece Marte, deodata suntu nevieibile, numai d’in caus’a dessimei atmosferice ; dar’ James South a facutu esperimente cu unu telescopiu gigante si a vediutu forte bene ori ce stea, pre dinaintea carei’a trecu Marte, pana candu ace’a a intratu in marginea planetului; de aici elu sustiene, ca atmosfer’a lui e multu mai subtîre decâtu a pamentul. D’intre petele cele variabile suntu interessante cele ce acoperu polii lui Marte - aceste au o colore alba de totu orbitoriu, si Herschel cu altii affirma, câ aceste suntu neua si gliacia, că si la polii pamentului. Acestea ni-au aretatu, câ ellipss’a lui Marte face cu ecuatorulu lui unu anghiu de 28° 42', adeca multu mai mare că ecliptic’a pamentului, prin urmare anu-timpurile lui Marte differescu de ale pamentului si dureza de 2 ori atâta, câ ce si anulu e mai de doue ori asia lungu. E interesantu, câ neu’a si gliaci’a de la poli dispare cu totulu, după ce trece iern’a cea de siesse luni, pre candu la pamentu dureza eternu. Sentemu deci indereptatiti se pressuppunemu, câ suprefacia lui Marte e multu mai acomodata de a desvoltă caldur’a latenta, de câtu pamentulu nostru. Cumu ca Marte inca are munţi, nu ne potemu indoi, de orace candu e mai aprope de noi e de 143 de ori mai departatu cu lun’a, nie cu nepotintia se calculâmu câtu suntu de nalţi. Ceea ce e mai batetoriu la ochi, e cu toti patru planeţii pertretati dela rotescu in giurulu ossieloru loru mai in mulu si acelaşi timpu, pre când celi alti că mai departi de sore si tota odata si mai mari rotescu mai rapede. Pre cumu se vede natur’a a impartitu planetii in doue classe, dar’ d’in ce causa, nu ni-e cunoscutu. După cum amintiramu mai sussu, Marte nu are trabanti; in fapta insepote se aiba, cu ce, déca elu e asia debilu luminatu de sore, trabantii voru fi multu mai debilu luminaţi, si potu inca se fia multu mai depărtaţi de Marte că lun’a de pamentu, ceea ce ne ingreuneza totalu aflarea loru. D’intre toti planetii, se pare ca Marte e celu mai interessantu pentru astronomia. Cu ajutoriulu lui s’a calculatu mai antaniu paralax’a sorelui,si de aici apoi estendiunea sistemului nostru solaru, si depărtarea cea adeverata a planetiloru de sore. — Din escentricitatea lui cea enorma (2858500 miluri) Kepler a venitu la ideea, ca planetii se misca in giurulu soarelui in forma de ellipssa, ceea ce l’a ajutatu cu deossebire intru statoriea basei la sistemulu astronomicu de astadi. Astronomia ar’ avé cu totulu alta facia deca Kepler si colegulu seu contimporanu Tycho Brache, aru fi facutu observatiuni la planeti differiti. (Va urmă.) T. Ciontea, sciintia umana. Ea ve iubesce, ve pretiuesce, eu ve tramitu dorintiele si sperantiele ei. A. Thiers. 22 Septembre, 1874. Discursulu D-lui M. Cogalniceanu la ceremonia funebra a lui Stefanu Golescu in Bucuresci. Fratiloru si sanii părinţi! Se cuvine, este de trebuintia se spunu eu cine eră acel’a, caruia s’au rostitu bine-cuventarile ceresci de catra voi ? Se spunu eu cine e acel’a, pre care o tiera intrega, Romania de la Tis’a pana la Moln’a, de la Moln’a pana la Nistru, de la Nistru pana la Marea Negra, multi lu-plangu, multi lu-iubescu si toti lu-stimeza? Se spunu eu, cine eră Stefanu Qolescu, si acést’a in Bucuresei, in capital’a districtului Ilfovu, in capitala României, elu, alu cărui nume — din junia pana in momentulu seversirei sale — lu gasimu alaturi cu tote faptele mari, cari au facutu din doue nenorocite provincii: statulu romanu, dintr’o poporatiune fara drepturi —o natiune, o societate moderna? Se cuvine se spunu eu, cine erau boierii Delesei, spre a ne servi de espresiunea vechiloru cronicari ? Dar’ luati istori’a tierii, si veti vedé cine au fostu boierii Golesci. Uitati-ve la istori’a contimporana, si veti vedea toti, cati ati traitu si cati ati cetitu, cine a fostu Stefanu Golescu. Stefanu Golescu face parte din ace’a sdravena generatiune de la 1848, din acei mari boieri ai tierii, cari prin initiativa, prin patrioti omulu loru, au luptatu si au prefacutu privilegiulu in dreptu si nascerea in meritu. Luati-lu teneru, luati-lu omu maturu, luati-lu, betranu, luati-lu militariu luatilu omu de statu luati-lu guvernu, luati-lu simplu represintante alu natiunei, si veti vedea, că nici odata n’a gresitu acestora doue mari cuvinte: patria si libertate. Si, că se sciti ce-a facutu Stefanu Golescu, aduceti-ve aminte ce eră acesta tiera, ce eră acesta societate înaintea anului 1848. A face istori’a contimporana, ar’ fi a me întinde pre multu, ar’ fi a impedecă cugetarea Dvostra. Cu tote acestea, istori’a lui Stefanu Golescu este istori’a României de la 1848 pana la 1874. Veti crede pote, că făcu elocintia, veti crede că voiescu a spori meritele acestui omu. Pote că bine- făcu, căci — pre langa alte multe calităţi ce avea acestu omu de bine — cea mai mare era modesti’a, nu că se acopere mediocritatea, ci că se invelesca caldura animei, fermitatea principieloru, speranti’a si dorinti’a, că ideiele ce aperă, o se fia in sfersitu resultatulu lucrărei generatiunei trecute si presinte,pentru că acesta societate moderna, pentru că acesta naţiune romana se fia poternica si se jace unu rolu mare in orienta, precum urmaşii nostrii mi place a crede că se voru bucură a o vede! Nu e nici unulu dintre cari l’au cunoscutu si dintre căti au ascultatu si voru audi cele ce s’au disu aci, care se nuscia, că Stefanu Golescu eră anim’a cea mai nobile, sufletulu celu mai leale, caracterulu celu mai puru, figur’a cea mai frumosa din istori’a contimporana. Nici odata n’ati vediutu person’a lui impunendu-se, dar’ ori unde veti vedé o fapta mare, acolo veti intelni si numele lui Stefanu Golescu. Pre Stefanu Golescu impreuna cu familia sa, lu-veti găsi alaturi cu tote faptele mari si meritorie, lu-veti găsi alaturi cu progresulu. Si meritulu seu e cu atâtu mai mare, cu cătu eră nascutu intr’unu tempu, candu sa priviă că unuce naturale, că numai boierii, că numai omeni că Golescu se aiba dreptulu d'a lucră pentru tiera, d’a-i aperă dreptăţile, d’a interveni chiar’ in afacerile ei. Cu asemenea traditiuni, cu asemenea educatiune, elu insusi avă curagiulu se rupă cu cast’a din care face parte, si se devie omu alu seclului, se lupte si se prefacă privilegiulu in dreptu, chiar’ candu soră, că multi voru aleusă de acelu dreptu, a luptatu si-a luptu beneficiulu nascerei, pentru că se faca locu numai meritului. Numai unu singuru privilegiu a pastratu privilegiulu, că in privinti’a națiunii se fia cum erau strămoşii, cum erau paăntii lui, puterea grabita a tiené drapelulu naționalități susu si tare, cautandu s’aduca Romania acolo unde trebuia se fia in véculu alu XIX-lea. Lucră pentru poporu, simită pentru poporu, nu remanea de nemicu strainu, in ceea ce atinge poporulu. In fine, Stefanu Golescu a fostu si este alu poporului. In faci’a acestui barbatu dintr’o ilustra familia, dintr’o sdravena generatiune, socotescu, domniloru, că ar’ fi cu totulu de prisosu, că eu se me intindu mai multu in desvoltarea meriteloru ce are. Me voiu margini dar’ a dice, că cine spune, ca Stefanu Golescu a muritu se instela. A muritu ceea ce more după legea provedintiei, după legea naturale: a muritu corpulu! Sufletulu inse n’a muritu, faptele si numele lui n’au muritu si nu voiu muri, pre catu tempu va fi o Romania, fiti siguri, ca Stefanu Golescu va figură pre cele mai frumose pagine. Si de aceea, in ceea ce me privesce, socotescu ca a-si lipsi detoriei ce amu catra Dvostra, si mai cu sema respectului ce portu lui Stefanu Golescu, deca m’asi întinde mai multu in desvoltarea meriteloru unui asemenea barbatu ilustru, caci numai numele de Stefanu Golescu spune totu ce este frumosu, totu ce este lealu, totu ce este nobilu, totu ce este generosu si totu ce este nationalu in tier’a romanesca 1 562 ascunsuri d-lui N. lonescu la ceremonia funebra a lui Stefanu Golescu in Bucuresci. Concetatieni bucuresceni si fraţi Romani, cari asistaţi la acosta trista petrecere ! Permiteti-mi — in numele opositiunei din camera, alu representatiunei democratice — s’aducu corpului lui Stefanu Golescu o lacrima de focu, ce ^arde in animile nostre, caci amu perdutu pre mulu din fruntaşii democraţiei romane. Cu acestu titlu mi-am luatu libertatea de a veni, că representante alu poporului, si in mediloculu poporatiunei capitalei, s’aducu inchinatiunile mele respectuose, cum si din partea colegiloru mei, memoriei lui Stefanu Golescu, cu care de patru ani stamu alaturi intr’unu anghiu alu representatiunei nationale, privindu la ceea ce se face pre terenulu pregatitu de densulu si socii sei. Eta titlulu, éta scus’a mea, éta ce me imbarbateza, că se viu înaintea acestei adunări luminate si patriotice, spre a spune ce a fostu Golescu, cari i suntu meritele si ce eră naţiunea, candu a inceputu se lupte pentru dens’a, in catu nici unulu dintre D-vostra, in faci’a meriteloru lui celoru mari, se nu credia, ca a muritu Stefanu Golescu. Unu sufletu nationale, o anima nobile că a lui va trai catu va trai si naţiunea, si orice sufletu nationale, orice anima nobile va fi totu d’a un’a intr’o strinsa unire cu anim’a lui. Era omulu generosu, care credea in cele neperitore, in cele nemuritore. Suntemu creştini, precum a fostu Golescu. Suntemu Romani, precum au fostu părinţii noştri , precum a fostu Ştefanu Golescu.